Petrol si carbuni

I.Petrolul
A. Starea Naturala
Petrolul brut, numit si titei, este un combustibil fosil, de culoare bruna, neagra sau verde masliniu, inflamabil, cu miros caracteristic, insolubil in apa, cu densitatea mai mica decat a apei de natura organica, cunoscut si folosit inca din antichitate. Nu are temperatura de fierbere fixa fiind un amestec complex de hidrocarburi. Contine in cantitati mici si substante anorganice ca sulf, oxigen si azot. Produsele obtinute prin prelucrarea petrolului brut au devenit indispensabile societatii moderne; petrolul brut este considerat la fel de valoros ca si aurul, de aceea a fost numit aurul negru.

B. Formarea
Petrolul brut s-a transformat in urma cu milioane de ani si este rezultatul transformarilor chimice si fizice ale amestecului de mal (resturi vegetale si animale) existent pe fundul marilor si oceanelor. Acumularea continua de sedimente a scufundat in subsolul pamantului, la o adancime de aproximativ 3 km, malul bogat in materii organice, numit namol sapropelic. Sub actiunea presiunii si a temperaturii namolul s-a transformat in roca (numita roca primara), iar materia organica (descompusa de bacterii anaerobe) intr-un amestec de petrol brut, apa si gaze. Sub actiunea gazelor, petrolul brut migreaza de la o roca la alta si se acumuleaza, doar in cele impermeabile, ca intr-un recipient perfect etans, numit zacamant (sau o punga de petrol).

C. Extractia
Dac zcmntul de petrol se afl aproape de suprafat, exploatarea se poate realiza prin cariere de suprafat, zcmintele din profunzime sunt extrase prin sonde de petrol (foraje de adncime). O alt modalitate de extragere a petrolului este extragerea din zcmintele submarine cu ajutorul unor insule sau platforme de foraj unde dificulttile de forare sunt mult mai mari. La toate procedeele de foraj se foloseste un lichid de sond cu polimeri pentru a stabiliza gaura de foraj, care lichid necesit o greutate specifica mare, pentru aceasta se adaug baritin, lichidul de foraj trebuie s aib o anumit vscozitate. Capul de foraj, freza, este prevzut cu tisuri cu vrf de diamant, coloana de sond este alctuit din tevi de otel care se monteaz mpreun prin nsurubare (una n alta) aceast coloan atingnd lungimi de pn la cteva mii de metri. n cazul zcmitelor de petrol care nu se afl sub presiune, aceast presiune se realizeaz prin pomparea de ap sau gaz,

iar n cazul zcmintelor cu o vscozitate ridicat se preseaz lichide pentru reducerea vscozittii.

D. Compozitia Petrolului
Petrolul brut este un amestec complex a carui compozitie difera de la un zacamant la altu. Principalele clase de compusi care se gasesc in orice zacamant de petrol brut sunt: hidrocarburile (alcani, cicloalcani si arene), compusii organici cu oxigen, azot sau sulf si unele metale (vanadiu, molibden, nichel). Proprietatile fizice ale petrolului sunt determinate de compozitia sa. Este un lichid vascos, a carui culoare variaza de la galben pana la negru, cu miros caracteristic; este insolubil in apa.

E. Sursa de materii prime si produse finite

Petrolul brut este extras din zacamant si este transportat pe cai feroviare sau navala (cu vapoare numite tancuri petroliere) spre rafinarii, unde in instalatii speciale este separat in componente, adica este rafinat. Procedeul care sta la baza rafinarii este distilarea. Distilarea este procedeul fizic de separare a componentelor amestecurilor de lichide miscibile; consta in incalzirea, la fierbere, a amestecului de lichide si condensarea vaporilor in dispozitive, numite condensatoare (refrigerente).Deoarece in urma distilarii petrolului brut se obtin amestecuri de hidrocarburi saturate, cu puncte de fierbere apropiate, numite fractii, operatia se numeste distilare fractionata. Ea se face industrial in coloane de distilare fractionala. Componentele rezultate in urma distilarii fractionate la presiune atmosferica, a petrolului brut, sunt: Fractia C1-C4 , numita gaze usoare, este folosita atat ca materie prima in petrochimie cat si ca gaz combustibil; Fractiile: C5-C6, numita eter de petrol si respectiv C6 C7, numita solvent nafta usoara sunt folosite ca solventi; de asemenea, fractia nafta usoara este principalul constituent al benzinei, de aceea se mai numeste si benzina usoara; Fractia C6-C10, numita nafta constituie materia prima atat pentru obtinerea benzinelor (se mai numeste si benzina grea), cat si in petrochimie; Fractia C11-C15, numita cherosen sau petrol lampant, este folosita drept carburant in turboreactoare (pentru avioane), dar si pentru incalzirea locuintelor;

 Fractia C12-C20, numita motorina este folosita drept carburant in motoarele Diesel; Fractia > C20, se numeste reziduu atmosferic si este rezidiul solid ramas dupa distilarea petrolului brut; este materie prima: in urma distilari la presiunea scazuta a reziduului atmosferic se obtin: lubrifianti si pacura, iar ca reziduu, asfaltul.

F. Chimizarea Petrolului
Fractiile principale obtinute in urma distilarii pot fi folosite ca atare sau pot fi supuse unor procedee de rafinare avansata, cu scopul de a obtine produse noi. Prelucrarea petrolului se mai numeste chimizare. Chimizarea petrolului se poate face prin: procedee fizice: distilarea sub presiune si distilarea sub vid; procedee chimice: cracare catalitica, la 440C; cracare la temperatura ridicata (800 C); reformare catalitica.

Cu exceptia fractiei >C20, toate celelalte fractii petroliere sunt transformate in benzine de calitate superioara. Toate fractiile petroliere sunt transformate in compusi care sunt la randul lor materii prime pentru diferite ramuri industriale: Agrochimie,Industria Farmaceutica, Petrochimie(Etena, Propena, Stiren Polietena, Polipropena, Polistiren Elastomeri, Benzen si Xilen), Chimie (Adezivi , Rasini, Lubrifianti, Aditivi, Polimeri(fluorurati, clorurati) Produsele obtinute la rafinarea petrolului sunt transportate, cel mai ieftin si practic prin conducte de mare capacitate, numite oleoducte, de la rafinarie spre centre, fie pentru comercializarea (cazul combustibililor si a benzinelor), fie pentru prelucrarea ulterioara (cazul compusilor care sunt folositi ca materie prima).

II.Carbunele
A. Carbunele in stare naturala este un combustibil fosil, format ca si petrolul, prin
acumularea si depozitarea resturilor vegetale si animale la nivelul suprafetelor uscate ale scoartei terestre.

B. Extragerea

carbunelui se poate face prin doua metode si anume:

1. Mineritul de Suprafata 2. Mineritul Subteran

1. Mineritul de suprafaa se practica atunci cnd zacamantul de crbune este

aproape de suprafaa solului. Este rspndit in Australia si SUA si folosit la exploatarea lignitului in Europa de Est. In majoritatea minelor de suprafaa din Marea Britanie se extrage crbunele aflat pana la 33 metri sub pamant. In alte regiuni adncimea poate fi mai mare. Cea mai adnca mina de suprafaa este in Germania, la 325 metri adancime. Mineritul de suprafaa provoac mizerie. Arii extinse sunt excavate si peisajul devine urat. Munca incepe cu brzdare solului si a rocilor care sunt apoi depozitate la marginea exploatrii. Ele servesc si ca ecrane protectoare pentru reducerea zgomotului. Crbunele este apoi scos cu excavatoare imense. Dup extragerea ntregii cantitati de crbune, se trece la refacerea peisajului.

2. Principala metoda de minerit utilizata in Marea Britanie si in Europa

Continentala este cea a mineritului in subteran. Aceasta produce 40% din totalul de crbune extras in SUA si mai mult de jumtate din crbunele Australiei. Multe zcminte de crbune sunt situate la mare adncime. Cea mai adnca mina din Marea Britanie se afla la peste 1300m sub pamant. Pentru a ajunge asemenea adncimi se sapa puuri verticale. Minerii coboar cu lifturile si crbunele este adus la suprafaa la fel. Uneori galeriile subterane se pot extinde pe orizontala pe mai muli kilometri si transportul este asigurat cu trenuri electrice. Unde zcmintele pot fi atinse de pe panta dealurilor, se sapa galerii principale de patrundere. Minerii coboar in aceste galerii cu trenuri electrice, iar crbunele este adus la suprafaa pe benzile rulante ale conveioarelor. Exista doua tehnologii principale de minerit subteran. Vechea tehnologie, utilizata inca pe scara larga in SUA, este cea in abataje. Aceasta tehnologie presupune sparea galeriilor prin crbune, lsnd piloni de crbune pentru susinerea tavanului. Prin utilizarea acestei metode nu se poate extrage dect o parte a zacamantului de crbune. Cealalt metoda este mineritul in fatada. Este cea mai utilizata in Europa si castiga tot mai mult teren in SUA. Se sapa doua galerii paralele la o distanta de aproximativ 20m una de alta. Echipamente speciale taie zacamantul dintre cele doua. Pe msura ce

echipamentul nainteaz, galeriile ramase in urma sunt lsate sa se surpe. Prin aceasta tehnologie se poate extrage aproximativ 90% din crbune.

C. Tipuri de carbune
Carbunii se pot clasifica in doua mari grupe si anume: 1. Carbuni Superiori: Huila (5.7 mil. t) este un carbune valoros, cu proprietati de cocsificare (avand 75-90% carbon) si o putere calorica de 6 000-8 000 Kcal/Kg. Se extrage din doua bazine: bazinul Petrosani si bazinul Banatului. Antracitul are o putere calorica de peste 8 000 Kcal/kg. A fost semnalat in 1890 la Schela-Gorj). Este exploatat in muntii Valcanului, intr-o zona cu o tectonica foarte complicata. Lentilele de antracit au pana la 4 m grosime, iar productia (circa 10 000 t/an) se utilizeaza la fabricarea carbidului. Lignitul. Prin volumul exploatarii (36 mii. t) lignitul este cel mai important carbune. Rezervele (impreuna cu carbunii bruni) sunt apreciate la circa 3,9 mld tone. Utilizarea cea mai larga o are in termoenergie. 2. Carbuni Inferiori: Carbunii bruni (600 000 t) au o capacitate calorica de pana la 5 000 Kcal/Kg si un continut in carbon de 65-75%. Predominant sunt utilizati in termocentrale si la fabricarea brichetelor; cei din vestul Vaii Jiului au insa proprietati de cocsificare. Turba, avand o putere calorica redusa (2 000-3 000 Kcal/Kg) apare frecvent in depresiunile intramontane (Dorna, Ciuc, Giurgeu, Brasov, Borsec, Bilbor s.a.) si pe culmile muntilor Calimani, Ciuc, Semenic, Gilau, Harghita s.a. Se utilizeaza in medicina si in agricultura ca si ingrasamant organic. isturile bituminoase au o putere calorica redusa (1 000-1 200 Kcal/Kg) si dispun de rezerve importante; spre exemplu, pentru aria Anina-Doman acestea sau estimat la 1,3 mld tone

D. Chimizarea Carbunilor
Carbunii sunt folositi majoritar pentru producerea energiei electrice si termice, drept combustibili solizi precum si ca materie prima pentru obtinerea

cocsului, gudroanelor si a gazelor de cocserie (principalele fractii rezultate la distilarea carbunilor).

Referat realizat de Galut Paul din Clasa a-X-a F