Brînză Ioan

XA

Motorul cu reacție

1. Definiție și clasificări
Un motor cu reacție (sau motor reactiv) este un motor care eliberează un jet rapid
de fluide pentru a genera contrapresiune in conformitate cu a treia lege a mișcării a
lui Newton. 
Motorul transformă energia chimică a combustibilului în energie cinetică pentru a
exploata principiul acțiunii și reacției extinse . Propulsia de reacție, care implementează
mișcarea, este proporțională cu debitul masic al gazelor care trec prin motor și cu diferența
dintre viteza de evacuare a acestora și viteza de deplasare a aeronavei.
Introducerea motoarelor cu reacție a redus considerabil numărul accidentelor
aviatice. Aceste motoare sunt considerate extrem de sigure și pot funcționa, fără o revizie
generală a motorului, și 20.000 de ore.
Durata de viată a motoarelor este limitată, in primul rând, de numărul de decolări si
de aterizări. In general, motoarele unei aeronave de cursa lunga sunt schimbate mai rar ca
cele ale unei aeronave ce operează curse scurte.

Tipuri de motoare cu reacție :

 turboreactoare 
 turboventilatoare
 rachete
 statoreactor  
 impulsuri 
 propulsoare cu jet
Brînză Ioan
XA

În general, majoritatea motoarelor cu reacție sunt motoare cu ardere internă ,

deși există forme necombustibile. Cel mai simplu exemplu de împingere a reacției
este reculul care se observă în timpul tragerii armelor de foc: acestea primesc o
împingere de reacție opusă direcției de ieșire a proiectilului, proporțională cu masa și
viteza gazelor produse de cartușul de lansare.

2. Istoric
Ideea din spatele propulsoarelor cu jet datează dintr-o perioadă anterioară primului
secol î.Hr., când Eroul Alexandriei , un matematician din Grecia Antică, a descris AEOLIPILA .
Această mașină a folosit puterea aburului, direcționată prin două duze pentru a roti rapid o
sferă în jurul axei sale. Se crede că nu a fost folosit pentru a furniza putere mecanică și că
potențialele aplicații practice ale acestei invenții nu au fost recunoscute: dispozitivul a fost
considerat o simplă curiozitate la momentul respectiv.

Propulsia cu jet a venit odată cu

inventarea rachetelor în China în secolul al XIII-lea. Inițial
evacuarea rachetei a fost folosită pentru artificii , dar
treptat ideea a evoluat spre dezvoltarea armelor.
Tehnologia s-a blocat ulterior sute de ani.
Cărțile din domeniu iau in considerare doi părinți ai
acestor sisteme: englezul Sir Frank Whittle si
germanul Hans von Ohain. In ianuarie 1930, după câțiva
ani de cercetări individuale, Whittle a aplicat pentru
patent de invenție a unui compresor axial in doua trepte,
care alimenta un compresor centrifug. Guvernul englez nu
l-a susținut deloc financiar, dar totuși a reușit, cu un buget
de 2000 lire sa creeze, in 1937, primul motor cu
jet, FUNCȚIONAL.
O chestiune interesanta: in timpul testului, echipa sa a întâmpinat dificultăți in a opri
motorul, care continua sa accelereze, deși alimentarea cu combustibil fusese tăiată. Al doilea
nume se refera la un fizician german, care a avut puțin mai mult noroc decât Whittle. Von
Ohain, neștiind de tentativele englezului, a prezentat in aprilie 1937 motorul jet HeS 1. Deși
Whittle a lucrat la concept încă din anii ’20 si este, prin urmare considerat creatorul
motorului jet, von Ohain este primul care e reușit sa echipeze un avion cu acest motor
(Heinkel He 178).
Henri Coandă nu este inventatorul motorului cu reacție. El a înlocuit elicea clasica, cu
una turbionara. Motorul era tot cu piston, tracțiunea era tot pe baza înșurubării elicei in aer.
Motorul cu reacție adevărat folosește un cu totul alt principiu. Nu are pistoane, in primul
rând iar in al doilea, elicea este folosita pentru a amesteca aerul cu combustibilul, care prin
ardere creează jetul de gaze supraîncălzite ce este proiectat cu mare forța prin eșapamentul
motorului. Motorul cu reacție este unic prin aceea ca elementul propulsiv sunt gazele de
eșapament.
Brînză Ioan
XA

3. Structură și componente

Acest motor este compus dintr-un compresor, o cameră de ardere si o turbină.

Trebuie precizat ca un motor cu reacție, după ce a fost pornit, se autosusține.
Compresorul comprima aerul, in camera de combustie se adaugă combustibilul, se
întâmplă aprinderea, si gazul ce rezulta are o viteza si un volum mult mai mare. Acest gaz
învârte turbina. Turbina este conectata printr-un ax cu compresorul, de unde rezulta ca
rotația turbinei rotește compresorul. Restul gazului este evacuat.

4. Tipuri de motoare cu reacție

TURBOJET :
Considerat motorul cu reacție clasic, acesta are o eficienta scăzută sub 400 de
noduri si nu este folosit pe aeronavele moderne. Turbojet-ul are eficienta maximă
când viteza motorului este eficientă in proporție de aproximativ 78%.

TURBOPROP :
Brînză Ioan
XA

Cineva a decis ca este o idee buna sa pună o elice mare in fata motorului,
pentru a rezolva problemele de eficienta, la viteza scăzută, ale unui motor
turboseter. Surprinzător sau nu, aceasta idee a funcționat. Turboprop-ul este cel
mai eficient, viteza unde motorul este eficient in proporție de 82%. Pentru a face
comparație cu un turboseter care este eficient in proporție de aproximativ 30%.
Turboprop-urile sunt limitate la 400 de noduri datorita elicei, eficienta scăzând
rapid după 350 de noduri. Elicea produce 90% din propulsie si este rotita de către
turbina.

TURBOFAN :
Alt inginer s-a gândit ca ar fi ideal daca micșorează elicea si o pune in nacela.
Scopul a fost proiectarea unui motor ce are eficienta unui turboprop si viteza unui
turbojet. In realitate, turbofan-ul are o eficienta si o viteza intre turbojet si
turboprop. Turbofan-ul este cel mai eficient, viteza unde motorul este eficient in
proporție de aproximativ 72%. “Elicea” se numește acum “fan” si produce 80% din
propulsie la altitudine scăzută si 25% la altitudine ridicata. Exista doua tipuri de
turbofan: high bypass si low bypass. Majoritatea motoarelor sunt high bypass.
Intr-un motor high bypass o mare parte din totalul aerul ce trece prin “fan”, însă
nu trece si prin compresor. Motoarele Boeing-ului 787 au un bypass ratio de 10:1.
Asta înseamnă ca pentru fiecare kilogram de aer ce trece prin compresor, zece
kilograme îl evita.

5. Aplicații spațiale
În cazul propulsiei aerospațiale, în funcție de modul în care este furnizat agentul de
ardere, se disting două tipuri de motoare cu reacție:

 Exoreactoarele : sunt în principal motoare aeronautice care implică depozitarea numai

a combustibilului (kerosen sau alte hidrocarburi), în timp ce comburentul este în
general oxigen care este aspirat direct prin aspirarea aerului atmosferic.
Brînză Ioan
XA

 Rachetele sau motoarele de rachetă: sunt în principal aplicații spațiale sau de lansare în

care motorul este alimentat prin combustie stocată în rezervoare sau amestecată
cu combustibilul . Această particularitate permite, de asemenea, utilizarea motorului
rachetă la altitudini mari, unde conținutul de oxigen din atmosferă este mai mic sau în
spațiul în care oxigenul în formă liberă este practic absent.

6. Curiozități

1. Primul avion militar funcțional cu reacție a fost avionul german Messerschmitt Me

262, bombardier ușor in construit in anul 1944.
2. Opt ani mai târziu, la 2 mai 1952, Cometa de Havilland a devenit primul avion cu
reacție care a intrat in serviciul comercial.
3. Cel mai rapid avion supersonic de lupta îl primește Falcon HTV-2 care este un
vehicul ultrarapid experimental si care nu necesita un pilot. Dezvoltat ca parte a
proiectului Falcon DARPA, acesta poate atinge viteze impresionante de 20
Mach (24.000 km/h) si reușește sa-si învingă toți competitorii in materie de
rapiditate. HTV-2 a fost creat cu scopul de a colecta date si poate parcurge o distanta
de 4.ooo de kilometri in sub 15 minute.
4. Prototipul sovietic Tupolev Tu-144 a zburat pe 31 decembrie 1968, iar viteza
supersonica a fost depășita pe 5 iunie 1969, o luna mai târziu devenind prima
aeronava comerciala care a depășit Mach 2. Cu toate acestea, Tupolev a fost introdus
ca aeronava de pasageri abia pe 1 noiembrie 1977.

7. Puterea

a. Puterea disponibilă ( P a )

V 20
Pa=mc∗(Qc + )
2
mc = debitul caloric
Qc = puterea calorică a combustibilului
V0 = viteza vehiculului
b. Puterea jetului = puterea propulsiei + puterea disipată
c. Puterea propulsivă ( Pp )
P p=S∗V 0
d. Puterea disipată ( Pd )
Pd =me∗(V e −V 0)2
me = debitul masic al elicei
Ve = viteza la evacuare