Motoare cu reactie

Timp de aproape o jumatate de secol, avioanele au fost actionate cu elice. In anii

’40 au decolat primele avioane cu reactie. Constructia si viteza lor a declansat o revolutie in
aviatie.
Primul avion militar functional cu reactie a fost avionul german Messerschmitt Me 262,
bombardier usor in 1944. Opt ani mai tarziu, la 2 mai 1952, Cometa de Havilland a devenit
primul avion cu reactie care a intrat in serviuciul comercial.
Motoarele cu reactie ard combustibil si expulseaza gazele rezultate. Presarea in
afara a aerului prin spatele unui motor produce o impingere de aceeasi intensitate. Acest
principiu a fost enuntat de omul de stiinta englez Isaac Newton, in a treia lege a miscarii:
“pentru fiecare actiune exista o reactiune egala si opusa”.
Rachetele si avioanele su reactie se propulseaza inainte in acelasi fel, dar exista o diferenta
importanta intre cele doua tipuri de motor. Racheta are propia sa sursa de obtinere a
oxigenului, iar motorul cu reactie isi obtine oxigenul necesar direct din atmosfera.
Tipul cel mai simplu de motor cu reactie este statoreactorul. Acesta este format, in esenta,
dintr-o teava cu o priza de aer in partea din fata, o camera de ardere la mijloc si un efuzor in
partea din spate. Miscarea spre inainte a avionului preseaza eficient aerul in motor,
determinandu-l sa se coprime.
• Avionul de pasageri McDonnell Douglas DC-10 este propulsat de cele trei
turboventilatoare General Electric CF6-50A. Duoa dintre motoare sunt montate sub aripi, iar
al treilea, prezentat mai jos, se afla la coada.
Combustibilul stropit in acest curent de aer este ars incontinuu. Gazele produse se dilata si
sunt expulzate prin efuzorul din spate cu viteza mare, producand impingerea inainte.
Marele avantaj al statoreactorului este ca e simplu si fiabil, neavand parti mobile. Dar
functioneaza doar atunci cand miscarea avionului este suficienta pentru ca aerul sa se
comprime. Eficienta statoreactoarelor este maxima la viteze de 2400-4000 km/h. Unele au
fost folosite pentru a actiona proiectile teleghidate. Este nevoie de un alt motor, de exemplu o
racheta, pentru a aduce avionul la viteza de decolare. Pentru a evita acest inconvenient,
avioanele moderne au un motor mai coplex. Turboreactoarele Turboreactorul este un motor cu
reactie care are la baza acelasi principiu ca si motorul cu turbina de gaze. Functionea
asemanator cu statoreactorul, dar are un compresor in partea din fata pentru a atrage aerul
inauntru si a-l presa in camera de ardere. Gazele produse care se dilata traverseaza o turbina in
drumul lor spre efuzor. Gazele fac ca turbina sa se roteasca cu viteza mare, iar puterea de
rotatie dezvoltata poate fi folosita in mai multe feluri.
La un turboreactor arborele de turbina este conectat la compresorul din fata
pentru a impinge aerul prin motor. Deoarece motorul insusi asigura comprimarea necesara a
aerului, avioanele cu turboreactor pot sa decoleze fara ajutorul unui alt motor si pot sa zboare
la viteze mai mici decat un reator actionat de statoreactor. Avioanele cu turboreactor pot sa
zboare cu viteze supersonice.
Turbopropulsoare si turboventilatoare
La un turbopropulsor turbina roteste o elice pentru a produce impingerea necesara. Avioanele
actionate de aceste motoare sunt relativ lente. Turboventilatorul, un motor mai recent,
combina propulsia cu jet si cel cu elice.
Turboventilatorul se aseamana cu turboreactorul. La un turboreactor modern tipic o elice mare
cu multe palete, aflata in partea din fata, impinge aer prin centrul sau miezul motorului,
precum si in jurul partii exterioare. Acest flux de aer exterior produce impingerea, asemenea
fluxului de aer de la o elice obisnuita.
Turboventilatorul este cel mai raspandit la avioanele mari, deoarece are avantaje
fata de turboreactor. Turboventilatoarele sunt mai puternice la viteze mici, de aceea avionul
actionat de acesta poate decola de pe piste mai scurte. Gazele sunt expulzate cu o viteza mai
mica, generand un zgomot mai redus.
Arzatoare finale
Majoritatea avioanelor supersonice contin un mecanism numit arzator final care
mareste forta de impingere cand este nevoie. Arzatorul final adauga combustibil la gazele care
parasesc turbina. Acest combustibil arde, marind viteza gazelor emise. Se produce un puls de
impingere inainte, insa pe seama unui consum mult mai mare de combustibil. De aceea,
arzatoarele se folosesc in principal pentru decolare si, in cazul avioanelor militare, pentru a le
da o mai mare putere supersonica cand sunt implicate in manevre de lupta.

Motoare cu reactie
1.Aparitia primelor motoare cu reactie
2.Turboreactoarele
3. Turbopropulsoare si turboventilatoare
4.Arzatoare finale
5.Structura turboventilatorului Rolls-Royce RB211

In concluzie Un motor cu reacţie este un motor care eliberează un jet rapid de fluide
pentru a genera contrapresiune în conformitate cu a treia lege a mişcării a lui Newton. Această
definiţie largă include turboreactoare, turbopropulsoare, turboventilatoare, pulsoreactoare,
statoreactoare şi motoare rachetă, dar de obicei se referă la o turbină cu gaze folosită pentru a
produce un jet de gaze de mare viteză în scopul propulsiei.

Bibliografie: Reviste de specialitate