Caracterizarea Otiliei Mărculescu

Încadrarea personajului în literatura română

Otilia Mărculescu este poate cel mai modern personaj feminin din literatura
noastră, reprezentând eternul feminin, în aspectele lui de frumusețe, farmec, mister și
cochetărie. Despre Otilia Mărculescu, însuşi autorul spunea că este „eroina mea lirică,
proiecţia mea în afară”, „tipizarea mea, fundamentală, în ipostaza feminină”.

Încadrarea personajului în roman

Otilia este figura centrală a romanului, cu un comportament care cucereşte, intrigă sau
revoltă. Caracterul ei se defineşte prin prezenţa unor elemente contradictorii: amestec de
inocenţă şi maturitate, de iubire şi raţiune, îl iubeşte pe Felix, dar se căsătoreşte cu
Pascalopol, este detaşată de partea material, dar doreşte haine de lux şi trăsură.

Personaj eponim* și multidimensional, Otilia Mărculescu este fiica vitregă, încă

neadoptată, a bătrânului avar Costache Giurgiuveanu, o adolescentă sensibilă, cu
temperament de artistă, studentă la Conservator, de care Felix se îndrăgostește.

Tipologia personajului

Spre deosebire de majoritatea personajelor din roman (care sunt caractere deja formate),
Otilia este prezentată în devenire, în procesul ei de formare ca femeie, remarcabil surprinsă
de scriitor. Prezența Otiliei înviorează și luminează atmosfera lugubră, apăsătoare a casei.
Ea răspândește în jurul ei grație, delicatețe, tumult de pasiuni, inteligență. Reprezintă
tipologia femeii cochete, frumoase și enigmatice.

Portretul fizic

La începutul romanului, Otilia este caracterizată direct de către autor care îi

creează portretul fizic ale cărui detalii
sugerează delicatețea, fragilitatea, inocența și cochetăria tinerei: fata subțirică, cu oase
delicate de ogar, de un stil perfect. La sosirea lui Felix în București, Otilia îl întâmpină cu
bucurie, întinzându-i cu franchețe un braț gol și delicat.

Portretul moral

Definită prin fapte, gesturi, limbaj, reacții comportamentale, dar si prin mediul în care
trăiește (caracterizare indirectă), Otilia este un personaj complex. Camera adolescentei
devine o oglindă a temperamentului și pasiunilor sale. Cărțile, partiturile, parfumurile și
obiectele de vestimentație sunt risipite într-o dezordine grațioasă, în
deplină concordanță cu temperamentul ei exuberant.
Relația cu celelalte personaje

Deși are un comportament derutant, adolescenta este capabilă de emoții puternice și de

gesturi generoase. Ea reușește să trezească atât pasiuni, cât și resentimente, în special în
relațiile cu celelalte personaje. Pe Pascalopol îl respectă, considerându-l un salvator, un
protector în fața atacurilor murdare ale familiei Tulea. Pe Moș Costache îl iubește sincer,
fiind dezinteresată de averea lui. Este generoasă cu Aurica (deși aceasta o invidiază pentru
farmecul feminin) și tolerează cu stoicism răutatea Aglaei.

Față de Felix, Otilia are gesturi tandre, chiar materne, îl iubește sincer, dar nu vrea sa stea
în calea unei cariere de excepție. Este unul dintre motivele pentru care-l părăsește, altul
fiind acela că vrea să rămână în amintirea lui tânăr, frumoasă și enigmatică,
deoarece îmbătrânirea o înspăimântă.

Cu o uimitoare maturitate pentru vârsta ei, Otilia îi mărturisește: Felix, noi, femeile, nu
trăim decât 5-6 ani. Este o încercare de autocaracterizare, ca și atunci când tânăra
încearcă să-i explice motivele pentru care nu pot rămâne împreună: am un temperament
trist, mă plictisesc repede și sufăr când sunt contrariată.

Finalul romanului îi reduce misterul, semn că Felix nu mai este îndrăgostit. Acesta
contemplă cu nostalgie o fotografie în care nu o mai recunoaște pe adolescenta de
odinioară, constatând cu tristețe platitudinea femeii.

Mijloace moderne de caracterizare

1) Viziunea poliedrică sau tehnica oglinzilor paralele

 Otilia este unul din cele mai controversate personaje, iar acest lucru se explică prin
tehnica modernă de construcție, este vorba de relativizarea imaginii personajului
prin tehnica oglinzilor paralele (viziune poliedrică). Eroina se reflecta diferit în
conștiința personajelor cu care relaționează. Pentru Moș Costache este fetița mea.
Pascalopol o consideră o artistă, o femeie în devenire, în timp ce pentru Felix
reprezintă prima iubire, idealul feminin.

Otilia se reflectă deformat în conștiința clanului Tulea, incapabil să-i înțeleagă

comportamentul nonconformist. Pentru toți este o tolerată, ca și Felix. Cu răutatea ei
proverbială, de babă absolută, Aglae o considera o dezmățată, o stricată, în timp
ce Stănică Rațiu vede în ea o fată deșteaptă, cu spirit practic.

Pascalopol o
Felix o consideră… consideră…

idealul feminin o artistă, o femeie în

devenire

OTILIA
Moș Costache o
consideră…
Aglae o consideră….
fetița mea
o dezmățată, o
stricată

Stănică o consideră…

o fată deșteaptă, cu
spirit practic

2) Comportamentismul
Fiind pentru autor o „enigmă”, naratorul nu îi dezvăluie Otiliei gândurile,
sentimentele, emoțiile, precum în cazul celorlalte personaje. Ea este prezentată doar
prin aspectele comportamentale, tehnică modernă a comportamentismului.
Încheiere

Toate aceste perspective diferite sunt reunite de autor într-o imagine unitară, prin
intermediul căreia conturează unul dintre cele mai fascinante personaje din proza
româneasca, simbol al eternului feminin.

personaj eponim = personaj care dă titlul operei