OTILIA MĂRCULESCU

I. Statut social, psihologic, moral al personajului

Fiica celei de-a doua soţii decedate a lui Costache Giurgiuveanu, Otilia Mărculescu are un statut incert din cauza
avariţiei acestuia şi a respingerii ei de către clanul Tulea pentru că era considerată o rivală la moştenire. Personalitate în
formare, copil şi femeie, cu un comportament derutant, Otilia întruchipează un ideal de feminitate atât pentru tânărul Felix
care visează să o ia de soţie, sau pentru moşierul Pascalopol, cât şi pentru autorul însuşi după cum acesta mărturiseşte
…..CITAT
Studentă la conservator, înzestrată cu un temperament de artistă, Otilia studiază cu plăcere pianul, citeşte cărţi şi
reviste franţuzeşti şi este indiferentă la averea lui moş Costache. Ea reprezintă tipul cochetei, dar întruchipează în egală
măsură misterul feminin.
Personalitate în formare, contradictorie, Otilia este portretizată prin modalităţi de caracterizare moderne, dar și
specifice romanului realist: legătura cu mediul, descrierea camerei, potretul direct, detaliat ce încadrează de la început
personajul într-o tipologie. Tehnicile moderne de portretizare sunt: comportamentism şi reflectare poliedrică
(pluriperspectivism). Astfel, până în capitolul al XVI-lea, Otilia este prezentată mai ales prin comportamentism (fapte,
gesturi, replici), fără a-i cunoaşte gândurile din perspectiva unică a naratorului. Această tehnică narativă este dublată, pe
acelaşi spaţiu narativ, de reflectarea poliedrică a personalităţii Otiliei în conştiinţa celorlalte personaje, ceea ce conferă
ambiguitate personajului, iar în plan simbolic sugerează enigma, misterul feminităţii. Relativizarea imaginii prin reflectarea
în mai multe oglinzi paralele alcătuieşte un portret complex şi contradictoriu: fe-fetiţa cuminte şi iubitoare pentru moş
Costache, fata exuberantă, admirabilă, superioară pentru Felix, femeia capricioasă, cu un temperament de artistă pentru
Pascalopol, cu spirit practic, pentru Stănică, o rivală în căsătorie, pentru Aurica, cea mai elegantă conservatoristă şi mai
mândră, pentru colegii lui Felix. Scriitorul justifică misterul personajului feminin prin prisma imaturităţii lui Felix,
afirmând: Nu Otilia are o enigmă, ci Felix crede că are. Pentru orice tânăr de douăzeci de ani, enigmatică va fi în veci fata
care îl respinge, dându-i dovezi de afecţiune.

II. Ilustrarea trăsăturilor personajului ales

Greu de stabilit o trăsătură a Otiliei, elementul care defineşte cel mai bine personalitatea ei este misterul
feminităţii. Comportamentul derutant al fetei îl descumpănește pe Felix, pentru că nu-și poate explica schimbările de
atitudine, trecerea ei bruscă de la o stare la alta. Otilia însăși recunoaște cu sinceritate față de Felix că este o ființă foarte
dificilă și se autocaracterizează: Sunt foarte capricioasă, vreau să fiu liberă !....Eu am un temperament nefericit: mă
plictisesc repede, sufăr când sunt contariată.
Cei doi au păreri în ceea ce privește dragostea. Esentială pentru înțelegerii atitudii diferite față de iubire este
întâlnirea celor doi înaintea plecării ei din țară împreună cu Pascalopol. Felix este tipul intelectualului ambițios care nu
acceptă ideea de a nu realiza nimic în viață, iar femeia reprezintă sprijinul în carieră. Otilia, în schimb este cocheta care
crede că rostul femeii pe pământ este să placă, în afară de asta neputând exista fericire. Otilia percepe iubirea în felul
aventuros al artistului, cu dăruire și libertate absolută, în timp ce Felix este romantic, poate să aștepte oricât, în virtutea
promisiunii că, la un moment dat se va căsători cu Otilia. Dându-și seama de acestă diferență, dar și de faptul că ea ar putea
reprezenta o piedică în calea realizării profesionale a lui Felix, Otilia îl părăsește pe tânăr, alegând căsătoria cu Pascalopol.
Cu ajutorul caracterizării indirecte, în manieră realist balzaciană, prin descrierea este camerei Otiliei, este subliniată
personalitatea exuberantă a fetei. Protretul fizic este realizat prin caracterizare directă, din perspectiva lui Felix, încântat de
verișoara Otilia pe care o știa din scrisori: …un cap prelung și tânăr de fată, încărcat cu bucle, căzând peste umeri.
III Susținerea opiniei despre modul în care se reflectă o idee sau tema romanului în construcția personajului
+ Concluzia
Consider că personajul feminin este conturat, atât prin mijloace tardiționale cât și moderne, astfel încât să
evidențieze pe tot parcursul evoluției sale trăsătura dominantă, misterul feminității. Ea devine astfel pentru Felix o imagine
a eternului feminin, iar pentru Pascalopol, o enigmă. Ambuitatea personajului este dată și de alegerea ei din final,
neexplicată de narator: este o femeie interesată de averea lui Pascalopol, sau una capabilă de sacrificiupentru bărbatul iubit?
Enigma Otiliei este, de fapt imaginea idealizată pe care i-o construiesc cei doi bărbați care o iubesc: tânărul Felix și maturul
Pascalopol.