Planeta X, denumita Nibiru, ameninta viata de pe Terra

Despre planete si asteroizi s-a tot scris si studiat de câteva mii de ani
încoace. Sumerienii, mayasii, incasii, egiptenii, grecii si multi altii au acordat
o importanta deosebita corpurilor ceresti atât din punct de vedere stiintific,
cât si spiritual. Culmea este ca informatiile pe care ei le aveau despre
cosmos, planete si asteroizi întrec capacitatea oamenilor de acum. De-abia
de ceva ani descoperim si noi anumite planete care erau mentionate în
textele sacre acum câteva mii de ani. Bineînteles ca exista si multe speculatii
pe aceasta tema, cât si pe scrierile mistice de la acea vreme. Dar cea mai
controversata planeta descoperita înca din timpul sumerienilor este celebra
Nibiru despre care au pomenit si mayasii.

Despre planeta X sau Nibiru, cum o numeau sumerienii. Sumerienii

spuneau ca zeii lor veneau de pe aceasta planeta, care este a zecea din
sistemul nostru solar. Sumerienii cunosteau toate planetele din sistemul
nostru solar si stiau si ce culoare au. Acestea au fost comfirmate de
misiunile Pioneer si Voyager. Anomaliile orbitelor unor planete în jurul
soarelui ne indica prezenta unei noi planete în sistemul solar.

Primele cercetari si supozitii

În anul 1983, National American Space Agency - NASA - a lansat un

satelit care a detectat un obiect de marimea planetei Jupiter. Noua planeta a
fost numita Planeta X (Nibiru). Planeta face parte dintr-un sistem care are în
centru o stea de tip pitica rosie. Se pare ca în 2012 Nibiru se va apropia de
sistemul nostru solar si va interactiona cu acesta, producând efectele despre
care vorbesc profetiile Maya (si altele asemanatoare). Acest fenomen este
ciclic; se repeta la fiecare 3.600 de ani; s-au emis ipoteze ca aceste treceri ale
lui Nibiru au provocat scufundarea Atlantidei si Potopul lui Noe.
Profetiile vechilor Maya si alte scrieri vorbesc despre evenimente
importante care vor avea loc în 2009. Pe de alta parte, calculele arata ca
Nibiru va deveni vizibila în anumite parti ale Pamântului în 2009, urmând
ca din luna mai 2011 sa fie vizibila de pe întreg Pamântul. Nibiru va fi
perceput ca un al doilea soare, de marimea Lunii. În anul 2003, an în care a
fost observata (comunicarea oficiala), revista “Science et Vie“ (nr. din
februarie) prezinta traiectoria eliptica a unei planete suplimentare a
sistemului nostru solar, IDENTIC~ cu traiectoria planetei Nibiru/Marduk
prezentata de Z. Sitchin în lucrarea “A Douasprezecea Planeta”, asa cum era
foarte bine cunoscuta de sumerieni.
În iulie 2005, la câteva luni dupa ce a fost descoperita, astronomi
eminenti din 19 tari s-au reunit la Vatican (Castelul Gandolfo) unde exista
un centru astronomic aflat în legatura prin Internet cu Observatorul
Astronomic al Vaticanului (unul dintre cele mai performante din lume) aflat
pe muntele Tucson, Arizona (SUA). Pe 1 august 2005, ziarele din întreaga
lume scriau ceva de genul: “Corpul ceresc a primit denumirea provizorie de
2003-UB-313”. Savantii care au denumit astfel planeta Nibiru cunosteau
foarte bine scrierile sumeriene, deoarece prin “UB” anticii se refereau la
grupul de 7 planete (3+1+3) format din: Marte, Jupiter, Saturn, Uranus,
Neptun, Pluto, Nibiru. Cealalta grupa era formata din restul de 5 planete
(2+0+0+3): Soare, Mercur, Venus, Pamânt, Luna. Nici totalul cifrelor din
denumirea intermediara nu este întâmplator. Este 12. Atâtea corpuri ceresti
cunosteau sumerienii.
Adevarata cauza a schimbarilor de clima, activarii vulcanilor,
intensificarii activitatii seismice etc., o reprezinta apropierea de sistemul
nostru solar a planetei Eris, denumita intermediar 2003 UB 313 si
cunoscuta în Antichitate sub mai multe denumiri: Nibiru, Marduk, Nemesis,
Hercolubus, planeta Zeilor, planeta Împaratiei, planeta Crucii, planeta Rosie
etc. A primit denumirea oficiala de Eris în urma hotarârii Uniunii
Astronomice Internationale de la Praga, din august 2006. La fiecare trecere
în sistemul solar se dezvolta mari perturbatii ale câmpurilor
electromagnetice si gravitationale. Placile tectonice ale planetelor solare - dar
ne intereseaza în special ale Pamântului - intra în deriva, generând
cutremure puternice. Planetele îsi pot schimba parametrii de evolutie,
vitezele de rotatie si de revolutie. Inevitabilele coliziuni genereaza praf
meteoritic care poate întuneca lumina soarelui. Praful intra apoi în
atmosfera, este antrenat de precipitatii si se depune la sol. Data fiind
înclinatia axei pamântului accentuata de la 23 la 29 de grade, este posibila
schimbarea polilor magnetici ai planetei, fenomen care s-a produs si la
trecerile anterioare si a fost consemnat în multe din scrierile sacre si
traditionale. Informatiile cele mai abundente se gasesc pe sute de placute
sumeriene în ENUMA ELISH, epopeea sumeriana a creatiei si în scrierile
egiptene, incase, în Vedele sanscrite, în mitologia greaca si romana. Toate
planetele sunt zeificate si personificate. Sunt cunoscute si studiate sute de
documente stravechi, extrem de precise, care prezinta schimbarea punctelor
cardinale si a configuratiei constelatiilor pe bolta cereasca. Consemnarile
sistematice si îndelungate ale egiptenilor amintesc o succesiune de patru
astfel de evenimente.chimbarea polaritatii magnetice a globului pamântesc
se desfasoara într-o durata estimata la 3-4 zile, timp în care “debusolarea”
navigatorilor va fi cel mai neînsemnat prejudiciu.

Un scurt istoric al primelor contacte

- a fost observata la data de 21 octombrie 2003, cu un telescop Oschin

de 1,22 m, de pe Muntele Palomar (California);
- a fost descoperita de Michael E. Brown, Chad Trujillo, David L.
Rabinovitz, la 5 ianuarie 2005, dupa fotografiile luate la data de mai sus;
- observatiile ulterioare, publicate în octombrie 2005, au aratat ca
poseda un satelit denumit Dysnomia (Gabriel). Apropierea periodica (3.600
de ani) a planetei Eris/Nibiru de Pamânt genereaza si numeroase modificari
ale climei, una fiind încalzirea globala cu consecinta ei fireasca - topirea
ghetarilor. Ghetarii, continând apa dulce, vor conduce prin topirea lor la
oprirea motorului termosalin, care permite deplasarea Gulfstreamului spre
nord si înghetarea unor zone întinse din nord-vestul Europei si nord-estul
SUA. Pe scurt, ilustrarea acestui proces în timpul ultimelor doua treceri ale
planetei Zeilor printre Marte si Jupiter, locul maxim al apropierii de Pamânt:
1. Acum 7.200 de ani, în timpul cataclismului cunoscut sub termenul
de “potopul” lui Noe: “Schimbari bruste de temperatura... furtuni violente...
avalanse de ape provenite din Antarctica... au iesit din “închisoarea lor de
gheata”... Dr. John T. Hollin de la Universitatea Maine considera ca,
periodic, din calota glaciara a Antarcticii se desprind bucati uriase, care
creeaza o maree uriasa” (Zecharia Sitchin, A Douasprezecea Planeta, Ed.
Aldopress, Bucuresti).
2. Acum 3.600 de ani, în timpul Exodului evreilor din Egipt: “La
mijlocul mileniului al doilea i.Cr., Pamântul a suferit... mari cataclisme. Un
corp ceresc, recent patruns în sistemul solar - o noua cometa - s-a apropiat
foarte mult de Pamânt... disparitia ulterioara a stratului glaciar” (Immanuel
Velikovsky, Ciocnirea Lumilor, Ed. Lucman, Bucuresti).
Situatia prezenta - topirea ghetarilor de la Poli - se face într-un ritm
accentuat. Modificarile de clima si geologice se vor accentua, deoarece
planeta Eris/Nibiru nu a trecut nici macar pe lânga Pluto, apropierea
maxima de Pamânt fiind asteptata în perioada 2010-2012. În prezent,
fenomene identice (încalzire globala, activare vulcani etc.) au loc si la nivelul
altor planete din sistemul nostru solar, cauza fiind aceeasi: Eris/Nibiru.

Câteva exemple:

1. Luna Triton a lui Neptun se încalzeste (BBC Science & Technology

News, 25 iulie 1999).
2. Pluto traieste o încalzire formidabila (Massachusetts Institute of
Technology News, 9 octombrie 2002).
3. Eruptie vulcanica pe Io, satelitul lui Jupiter (Icarus Astronomy,
noiembrie 2002).
4. Încalzirea lui Marte (ABC News, 7 decembrie 2002).
5. Încalzirea lui Saturn (28 ianuarie 2007, www.interstars.net
<http://www.interstars.ne>): Cercetatorii de la UCLA (University of
California, Los Angeles) - departamentul de fizica si astronomie, si cei de la
Universitatea din Boston au remarcat ca temperatura atmosferei superioare
a lui Saturn este mai mare decât prevazusera. Astfel, profesorul Alan
Aylward de la UCLA considera necesara reexaminarea ipotezelor de baza
referitoare la atmosfera planetara si determinarea cauzei încalzirii observate.
Tot el a semnalat un proces asemanator si la nivelul planetei Marte,
concluzionând: “Studiind ce se petrece în alte atmosfere, vom afla indicii
despre viitorul Terrei”.
Pe Internet (Google) la Nibiru exista 586.000 de trimiteri, la UB 313
exista 1.130.000 de trimiteri, la Eris exista 3.970.000 de trimiteri. Un scurt
film (4-5 minute).
 Probabilitati catastrofice

În cele doua lucrari mentionate mai pot fi gasite si alte descrieri ale
unor fenomene extreme precum: activarea vulcanilor, cresterea seismicitatii,
uragane cumplite, maree imense, inversarea Polilor etc., petrecute acum
7.200 de ani si respectiv 3.600 de ani, procese ce sunt semnalate în prezent,
din ce în ce mai frecvent, din nou, pe Pamânt. Scrierile sumeriene afirma ca
la începutul formarii sistemului nostru solar, un satelit al planetei Nibiru a
lovit planeta Tiamat, din care s-au format “Cerul” (centura de asteroizi dintre
Marte si Jupiter) si Pamântul. Recent, profesorul M. Brown, în revista
Nature, a demonstrat ca planeta 2003 EL 61 a suferit o fantastica coliziune
cu un alt corp ceresc la începutul formarii sistemului solar. Profesorul M.
Brown a afirmat ca planeta 2003 EL 61 poate suferi atractia planetei Neptun
si sa se transforme în cea mai luminoasa cometa vazuta vreodata, de cel
putin 6.000 de ori mai stralucitoare decât cometa Hale Bopp. Trecerea
planetei Eris printre Marte si Jupiter este asteptata în perioada 2010-2012,
acesta fiind punctul maxim al apropierii de Pamânt. Nu întâmplator, pe
20.06.2007, NASA va lansa sonda spatiala Dawn (Aurora, zorile), care va
ajunge în Centura de asteroizi în 2011. Babilonienii o numeau Marduk,
Regele Cerurilor si Marele Corp Celest; vechii evrei o numeau Globul cu Aripi
datorita lungimii orbitei sale printre stele; grecii o numeau Nemesis (unul
dintre numele sale cele mai curente), dar acest nume este dat mai degraba
unei stele ipotetice ce însoteste Soarele; profetii au numit-o Steaua Albastra,
Steaua Rosie, Mesagerul Înflacarat si Cometa Fatalitatii; vechii astronomi
hindusi îi numeau orbita sa de 3.600 de ani Treta Yuga si distrugerea pe
care ea o cauzeaza Kali Yuga. Dar nimic din toate acestea nu trebuie sa ne
departeze de Hristos!

Informatii false peste informatii false. Nu exista stea pitica rosie ci

doar pitica alba si giganta rosie(printre altele). Planeta Nibiru/Niburu nu
face parte din alt sistem solar asa cum spune autorul acestui articol
deoarece, cel mai apropiat posibil sistem solar este la 4,5 ani lumina(Alpha
Centauri), de aici rezultand ca este imposibil ca o planeta care face parte
dintr-un sistem solar aflat la 4,5 ani lumina de noi sa ajunga pana la
sistemul nostru solar. Teoretic va fi vizibila din orice punct de pe Terra din
2009 nu din 2010. In cartea "A douasprezecea Planeta", Zecharia Sitchin
spune ca de fapt din urma coliziunii satelitului lui Niburu cu Tiamat s-au
format centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter si luna. Nicidecum
Pamantul cum spune autorul. Nu cred ca era absolut necesar sa inchei cu
lucruri religioase. Oameni buni. Nu mai cautati scapare in religie si in
divinitati. Ganditi logic si pe baze si dovezi reale.

Omenirea nu merita planeta asta

Omenirea nu merita planeta asta, la cat de mult o neglijam. am vazut
documentare despre cat de greu s-a creat terra si de cate elementele sunt
necesare vietii, iar noi , oamenii in loc sa ne bucuram de privilegiul care il
avem, adica sa traim pe aceasta planeta, ne batem joc de ea, si intr-un final
o sa o distrugem. acuma ne trebuie experimente cu protoni si alte chestii in
loc sa ajutam oamenii care mor de foame, sau de boli, sa oprim poluarea si
razboaiele. poate chiar se va intampla sa apara acea gaura neagra, dar
singuru lucru de care mi-e mai mila sunt animalele care nu au nici o vina.

Eris nu este Nibiru

planeta Eris 2003 UB 313 nu este Nibiru! Ea are o orbita aproape
circulara in jurul soarelui si este putin de tot mai mare decit Pluto, deci mult
mai mica decit planeta noastra, deci nu este Nibiru si dupa orbita, si dupa
marime! Denumirea temporara este aleasa dupa o regula stabilita! 2003 este
anul, UB-313 este al citelea obiect descoperit in jurul soarelui (313) din
perioada UB din anul 2003 este. UB se refera la saptamana in care a fost
descoperita! Cititi regulile denumirilor temporare si veti afla. UB nu are
nimic de a face cu vreun nume misterios.

Istoria mentioneaza un numar de planete si corpuri ceresti a caror

existenta nu este suportata de dovezi stiintifice, insa exista anumite grupuri
pseudostiintifice, adepti ai teoriei conspiratiei sau grupuri religioase, care
sunt ferm convinse de existenta lor.

Paradoxal sau nu, nu trebuie sa fii un cetatean al Terrei secolului XXI,

ca sa crezi in aceste teorii. Filozoful presocratic Philolaus sustinea ideea unei
cosmologii non-geocentrice, in care toate obiectele universului se invart in
jurul unui Foc Central. Contra-Pamantul este un corp ipotetic, inclus in
sistemul nostru solar, identic ca dimensiuni, insa in care ordinea lucrurilor
era opusa total celor de pe Terra. Daca o asemenea planeta ar exista in
cosmologia noastra stiintifica, sub forma unei lumi sferice care se invarte in
jurul Soarelui, aceasta ar fi in permanenta ascunsa in spatele acestuia si nu
ar fi vizibila de pe Pamant, din cauza fortei gravitationale pe care ar exercita-
o asupra celorlalte planete din sistem. Insa o asemenea influenta nu a fost
resimtita, iar misiunile spatiale recente au infirmat existenta unui Contra-
Pamant, odata cu navetele trimise pe Marte si Venus, al caror succes nu ar fi
fost posibil daca aceasta planeta ar fi existat.

O alta credinta foarte puternica, care a atras in mod special atentia

ufologilor, cercetatorilor astronomi si istoricilor, are la baza textele
sumeriene, a caror interpretare sugereaza ca in trecut, Pamantul a fost
vizitat de catre extraterestri veniti de pe o planeta indepartata a sistemului
nostru solar. Unul dintre cei care au sustinut si dezvoltat aceste teorii este
Zecharia Sitchin, care vorbeste despre planetele Tiamat si Nibiru. Despre
Tiamat se crede ca ar fi fost localizata intre Marte si Jupiter. Acesta o descrie
drept o lume prospera, acoperita de oceane si jungla, a carei orbita a fost
modificata de sosirea unei planete foarte mari sau a unei stele, care a trecut
prin sistemul solar undeva intre 65 milioane de ani pana la 4 miliarde de ani
in urma. Ca urmare a modificarii orbitei, Tiamat a intrat in coliziune cu un
alt corp, ducand la formarea Lunii si a Pamantului.

In 1995, un website a identificat Nibiru sau Planeta X ca fiind cel ai

mare obiect din exteriorul sistemului solar, care va suferi in curand o
coliziune cu Pamantul. La babilonieni, Nibiru era un corp ceresc asociat cu
zeul Marduk, de unde cele doua denumiri ale ipotetecului corp ceresc.
Sitchin este de parere ca Nibiru este o planeta cu o orbita eliptica in jurul
Soarelui, care s-a aflat la periheliu in urma cu 3600 de ani si are o perioada
de orbitare care variaza intre 3600 si 3700 de ani.

In 2003, revista Science et Vie publica un articol prin care anunta

observarea unei a douasprezecea planete, intarind scrierile sumeriene care
vorbeau despre 12 corpuri care formau sistemul solar. In august 2005,
presa mondiala anunta si numele de botez al acestei planete: 2003-UB-313.
Ceea ce a dat apa la moara celor care credeau in existenta planetei Nibiru
este faptul ca noua descoperire descria aceeasi traiectorie eliptica ca si
Nubiru, perpendiculara pe planul sistemului nostru solar.
 Cele mai multe referinte despre aceasta planeta au fost extrase din
Biblie, in mod special din Geneza. Cei care au vrut sa creada in existenta ei,
au interpretat in acest sens anumite scene biblice, care se regasesc si in
Enuma Elish, cartea creatiei la sumerieni. Nibiru era populata de o rasa
extraterestra, asemantoare cu cea umana, numita Anunnaki. In opinia lor,
Anunnaki au existat pe Terra, la fel ca si Moise, Noe si Abraham. Motivul
pentru care acestia au vizitat prima data Pamantul, in urma cu 485 000 de
ani, este aurul. Insa acestia nu dadeau metalului valoarea pe care i-au
conferit-o pamantenii. Se pare ca importul metalului galben era singura
solutie pentru salvarea atmosferei lor. Acestia au colonizat Pamantul,
stabilindu-si taberele in zona de astazi a Iranului si a Irakului si au trait
multi ani fericiti, intr-un soi de cetatate ideala. Dupa ce au obtinut ce au
dorit, au parasit Terra, pentru a se intoarce pe planeta lor, insa au revenit in
momentul in care planeta albastra isi sporise populatia. In acesta etapa, au
amestecat ADN-ul primatelor cu cel al lor. Ceea ce a rezultat reprezenta
masa de sclavi de care aveau nevoie pentru muncile din mine si ferme, care
se aflau in Sumeria. Si asa a aparut Homo Sapiens, un amestec de gene
intre o rasa superiora, Anunnaki, si una inferioara, hibridul cunoscut astazi
sub numele de Homo Erectus.

Despre mitul Apocalipsei

O alta data care da fiori unora este decembrie 2012. Despre acest
eveniment s-au scris foarte multe, deoarece reprezinta data la care mayasii
au anuntat Apocalipsa. Conform calendarului lor, care isi incheie ciclul la
aceasta data, lumea trebuie sa se sfarseasca pentru ca un nou ciclu sa
inceapa. Adeptii teoriei celor 12 planete cred ca la aceasta data, Nibiru ar
ajunge in sistemul solar, ceea ce va da peste cap legile fizice dupa care se
ghideaza celelalte planete.

O descriere exacta a consecintelor aparitiei planetei o face patriarhul

Habacuc, care asociaza acest eveniment cu o serie de dezastre si calamitati
naturale:
“Dumnezeu vine din Teman, si Cel Sfant vine din muntele Paran…
Maretia Lui acopere cerurile, si slava Lui umple pamantul. Stralucirea Lui
este ca lumina soarelui, din mana Lui pornesc raze, si acolo este ascunsa
taria Lui. Inaintea Lui merge ciuma, si molima calca pe urmele lui. Se
opreste, si masoara pamantul cu ochiul; priveste, si face pe neamuri sa
tremure; muntii cei vecinici se sfarama, dealurile cele vechi se pleaca; El
umbla pe carari vecinice. Vad corturile Etiopiei, pline de groaza, si se
cutremura colibele din tara Madianului. S-a maniat oare Domnul pe rauri?
Impotriva raurilor se aprinde mania Ta, sau impotriva marii se varsa urgia
Ta, de ai incalecat pe caii Tai, si Te-ai suit in carul Tau de biruinta? Arcul
Tau este desvelit; blestemele sunt sagetile Cuvantului Tau… Tu despici
pamantul ca sa dai drumul raurilor. La vederea Ta, se cutremura muntii; se
napustesc rauri de apa; adancul isi ridica glasul, si isi inalta valurile in sus.
Soarele si luna se opresc in locuinta lor, de lumina sagetilor Tale care
pornesc, de stralucirea sulitei Tale care luceste. Tu cutreieri pamantul in
urgia ta, zdrobesti neamurile in mania Ta. Iesi ca sa izbavesti pe poporul
Tau, sa izbavesti pe unsul Tau; sfarami acoperisul casei celui rau, o
nimicesti din temelii pana in varf. Strapungi cu sagetile Tale capul
capeteniilor lui, cari se napustesc peste mine ca furtuna, sa ma puna pe
fuga, scotand strigate de bucurie, ca si cum ar fi si mancat pe cel nenorocit
in culcus. Cu caii Tai mergi pe mare, pe spuma apelor mari. Cand am
auzit… lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se
infioara buzele, imi intra putrezirea in oase, si-mi tremura genunchii. Caci
as putea oare astepta in tacere ziua necazului, ziua cand asupritorul va
merge impotriva poporului? Caci chiar daca smochinul nu va inflori, vita nu
va da niciun rod, rodul maslinului va lipsi, si campiile nu vor da hrana, oile
vor pieri din staule, si nu vor mai fi boi in grajduri, eu tot ma voi bucura in
Domnul, ma voi bucura in Dumnezeul mantuirii mele!” (Habacuc 3,3)

Acest fenomen, care se petrece odata la 3600 de ani, reprezinta un

adevarat mister pentru cei care il anticipeaza si, ca de obicei, ceea ce nu
poate fi explicat, este asociat cu vointa divina, primind valente mistice.
In schimb, interpretarea textelor sumeriene nu lasa sa transpara nici
un fel de exces mistic. Aici, apropierea planetei Nibiru este asteptata, un
eveniment care va schimba ordinea denaturata a lucrurilor, aducand mult-
dorita pace si liniste pe Pamant :
“Marea Planeta
Cand apare ea are culoarea rosu inchis.
Cerul ea il imparte in doua si ea este Nibiru
 Cand din pozitia lui Jupiter, Planeta trece inspre vest,
O vreme calea linistita va avea si pacea va fi stapana pe Pamant.
Cand din pozitia lui Jupiter Planeta creste-n stralucire
Si zodia Cancerului va deveni Nibiru
Binecuvantat va fi Acadul cu belsug,
Si mai puternic fi-va imparatul lui.
Cand culmineaza Nibiru…
Tarile vor fi in pace, iar imparatii certati se vor impaca.
Iar zeii vor auzi rugaciuni si imnuri de slava.“

Ca orice alta teorie legata de corpuri ceresti necunoscute, in jurul

carora pluteste doar incertitudinea si imaginatia bogata, Nibiru ramane un
soi de Fata Morgana a sistemului nostru solar. In asteptarea misterioasei
aparitii, ambele tabere se ghideaza dupa o vorba cat se poate de
pamanteana: “Ramane de vazut”.