3,800 BC: Constelatia Taurului, (vezi de asemenea teoria pamantului plat/domului ceresc; www.fixedearth.

com); in urma razboiului purtat in ceruri (vezi Apocalipsa 12 si Cartea lui Enoh) steaua Vela X (Sirius B) a explodat afectand grav Pamantul (vezi teoria pamantului plat/domul ceresc de la Marele Adanc) (+constelatiile Aldebaran/Canis Major/Vela X/Columba). Tiamat/Uranus s-a ciocnit (ciocnire inseamna o apropiere a doua planete astfel incat campurile lor magnetice interactioneaza) de Pamant. Urmari geofizice: o parte din muntii de gheata ai lui Tiamat au contribuit la cresterea nivelului oceanelor Terrei (acest adevarat potop a fost documentat in vechile scrieri sumeriene si incase; vezi de asemenea http://www.diagnosis2012.co.uk/new4.htm#zulu si articolul Hans Horbiger's Theory de la Marele Adanc) ; o parte din continentul Americii de Nord s-a scufundat iar o parte din cel al Americii de Sud (mai precis Anzii) s-a ridicat cu peste 4000 de km in cateva zile (vezi portul Tiahuanaco) in urma unor eruptii bazaltice enorme. Traiectoria Soarelui pe Cer a fost schimbata (pe Pamant Polul Nord a devenit cel de Sud si invers; vezi de asemenea miscarea domului ceresc, www.fixedearth.com, si mai ales Cartea lui Enoh, pg. 153 din Misterul Continentului Mu de Kenneth Miller). O noua

planeta misterioasa (Nibiru la sumerieni) a aparut indepartand pe Tiamat de

Terra, in urma acestei ciocniri luna lui Tiamat (Kingu-Marte) a devenit o planeta cu orbita separata; Nibiru era Jupiter care la acea vreme orbita cu mult in afara sistemului planetar (iar Venus cel mai mare satelit al sau); urmarea vizibila a acestei ciocniri este Marea Fasie de asteroizi dintre Jupiter si Marte. Timp de 1500 de ani a domnit pacea in sistemul planetar pana la intoarcerea lui Jupiter.

2,250 BC: Marele Potop biblic Potopul biblic se datoreaza ciocnirii dintre Jupiter/Venus si Typhoon (care la vremea aceea era cel mai mare satelit al planetei Saturn); doi asteroizi (mici sateliti) ai lui Typhoon s-au ciocnit de Pamant; unul in peninsula Yucatan (scufundand Atlantida) iar celalalt in Pacificul de Sud (ducand la disparitia continentului Mu). Traiectoria orbitei Soarelui a fost schimbata iarasi, si au aparut continentele formate din eruptii bazaltice America de Nord si America de Sud. De asemenea la acea vreme partea vestica a Californiei forma o insula (impreuna cu Baja California). A aparut lantul muntos Himalaya (aceasta schimbare a fost excelent documentata de vechii tibetani). In urma acestei ciocniri orbita lui Typhoon a fost complet schimbata devenind cea de-a 10 planeta in afara sistemului solar (asa numita Planeta X); iar Jupiter si Venus au ramas in sistemul planetar actual.

1,500 BC: Exodul poporului evreu din Egipt Satelitul lui Jupiter, Venus, si-a parasit orbita sa indreptandu-se spre Pamant; din ciocnire a rezultat alipirea insulei vestice a Californiei (de-a lungul San Andreas Fault) de continentul Americii de Nord; si explozia insulei Santorini din Marea Mediteraneeana care a cauzat miraculoasa despartire a

apelor Marii Rosii. Miscareatraiectoria orbitei Soarelui a fost schimbata din nou; au fost doua ciocniri in decurs a 52 de ani (exodul propriu zis si evenimentele descrise in cartea lui Iosua); pe timpul acestei ciocniri oamenii s-au hranit cu manna (ambrozie) cereasca provenita din hidrocarbonii atmosferei planetei Venus.

687 BC: Ultima mare ciocnire, cea a planetei Marte (fostul satelit al lui Uranus/Tiamat) de Venus si de Pamant (orbita planetei Venus devenind cea actuala).

*Prima dintre cele trei ciocniri viitoare va avea loc ca urmare a perturbarii din nou a sistemului planetar de catre cea de a saptea stea a Pleiadelor (lumina, radiatie, particule); explozia acestei stele va fi vazuta din nou pe Pamant. Iata si semnele inregistrate de oamenii de stiinta care nu pot fi explicate fara o cunoastere temeinica a paleoastronomiei: -Activitatea mult mai intensa a ultimelor cicluri de eruptii solare -Intregul camp magnetic al Soarelui s-a schimbat in ultimul secol -Spatiul cosmic este caracterizat de un nivel energetic mult mai ridicat -Stralucirea planetelor s-a schimbat foarte mult in intensitate Pentru detalii despre prima ciocnire a se vedea Edda-Ragnarok/Fimbulvetr. Celelalte doua ciocniri sunt documentate in Apocalipsa 8 si 16 (care descriu aceleasi evenimente, de asemenea si cel de al patrulea razboi mondial). *Continentele Mu si Atlantida erau sustinute de pungi de gaze izolate care au fost golite si au explodat odata cu impactul asteroizilor. Centurile gazoase se afla la diferite adancimi sub suprafata terestra care este strapunsa de cavitati imense. Mu si Atlantida aveau aceste cavitati la o mica adancime (8-10 km), in timp ce celelalte continente (Asia, Europa, Australia, Africa) au aceste cavitati situate la o mare adancime, scoarta terestra formand unghiuri de sustinere puternice. *Pentru teoria pamantului plat/domul ceresc se poate consulta si mesajul Realizarea Sinelui si mai ales Marele Adanc. *Immanuel Velikovsky (vezi comentariile) a interpretat gresit cartea lui Iosua; aceasta explica clar ca Soarele s-a oprit pe orbita sa si nu Pamantul. http/www.diagnosis2012.co.uk

http/www.pibburns.com/catastro/othercat.htm http/www.varchive.org/ http/personal.eunet.fi/pp/tilmari/ Immanuel Velikovsky - Worlds in Collision (Coliziunea Lumilor), Earth in Upheaval, Ages in Chaos Zecharia Sitchin - A 12-a Planeta (acest autor comite multe erori in cartea sa, in special in ceea ce priveste cronologia evenimentelor descrise in Epopeea Creatiei, ajungand la concluzii complet gresite in legatura cu Nibiru si Tiamat) W. Raymond Drake - Astralii din Atlantida (seria celor 7 volume Astralii din Antichitate contine cea mai completa descriere a popoarelor antediluviene, insa in acelasi timp si multe erori)

www.varchive.org/itb/ (contine manuscrisul nepublicat Saturn and the Flood) www.returnofthenephilim.com

DATAREA CU IZOTOPUL C14 - UN MARE FALS STIINTIFIC

Arheologia si paleontologia sunt bazate pe lucrarea unui singur om, publicata in 1949. Conceptiile oamenilor despre Univers, istoria geologica a Pamintului, teoria conform careia ne tragem din animale sunt bazate EXCLUSIV pe lucrarea acestui "savant", publicata sub forma de IPOTEZA. Lucrarea lui Willard Libby se poate reduce la o singura propozitie: "DACA NIVELUL IZOTOPULUI CARBON 14 A RAMAS CONSTANT DE MILIOANE/MILIARDE DE ANI, ATUNCI ACESTA POATE FI FOLOSIT PENTRU DATAREA MATERIALELOR PALEONTOLOGICE SI ARHEOLOGICE." In mod incredibil, fara ca aceasta ipoteza sa fi fost VERIFICATA SAU CERCETATA vreodata, lui W. Libby i sa acordat premiul Nobel in 1960. A incercat macar vreodata W. Libby sa verifice datele ipotezei prezentate de el? NU. Si totusi, in toate universitatile, la emisiuni despre vechimea Pamintului, se face aluzie la lucrarea acestui chimist. In urma celor patru ciocniri majore din ultimii 5,800 de ani, nivelul de CARBON14 a avut variatii enorme (ca de altfel si celelalte elemente folosite pentru datare, ARGON, POTASIU/IRIDIU) deci in nici un caz nu se poate folosi pentru nici un fel de datare cu exceptia timpului parcurs de la ultima ciocnire (687 i.e.n). DE ACEEA FOSILELE DE DINOZAURI CARE NU SUNT MAI VECHI DE APROXIMATIV 5,500 DE ANI, SUNT DATATE CA FIIND VECHI DE 65, 120, SAU 240 DE MILIOANE DE ANI. Inainte de 3,800 i.e.n. nu existau nici un fel de dinozauri. Acestia au aparut in urma experimentelor genetice facute pe animale; aceste experimente s-au extins si la oameni, ASTFEL APARIND GIGANTII din Geneza 6.

http/www.carm.org/evo_questions/carbondating.htm http/www.angelfire.com/mi/dinosaurs/carbondating.html