Prezentare la fizic

Cu tema:

Astronomia n cadrul
tiinelor fizice
Au elaborat elevele Gr.MS-313
Cojocaru Cristina,Ilaciuc Nicoleta
Secureanu Ana,Slivca Ana

Cuprins:
1.Obiectul i problemele
fundamentale ale
astronomie
1.1.Definiia de
astronomie
1.2.Ce studiaz
astronomia?

Definiia de astronomie

Astronomia, este tiina care se

ocup cu studiul atrilor i a
legilor micrii lor, al constelaiilor,
galaxiilor i al universului n
totalitatea sa De asemenea,
studiaz evenimentele ce au loc
dincolo de atmosfera terestr,
planetele, cometele, radiaiile
cosmice de fond, forma i
formarea universului. Cei care

Astronomia este una dintre

cele mai vechi tiine datnd
nc din
perioada Greciei Antice. n
secolul al VII-lea n Anglia
astronomii se foloseau
de poziia stelelor n navigaie
n perioada contemporan,
aproape toi astronomii au
cunotine solide de fizic iar
rezultatele observaiilor sunt

Astronomia studiaz structura

corpurilor cereti i a sistemelor
fomate din ele,micarea,originea
voluia acestora.Printre problemele
fundamentale abordate de astronomie
se numr:
-determinarea poziiei,micrii n
spaiu,a formei i dimensiunilor
cereti;
-studil structurii,proprietilor fizice
ale compoziiei chimice a atrilor;

Rolul astronomiei asupra societatii

este unul enorm, aceast stiin fiind
vantul miscator, motorul societatii
contemporane, orice descoperire,orice
inventie implica conostinte in aceast
stiin. Progresul tehnico-stiintific
continua si nu are limite datorita la
asemena personalitati ca Newton si
legea universala a gravitatiei , A.
Einstein si teoria relativitatii, M.
Faraday si electromagnetismul si multi
altii, carora le-a reusit sacreeze si
aduca evolutia in societatea umana.

Astrofizica este partea

astronomiei i, respectiv,
a fizicii care se ocup cu
aplicarea legilor fizicii n
cadrul fenomenelor
observate de ctre
astronomie. Poate fi

Astrofizica poate fi mprit n dou ramuri,

astrofizica teoretic i astrofizica observaional
Astrofizica observaional cerceteaz anumite
fenomene care se petrec n spaiul cosmic,
folosind instrumente specifice. Marea majoritate a
observaiilor se fac n spectrul electromagnetic
(acesta include att lumina vizibil, ct i alte
tipuri de unde electromagnetice precum razele X,
razele gama sau microundele). Astfel,
radioastronomia studiaz undele radio, de obicei
emise de obiecte precum praful interstelar
(materia existent n spaiile dintre stele, planete
etc.), pulsarii sau radiaia cosmic de fond. n
domeniul radiaiei infraroii sunt observate, cu
telescoape similare celor optice, obiectele mai
reci dect stelele, adic, n general, planetele. O

n acest caz este studiat lumina vizibil emis de

corpurile cereti, cu instrumente precum telescoapele
optice. Desigur, atmosfera planetei noastre afecteaz
observaiile, aa c unele telescoape sunt trimise n
spaiu pentru a colecta informaii. Poate cel mai faimos
telescop spaial este telescopul spaial Hubble. Merit
amintite i observaiile efectuate n domeniul ultraviolet,
al razelor X, dar i al razelor gama, cu ajutorul crora
sunt studiate, de pild, gurile negre sau pulsarii binari.
Astrofizica teoretic se ocup cu crearea modelelor
teoretice, modele ce pot explica fenomenele cercetate n
cadrul astrofizicii observaionale. Printre domeniile
studiate de astrofizica teoretic se numr evoluia
stelelor, formarea galaxiilor, dar i un domeniu mai puin
cunoscut i anume fizica astroparticulelor. Acest domeniu
se ocup cu studiul particulelor de origine cosmic.

Astronomia preistorica

De la prima civilizatie a antichitatii, de la asiro-babilonienii

stabiliti in Mesopotamia s-au pastrat sute de mii de tablite de
lut pe care erau inscrise, alaturi de calcule si operatii
aritmetice, in sistem hexazecimal si inregistrari ale
observatiilor lor astronomice. Asiro-babilonienilor li se atribuie
pentru prima data capacitatea de a deosebi o planeta de o
stea determinarea echinoctiilor si a solstitiilor, impartirea
eclipticii in douasprezece semne zodiacale, delimitarea
constelatiilor si realizarea primei harti ceresti, in care erau
bine precizate orbitele, conjunctiile si eclipsele planetelor. Inca
din mileniul III i.e.n., anul sumero-babilonian avea 354 de zile
si 12 luni, corectia anului calendaristic fata de anul solar
facandu-se prin introducerea unei luni o data la trei ani. De
asemenea, ziua avea 12 ore duble, fiecare avand 60 minute
duble iar fiecare minut avand 60 de secunde duble. Acest
principiu de subdiviziune a timpului s-a transmis pana la noi
prin intermediul evreilor, grecilor si apoi al romanilor.
Astronomia si teoriile cosmologice din Grecia antica

Primele observatii
astronomice, consemnate pe
oasele de ghicit
descoperite pe teritoriul
Chinei, datand din sec.XIV
XIII i.e.n. se refera la
eclipsele de Luna si de Soare.
Vechii chinezi cunosteau 5
planete (Jupiter, Marte,
Saturn, Venus si Mercur) pe
care le puneau in conjunctie
cu cele 5 elemente (pamant,
lemn, metal, foc si apa). In
sec.IV i.e.n. anul chinezesc
avea 365 zile asa cum cercul
avea si el 365 de grade