Chiar a existat aselenizarea?

50 de ani de la prima aselenizare și în total 12 astronauți care au pășit pe Lună. Cu

toate acestea, sunt și acum oameni care nu cred că omul a ajuns vreodată atât de
departe. Susțin că misiunea Apollo 11 este de fapt un scenariu pus la punct de
guvernul american împreună cu NASA, serviciile secrete și cei mai buni regizori de
la Hollywood.

Scopul ar fi fost justificarea sumelor imense de bani care au fost cheltuite pentru
progamul Apollo, dar și faptul că Statele Unite ale Americii pierduseră startul în
cursa spațială, în fața fostei URSS.

De ce există însă atât de mulți oameni care cred că aselenizările sunt niște
minciuni? Totul a pornit de la cartea americanului Bill Kaysing, apărută în 1976, cu
titlul "We never went to the Moon" (Noi nu am fost niciodată pe lună).

Cartea a prins imediat, foarte mulți oameni au crezut în tezele ei . Kaysing nu era
om de știință, tehnician sau inginer. Era un scriitor care a scris anterior despre
agricultură, gătit și impozite. El ar fi venit cu așa-zise dovezi, potrivit cărora
aselenizările nu ar fi fost reale.

1
Iată principalele idei ale acestuia:

1. Steagul care flutură:

Pe înregistrările video disponibile, steagul american înfipt de Neil Armstrong și

Buzz Aldrin în solul lunar flutură în vânt. Dar așa ceva nu se poate, pentru că pe
lună nu există atmosferă, deci nici vânt.

Ce spune știința:

Steagul nu flutură. S-a mișcat doar atunci când a fost atins de cei doi astronauți și
când a fost înfipt în sol. Pe planeta noastră, astfel de mișcări scurte sunt frânate
rapid de atmosferă, dar pe lună, în absența atmosferei, mișcările durează mult
mai mult. În plus, în steag ar fi existat un arc întins care să dea senzația de
fluturare.

O teorie a lui Newton spune: „Un corp aflat in miscare tinde sa ramana in miscare
atata timp cat asupra lui nu se exercita nici o forta.”

2
2. Absența stelelor din fotografii

Pe fotografiile luate pe lună nu se văd stele. Ceea ce ar însemna că au fost făcute

în studio.

Ce spune știința:

Este adevărat că de pe lună se vede fantastic cerul cu stele, în absența atmosferei

care să deranjeze priveliștea. Dar la momentul aselenizării, pe lună era încă zi. O
explicație este că suprafața lunii, nava spațială și astronauții erau atât de bine
luminați de soare, încât lumina slabă a stelelor nu se mai vedea.

3. Fotografii prea perfecte

Teoria conspirației:

Camerele foto purtate de astronauți la nivelul pieptului nu aveau obiectiv. Cum au

putut deci astronauții să facă atât de multe fotografii perfecte?

Ce spune știința:

Nu toate imaginile capturate au fost perfecte. Au fost numeroase fotografii

neclare în arhiva NASA, doar pozele cele mai reușite au fost date publicității. În
plus, astronauții au avut timp pe pământ să exerseze folosirea aparatelor foto
luate cu ei pe lună și să devină foarte pricepuți în utilizarea lor. Lentilele speciale
cu unghi larg au simplificat focusarea și au permis captarea unor imagini mari în
condiții de calitate superioară.

3
Umbrele înclinate

În anumite imagini se văd umbre care nu sunt paralele unele cu celelalte. Dar
dacă soarele ar fi fost singura sursă de lumină, aceste umbre ar fi trebuit să fie
paralele. Pentru că nu este cazul, probabil că au fost folosite surse artificiale de
lumină.

Ce spune știința:

Umbrele paralele sunt mereu o chestiune de perspectivă. Liniile paralele pe o

suprafață tridimensională par mereu înclinate atunci când sunt reprezentate
bidimensional. De exemplu liniile de cale ferată. Acestea par că se apropie una de
cealaltă în direcția orizontului, deși sunt cu siguranță mereu paralele. Lucru valabil
și pe lună și pe pământ.

Alții contestă imaginile cu urmele adânci lăsate de pașii astronauților pe suprafața

Lunii. E ca și cum ar fi pășit în nisip ud, spun scepticii, deși suprafața lunară este
lipsită de umiditate. Un celebru astronom susține însă că praful lunar seamănă cu
cenușa vulcanică, iar când calci pe el, urmele se formează ușor.

Vulcanii noroiși, un loc selenar

Adepții acestor conspirații susțin că totul ar fi fost filmat pe Pământ: ori pe un

platou de la Hollywood, ori în deșertul Nevada sau chiar... în România.

4
Un loc foarte asemanator peisajului de pe Lună unde ar fi putut fi filmat
momentul aselenizării este chiar aproape, în județul Buzău, la Vulcanii Noroioși.
Aceşţia se află la aproximativ 150 km distanță de Bucuresti, iar prin structurile cu
forme de vulcani, provocate de eruperile de noroi și gaze naturale, fiecare
vizitator este purtat într-o călătorie cu aspect selenar.

Radiaţiile în centurile Van Allen ar îmbolnăvi grav sau ucide pe oricine le

traversează.

R: Centurile Van Allen sunt regiuni în spaţiu unde câmpul magnetic terestru ţine
captive particule provenite din vântul solar. Un om NEPROTEJAT care stă în
această regiune pentru un timp îndeajuns de lung va muri într-adevăr. Centurile
Van Allen au fost traversate destul de repede, în aproximativ o oră, iar naveta
spaţială avea protecţia sa, cea mai mare parte a acestor radiaţii oprindu-se în
fuzelaj. Au existat, foarte rar, şi particule care să treacă de acesta; un documentar
pe Discovery arăta studierea costumelor spaţiale ce prezentau la nivel
microscopic urmele trecerii acestor particule înalt energetice.

Ceea ce demostrează că nu se moare atât de ușor, iar pe de altă parte că cineva a

trecut de aceste centuri şi nu s-a învârtit prin deşertul Nevada...

Toate aceste teorii au fost alimentate și de faptul că, după aselenizare, membrii
echipajului Apollo 11 au fost ani la rând foarte zgârciți cu declarațiile publice,
5
obligați de natura secretă a misiunii lor. Ba chiar, confruntați public, Neil
Armstrong și Buzz Aldrin au refuzat să jure pe Biblie că au pășit pe Lună.

- De ce nu puneți mâna pe Biblie și jurați pe Dumnezeu că ați fost pe Lună?

- Domnule Sibrel, cunoscându-vă pe dumneavoastră, asta este probabil o Biblie

falsă.

- Vorbiți cu persoana greșită. De ce nu vă duceți să vorbiți cu administratorii de la

NASA. Noi am fost simpli pasageri. Niște băieți care s-au îmbarcat pentru un zbor.

Într-un interviu-testament, pe care l-a dat cu câteva luni înainte să moară, Neil
Armstrong, primul om care a pășit pe Lună, lămurește lucrurile.

„Oamenii adoră teoriile conspiraţiei, sunt foarte atraşi de ele. Însă pentru mine nu
sunt o îngrijorare, pentru că ştiu că cineva se va întoarce pe Lună şi va recupera
camera video pe care am lăsat-o acolo. Este un lucru cert”.