Cele 3 dorinte

A fost odata o fetita melc ce locuia sub o tufa de trandafir salbatic. Micutei ii
placea sa poarte rochite din matase, cumparata de la broaste, si era o aventuriera
innascuta! Adora sa calatoreasca! In fiecare zi, isi pregatea un pachetel cu frunze
de capsuna, si umbla cat era ziulica de lunga! …Dar…fetita noastra avea o
problema..

Era prea inceata.

Cat si ar fi dorit sa fie zvelta ca o furnica, sau rapida ca un future! Cat de repede
ar putea ajunge oriunde, si cat de iute!...

Intr o zi, fetita melc s-a oprit la umbra unei vite de vie, cu adevarat necajita.
Plecase cu ceva de timp de acasa, dar cand a privit peste umar, a vazut ca tufa ei
de trandafir era destul de aproape, si, colac peste pupaza, vecina ei furnica se
intorcea pentru a 2a oara de la ochiul de apa unde micuta noastra spera sa ajunga
abia la apus.

Cum statea ea asa, si-si plangea de mila, iata ca ceva stralucitor i-a atras atentia.
Curioasa, fetita s-a grabit cat a putut sa dea mai repede la o parte firele de iarba,
ca sa vada……

Un sambure de strugure!

Micuta l-a luat in maini, cercetandu-l cu umirie crescanda. Nu era orice fel de
sambure, ci unul de aur, in a carei suprafata neteda, fata se putea privi ca in
oglinda. Dupa ce s-a asigurat ca nu se mai afla nimeni in jur, s-a ascuns repede in
cochilia ei. Avea nevoie de liniste ca sa poata gandi bine!

A auizt multe zvonuri despre samanata de aur, dar nu le daduse crezare. Insa
acum, o avea in maini.

Si isi putea pune 3 dorinte!

A tras adanc aer in piep, apoi, dupa cateva clipe, a rostit hotarata:
 - Imi doresc sa devin furnica!

Nu mai avea cochilie, si nici pielea nu mai era de culoarea jadului. Insa avea 4
picioare subtiri si sprintene. Era gata sa porneasca la drum, cand a simtit o bataie
pe umar.

- Hei, tu, ce-i cu tine? Te-ai ratacit? Haide, avem multa treaba, si nu e timp de
piedut! i-a spus o furnica, punandu-I in brate o firmitura de paine.

Descumpanita, fosta fetita melc a urmat-o in graba pe vecina ei. Ce ar fi putut

sa-i spuna? Nu ar fi crezut-o nimeni, si nu voia sa se certe din primele clipe din
noua ei viata.

A trecut ceva vreme de cand fetita melc a devenit furnica, si iat-o acum stand
sub aceeasi vita de vie, si mai necajita ca prima oara. Poate ca era mai rapida, dar
toata ziulica era ocupata cu treburi care nu se mai sfarseau. Ii era dor de
plimbarile ei linistite si de viata tihnita de dinainte…

Asa ca a scos inca o data samburele auriu din desaga, si si-a pus cea de a 2a
dorinta:

- Imi doresc sa devin fluture!

Acum era inalta si gratioasa. Avea 2 antene lungi si rasucite delicat, si o pereche
sublime de aripi, in culori vii si calde.
 Plina de entuziasm, fetita acum fluture, si-a luat zborul spre inaltime. De aici de
sus, lumea parea nesfarsita si putea vedea campul intreg, plin de flori multicolore.
Era mai aproape de cer, de soare, de oriunde ii poftea inima.

Dar…la un moment dat, o umbra mare si-a intins aripile negre deasupra ei,
amenintatoare si infricosatoare. Un ciripit incantat ii ingheta sangele in vene.
Cand era melc, nu avea astfel de probleme. Ingrozita, mica fetita a zburat cu
iuteala la umbra unor frunze mari de dovleac, tremurand din toate incheieturile.

Da, poate ca era grozav sa zbori! Vedeai totul de sus, dar….ii era dor de viata ei
de dinainte. Cand nu avea atatea griji, si avea timp de plimbarile ei zilnice si
minunate in simplitatea lor.

Hotarata, a scos samburele din buzunar, sa-si puna ultima dorinta.

Parfumul trandafirilor era imbatator, si fetita isi pregatea un pachetel din frunze
de capsuna, pentru drum. Era gata pentru aventura acelei minunate zile,si
nerabdatoare sa admire fiecare picatura de roua, asa….incet si fara graba.

Ahh, ce bine e sa fie din nou fetita melc!