Anghila-șarpe, animalul care evadează din

stomacul prădătorului perforându-l cu coada

27 noiembrie 2020

Anghila-șarpe, un pește subțire, sinuos, poate recurge la o evadare oribilă după ce

este înghițit: perforează stomacul prădătorului.

Cozile celor mai multe anghile-șarpe se termină într-un vârf ascuțit, osos, pe care îl
folosesc pentru a se îngropa rapid în fundul nisipos al mării.

Atunci când un prădător înghite o

anghilă-șarpe, vârful respectiv
poate face o gaură în peretele
stomacului acestuia, prin care
anghila apoi încearcă să iasă.

Cu toate acestea, manevra de

perforare a stomacului nu-i aduce
neapărat libertatea anghilei-șarpe.

Chiar dacă nu este digerată de vie,

rămâne prinsă în corpul prădătorului
și moare în scurt timp în cavitatea
abdominală, unde trece printr-un fel
de proces de mumificare,

Anghile-șarpe descoperite conservate

în trei pești Protonibea diacanthus. 
Indivizii din cele 351 de specii de anghile-șarpe care aparțin familiei Ophichthidae
au corpuri lungi, conice, asemănătoare șerpilor, și trăiesc în apele oceanice
tropicale și temperate din întreaga lume.

Variază foarte mult ca mărime, cel mai mic măsoară sub 0.5 metri lungime și cel
mai mare depășește 2.5 metri lungime.Cadavrele de anghile-șarpe conservate în
interiorul peștilor carnivori au fost observate – și descrise în studii științifice – încă
din 1934.

În 2011, fotograful
Sam Davis a
surprins un stârc din
corpul căruia ieșea
o anghilă-șarpe pe
care tocmai o
înghițise și care, cel
mai probabil, a
încercat să evadeze
prin procedeul
descris recent de
cercetătorii
australieni. Foto:
Sam Davis

Pentru noul studiu,

oamenii de știință au efectuat prima analiză cu privire la răspândirea acestui
fenomen în apele din jurul Australiei.

Anterior, cercetătorii care analizau paraziții din peștii Protonibea diacanthus au

descoperit în exemplarele colectate și anghile-șarpe, astfel încât autorii noului
studiu au avut un punct de plecare.

Au examinat 335 de exemplare de Protonibea diacanthus capturate în nordul

Australiei, descoperind în 19 pești exemplare conservate din patru specii de
anghile-șarpe.

În unele cazuri, corpurile conservate ale anghilelor-șarpe erau descompuse și greu

de clasificat. Pe lângă Protonibea diacanthus, oamenii de știință au mai descoperit
trei specii de anghile-șarpe în alte 10 specii de pești prădători din apele australiene.
Unii dintre acești prădători aveau în stomac și anghile-șarpe parțial digerate, care
nu reușiseră să scape, un indiciu că această pradă face parte din dieta normală a
peștilor.

Anghilele-șarpe sunt pești care se ascund frecvent în sedimentele de pe fundul

mării (după cum poți vedea în filmul de mai jos), astfel încât tolerează mediile
sărace în oxigen mai bine decât alți pești.

Prin urmare, „odată ingerate, acestea ar putea să rămână în viață mai mult timp în
corpurile prădătorilor”, au scris oamenii de știință în studiu, deși nu au specificat
cât de mult ar putea supraviețui în asemenea condiții.

Indiferent cât rezistă, această abilitate nu le conferă un avantaj deosebit, având în

vedere că tot se sufocă după așa-numita evadare, notează autorii cercetării.