Moartea Salomeei

După momentul uciderii Sfântului Ioan Botezătorul, Irod a continuat să

guverneze până când regele arab Aretas i-a declarat război, dorind să se
răzbune pentru necinstea şi batjocura care s-a făcut fiicei lui, cea dintâi
soție a lui Irod. Adunând armată, a pornit împotriva lui Irod și l-a
înfrânt, trimițându-l în exil alături de Irodiada și de Salomeea, mai întâi
în Galia, apoi în Spania.

Într-o iarnă, aflându-se în exil în orașul Loredo, Salomeea a vrut să

traverseze râul Sikaris. La un moment dat, mergând ea pe gheaţă,
aceasta s-a rupt, iar Salomeea a căzut în apă până la gât. Adunându-se
gheața în jurul gâtului, ea încearcă să scape, rotindu-se în apă ca într-un
soi de dans, „precum a dansat cândva la curtea lui Irod”, după cum
subliniază Sinaxarul.

În pofida încercărilor ei disperate de a se salva, gheaţa i-a strâns gâtul

foarte tare, încât atârna cu trupul în apă, iar capul îl avea deasupra, pe
gheaţă. A rămas așa până când o bucată ascuțită de gheață i-a retezat
capul. Apa râului i-a purtat trupul în aval, iar capul i-a fost adus lui Irod
și Irodiadei pe o tipsie, precum odată se adusese capul Sfântului Ioan
Botezătorul, însă nu tăiat de sabie, ci de gheaţă.

Astfel, pentru păcatul comis, dreapta judecată a lui Dumnezeu a venit

asupra lui Irod, a Irodiadei și a Salomeei, chiar în timpul vieții lor
pământești, după cum este scris: „Căci toți cei ce ridică sabia, de sabie
vor pieri” (Matei 26,52)