Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I

Muşatinul, vine la domnia Ţării

Moldovei susţinut militar de Mircea
cel Bătrîn (domn al Munteniei), care
îşi dorea un aliat în scaunul de la
Suceava. Predecesorul său, la
domnia Moldovei, Iuga, este luat
ostatic în Muntenia de Mircea cel Bătrîn, unde probabil şi
va muri ulterior fără a reveni în Moldova .

A fost un domn paşnic,

de unde şi porecla de
"cel Bun", un bun
gospodar, continuînd
politica de extindere
dusă şi de Roman I
Voievod. Ţara
Moldovei s-a întins
încetul cu încetul de la
nucleul unde se
formase, regiunea din nord-vest cu capitala la Suceava,
cu marele oraş Baia din ce în ce mai mult.

În 1402 (după
alţi istorici în
1415)
Alexandru cel
Bun a adus de
la Cetatea Albă
la Suceava
moaştele
Sfîntului mucenic Ioan cel Nou. Înafară de consolidarea
Mitropoliei Moldovei, Alexandru cel Bun a întemeiat
două mănăstiri: Moldoviţa şi Bistriţa, în cea din urmă
fiind ulterior înmormîntat.