...

exista critici ai ,,aselenizarii“ din 16 iulie 1969, care afirma, pe baza dovezilor, ca
aceasta a fost realizata intr-un studio de pe pamant? Scopul falsificarii ar fi, dupa unii,
justificarea fondurilor deturnate din programul Apollo, care n-ar fi ajuns niciodata pe
Luna. Altii considera ca misiunea Apollo 11 ar fi ajuns pe Luna, dar filmul despre ce s-a
petrecut acolo este tinut secret, publicului servindu-i-se un fals. Argumentele celor care
nu cred ca prima aselenizare ar fi avut loc in 1969 pot umple, fara probleme, paginile mai
multor volume. Lipsa, in 1969, a unei tehnologii capabile sa asigure o calatorie pe Luna
pentru un echipaj uman, absenta dovezilor concrete, fragilitatea modulului din imagini,
ignorarea centurii Van Allen si a radiatiilor ucigatoare ale acesteia, disparitia misterioasa
a unora dintre cei implicati in proiectul Apollo 11 precum a si a unor informatii originale,
dar si refuzul NASA de a oferi imagini ale primului loc in care a aselenizat un echipaj
uman, nu reprezinta decat motive in plus pentru a intretine suspiciunile.

... oamenii de stiinta au identificat un cluster de galaxii situat la 5,7 miliarde de ani-lumina
de Terra, care produce un numar imens de stele, fiind cel mai productiv cluster identificat
pana acum in Univers? Clusterul Phoenix este unul dintre cele mai mari astfel de
formatiuni din Univers, estimandu-se ca masa sa este de 25.000 de trilioane de ori mai
mare decat cea a Soarelui. De asemenea, se estimeaza ca se afla la 5,7 miliarde de ani-
lumina de Pamant si este „o insula de mii de galaxii”. Clusterul a fost identificat in 2010 cu
ajutorul telescopului de la Polul Sud, fiind studiat de atunci de o echipa de astronomi de la
Kavli Institute for Astrophysics and Space Research din cadrul MIT. Cercetatorii au
descoperit in urma acestor observatii ca in centrul acestui cluster se formeaza in fiecare
an 750 de stele, un ritm extraordinar. Galaxia noastra, Calea Lactee, „concepe” o singura
stea pe an. Deoarece clusterul Phoenix produce intr-o zi mai multe stele decat produce
Calea Lactee intr-un an, acesta a fost supranumit „supermama cosmica”

... pentru a permite timpului universal indicat de ceasurile atomice sa compenseze

avansul fata de cel realizat de rotatia Pamantului, ultimul minut din luna iunie a avut 61
de secunde? Trecerea intre zilele de 30 iunie si 1 iulie s-a facut, in „Timpul universal
coordonat” (UTC), nu ca in majoritatea cazurilor la 23:59 de minute si 59 de secunde, ci la
23.59 de minute si 60 de secunde. Aceasta modificare se face doar pe 31 decembrie sau 30
iunie, ultima avand loc pe 31 decembrie 2008.

... Calea Lactee contine peste 100 miliarde de stele?

... majoritatea stelelor, a satelitilor, a cometelor si uraganelor din natura au nume

feminine?

... pe stelele neutronice, o lingurita cantareste cat un om pe Pamant?

... cutremure exista nu doar pe Pamant ci se pe Luna, Soare, alte planete si chiar stele? Se
presupune de catre specialisti ca activitata seisimica pe planeta Marte a fost foarte intensa
de-a lungul istoriei sale insa in prezent cutremurele inregistrate aici sunt de mica
magnitudine.

... ideea de a atribui nume de zei planetelor le-au avut prima data babilonienii, apoi grecii,
care au asociat planetele cu zeii prin compararea caracteristicilor zeitatilor din Olimp cu
ce reuseau sa vada pe bolta cereasca? Planeta care se misca cel mai repede, Mercur, i-a
fost dat numele Hermes (mesagerul Zeilor), planeta cea mai luminoasa Venus este numita
Afrodita, Zeita Frumusetii, Marte – Planeta Rosie, sangeroasa, iar Saturn a fost asociat cu
Zeul Timpului (Cronos).

... atunci cand ne uitam noaptea la stelele de pe bolta cereasca, impresia ca acestea
tremura este doar un efect optic? Acest fenomen este cauzat de refractia neregulata pe
care lumina stelelor o primeste la trecerea in atmosfera Pamantului inainte de a ajunge la
ochii nostri.

... daca fiecare stea din Calea Lactee ar fi un graunte de sare, cantitatea totala ar umple o
piscina olimpica?

... pe Luna au pasit 12 astronauti, care au adus pe Terra 382 kg de roca?

... durata totala a fazelor eclipsei de Luna poate ajunge pana la patru ore? De asemenea,
intervalul in care Luna se afla in intregime in umbra se poate prelungi cel mult 110
minute.

... asa numitele gauri negre sunt invizibile? In ele nu exista timp sau spatiu, daca se
patrunde intr-o gaura neagra, totul va fi turtit din parti si tras de ambele capete. In
interiorul unei gauri negre, nimic nu supravietuieste, ci este sfaramat in mici particule
atomice.

... in desertul Arizona (SUA) se pastreaza un crater meoritic cu un diametru de 1.6 km si o

adancime de 182 de m, unde se presupune ca a cazut un meteorit in urma cu 10000 de
ani? Se pare ca meteoritul cantarea 1 milion de tone.

... cei mai frecventi sunt meteoriti de mici dimensiuni, care nici nu mai reusesc sa ajunga
pe suprafata Pamantului? Acesti sunt denumiti meteori si nu sunt altceva decat "stele
cazatoare".

... meteoritii se aprind cand patrund in atmosfera Pamantului datorita frecarii cu aerul?
Prin ardere, se consuma si astfel nu ajung pe suprafata terestra decat cei mai mari.

... dimensiunea meteoritilor variaza de la cea a unui graunte pana la marimea bolovanilor
sau a blocurilor?

... la fiecare trecere pe langa Soare, gazele inghetate care alcatuiesc capul cometei se
topesc si se evapora, astfel ca, treptat, cometa se micsoreaza pana la disparitie?

... cometa este compusa din cap si coada? Capul este alcatuit din praf si gaze inghetate, iar
coada din gaze? Pe masura ce se apropie de Soare, coada isi mareste lungimea pana la
milioane de km.

... in prezen sunt cunoscute peste 700 de comete?

... din Sistemul Solar mai fac parte si cometele? Numite si "stele cu coada", apar la anumite
intervale de timp, deplasandu-se in jurul Soarelui pe orbite foarte alungite, uneori mult
dincolo de Pluto. Cu cat orbita este mai alungita, cu atat cometa va fi vazuta mai rar.

... datorita conditiilor infernale de pe Venus cea mai performanta nava care a aterizat,
Venera 13, a reusit sa reziste doar 2 ore si cateva minute.

... daca forma lunii este de secera (in forma literei C) - luna este in descrestere, iar cand
este in forma convexa (in forma literei D) - luna este in crestere? Litera descrie exact
invers faza lunii - D - in Crestere, C - in Descrestere.
... semnalele radio de pe Pamant ajung la maximum 5.4 UA departare?
Prin comparatie Jupiter se gaeste la 5.2 UA , si un an lumina are 63.24 UA.

... vorba ca "Soarele si Luna nu se intalnesc niciodata" este falsa? Sunt zile cand Soarele si
Luna rasar in acelasi timp. De exemplu, in zilele cu Luna Noua, Soarele si Luna rasar in
acelasi timp si apun aproximativ concomitent - la cateva minute diferenta -iar in zilele cu
Luna Plina, Luna apune exact la rasaritul Soarelui.

... o gaura neagra cu masa Pamantului , ar avea o raza Schwarzschild de doar 7 mm? Prin
comparatie, masa Soarelui ar genera o gaura neagra de 1.1 km.

... Luna nu traverseaza bolta cereasca neaparat noaptea. Exista nopti fara Luna, pentru ca
Luna a traversat cerul in timpul zilei. Asa se explica faptul ca in unele zile senine Luna
poate fi vazuta pe cer si in timpul zilei.

... Phobos se va prabusi. In urmatoarele 40 miloane de ani, pe Marte, avand aceeasi soarta
ca si alti fosti sateliti ai aceste planete.

... eclipsele de luna se realizeaza numai la luna plina? Mai precis la opozitia Luna-Soare.

... eclipsele de soare se realizeaza numai la luna noua? Mai precis la conjunctia Luna-
Soare. Nodul Nord are si el un rol cheie in formarea eclipselor de Soare si de Luna, fiind
plasat in imediata proximitate a acestor planete.

... Desi materia este acum dominanta, in primele secunde ale universului, dezechilibrul
intre materie si antimaterie era de numai 3 particule la 1 miliard?

... singura luna in care nu a fost luna plina de-a lungul istoriei a fost februarie 1865?

... Luna traverseaza o zodie in doua zile si jumatate si tot cercul zodiacal in 28 de zile?

... Mediul interstelar nu este gol? Este ocupat de un amestec de gaze ionizate si praf, care
produc o atenuare observabila a luminii stelelor.

... Soarele si Luna nu au niciodata mers retrograd? Cel mai frecvent sunt retrograde
planetele: Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto, dar cel mai intens se resimt
retrogradarile planetelor personale: Mercur, Venus, Marte.

... Mercur nu se deplaseaza niciodata la o distanta mai mare de 28 grade fata de Soare pe
cercul zodiacal?

... Venus nu se deplaseaza niciodata la o distanta mai mare de 47 grade fata de Soare pe
cercul zodiacal?

... Uranus face turul zodiacului in 84 de ani deci traverseaza o zodie in 7 ani?

...Neptun face turul zodiacului in 164 de ani, deci traverseaza o zodie in 13-14 ani?

... Pluto face turul zodiacului in aprox. 249 de ani, deci traverseaza o luna in 20 de ani?

... se vorbeste despre o a 13-a zodie, plasata intre Capricorn si Varsator, pe nume
Ophiucus?
  Ştiaţi că… Graniţa dintre Pământ şi Spaţiu este aşa numită Linia Kármán?
Această linie de demarcaţie este situată la o altitudine de 100 km deasupra nivelului mării
de pe Pământ.Demarcaţia este acceptată de către Federaţia Internaţională de Aeronautică –
FAI, ca o setare standard internaţională şi de păstrare a evidenţelor pentru aeronautică şi
astronautică.Numele “Karman” este dat de la inginerul şi fizicianul Theodore von Kármán,
care a propus această delimitare între atmosferă şi spaţiu.Theodore von Kármán a definit
graniţa dintre Pământ şi spaţiu ca fiind locul în care atmosfera Pământului devine prea
rarefiată ca să mai susţină activităţi aeronautice.

 Ştiaţi că Aurora polară poate fi văzută atât la Polul Nord cât şi la Polul Sud?
Aurora polară este un fenomen optic care constă într-o lumină strălucitoare intensă de culoare
ultravioletă, violetă sau albastră care ia naştere datorită ciocnirii particulelor vânturilor solare cu
câmpul magnetic al Pământului. Fenomenul a fost studiat începându cu secolul al XVII-lea cand i s-a
dat numele de Aurora de către astronomul francez Pierre Gassendi. Numele “Aurora” provine de la
zeiţa dimineţii în mitologia romană. În emisfera nordică aurora poartă numele de boreală, fiind
botezată de Galileo Galilei în anul 1619. În emisfera sudică a fost numită australă de către
exploratorul James Cook, părintele Oceaniei.
De asemenea, acest fenomen optic a fost observat şi pe alte planete precum Saturn, Jupiter sau
Marte.

Încă din cele mai vechi timpuri, omul a fost fascinat de fenomenele naturii şi ceea ce nu a
reuşit să explice, de la boli la erupţii vulcanice, a pus pe seama divinităţii. Fenomene mai
rare, eclipsele de Soare, au fost greu de înţeles, considerându-se a fi manifestări ale zeilor.

Totuşi, există lucruri despre eclipse care nici măcar astăzi nu sunt cunoscute tuturor. Citiţi
în continuare câteva curiozităţi.

1. Record de durată! Cea mai lungă eclipsă totală de soare din ultimii 100 de ani a fost în
2009, pe 22 iulie. A putut fi admirată din India, Nepal, Butan şi China. Faza de întuneric
total a durat până la 6 minute şi 29 de secunde.

2. Dacă vi se pare că umbra norilor de pe sol se mişcă repede, nu aţi auzit de viteza cu care
se deplasează umbra Lunii pe suprafaţa Pământului : 5000 de mile pe oră (sau peste 8000
de km/oră)
3. De ce Luna acoperă complet Soarele în timpul eclipsei? Explicaţia ţine de mărimea lor.
Soarele este de 400 de ori mai mare decât Luna, dar (o fi doar coincidenţă) este şi de 400
de ori mai departe de Pământ (comparativ cu distanţa dintre Lună şi Pământ). Astfel,
văzute de pe Pământ, cele două corpuri cereşti par a avea aceeaşi dimensiune.

4. Singurul loc din sistemul solar unde poate fi admirată o eclipsă este Pământul. Totuşi
unele planete au şi ele parte de fenomene spectaculoase. Pe Jupiter poate avea loc o eclipsă
triplă în acelaşi timp, deoarece are mai mulţi sateliţi. Fenomenul poate fi observat de pe
Pământ cu ajutorul unui telescop.

5. În China termenul pentru eclipsă este „shih”, care înseamnă a mânca. În China antică,
oamenii credeau că Soarele este devorat în timpul unei eclipse. Tot aici a fost consemnată
prima eclipsă astronomică. Se întâmpla în jurul anului 1000 î.e.n.

6. Luna se îndepărtează de Pământ! Acest fenomen este dovedit şi s-a estimat că peste 600
de milioane de ani, Luna va fi atât de îndepărtată încât nu vom mai vedea o eclipsă totală de
soare. Probabilitatea ca o eclipsă de soare să fie vizibilă de două ori din acelaşi loc este de
360 de ani, totuşi în Carbondale, Illinois, va putea fi observată o eclipsă de soare în 2017,
iar în 2024 va putea fi admirată cea dea doua.

7. Diferenţa dintre o eclipsă de Soare şi una de Lună, referitor la locul de vizionare este:
eclipsa de Soare poate fi observată doar de-a lungul unei fâşii înguste de Pământ unde
umbra Lunii cade perpendicular, în schimb, noaptea, o eclipsă de lună poate fi admirată de
pe toată partea întunecată a Pământului.

8. Eclipsa de lună se produce atunci când Soarele, Pământul şi Luna sunt aşezate pe o axă,
în această ordine. La o eclipsă de lună, mereu faza lunii va fi de „lună plină”.

9. Eclipsele de lună se întâmplă destul de frecvent, cel puţin de două ori pe an.

10. Selenelionul este un tip particular de eclipsă. El apare atunci când Luna este eclipsată,
însă Soarele este vizibil. Se poate observa la apus sau la răsărit. Mai este cunoscut şi sub
denumirea de eclipsă orizontală.

Universul nostru este o lume unică, în care misterele și evenimentele ciudate se țin
lanț. Atunci când studiem astronomia, descoperim numeroase fapte fascinante
despre tot ceea ce ne înconjoară planeta.
Pentru a conștientiza unicitatea Universului, am alcătuit o listă cu cele mai interesante
fapte.
1. Greutatea diferă de la planetă la planetă
Fiecare planetă are propria sa forță gravitaţională. De exemplu, un astronaut care
cântărește 75 de kilograme pe Terra, cântărește doar 28 de kilograme pe Marte, dar 177 pe
Jupiter.
2. Traversarea Căii Lactee poate dura o veșnicie
Galaxia din care facem parte este extrem de vastă. Dacă am călătorii cu viteza luminii, am
avea nevoie de aproximativ 100.000 de ani ca să traversăm întreaga galaxie.
3. Când privim cerul, vedem trecutul
Noaptea, când privim cerul în toată splendoarea sa avem senzația că vedem stelele. De fapt,
vedem lumina lor care vine de la zeci de mii de ani lumină sau poate și mai mult. Acele stele
pot nici să nu mai existe, dar noi încă le mai vedem lumina.
4. Mercur este o planetă rece
Chiar dacă este cea mai apropiată planetă de Soare, pe Mercur se înregistrează și
temperaturi de -280 de grade Celsius. Acest fapt este posibil pentru că Mercur nu are deloc
atmosferă și astfel căldura nu poate fi reținută. Până la urmă nu contează poziția unei
planete față de steaua sa pentru a susține viața, ci calitatea atmosferei sale.
5. Furtuna care durează de secole
Pe Jupiter furtunile pot dura zeci de ani sau chiar secole. De exemplu, Marea Pată Roșie este
identificată cu o furtună care a ținut peste 300 de ani.
6. Un număr incredibil de stele
În cea mai clară noapte, ochiul uman poate să vadă aproximativ 3000 de stele pe cer.
Numărul lor este impresionant de mare, număr care ar putea să tindă lejer spre infinit.
Doar în Calea Lactee se estimează a fi peste 100 de miliarde de stele.
7. Puternicul nostru Soare
Soarele produce atât de multă energie încât la fiecare secundă degajă echivalentul a 100 de
miliarde de bombe nucleare. Acest fapt este impresionant în condițiile în care Soarele nu
face parte dintre cele mai mari stele din Univers.
8. Betelgeuse, supernova care se va naște în curând
Betelgeuse este cea mai strălucitoare stea de pe cer. Este un supergiant roșu, de 13.000 ori
mai mare decât steaua noastră. Dacă am plasa Betelgeuse în locul Soarelui, s-ar întinde
dincolo de orbita lui Jupiter. Betelgeuse se află în constelația Orion și se apropie de sfârșitul
vieții sale. Se va produce o explozie de proporții care o va transforma într-o supernova.
9.Vulcanii de pe luna lui Jupiter
Vulcanii de pe Io, luna lui Jupiter, erup extrem de interesant. S-a constat că materia este
aruncată cu 1 km pe secundă, o viteză impresionantă.

10. Saturn, planeta cu densitate scăzută

Saturn are o densitate de aproximativ 0.69 din cea a apei şi este cea mai puţin densă
planeta din sistemul solar. Dacă ar exista un ocean imens de apă, Saturn ar pluti.

Ne nastem pe Pamant, il luam in mostenire si nu intelegem mare lucru despre planeta noastra, daca nu o
studiem aprofundat. Fara a avea acces la informatiile culese de predecesorii nostri, poate, privind
orizontul, ne-am da seama ca traim pe un corp ceresc sferic sau, urmarind ciclicitatea noapte-zi, am intui
miscarea de rotatie in jurul axei. Insa, o multime de fenomene care ne influenteaza substantial planeta,
precum si o seama de procese indelungate care nu ne afecteaza pe noi in mod direct, dar, in timp,
slefuiesc legile dupa care este ghidata evolutia planetara ar ramane enigme de nedescifrat. Mii de ani i-
au trebuit omenirii pentru a afla secretele Terrei, iar aceasta misiune este departe de a se fi incheiat.

10. Gravitatia nu este uniforma pe toata suprafata Pamantului

Se pare ca in anumite locuri de pe Pamant, ne putem simti mai grei decat in altele. Acest fenomen este
explicat prin faptul ca, in unele regiuni de pe planeta, atractia gravitationala actioneaza cu o forta
mai mare decat in majoritatea zonelor. Un punct in care gravitatia se manifesta cu intensitate scazuta
se afla in vecinatatea coastelor indiene, in timp ce, fenomenul atractiei actioneaza mai pronuntat in
Oceanul Pacific de Sud. Cauza acestor iregularitati este momentan necunoscuta, de vreme ce nu
aspectul suprafetelor pare sa influenteze aceste reactii. Ca atare, satelitii gemeni GRACE ai NASA, lansati
in martie 2002, fac masuratori detaliate ale campului gravitational al Pamantului, care vor duce, spera
cercetatorii, la descoperiri importante referitoare la gravitatie si la sistemele naturale ale Terrei.

9. Atmosfera evadeaza
Datorita energiei termale, unele dintre moleculele aflate la granita superioara a atmosferei Pamantului
isi maresc viteza de miscare pana la punctul in care pot evada din sfera de influenta a gravitatiei
terestre. Acest lucru duce la o scurgere lenta dar constanta a atmosferei in spatiu. Deoarece
hidrogenul nefixat are o greutate moleculara scazuta, el poate deprinde viteza necesara unei evadari
mai rapide si se poate scurge in spatiul cosmic la o rata superioara. Din acest motiv,atmosfera actuala
a Pamantului se oxideaza mai degraba decat se reduce, consecintele acestui fapt tinand de nivelul
naturii chimice a vietii care s-a dezvoltat pe planeta. Atmosfera bogata in oxigen retine o mare parte
din hidrogenul care supravietuieste, blocandu-l in molecule de apa.
8. Viteza de rotatie a Pamantul variaza
Ca rezultat al variatiei fortelor gravitationale sub influenta Lunii, a Soarelui si a celorlalte planete din
sistemul solar, precum si al altor mecanisme cosmice, viteza de rotatie a Pamantului in jurul
propriei axe ajunge sa varieze in timp. Recent, zilele au devenit mai scurte cu sutimi de secunda,
ceea ce sugereaza ca viteza unghiulara de rotatie a Pamantului in jurul axei sale a crescut. Factorii care
induc aceasta sporire de viteza nu au fost inca determinati cu exactitate. De asemenea, datele
inregistrate referitoare la rotirea Terrei prezinta oscilatii in functie de anumite perioade din
an. Astfel, cea mai pronuntata incetinire a rotatiei planetei are loc iarna, in lunile ianuarie si februarie,
cand Pamantul isi atinge viteza minima dintr-un an.
7. Centura de radiatie Van Allen
Centura de radiatie Van Allen este un camp plasmatic aflat in jurul Pamantului, alcatuit din
particule incarcate electric, tinute laolalta de campul magnetic al planetei. In timpul misiunilor Apollo,
echipajele umane de la bordul aeronavelor au fost partial expuse radiatiei Van Allen, astronautilor
crescandu-le sansa de a dezvolta forme de cancer de 5 ori mai mult decat persoanelor obisnuite.
Totusi, NASA sustine ca a calculat in mod deliberat lansarile si traiectoriile navelor Apollo si a folosit
orbitele de transfer spre Luna care doar au atins tangential marginea centurii deasupra ecuatorului
pentru a minimaliza iradierea echipajelor. De asemenea, unele teste nucleare efectuate in spatiu au
provocat centuri artificiale de radiatie. Starfish Prime, un test nuclear care a avut loc la mare
altitudine, a creat o centura artificiala de radiatii care a avariat sau a distrus o treime dintre
satelitii aflati pe orbita joasa a Pamantului in acea perioada (1962). Aceeasi ar fi probabil soarta
tuturor satelitilor de pe orbita Pamantului, daca s-ar afla sub incidenta centurii de radiatie Van Allen.
6. Luna se indeparteaza de Pamant
Dupa 25 de ani de masuratori si inregistrari de date, a devenit limpede pentru oamenii de stiinta
caorbita Lunii isi mareste incet volumul, iar satelitul natural al Pamantului se indeparteaza
constant de planeta noastra. In cifre mai exacte, satelitul natural al Terrei se indeparteaza de noi cu o
rata de patru centimetri anual. Conform astronomilor, se pare ca aceasta tendinta va persista pana
atunci cand Soarele va deveni o giganta rosie, peste aproximativ cinci miliarde de ani. In timpul acestei
faze solare, atat Pamantul cat si Luna vor fi afectate de atmosfera aflata in expansiune a stelei si se vor
reapropia. Atunci, Luna va reveni spre Pamant pana la limita inferioara a distantei posibile dintre cele
doua corpuri, ajungand la o departare de 18.470 kilometri, asa-numita “limita Roche”. Rezultatul final
va fi insa distrugerea Lunii in fragmente foarte mici care ar urma sa alcatuiasca, in jurul
ecuatorului Terrei, un disc de resturi cu diametrul de aproximativ 37.000 kilometri,
asemanator inelelor saturniene.
5. Luna are un efect de maree asupra atmosferei
Luna are un efect de maree asupra atmosferei terestre, asa cum are si asupra oceanelor. Conform
teoriei, in zonele tropicale, presiunea lunara ar trebui sa exercite oscilatii mai puternice ale atmosferei,
dar amplitudinea lor depaseste rareori, in realitate, cu 100 microbari presiunea atmosferica fireasca de
la suprafata (adica 0.01% din aceasta). Detectarea unui semnal atat de redus mascat de variatii de
presiune mult mai mari, asociate cu fenomene climatice, a presupus dezvoltarea unor tehnici speciale de
statistica si acumularea unei lungi serii de observatii regulare. Este ceva comun pentru valurile
atmosferice sa creasca in amplitudine odata cu inaltimea, pe masura de aerul se subtiaza. Curentul lunar,
totusi, ramane slab in comparatie cu cel solar din atmosfera mai inalta.

4. Licarirea “Lumanarului”
“Licarirea Lumanarului” reprezinta o mica variatie a axei de rotatie a Pamantului, descoperita de
astronomul american Seth Carol Chandler (Lumanar) in anul 1891. Axa de rotatie a Terrei
manifesta o modificare de 0.7 arc secunde ( 0.7 * 1/3600 grade) la o perioada de 433 de zile. Altfel
spus, polii Pamantului se deplaseaza intr-o miscare circulara neregulata cu un diametru de trei pana la
15 metri intr-o oscilatie. Cauza acestui fenomen este necunoscuta. Pe 18 iunie 2000, Laboratorul Jet
Propulsion a anuntat ca “principala cauza a licaririi Lumanarului este presiunea fluctuanta de pe
fundul oceanului, cauzata de schimbarile de temperatura si salinitate precum si de schimbari
provocate de curenti in circularea oceanelor”. Totusi, in perioada ianuarie-februarie 2006, oamenii de
stiinta au observat ca licarirea Lumanarului s-a oprit si a existat o perioada de aproximativ sase
saptamani in care o pauza semnificativa a persistat. Aceasta anomalie a reprezentat un mare factor de
interes in obtinerea unei mai bune intelegeri a fenomenului, dar nu se stie inca daca acest lucru a
provocat sau va provoca schimbari catastrofale in axa de rotatie generala a planetei noastre.
3. Incarcatura electrica a Pamantului
Din 1917, cercetatorii stiu ca suprafata Pamantului este incarcata cu electricitate negativa, dar
nimeni nu cunoaste cu exactitate ce anume intretine aceasta incarcatura. Nu este vorba despre
un curent foarte puternic, ci de aproximativ 1.500 amperi, nu cu mult mai mult decat curentul care
circula prin cateva linii de inalta tensiune. Desi se consuma, aceasta electricitate este constanta, deci ea
se restabileste cumva, altfel s-ar epuiza in scurt timp. Oamenii de stiinta se intreaba cum este posibil
acest lucru. O teorie evidenta este aceea ca fulgerele refac cumva energia pierduta, dar nimeni nu a
reusit sa o dovedeasca incontestabil. Cu trei ani in urma a inceput masurarea activitatii electrice din
aerul linistit de deasupra norilor formatori de fulgere. Destul de precis, instrumentele intrebuintate au
indicat atunci unele valori si miscari ale curentului care i-au determinat pe oamenii de stiinta sa
presupuna ca toate furtunile cu fulgere genereaza un curent net de aproximativ 1.500 de amperi,
suficient pentru a contrabalansa consumul si a pastra constanta incarcatura electrica a Pamantului.

2. Tone de materie interplanetara aterizeaza pe Pamant anual

Potrivit paginii de Internet space.com, aproximativ 30.000 de tone de praf interplanetar
ating suprafata Pamantului in fiecare an. Cei mai multi asteroizi se deplaseaza in jurul
Soarelui intr-o centura aflata intre Marte si Jupiter. Fragmentele rezultate in urma
coliziunilor dintre ei pot fi atrase spre interiorul sistemului solar si uneori se pot apropia
chiar de Terra. Rocile si praful care se misca rapid in raport cu planeta noastra intra frecvent
in atmosfera si iau foc, devenind “stele cazatoare”. Cu toate acestea, obiectele care se misca
mai incet, raportat la viteza de rotatie a Pamantului, pot fi capturate de gravitatia planetei si
supravietuiesc patrunderii in atmosfera, ajungand pe sol.
1. Schimbarea polilor magnetici ai Pamantului
In timpul unei inversiuni a polaritatii Pamantului, polul nord magnetic al planetei devine polul sud si
invers. Pe durata ultimilor 160 de milioane de ani au avut loc sute de asemenea inversari, ultima
acum 780.000 de ani. O inversare completa dureaza cateva mii de ani si are consecinte ingrijoratoare
care includ punerea in dificultate a pasarilor migratoare sau a altor animale (precum rechinii) si posibila
expunere a Pamantului la razele cosmice. Razele cosmice sunt in mod normal respinse de campul
magnetic al Pamantului, insa in timpul inversarii, la un moment dat, campul magnetic devine zero.
Oamenii de stiinta inteleg foarte putin in ce consta efectiv mecanismul cauzal din spatele acestor inversari
si pana de curand ideea cea mai raspandita era ca acest fenomen are loc in mod aleatoriu. Cu toate
acestea, recent s-a descoperit ca secventa de inversari ale polaritatii nu este descrisa de o distributie de
probabilitate, specifica proceselor aleatoare, ci de o distributie ce caracterizeaza prezenta unor efecte de
"memorie". Cu alte cuvinte, inversarile de polaritate nu sunt independente unele de celelalte, ci sunt
corelate. Desi de cele mai multe ori, o inversare de polaritate este un procest lent si constant, uneori
fenomenul se manifesta in rapid si in salturi.