Yuri Gagarin

În jurul orei 9 dimineaţa (ora Moscovei), pe 12 aprilie 1961, cosmonautul sovietic

Iuri Gagarin s-a propulsat în cărţile de istorie după ce a devenit primul om care a
zburat în spaţiul cosmic. Pilotul şi inginerul de 27 de ani a devenit instant o
celebritate internaţională la întoarcerea sa.

Iuri Alekseyevich Gagarin, fiul unui tâmplar sarac , s-a născut în satul Smolensk,
Rusia, pe 9 martie în anul 1934. La 16 ani, s-a mutat la Moscova ca ucenic în
industria metalurgică, dar a fost transferat apoi la o şcoală tehnică din Saratov.

Aici, Iuri Gagarin s-a alăturat unui club de aviaţie şi a zburat pentru prima dată. În
1957, a absolvit şcoala de cadeţi a Forţelor Aeriene Sovietice şi a început să îşi
servească ţara ca pilot de avion de vânătoare (MiG-15)

În acelaşi an, s-a căsătorit cu Valentina Goryacheva, cu care a avut doi copii. A fost
promovat locotenent în 1959.

În 1960, Gagarin a fost selectat alături de alţi 19 candidaţi pentru programul

spaţial sovietic. Programul a restrâns numărul la doi: Gagarin şi Gherman Titov,
aceştia fiind finaliştii pentru primul zbor în spaţiu. Aşa cum bine se ştie, a fost ales
Gagarin. Unii au considerat că motivul principal nu a fost reprezentat de
competenţe, ci de preferinţa premierului sovietic Nikita Hruşciov pentru Gagarin.
Pilotul provenea dintr-o familie săracă, pe când Titov era fiu de profesor.

Totuşi, Iuri Gagarin avea aptitudinile necesare pentru a fi cosmonaut, atât cele
tehnice, cât şi cele fizice: experienţa ca pilot şi faptul că avea doar 1,57 de metri îl
făceau un candidat ideal pentru zborul spaţial.

Un doctor care l-a analizat pe Gagarin, în 1960, a spus următoarele lucruri despre
personalitatea acestuia: „modest, se ruşinează uşor când umorul său devine puţin
deplasat; un grad ridicat de dezvoltare intelectuală; memorie fantastică; se
diferenţiază de colegii săi printr-un simţ acut al atenţiei; o imaginaţie bogată;
reacţii rapide; perseverenţă, se pregăteşte intens pentru activităţile şi exerciţiile
sale, excelează în matematică; nu se simte constrâns atunci când trebuie să-şi
apere punctul de vedere atunci când consideră că are dreptate, pare să înţeleagă
viaţa mai bine decât mulţi dintre prietenii săi”.

La ora 09:07 a.m., pe 12 aprilie 1961, când nava spaţială Vostok 1 în care se afla
Gagarin a început să se ridice de la cosmodromul Baikonur, a rostit exclamaţia
informală care a devenit legendă: “Poyekhali!” („Să-i dăm drumul!”).
Zborul său, o orbită în jurul Terrei, la o altitudine de 327 kilometri, care a durat o
oră şi 29 de minute, a fosta fost lipsit de probleme.Astazi,Statia Spatiala
Internationala zboara in jurul pamantului la fiecare 90 de minute.

Aterizarea a fost aproape să se termine cu un dezastru atunci când modulul

descendent şi modulul spaţial nu s-au separat aşa cum ar fi trebuit. Mai
mult ,Vostok 1 nu era prevazut cu frane ca sa poata incetini. Când a reintrat în
atmosferă, a fost supus unor forţe de opt ori mai mari decât atracţia
gravitaţională, dar, datorită pregătirii sale, a rămas conştient,

Nava a luat foc,insa Gagarin a avut noroc ca se antrenase in conditii de

temperatura f ridicata,asa ca acest lucru nu l-a speriat f tare.El a anuntat centrul
de control ca a luat foc si si-a luat ramas bun.

De fapt,se gandise dinainte ca poate nu va reusi,asa ca i-a lasat sotiei un bilet de

ramas bun,pe care insa ea l-a gasit dupa ce el deja aterizase.

Gagarin s-a catapultat înainte ca nava să ajungă pe pământ, paraşutându-se în

siguranţă lângă fluviul Volga,in mod ironic chiar langa locul unde zburase pt prima
oara cu avionul.
Privelistea pe care a avut-o din spatiu asupra pamantului l-a facut pe Gagarin sa
afirme ca lumea intreaga ar trebui sa se uneasca.

La întoarcere, a devenit nu numai eroul Uniunii Sovietice, ci şi a întregii lumi.

Guvernul Hruşciov i-a acordat Ordinul lui Lenin şi l-a numit Eroul Uniunii Sovietice.
A călătorit chiar şi în Occident, unde a fost admirat pentru meritele sale.A devenit
protejat al rusilor si trebuia sa munceasca 12-15 ore pe zi,fiind dus dintr-un loc in
altul.

Triumful lui Iuri Gagarin a reprezentat o lovitură puternică pentru Statele Unite,
care trebuia să lanseze primul zbor spaţial în mai 1961. Mai mult decât atât, un
astronaut american nu va atinge performanţele lui Gagarin şi a navei sale spaţiale
decât în februarie 1962, când astronautul John Glenn a realizat trei orbite în jurul
Terrei cu nava spaţială Friendship 7. Până atunci, Titov a devenit deja al doilea
cosmonaut sovietic care ajungea în spaţiu, făcând 17 orbite în jurul Terrei pe
parcursul a 25 de ore în Vostok 2, în august 1961.

La 27 martie 1968, la varsta de 33 de ani,Gagarin a murit, în apropierea

Moscovei, în timpul unui zbor de teste cu MiG-15 care era pilotat şi cu ajutorul
colegului său, Vladimir Seryogin (care de asemenea şi-a pierdut viaţa în accident).
Cenuşa lui Iuri Gagarin a fost pusă într-o nişă din zidul Kremlinului, loc rezervat
marilor personalităţi sovietice, iar locul său de veci este vizitat de către echipajele
spaţiale ruseşti înaintea fiecărui zbor.

Ivestigaţia oficială a accidentului a ajuns la concluzia că Gagarin a încercat să evite

un obiect, precum o pasăre sau un balon meteorologic, pierzând controlul
avionului.Realitatea a fost dezvaluita zeci de ani mai tarziu, Un al doilea avion era
testat în acea zi, un Su-15, care a zburat din greşeală mai jos decât era plănuit,
zburând astfel foarte aproape de avionul lui Gagarin.

Apropierea l-a determinat pe Gagarin să vireze brusc, ducând la pierderea

controlului avionului.

Deşi a murit într-un semi-anonimat, memoria lui Iuri Gagarin a rămas vie, fiind
celebrat chiar şi de rivalii săi americani. Atunci când Apollo 11 a ajuns pe Lună, în
iulie 1969, echipajul a lăsat un medalion comemorativ cu numele lui Gagarin,
împreună cu medalioane ale altui cosmonaut şi a trei astronauţi Apollo care şi-au
pierdut vieţile în accidente.

Gagarin are un crater pe luna si un asteroid care ii poarta numele.Unii l-au tratat
ca pe un zeu si il slavesc pana in zilele noastre.
Kremlinul din Moscova („citadelă rusească”). Este un complex fortificat care
include palatele Kremlinului și catedralele Kremlinului, care domină Piața Roșie
din Moscova. Complexul servește ca reședință oficială și ca principal loc de muncă
al președintelui Federației Ruse.