Dumitru Prunariu si zborul in Cosmos

Nă scut în orașul Brașov la 27 septembrie 1952, Dumitru Prunariu a absolvit Liceul de cultura
generala nr. 4 (actualul Colegiu National "Grigore Moisil") din orașul natal în anul 1971. Tată l să u
era de profesie inginer, iar mama cadru didactic la o școală generală . Pasiunea lui Prunariu pentru
zbor s-a manifestat încă din copilă rie, așa cum declară într-un interviu:
„De mic copil mi-am dorit să zbor. Închideam ochii și simțeam că plutesc peste munți, vă i,
descopeream lumi noi. M-au fascinat întotdeauna abisul albastru, înă lțimile infinite. În final, am
ajuns să zbor în Cosmos. Visele împlinite sunt ca un cerc de lumină pe trunchiul vieții, o iradiere
benefică . În cosmos, universul tă u apropiat nu mai este reprezentat de casă , stradă , vecini, ci de
însă și planeta natală . Pă mâ ntul, pe lâ ngă dimensiunea fizică pe care o poți aprecia direct, la
adevă rata ei valoare și mă reție, are și o puternică dimensiune morală . Dintr-un zbor cosmic te
întorci mult mai stă pâ n pe tine, mai matur, mai apropiat de oameni și de natură , cu o viziune mult
mai globală a fenomenelor și activită ților terestre. Cu toate că nu ești singur în aparatul de zbor,
singură tatea, acolo sus, e destul de puternică . Te simți dintr-o dată rupt de ambientul tă u natural, în
care te-ai nă scut și dezvoltat.”[2]
Micul Prunariu și-a început calea spre stele de la cercul de aeromodelism de la Casa
pionierilor din Brașov, unde construia modele de planoare și de avioane, visâ nd să devină
constructor de aparate de zbor. Avea 17 ani câ nd a dobâ ndit premiul republican la Concursul de
creații tehnice „Minitehnicus”. Cu această ocazie a primit carnetul de membru Minitehnicus nr. 103.
11 ani mai tâ rziu avea să devină cel de-al 103-lea pă mâ ntean care a ajuns în Cosmos.
A absolvit Facultatea de Inginerie Aerospațială din cadrul Universită ții "Politehnica" din
București în anul 1976 cu specializarea inginerie aeronautică . După finalizarea studiilor
universitare, a lucrat ca inginer stagiar la Întreprinderea de Construcții Aeronautice (IAR) din
Ghimbav (județul Brașov), între anii 1976-1977. Ulterior, în cartea „La cinci minute după cosmos”,
scrisă împreună cu realizatorul de emisiuni TV Alexandru Stark, Prunariu avea să spună că dacă nu
ar fi fost cooptat în detașamentul cosmonauților, ar fi construit la uzină , împreună cu soția,
elicopterele și avioanele atâ t de râ vnite în copilă rie.
În anul 1974 s-a că să torit cu Crina Rodica Prunariu, cu care a fost coleg de facultate, ulterior
lucră tor în Ministerul Comerțului Exterior, apoi, din 1990, diplomat în cadrul Ministerului Afacerilor
Externe, ambasador al Româ niei în Armenia în perioada 2007-2013, acum pensionară . În 1975 s-a
nă scut primul lor fiu, Radu-Că tă lin, iar în 1977 al doilea fiu, Ovidiu-Daniel.
La 12 mai 1981, Dumitru Prunariu a fost confirmat în mod oficial ca primul nominalizat în
cadrul zborului spațial româ no-sovietic, ală turi de cosmonautul sovietic colonel Leonid Popov -
comandant de echipaj. Acesta era un cosmonaut experimentat și mai efectuase un zbor cu o durată
de 186 de zile, la bordul stației cosmice „Saliut-6". Cosmonautul româ n Dumitru Dediu și
cosmonautul sovietic Iuri Romanenko au fost numiți ca membri ai echipajului de rezervă . Dumitru
Dediu a primit vestea cu resemnare, mai ales că aceasta a venit chiar în ziua lui de naștere: "Nu a
fost ușor - recunoaște el - dar asta-i soarta, știam de la început că numai unul dintre noi va zbura".
Dintre toți candidații din programul Intercosmos, Prunariu a fost singurul cosmonaut care a obținut
la examenele și testă rile finale calificative maxime, în contradicție cu Dediu care a trebuit să repete
unele examene pentru a putea fi declarat calificat mă car în echipajul de rezervă .
„Pentru mine, scopul întregii pregă tiri l-a constituit zborul cosmic, așa cum era și normal. În
toată perioada de pregă tire nu m-am gâ ndit niciodată ce va urma după aceea”, afirmă Dumitru
Prunariu.
 După avaria majoră care a întrerupt în 1979 zborul primului cosmonaut bulgar, întregul
program Intercosmos a fost decalat cu un an, fiind reconsiderate toate datele de lansare ale
viitoarelor echipaje.
Referitor la zborul Romano-Sovietic, cu aproape trei să ptă mâ ni înainte de lansare cele două
echipaje, principal și de rezervă , au fost aduse din Oră șelul Stelar de lâ ngă Moscova la cosmodromul
Baikonur din Kazahstan, unde au continuat pregă tirea în vederea lansă rii.
Spre seara zilei de 14 mai 1981, un autobuz special i-a adus pe cei doi cosmonauți din
echipajul principal, echipați pentru zbor, că tre Platforma 17 de la cosmodromul Baikonur: colonelul
sovietic Leonid Popov, comandantul echipajului, cel care cu un an în urmă realizase recordul de
durată în spațiul extraterestru de 185 de zile, și locotenentul major inginer Dumitru Prunariu,
inginer de bord si cosmonaut cercetă tor. Cu două ore înainte de start echipajul a ocupat poziția de
lansare în capsula navei cosmice aflată în vâ rful rachetei purtă toare, efectuâ nd pâ nă la lansarea
propriu-zisă o serie de teste ale aparaturii și sistemelor navei. La ora 20 16’ 38” (ora Bucureștiului),
de pe cosmodromul Baikonur, a fost lansată racheta purtă toare cu nava cosmică Soiuz-40 (în
greutate totală de 300 tone), avâ nd la bord echipajul mixt româ no-sovietic format Dumitru Prunariu
și Leonid Ivanovici Popov. După 8 minute și 50 de secunde nava cosmică se desprindea de ultima
treaptă a rachetei purtă toare, aflâ ndu-se deja la 220 km altitudine, aprox. 3000 km de punctul de
lansare și deplasâ ndu-se în jurul Pă mâ ntului cu o viteză de 28000 km/h pe o orbită înclinată față de
ecuator cu 51,6o. Prunariu a devenit astfel primul româ n din istorie care a zburat în spațiu si al 103-
lea din lume. Conform planifică rii zborurilor Intercosmos zborul avea să dureze aproape 8 zile, între
14 mai - 22 mai 1981.
Decolarea a decurs fă ră probleme. După înscrierea pe orbita circumterestră , verificarea
parametrilor tehnici ai navei în condiții reale de zbor și efectuarea primei manevre orbitale de
ridicare a orbitei, care au durat pâ nă la ora 4 dimineața a zilei urmă toare, cei doi cosmonauți au avut
permisiunea să dezbrace costumele de scafandru cosmic, să treacă în modulul orbital și să se
odihnească . S-au trezit a doua zi la ora 12, și după ce au mâ ncat, au efectuat a doua manevră de
ridicare și corecție a orbitei navei cosmice în vederea începerii manevrelor de joncțiune cu stația
orbitală Saliut-6. În momentul cuplă rii, Soiuz-40 avea o viteză relativă față de stație de 0,3 m/s. "Îi
auzim foarte bine pe vecini, echipajul Kovalionok și Savinîh, care se aflau în cosmos din luna martie“.
La 15 mai, nava cosmică Soiuz-40 efectueaza jonctiunea cu complexul orbital Saliut 6 – Soiuz T-4.
Momentul jonctiuii a fost imortalizat pe film din interiorul stației orbitale. Primul care a trecut prin
deschiză tura trapelor deschise ale celor două obiecte cosmice, a fost Prunariu.
Au petrecut șapte zile pe stația orbitală Saliut 6. Acolo, cei doi cosmonauți s-au întâ lnit cu
cosmonauții sovietici Vladimir Kovalionok și Victor Savinîh, care se aflau deja pe orbita
circumterestră de la 21 martie 1981.
Pentru o să ptă mâ nă au lucrat împreună , realizâ nd 22 de experimente științifice. Intre ele cele
denumite „Capilar”, „Biodoza”, „Astro” sau „Nanobalanța”. Biodoza, de exemplu, a fost legat de
studiul câ mpului magnetic al Pă mâ ntului și influenței lui asupra organismelor vii. Marea majoritate
a experimentelor efectuate au fost de concepție româ nească , iar aparatura realizată în Româ nia
pentru acest scop s-a remarcat printr-un grad înalt de miniaturizare, fiabilitate și consum redus de
energie, funcționâ nd ireproșabil. Experimentele au avut drept scop obținerea de informații deosebit
de prețioase pentru lă rgirea cunoștințelor în domeniul astrofizicii, studiului radiațiilor cosmice și
tehnologiilor cosmice, dar și în domeniul biologiei și medicinei cosmice și al psihologiei.
Experimentele biomedicale au contribuit la completarea cunoștințelor existente privind
comportarea organismului uman în condițiile specifice zborului cosmic, câ t și la progresul
cercetă rilor fundamentale în domeniul medicinei aeronautice și al biologiei. Rezultatele obținute au
fost publicate în reviste de specialitate și utilizate pentru pregă tirea zborurilor care au urmat.
Complexul cosmic cu echipajele la bord trecea de la noapte la zi și invers de 16 ori în 24 de ore. Tot
de atâ tea ori în exteriorul aparatelor cosmice se produceau variații de temperatură de aproape 300
grade Celsius (+150 de grade în zonele radiate de Soare și -150 de grade în timpul trecerii prin
umbra Pă mâ ntului). Prunariu a înconjurat Pă mâ ntul de 125 de ori, parcurgâ nd 5.260.000 km, cu
viteza de 28.000 km/oră , însumâ nd un timp total de zbor de 7 zile, 20 de ore, 42 de minute și 52 de
secunde.
Pe la ora 19,30-20,00 treceam zilnic pe deasupra Româ niei. De acolo, de sus, Româ nia se
vedea de mă rimea unei pâ ini rumene de casă .
Misiunea a durat 7 zile, 20 de ore, 42 de minute și 52 de secunde, după un parcurs circumterestru de
5.260.000 de kilometri.
La momentul zborului, Dumitru Prunariu a fost cel de-al 103-lea cosmonaut al lumii; de
atunci numă rul cosmonauților a crescut la peste 550 (statistica 2016). Acest zbor de importanță
epocală pentru Româ nia a situat-o în clubul select al ță rilor participante direct la explorarea
Universului și totodată atestă tradiția contribuțiilor marilor înaintași româ ni la zborul omului
printre stele.