FEMEIA ÎN SPAȚIU

Svetlana Savițkaia (în rusă Светлана
Евгеньевна Савицкая, n. 8 august 1948, Moscova, 
RSFS Rusă, URSS) este un aviator și cosmonaut retras
care a participat la mai multe misiuni spațiale sovietice: 
Soiuz T-7, Soiuz T-5 și Soiuz T-12. A fost prima femeie care
a realizat o activitate în spațiul cosmic, în afara
vehiculului spațial. A zburat la bordul lui Soiuz T-7 în
1982, devenind a doua femeie în spațiul cosmic după
compatrioata ei, Valentina Tereșkova. În misiunea spațială
din 1984 ea a devenit prima femeie care a zburat în spațiu
de două ori și prima femeie care a efectuat o activitate în
afara vehiculului spațial. Svetlana Savitskaia a primit
Ordinul de Erou al Uniunii Sovietice la 27 august 1982 și
29 iulie 1984 (de două ori). A înregistrat ca pilot mai
multe recorduri ale Federației Aeronautice Internaționale
 (Fédération Aéronautique Internationale – FAI).
 VIAȚA SVETLANEI

• Svetlana Savițkaia s-a născut într-o familie privilegiată. Tatăl ei, Evgheni Savițki, a fost un pilot de luptă foarte decorat în timpul celui de-
al Doilea Război Mondial, lucru care l-a propulsat mai târziu în funcția de comandant adjunct al Apărării Antiaeriene Sovietice ca mareșal.
• Fără știrea părinților ei, Savițkaia a început să se parașuteze la vârsta de 16 ani. Când tatăl ei a aflat, a sprijinit-o în continuare în această
direcție. În ziua în care a împlinit 17 ani avea deja 450 de sărituri cu parașuta. Pe parcursul anului următor, ea a înregistrat sărituri record
din stratosferă de la 13.800 m și apoi de la 14.250 m.
• După ce a absolvit în 1966, s-a înscris la Universitatea Tehnologică de Stat pentru Aviație din Moscova (Российский государственный
технологический университет им. К.Э.Циолковского), unde a luat, de asemenea, lecții de zbor. În 1971 a fost licențiată ca instructor
de zbor. După absolvirea Universității de Aviație din Moscova în 1972, a urmat cursuri de instructor de zbor la Școala de Instructori de
Zbor Fedotov (Школа лётчиков-испытателей имени А. В. Федотова), pe care a absolvit-o în 1976.În mai 1978 a lucrat pentru
constructorul de aeronave Iakovlev (Опытно-конструкторское бюро им. А.С. Яковлева), ca pilot de încercare. Ea a efectuat zboruri de
testare pe avioanele Mikoian-Gurevici MiG-21, MiG-25, Suhoi Su-7, IL-18 și IL-28.
• Între anii 1969 si 1977 a fost membru al echipei naționale sovietice de acrobație aeriană. La Campionatele Mondiale de Acrobație Aeriană
ale Federației Aeronautice Internaționale (FAI World Aerobatic Championships), din iulie 1970, de la Hullavington, Anglia, a zburat cu un 
Yak-18 și a câștigat campionatul mondial împreună cu o echipă formată numai din femei, alături de Zinaida Lizunova și Lidia Leonova. La
Campionatele Mondiale de Acrobație Aeriană din 1972 de la Salon-de-Provence a câștigat locul trei; iar în 1976 la Kiev cu un Yak-50, s-a
clasat pe locul cinci.
 PROGRAMUL SPAȚIAL SOVIETIC
Primul zbor: Soiuz T-7 / T-5Modificare

În decembrie 1981, Savițkaia s-a pregătit pentru primul ei zbor spațial, un

zbor pe termen scurt spre stația spațială Saliut 7, pentru înlocuirea
echipajului original. Comandantul acestei misiuni a fost Leonid Popov, la al
treilea zbor al său; a fost primul zbor al inginerului de zbor Aleksandr
Serebrov.

• Lansarea lui Soiuz T-7 a avut loc pe 19 august 1982. În acest fel,

Savițkaia a fost a doua femeie din lume care a ajuns în spațiul cosmic, la
19 ani după Valentina Tereșkova. Cei trei cosmonauți au aterizat pe stația
spațială ["au aterizat pe statia spatiala" - minunat!] în ziua următoare,
unde au fost primiți de Anatolie Berezovoi și de Valentin Lebedev. Era
pentru prima oară când o stație spațială avea un echipaj mixt de gen. Zona
privată a Svetlanei Savițkaia era în modulul orbital al lui Soiuz T-7, dar ea
a dormit la un loc cu bărbații din stația spațială. [5] La 27 august 1982,
Popov, Savițkaia și Serebrov s-au reîntors pe Pământ în Soiuz T-5.

• În 1995, Savițkaia a dat un interviu jurnalistei Clara Germani de la

Baltimore Sun. Ea și-a amintit că a avut parte de discriminare sexuală din
partea colegilor săi de sex masculin și că, la prima ei intrare în stația
spațială Saliut 7, Valentin Lebedev i-a arătat un șorț și i-a spus „să treacă
la lucru”. Ea a mai declarat că „am fost capabilă rapid să stabilesc o
relație profesională de lucru cu aceștia”.
 PROGRAMUL SPAȚIAL SOVIETIC
Al doilea zbor: Soiuz T-12

În decembrie 1983, ea a fost repartizată unui al doilea zbor, inclusiv unei 

activități extravehiculare (AEV), la trei săptămâni după ce au fost făcute publice
viitorul zbor al femeii-astronaut american Kathy Sullivan și atribuirea unei activități
extravehiculare. Din nou, a fost programată ca o misiune pe termen scurt către Saliut
7, de data aceasta pentru a duce unelte pe stație, astfel încât cel de-al treilea echipaj
rezident al ei, Saliut 7 EO-3, să repare o conductă de combustibil.

• La 17 iulie 1984, a avut loc lansarea lui Soiuz T-12 cu Savitskaia la bord, alături de
comandantul Vladimir A. Janibekov și cosmonautul de cercetare științifică 
Igor Volk. La 25 iulie 1984, Savitskaia a devenit prima femeie care a ieșit în
spațiu, conducând o activitate extravehiculară în afara stației spațiale Saliut 7
 timp de 3 ore și 35 de minute, timp în care a tăiat și sudat metalele în spațiu
împreună cu colegul ei, Vladimir Janibekov.Din cei 57 de cosmonauți sovietici/ruși
care au realizat o activitate spațială extravehiculară până în 2010, ea este singura
femeie. Întoarcerea pe Pământ a avut loc pe 29 iulie 1984.

• Savițkaia și-a reamintit în interviul acordat Clarei Germani pentru Baltimore Sun
că, în timpul celei de-a doua misiuni, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la
exercițiile de sudură extravehiculare, deoarece „n-am înțeles rostul acestora. Noi
puteam să ne ardem costumele spațiale sau să provocăm daune la exteriorul stației
spațiale.” Dar performanțele sale excelente din ambele zboruri i-au redus la
tăcere pe criticii care au pus la îndoială capacitatea unei femei de a efectua
misiuni spațiale.
 PROGRAMUL SPAȚIAL SOVIETIC

Al treilea zbor: anulat

La revenirea pe Pământ, Savițkaia a fost numită comandant al unui echipaj complet feminin Soiuz care
să zboare spre stația spațială Saliut 7 în comemorarea Zilei Internaționale a Femeii (8 martie). În februarie
1985, însă, contactul radio cu Saliut 7 a fost pierdut; iar stația spațială a fost salvată de misiunea Soiuz T-13
 în vara anului 1985. Când următoarea misiune a trebuit să fie abandonată în noiembrie 1985, din cauza
unei boli a comandantului Vladimir Vasiutin, zborul femeilor a fost în cele din urmă anulat. În plus, după
două zboruri nereușite în 1983 (Soiuz T-8 și Soiuz T-10-1), nu mai erau disponibile suficiente nave spațiale
Soyuz. Mai târziu ar fi fost posibil să zboare cu un Soiuz-TM spre stația spațială Mir. Cu toate acestea,
acest plan nu a fost realizat din cauza sarcinii Svetlanei Savițkaia în 1986.
 ACTIVITĂȚI ULTERIOARE
• Savițkaia este căsătorită, are un copil, un fiu născut în 1986. În februarie
1986, a absolvit Universitatea Tehnică de Stat Bauman din Moscova
 (Московский государственный технический университет им. Н. Э.
Баумана (МГТУ им. Н. Э. Баумана)). Din 1983 până în 1994 Savițkaia a
avut funcția de șef adjunct la companiei de stat Energia (Ракетно-
космическая корпорация «Энергия» им. С. П. Королёва).
• Comunistă dedicată, Savițkaia a fost aleasă în funcția de deputat al URSS
în 1989 și de deputat al Rusiei în 1990, o funcție pe care a deținut-o până
în 1992.  Ea nu a salutat prăbușirea Uniunii Sovietice la începutul anilor
1990, observând că tot ceea ce părinții ei au muncit din greu pentru a
construi a fost distrus aproape peste noapte și ea a fost "bucuroasă că ei
nu au trăit să vadă [așa ceva]". [Savițkaia s-a retras în 1993 din 
Forțele Aeriene Ruse cu gradul de maior. În 1994 - 1995 a lucrat ca
asistent universitar în domeniul Economie și Investiții la Institutul de
Stat pentru Aviație din Moscova ( Московский авиационный институт ).
În 1996 a fost aleasă deputat în Duma de Stat, reprezentând 
Partidul Comunist al Federației Ruse, și a fost realesă în această funcție
de patru ori de atunci. În prezent, este vicepreședinte al Comisiei pentru
Apărare și este, de asemenea, membru al președinției Consiliului de
coordonare al Uniunii Patriotice Naționale.
 FEMEI EROI AI UNIUNII SOVIETICE

Femeile Eroi ai Uniunii Sovietice (în rusă Герой Советского Союза); din cele 12.775 de

persoane cărora li s-a acordat titlul, 95 au fost femei, dintre care 49 postum. A fost cel mai înalt titlu
onorific și cea mai înaltă distincție a Uniunii Sovietice. Ordinul de Erou al Uniunii Sovietice era format
din Ordinul Lenin și din Medalia Steaua de Aur cu certificat de eroism din partea Prezidiului Sovietului
Suprem din Uniunea Sovietică. Cea mai mare parte a femeilor care au primit ordinul au fost răsplătite
pentru faptele lor din timpul celui de-al doilea război mondial, ca personal militar al armatei sovietice
 sau ca partizani sovietici. Două femei-cosmonaut sovietice au fost răsplătite cu acest ordin: 
Valentina Tereșkova (prima femeie și primul civil care a zburat în spațiul cosmic) și  Svetlana Savitskaya
 (prima femeie care a realizat o activitate extravehiculară în spațiul cosmic). Svetlana Savitskaya a
primit Ordinul de Erou al Uniunii Sovietice la 27 august 1982 și la 29 iulie 1984 (de două ori). 
Aniela Krzywoń, o femeie soldat dintr-o altă armată (Batalionul 1 Polonez de Femei „Emilia Plater”), a
primit post-mortem Ordinul de Erou al Uniunii Sovietice după ce a fost ucisă în luptă la 12 octombrie
1943.
 BIBLIOGRAFIE

• https://ro.m.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_femei_Eroi_ai_Uniunii_Sovietice
• https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Svetlana_Savi%C8%9Bkaia
Sfȃrşit