Subiectul II

- Perspectiva narativă obiectivă -

Perspectivă narativă subiectivă:

 Se mai numește auctorială

 Propune focalizare zero, viziunea „dindărăt”
 Narațiunea este heterodiegetică și de aceea relatarea se face la persoana a III-a din ipostaza unui
narator omniscient și omniprezent (citate = verbe + pronume)
 Se cunoaște faptul că autorul omniscient cunoaște totul despre lumea descrisă ( hora, hamul
bisericii, obiceiuri, tradiții), despre mentalitatea vremii și gândurile personajului, desigur că vocea
auctorială surprinde tensiunea lăuntrică a protagonistului (citate pe care le interpretez)

I.Ideea centrală ( ne referim la temă, personaje, aspectele prezentate)

II.Menționăm tipul de perspectivă : obiectivă + fac trimitere la focalizare, viziunea,
narațiunea heterodiegetică
III.Argumentez/Motivez acest tip de narațiune, oferind citate cu verbe și
pronume la persoana a III-a.
IV.Ilustrez omnisciența naratorului prin precizarea conflictului psihologic/interior
și/sau prin prezentarea lumii descrise.
V.Încheiere

Exemplificare: Ilustrează perspectiva narativă precizând 2 particularități, având

ca suport fragmentul „Ion” de Liviu Rebreanu.

Fragmentul extras din creatia literară „Ion” de Liviu Rebreanu ilustrează firea
ezitantă a unui tânâr ce oscilează între două căi : dragostea pentru avere
întruchipată de Ana și iubirea-pasiunea simbolizată de Florica.
Astfel, perspectiva narativă este obiectivă, auctorială și presupune focalizare
zero, viziunea „dindărăt” .Desigur că narațiunea heterodiegetică implică relatarea
la peroana a III-a din ipostaza unui narator omniscient și omniprezent.
Semnificative în acest sens sunt formele verbale și pronominale „nu-i fusese dragă”
, „nu-și dădea seama” , „simțea” .
Se cunoaște faptul că naratorul omniscient cunoaște totul atât despre
mentalitatea vremii, căsătoria ce poate fi din interes ,cât și tensiunea lăuntrică a
tânărului prezentat într-o situație limită. Vocea auctorială surprinde pendularea
acestuia între două voci, dragostea pentru pământ și dragostea-pasiunea pentru
Florica. Elocvente în acest sens sunt structurile „tot o mai iubește” , „nu-i fusese
dragă” , „nu-și dădea seama”.
Ultima secvență prezintă prin antiteză un aspect care face trimitere la ideea de
a parvenii prin intermediul căsătoriei cu o fată bogată. Deosebit de relevanți în
acest sens sunt termenii „avea locuri”, „multe vite”.
Creatia literară „Ion” de Liviu Rebreanu pune în evidență prin imaginea
protagonistului tipul parvenitului, arivistului pentru care primează bunul material.