Oameni in spatiu

Omul e o specie nemaipomenita. Nimic nu-l sperie, nici imensitatea spatiului cu care se lupta,
nici grelele probleme tehnice ce stau in calea aventurii sale. Merge inainte, nestiind insa ce il
asteapta. Binecuvantata nestiinta, caci, daca am sti, poate ne-am descuraja, pe cand, asa,
faptul ca nu stim inca daca spatiul este finit sau ba ne ajuta sa credem ca, undeva, exista o
granita pe care, candva, o vom putea atinge. Si spre care tindem mereu, ne spune Mihaela
Stanescu.

Ce se afla deasupra noastra? In urma cu o jumatate de secol, spatiul cosmic era un loc vast
si linistit; ce spun eu?, era insasi imaginea imensitatii si a linistii desavarsite. Azi, sonde
spatiale, sateliti artificiali si nave cosmice il strabat in toate directiile, iar printre toate acestea
pluteste o gramada de gunoi spatial – de la sateliti dezafectati, la bucati de metal smulse din
carcasele unor nave si ramase acolo sus. Deci ce e pe acolo, pe sus? La ora aceasta exista
aproximativ 860 de sateliti in functiune, aflati in proprietatea a peste 40 de tari.
Jumatate dintre ei apartin SUA. Aproximativ o cincime sunt sateliti militari. Ceilalti – marea
majoritate – sunt destinati supravegherii fenomenelor naturale (fapt ce permite previziunile
meteorologice si avertizarile in cazul dezastrelor naturale) si telecomunicatiilor, in special
televiziunii. Pana in anii ‘90, satelitii de telecomunicatii erau larg utilizati in telefonie,
facilitand transmisiile pe distante lungi; azi, se folosesc pe scara larga retele terestre din fibre
optice, comunicatiile telefonice cu ajutorul satelitilor fiind restranse la zone unde nu exista
asemenea retele sau unde acestea au fost avariate.

Cu adevarat uluitoare este sensibilitatea acestor sateliti. Cei meteo, de pilda, pot inregistra
schimbari la scara milimetrica in relieful vulcanilor, schimbari care, adesea, anunta eruptii. In
ceea ce priveste satelitii militari, desi performantele lor sunt tinute secrete, expertii banuiesc
ca acestia pot identifica obiecte de aproximativ 20 cm de la inaltimi de 400-500 km. Spatiu
pentru toti In intreaga lume, odata cu incontestabilele progrese facute de om in cucerirea
spatiului cosmic, domeniul a patruns adanc in cultura populara. De la bancurile cu
cosmonauti si pana la benzile desenate, de la desene animate pana la romane SF, toate
celebreaza, in felul lor, patrunderea omului in spatiul enorm ce se intinde dincolo de
atmosfera Pamantului. Nenumarate filme aduc in scena personaje extraterestre, nave cu dotari
sofisticate (si cu performante uneori dincolo de realitatea posibila), batalii galactice si arme
fanteziste. Construirea modelelor de rachete la scara redusa e un hobby infloritor si pana si
muzica s-a inspirat din calatorii imaginare intra- si intergalactice, dand nastere unui curent
numit space rock. Dar trebuie sa recunoastem ca imaginatia a luat-o mereu inaintea stiintei:
unele dintre cele mai remarcabile opere de fictiune au fost scrise in secolul al XIX-lea, pe
vremea cand omul doar visa la calatorii in Cosmos (de altfel, destule filme SF de succes sunt
inspirate din opere literare aparute cu multa vreme inainte). De la Pamant la Luna, a lui Jules
Verne, ramane o capodopera a genului, iar povestile cu extraterestri ale lui H.G. Wells sunt si
ele marturiile unei aspiratii nepotolite a omului: de a cunoaste ce se afla dincolo de Terra si
de imediata ei vecinatate, in largul necuprins al Cosmosului.

FACTS

Cursa spatiala
Asa a fost numita competitia pentru cucerirea spatiului cosmic desfasurata cu aproximatie
intre 1957 si 1975 intre cei doi mari adversari: SUA si URSS. Cat de stransa a fost lupta se
poate vedea bine din succesiunea rapida a evenimentelor. Rusii si americanii literalmente isi
suflau in ceafa unii altora, intr-o intrecere acerba, in care cand unii, cand ceilalti reuseau
pentru scurt timp sa o ia putin inainte, pentru ca aproape imediat sa fie ajunsi din urma si apoi
depasiti. Azi, lucrurile s-au schimbat fundamental: americanii si rusii au ajuns sa colaboreze
in cadrul unor misiuni comune, iar daca mai exista, totusi, o cursa pentru cucerirea spatiului,
participantii la ea sunt mult mai numerosi. Insa colaborarea pare sa devina, treptat, mai
importanta decat competitia. Statia Spatiala Internationala e o dovada tangibila.

1957, 4 octombrie. A fost lansat Sputnik 1, primul satelit artificial, realizat de o echipa de
cercetatori din fosta URSS. Initial, acestia lucrau la o racheta de lupta, dar, intrucat
americanii isi anuntasera intentia de a lansa un satelit artificial, si-au redirectionat eforturile,
din dorinta de a fi primii. Si au reusit.
1957, 3 noiembrie. A iesit in spatiu Sputnik 2, satelitul care o avea la bord pe catelusa
Laika, prima vietuitoare ajunsa pe orbita Pamantului. Din nefericire, cosmonauta canina a
murit din pricina stresului si a supraincalzirii la putin timp dupa ce a ajuns in spatiu.
1958, 31 ianuarie. A fost lansat primul satelit american, cunoscut ca Explorer 1 (denumirea
oficiala fiind 1958 Alpha).
1958, 18 decembrie. Lansarea primului satelit american de comunicatii, Project SCORE. La
cateva zile dupa eveniment, satelitul a transmis lumii un mesaj de Craciun din partea
presedintelui american Dwight D. Eisenhower.
1959, 4 ianuarie. URSS a lansat sonda spatiala Luna 1, prima care a reusit sa ajunga in
apropierea Lunii.
1959, 12 septembrie. O a doua sonda lansata de URSS, Luna 2, coboara, pentru prima data
in istorie, pe suprafata selenara.