Sacrificiile primilor piloti militari de avioane cu reactie.

Lipsa de experienta si
nesabuinta aviatorilor tineri, cauze ale catastrofelor
Iulian Bunila,

In zilele noastre, pilotii romani de avioane subsonice si supersonice sunt foarte bine cotati printre aliatii din
NATO, insa putini stiu ca experienta generatiilor de aviatori a fost cladita cu multe sacrificii. Perioada de
pionierat a aviatiei reactive din Romania este o etapa neagra din istoria aeronauticii militare romanesti, iar o
dovada clara o reprezinta bilantul pierderilor suferite de baza aeriana de la Mihail Kogalniceanu.

Catastrofele aeriene au aparut inca din primul an de prezenta pe aerodromul dobrogean, 1955 fiind anul mutarii
la Mihail Kogalniceanu a Regimentului 172 de la Ianca, judetul Ialomita. Unul dintre motivele redislocarii
unitatii de aviatie a fost fuga in Turcia a unui hidroavion He-114 de la Palazu Mare.

Pilotii romani nu aveau decat trei, patru ani de experienta in zborul cu avioane reactive, cumparate de statul
roman din Uniunea Sovietica.

"Doua accidente aeriene au avut loc in anul 1955, soldate cu pierderea a trei piloti, a doua avioane, dar si
demoralizarea personalului navigant si tehnic. "In aviatie a invata din greselile altora nu a fost si nici nu va fi o
regula. Poate pentru ca pilotii cred, la un moment dat, ca pot face orice. Atunci noi eram la inceputurile zborului
pe avioane reactive, iar avionul MIG-15, a fost un avion care nu prea inghitea greselile in tehnica de pilotaj, fapt
ce a facut ca dupa venirea celorlalte tipuri de avioane reactive, sa avem zburatori care puteau concura cu orice
pilot din oricare aviatie a lumii. Aceasta s-a vazut bine dupa decembrie 1989", scrie comandorul de aviatie
Moise Filipas, in lucrarea "Scurt istoric al Regimentului 57 Aviatie Vanatoare".

Acestea nu au fost insa primele catastrofe in care au fost implicati piloti de avioane cu reactie

Seria neagra a accidentelor a inceput in toamna anului 1954, cand Regimentul 172 era dislocat temporar pe
aerodromul Silistea - Gumesti. Locotenentul major Ion Ionita, cap de formatie, si lt.maj. Ion Ghitu, coechipier,
au decolat cu doua avioane Mig-15, pentru a executa un exercitiu de lupta aeriana deasupra localitatii Costesti.
Ghitun nu s-a intors la aerodrom, a intrat cu avionul in pamant la 15 septembrie 1954 pierzandu-si viata.
Comisia de ancheta nu a stabilit cauza clara a producerii catastrofei si doar s-a presupus ca a fost o angajare sau
ca pilotul nu a avut masca de oxigen pe figura si a lesinat.

Dupa numai 15 zile, la 30 septembrie 1954, au decolat tot de la Silistea - Gumesti, capitanul Apostica Ghiur,
cap de formatie, si locotenentul Ion Banica, coechipier, cu doua Mig 15, intr-o misiune de navigatie pe traiect.
"La inapoiere, in apropierea aerodromului, locotenentul Banica a parasit formatia fara a cere permisiunea si a
intrat in pamant. Comisia de ancheta nu a putut stabili nici de aceasta data cauza producerii catastrofei,
presupunand, la fel ca in cazul anterior, ca pilotul a scos masca de oxigen de pe figura, la o inaltime mai mare de
4000 de metri si a lesinat", scrie comandor av. (r) Dumitru Cristian (Foto jos), in cartea "Aviatia - Fascinatie si
risc".

Sursa foto: Arhiva personala Dumitru Cristian

In vara anului 1955, Regimentul 172 a fost adus la Mihai Kogalniceanu

La putin timp dupa instalarea pe aerodromul de baza Mihail Kogalniceanu, pe 2 august 1955, capitanul Apostica
Ghiur, instructor in cabina din spate, si locotenentul Sacicov Gavrila, in cabina din fata, cu Uti-Mig-15, au
decolat pentru a executa zbor instrumental cu cabina acoperita. "La decolare, dovedind lipsa de pregatire, au
desprins avionul de pe pista la viteza mai mica fata de cea normala, avionul s-a angajat si ambii piloti si-au
pierdut viata. Comisia de ancheta a stabilit cu usurinta cauza catastrofei", relateaza comandor av. (r) Dumitru
Cristian.

Dupa 36 de zile, la 7 septembrie 1955, avea sa isi piarda viata, din cauza teribilismului, locotenentul Ioan
Platogea Ioan, pilot tanar, in al doilea an de instructie.
"A decolat cu un avion Mig-15 si in loc sa zboare spre zona care i-a fost repartizata, a zburat catre satul sau
natal, Reviga, unde a executat un razmut (zbor orizontal la inaltime foarte mica n.r.) ca sa arate consatenilor lui
cat de formidabil pilot este el pe un avion cu reactie. Zgomotul avionului a scos oamenii din case. A repetat
razmutul pentru ultima data deoarece a percutat pamantul in mijlocul satului, sub privirile naucite ale parintilor,
ale rudelor, ale fetei cu care urma sa se casatoreasca, ale consatenilor sai. Comisia a stabilit usor cauza
producerii catastrofei: indisciplina!", scrie autorul cartii "Aviatia - Fascinatie si risc".

O dubla catastrofa aeriana care a umbrit activitatea bazei aeriene de la Kogalniceanu a avut loc pe data de 25
ianuarie 1957. Si-au pierdut viata locotenentul major Ludovic Cocis, cap de formatie, si locotenent Dumitru
Babone, coechipier, care decolasera cu doua avioane Mig-15 intr-un zbor de navigatie pe un traiect la joasa
inaltime.
"Acestia au decolat in formatie cu Mig-15, avand misiunea de a executa un raid Kogalniceanu-Tulcea-Braila-
Harsova-Kogalniceanu. In unele zone, mai ales in vai si in zona fluviului Dunare, erau portiuni de ceata. Lt.
maj. Cocis, care era capul de formatie, a schimbat inaltime de zbor coborand la travers Harsova, pentru a iesi
sub plafon. Din cauza cetii groase au luat contact cu solul asa cum zburau in formatie. Efectul a fost cat se poate
de neplacut, in special pentru personalul navigant, pana la terminarea cercetarilor si aducerea la cunostinta a
concluziilor comisiei de ancheta", scrie Moise Filipas, in"Scurt istoric al Regimentului 57 Aviatie Vanatoare".
"Cei doi piloti si-au pierdut viata stupid, neprofesionisti, neantrenati, lipsiti total de calitatile necesare unui
pilot. Cand am simtit de aceasta dubla catastrofa, m-am simtit vinovat de decesul lui Babone, pentru faptul ca
m-am inselat in aprecierea calitatilor lui, in zborul pe care l-am facut cu el, cand era elev, ca sa constat daca
trebuie oparit de la zbor atunci, poate traia si astazi", marturiseste, in cartea sa, comandorul av. (r) Dumitru
Cristian.
Image not found
http://www.millionmonkeytheater.com/fagotpics/bulgaria15.jpg

Anii '50 s-au incheiat cu inca o tragedie. Pe data de 3 decembrie 1958, comandantul Regimentului 57 aviatie
vanatoare, maiorul Oliviu Tarnaveanu, cap de formatie, si locotenentul major Dumitru Toma, coechipier, au
decolat in formatie cu avioane Mig-15. Tarnaveanu a desprins aparatul de pe pista la viteza mai mica decat cea
normala, s-a angajat si la contactul cu pista betonata pilotul si-a pierdut viata. "Coechipierul sau nu s-a grabit, a
deslipit avionul la viteza normala si pista fiind blocata a aterizat pe aerodromul de rezerva Borcea. Comisia de
ancheta a stabilit drept cauza a catastrofei de aviatie greseala in tehnica de pilotaj". ("Aviatia - Fascinatie si
risc", autor comandor av. Dumitru Cristian)

Din 1954, pana la sfarsitul deceniului, baza aeriana Mihail Kogalniceanu pierduse opt piloti si sase aparate
subsonice Mig-15. Urmatoarea catastrofa a fost dupa patru ani de la ultimul sacrificiu uman, cel al maiorului
Tarnaveanu.
In 1962, la 12 iunie, maiorul Gheorghe Savoiu, cap de formatie, si locotenentul Stanila Gheorghe, coechipierul
acestuia, au decolat cu doua avioane Mig-15 intr-un zbor pe traiect. "Stanila, la inceperea rulajului de la locul de
pornire, a fost oprit de catre tehnicul de avion, deoarece nu semnase pentru luarea avionului in primire. Fiind
intarziat, grabit, a inchis cupola dar a omis sa o ermetizeze. Dupa decolare, la aproximativ 200 de metri
inaltime, cupola s-a deschis si pilotul in loc sa reduca viteza si sa mentina inaltimea, a impins de manse si a
intrat in pamant in curtea gospodariei agricole din comuna Gradina, judetul Constanta, la 15 kilometri nord de
aerodrom", povesteste Dumitru Cristian.
Image not found
http://www.pauliuc.net/wp-content/uploads/2012/03/avion.jpg

La 4 februarie 1965, a fost inregistrat primul accident aviatic cu o aeronava supersonica, Mig-21, nou intrata in
dotarea aviatiei romane. Protagonist a fost capitanul Costache Ciuraru, aflat la un zbor de antrenament in
vederea tragerilor cu rachete aer-aer, pe un tronson special stabilit, la 15.000 de metri inaltime, cu viteza
supersonica.

Iata cum relateaza comandorul av. (r) Dumitru Cristian episodul mortii stupide de care a avut parte colegul sau:
"Dupa terminarea misiunii in zbor catre aerodrom, sub 4.000 de metri inaltime, a scos vizorul de la casca etansa
si in loc sa il prinda in paftaua special montata pe hamul parasutei l-a asezat pe picioarele sale, pe principiul
merge si asa. La vericala aerodromului, la 500 de metri inaltime, la virajul pe stanga vizorul a alunecat pe
picioare si a patruns intre manse si cuva scaunului. Fiind un pilot in formare, nu a sesizat cauza pentru care
mansa se blocase si nu mai facea cursa inapoi completa pentru scoaterea Mig-ului din coborare. Avionul nu a
mai putut fi redresat din coborarea in care s-a inscris dupa virajul executat la verticala si a intrat in pamant la un
kilometru travers de pista. Indisciplina pilotului a fost cauza producerii catastrofei aeriene."
La 12 iunie 1975, au murit intr-un accident aviatic locotenent colonelul Aurel Pop, aflat in cabina din fata a unui
a unui avion supersonic Uti-Mig-21, si locotenent colonel Dumitru Bulancea, in canina din spate, dupa o
deplasare la aerodromul militar Gearmata unde au executat zbor pe traiect la distanta maxima, cu aterizare pe un
alt aerodrom pentru refacerea capacitatii de zbor. "La inapoierea lor la Mihail Kogalniceanu, la virajul patru, din
neatentie, Pop a depasit axul pistei si in loc sa repete venirea la aterizare, fara sa tina seama de faptul ca avionul
zbura cu viteza mica, cu trenul si flapsul scos, pentru remedierea greselii a inclinat foarte mult avionul si a creat
suprasarcina la acel viraj. Avionul s-a intors pe spate si a intrat in pamant la 4 kilometri fata de pragul pistei,
decolare, aterizare. Ambii piloti si-au pierdut viata", scrie Dumitru Cristian.

La 20 mai 1976, maiorul Dumitru Costache a murit in timpul unui zbor demonstrativ, cu un avion reactiv
supersonic Mig-21. Inlocuise in ultimul moment pilotul care se antrenase special pentru acest eveniment.
Costache efectuase un singur antrenament in dimineata acelei zile, in timp ce se executa sonda meteorologica.
La aterizare, dupa zborul demonstrativ, a luat contact cu pista in mod incorect. Aflam din relatarile
comandroului Dumitru Cristian ca Dumitru Costache a incercat sa indrepte greseala cu miscari ale mansei in
contratimp si din izbitura avionului in pista betonata, pilotul a fost catapultat si a decedat in contactul cu aceasta.

Tot in 1976, pe 13 iulie, a murit locotenentul Stefan Radu, pilot aflat in primul sau an de
instructie. Era planificat sa execute cu un avion reactiv supersonic Mig-21 doua zborur
deasupra localitatii Nuntasi. In loc sa execute exercitiul stabilit, a facut 2-3 treceri in
razmut, de la est spre vest, deasupra unei cladiri in care functiona un restaurant. "Cand a
intors avionul pe spate, l-a scapat de bot si a intrat in pamant exact pe verticala, exact ca
o bomba, facand un crater adanc de 3 - 4 metri si diametrul de 4-5 metri. Indisciplina
pilotului a fost cauza accidentului." (Dumitru Cristian, "Aviatia - Fascinatie si risc")

La 18 octombrie 1977, locotenentul Ilie Istrate, cu un avion supersonic Mig-21, in timp

ce executa o interceptare pe timp de noapte, la joasa inaltime, 1.500 - 2.000 de metri,
zburand paralel cu bratul Sfantu Gheorghe, intre Dunavat si Mahmudia, a disparut de pe
ecranul radio-locatie deoarece a iesit din raza radarului. Avionul micsorase inaltimea de
zbor. Aparatul a zburat in linie dreapta intr-o usoara panta de coborare, 7 - 8 kilometri, a
percutat pamantul la un unghi foarte mic, 10 - 15 grade, si pilotul si-a pierdut viata.

Comisia de ancheta a concluzionat incorect, crede comandorul Dumitru Cristian, ca a fost posibil ca
radiolocatorul de bord sa fi incadrat o tinta de pe sol, dupa care ar fi zburat avionul. "O alta presupunere, mai
realista, a fost aceea ca pilotul Istrate, pentru cateva secunde, si-a pierdut cunostinta si avionul a zburat guvernat
doare de pilotul automat, cuplat in regim de stabilizare", scrie Dumitru Cristian.
Image not found
http://www.pauliuc.net/wp-content/uploads/2012/03/avion.jpg

Coincidenta nefasta: in aceeasi zi, 18 octombrie, dar doi ani mai tarziu, locotenentul Traian Oprita, pilot pe un
Mig-21, dupa executarea unei misiuni, in timp ce se afla pe panta de aterizare, difuzorul de aer al motorului a
aspirat o pasare care a determinat oprirea acestuia si implicit scaderea tractiunii, reducerea vitezei, pierderea
inaltimii si impactul cu solul. Pilotul nu a mai avut timp sa se catapulteze.

Tot cu un Mig-21 s-a prabusit, la 29 noiembrie 1984, locotenentul Mihai Rosu, la executarea virajului patru. A
depasit axul pistei si, ca urmare a unei erori de pilotaj, a pierdut inaltimea si a percutat pamantul la 3.500 - 4.000
de metri de pragul pistei.
La 6 iulie 1992, a avut loc la Kogalniceanu prima catastrofa in care era implicat un Mig-29, avion supersonic
din noua generatie. In timp ce se pregateau pentru un zbor demonstrativ programat deasupra aeroportului
Baneasa, locotenent-colonel Ion Tudor, aflat in cabina din fata, si maiorul Adrian Edu, in spate, au murit dupa
ce s-au prabusit in partea de nord a pistei.

La 1 martie 1994, s-a produs ultima catastrofa pe aerodromul constantean, scrie Dumitru Cristian. "Maiorul
Ionel Vasile, pilot de Mig-29, a executat un zbor in zona dispusa la verticala localitatii Cobadin. Comisia de
ancheta, dupa interpretarea parametrilor inregistrati ai zborului, a constatat ca pilotul a executat multe
loopinguri, legate intre ele. Probabil isi propusese in mod nesabuit sa stabileasca un record peronal, cu care sa se
poata lauda, insa prilejul l-a ratat pentru totdeauna. Din cauza efortului supraomenesc prelungit, si-a pierdut
cunostinta si avionul sau a percutat pamantul." ("Aviatia - Fascinatie si risc", autor comandor av. Dumitru
Cristian)

Sursa foto: arpiaconstanta.ro

In memoria celor 20 de piloti care si-au pierdut viata in catastrofele aeriene de pe aerodromul militar Mihai
Kogalniceanu, filiala ARPIA din Constanta si membrii filialei Cultul Eroilor, in colaborare cu ofiteri din
regiment, au ridicat un impunator monument in incinta cazarmii fostului Regiment 57 aviatie vanatoare, care a
fost dezvelit la 5 mai 2010.