PROIECT CSA

Mikoyan MiG – 31

Titular curs: Ș. L. Dr. Ing. I. Predoiu Student: Irofte Bianca – Elena

Coordonator tema: Grupa: 939 DA
 1. Prezentarea generala a aeronavei

1.1 Istoric

Mikoyan MiG – 31 este un interceptor supersonic conceput pentru a înlocui modelul

MiG – 25 ,,Foxbat’’. Acesta este un avion foarte performant, fiind primul avion de vanatoare
rusesc echipat cu radar cu baleiaj electric (Zaslon) si rachete aer-aer cu raza lunga de actiune. A
fost proiectat de Mikoyan Gurevich pentru a apara spatiul sovietic de bombardierele strategice
americane cu penetratie la joasa altitudine si mai ales de rachetele de croaziera lansate de
acestea.
MiG – 31 poate lucra eficient in toate conditiile meteorologice in timp ce implineste
regulile de zbor vizuale (VFR) si regulile de zbor instrumentale (IFR). Acesta este echipat cu
sisteme de aviatie digitale de ultima generatie, fiind si primul avion de vanatoare sovietica care
a avut capacitatea de a privi si trage in jos.
Demersurile pentru inlocuirea MiG – 25 au inceput cu Ye – 155MP, prototip care a
zburat prima data la 16 septembrie 1975. Desi este asemanator cu MiG – 25, acesta a avut un
fuselaj mai lung pentru a gazdui carlinga operatorului radar, fiind un nou design din mai multe
privinte. Ca si predecesorul sau, MiG – 31 a fost inconjurat de speculatii timpurii si
dezinformare cu privire la designul si abilitatile sale. Occidentul a aflat de noul interceptor de la
locotenentul Viktor Belenko, un pilot care a dezertat in Japonia in 1976.

Primul zbor al aeronavei MiG – 31 a avut loc pe 16 septembrie 1975.

 1.2 Fabricatie

Au fost produse aproximativ 500 de aeronave MiG - 31, din care 370 au fost livrate la
fortele aeriene ruse si 30 sunt in functiune cu Kazahstan Air Force. Aeronavele ramase au fost
modernizate la diferite variante in cadrul mai multor programe.

1.3 Probleme de exploatare (incidente)

Pe data de 4 aprilie 1984, un MiG – 31 s-a prabusit in timpul unui zbor test, din acest
lucru rezultand moartea pilotului de test si eroului Uniunii Sovietice Aleksandr Vasilyevich
Fedotov si al navigatorului sau V. Zaitsev.
Un alt accident aviatic a avut loc in data de 23 aprilie 2013 in timpul unui zbor de
antrenament. MiG-ul apartinea Departamentului 50185 al Ministerului Apararii rusesti si s-a
prabusit din cauza unui defectiuni la echipamentul de bord. Aeronava a avut un timp de zbor
total de 42 de ore. Echipajul a reusit sa se catapulteze inainte de prabusirea efectiva a
avionului.
Seria accidentelor ce implica MiG-ul continua in 2013, de aceasta data rezultand
moartea unui colonel rus. Marat Yedigeev a fost un comandat rus ce a absolvit Scoala de Aviatie
Armavir in 1980 iar in 2011 Academia Militara de Aviatie. Acesta a reusit sa redirectioneze
avionul in asa fel in cat sa nu se prabuseasca intr-un oras din apropiere, salvand atfel mii de
vieti.
 1.4 Dezvoltarea avionului

MiG - 25 a facut sacrificii de design substantiale pentru a atinge o viteza mai mare, o
altitudine mai ridicata si o rata de urcare. Acesta avea lipsa manevrabilitatii la viteze de
interceptare si dificultatea de a zbura la altitudini joase. Viteza lui MiG – 25 a fost limitata la
2.83 Mach, dar ar putea atinge o viteza maxima de 3.2 Mach sau mai mult, cu riscul de avarie a
motorului.
MiG – 31BM decoleaza de la Aeroportul Chelyabinsk Shagol in 2012. Dezvoltarea
inlocuirii lui MiG – 25 a inceput cu prototipul Ye-155MP, care a zburat prima data pe 16
septembrie 1975. Desi are o asemanarea superficiala cu MiG – 25, fuselajul este mai lung
pentru a gazdui operatorul radar din cabina de pilotaj, acesta avand din mai multe privinte un
design nou. O evolutie importanta a fost un radar avansat, capabil sa priveasca atat in sus cat si
in jos si sa urmareasca mai multe tinte. Acesta a dat Uniunii Sovietice un interceptor cu
capacitatea de a se angaja intr-o lupta cu intrusii occidentali echipati cu rachete de croaziera cu
raza mica de actiune si bombe. MiG – 31 a inlocuit interceptorul Tu – 128.
Belenko a descries un viitor ‘’Super Foxbat’’ cu doua locuri si o capacitate de a
intercepta rachete de croaziera. Potrivit marturiei sale, noul interceptor ar fi avut prize de aer
similar cu MiG – 23 Mikoyan-Gurevich, pe care MiG – 31 nu le are, cel putin in varianta de
productie.

1.5 Perspective

La fel ca si MiG – 25, MiG – 31 este o aeronava cu doua motoare mari, cu rampe de
admisie a aerului montata lateral, o aripa montata pe umar, cu un raport al aspectului de 2.94 si
o coada dubla verticala. Spre deosebire de MiG – 25, are doua scaune, iar in spate va sta un
ofiter de sisteme de arme dedicate. Zborul in timpul luptei ofera un raport de impingere-
greutate favorabil. MiG – 31 nu este conceput pentru o lupta stransa sau o rasucire rapida.
Aripile si corpul MiG-ului – 31 sunt mai puternice decat cele ale lui MiG – 25, permitand
zborul supersonic la altitudini joase. Ca si MiG -25, suprafetele sale de zbor sunt in principal
confectionate din aliaje de otel – nichel, permitand aeronavei sa tolereze incalzirea cinetica la
viteze apropiate de Mach 3. Corpul MiG – 31 cuprinde 49% otel – nichel sudat cu arc, aliaj usor
33%, 16% titan si 2% compozite. Motoarele sale D30-F6 cu jet de oxigen, fiecare cu o presiune
de 152 KN, permit o viteza maxima de 1.23 Mach la altitudine mica. Viteza la mare altitudine
este redusa la 2.83 Mach, raportul de tractiune este suficient pentru viteze mai mari de Mach 3,
dar astfel de viteze reprezinta pericole inacceptabile pentru viata motorului si al corpului
aeronavei in timpul utilizarii de rutina.
Resurse de zbor: 10000 de ore

2. Caseta tehnica

2.1 Dimensiuni externe

Lungime totală 22.69 m

Anvergură 13.46 m

Suprafață aripi 61.60 m²

Înălțime totală 6.15 m

2.2 Sarcini

Greutate/masă avion gol 22000 kg

Greutate normală
41000 kg
decolare

Greutate maximă decolare 46200 kg

 Greutate/masă sarcină
8000 kg
utilă

Capacitate rezervor 19940 kg

2.3 Performante

Echipaj 1 pilot , 1 ofiter sisteme armament

Viteza maximă 3000 km/h / 2.83 М

Viteza de croazieră 2500 km/h / 2.35 М

Raza de acțiune în timpul

3000 km
luptei

Plafon 25000 m

Rata de urcare 208 m/s

Distanță decolare 1200 m

Distanță aterizare (cu

800 m
parașută)

Armă de aeronavă: 1 × 23 mm Gryazev-Shipunov GSh-6-23M

Armament tun rotativ cu 800 runde (mai târziu îndepărtat)
 Noduri de suspensie de arme: 12

Rachete:

Rachete aer-aer:

4 × R-33E

4 × R-60MK

2 × R-40RD / TD

Rachete de la aer la suprafață:

4 × rachetă anti-radiație Kh-58UShKE

1 × Kh-47M2 Kinzhal rachete balistice lansate cu aer hipersonic

4. Sistem de propulsie – Soloviev D30 – F6

 Versiunea originala a lui Soloviev D-30 a fost dezvoltata pentru a actiona pe avionul
Tupolev Tu-134 cu jet de aer scurt si mediu si avea specificatii similar celor ale prototipului Pratt
& Whitney JT8D.
La mijlocul anilor ’70, Uniunea Sovietica a inceput sa caute un interceptor de mare viteza
pentru a-si complete si inlocui MiG – 25. MiG – 25 avea doua turbojeturi puternice Tumansky R-
15 permitand avionul sa atinga Mach 3 la altitudini mari, insa problema era performanta lor slaba
la altitudini mici, aceasta nefiind nici macar suficienta pentru a trece granite Mach 1. Mai multe
probleme au provenit din tendinta motoarelor lui Foxbat de a se desprinde la acceleratia maxima
in situatii de mare viteza. Un nou motor de data aceasta si un turbofan de by-passa fost necesar
pentru noului interceptor. Biroul de design Mikoyan-Gurevich a contractat biroul de proiectare
OKB-19 pentru a construe un astfel de motor, care ar devein cunoscut sub numele de MiG – 31.
Biroul de proiectare Soloviev a venit cu turbine D30-F6. Capabil sa genereze o forta de
tractiune uscata de 9500 kgf si o forta de aspiratie uscata de 15.500 kgf, motorand dand noului
luptator MiG o viteza maxima de peste 3000 km/h si o greutate maxima de decolare de 45.800
kg. Aceste motoare puternice au permis, de asemenea, aeronavei sa atinga viteze supersonice
la altitudini joase sub 1500 m.
Mai multe versiuni civile ale modelului D-30 au fost dezvoltate, de asemenea, cu un raport
de by-pass crescut. Acesta este comparabil cu dezvoltarea lui Jet-Whitney de la seria JT8D-200,
dar cu o crestere si mai mare a presiunii. Acest proces de dezvoltare condus de D-30KP care
conduce navele Ilyushin II-76 de marfa si D-30KU utilizate in Ilyushin II-62M si Tupoiev Tu-154M.
Modelul D-30 este utilizat pe o varietate de modele chinezesti de aeronave de transport
aerian si transport militar din Europa de Est, cum ar fi Xian Y-20, adaugat flotei militare a Chinei
in iulie 2016. Motoarele D-30 au fost folosite in doua modele de avioane de lupta: MiG – 31
Foxhound si Sukhoi Su-47 Berkut.

-Caracteristicile motorului

Lungime 4836 mm

Diametru 1455 mm

Greutate 2305 kg
 -Performantele motorului

Tracțiune 103 kN

Diagrama de rafala si manevra

Date cunoscute

Masă avion: M = 22000 Kg

Coeficientul de portanță maxim pozitiv: Cz max  1.8

Coeficientul de portanță maxim negativ: Cz' max  1.62

Factorul de sarcină de manevră limită pozitiv:

n1  8
n2  3
n3  4.2
n4  6

Viteza maximă: VD  902.563km / h

Suprafața aripii: S = 61.6 m²

Înălțimea la care se efectuează calculele: H  7000m

Densitatea aertului la înălțimea de 7000 m:   0.5917kg / m

3

Trasarea diagramei de manevră

Definirea punctului A:

Viteza minimă de manevră reprezintă viteza minimă la care se poate efectua o resursă cu
factor de sarcină maxim.

2  n1 ma  g
Va 
  S  Cz' max
Va  870.433km / h

Numărul Mach corespunzător punctului A al diagramei de manevră.

Va
Ma 
a
M a  0.772

Legea de variație a factorului de sarcină.

1 S
n' ( x)    Cz' max  ( x  a) 2
2 ma  g

Definirea punctului C:

Vc  0.8  VD
Vc  722.051km / h
Vc  200.57 m / s
Vc
Mc 
a
M c  0.64
Definirea punctului D:

Vd  902.563km / h
Vd  250.712m / s
M d  0.8

Definirea punctului D2:

Vd 2  Vd
Vd 2  902.563km / h
Vd 2
Md2 
a
Md2  0.8

Determinarea punctului E2:

Cz" max  0.65  Cz max

Cz" max  1.17
2  n3  ma  g
Ve 2 
  S  Cz" max
Ve 2  631.794km / h
Ve 2  175.498m / s
Ve 2
M e2 
a
M e2  0.56
1 S
n" ( x)  (1)      C z" max   x  a 
2

2 ma  g

Determinarea punctului A2:

Va 2  0.7  VD
Va 2  742.13km / h
Va 2  206.14m / s
Va 2
M a2 
a
M a2  0.65
Determinarea punctului S:

Vs  a  M s
Vs  307.745km / h
Vs  85.484m / s
M s  0.273

Diagrama de manevră și rafală a avionului Su-35 la înălțimea de 7000 metri:

8.5

nsi
6.5
nij

n'( x1) 4.5

Factor de sarcina

n''( x2)
2.5
nrs'( v)

nrsi 0.5

nrii
 1.5
1

1  3.5

 5.5
0 0.171 0.343 0.514 0.686 0.857 1.029 1.2
M si M ij x1 x2 v mrsi mrii xx

Viteza [M]

Centrul de greutate
Calculul corzii medii aerodinamice

Coarda medie aerodinamică reprezintă coarda unei aripi dreptunghiulare echivalente care
are aceeași suprafață și anvergură cu aripa considerată. Prin definiție, CMA este:
 2
 b 
2  2
c c 
CMA     c0  e 0  y   dy
S 0 b

 2 
b
yCMA   CMA  c0   2
ce  c0

Unde:
S : suprafața aripii;
𝑐0 : coarda maximă;
𝑐𝑒 : coarda minimă;
b : anvergura aripii;
𝑦𝐶𝑀𝐴 : distanța de la axa de simetrie a avionului la CMA.

Pentru Su-35 aceste mărimi sunt:

S  61.60m 2
b  13.46m
c0  3.29m
ce  1.05m

Din calcule rezultă:

CMA  2.164m
yCMA  3.365m

Greutatea unei aripi : Ga=909.5 kg

Greutatea intregului avion : G  22000kg

Coarda aripii la încastrare: c0  3.29m

Coarda aripii la vârf: ce  1.05m

Anvergura aripilor fară lățimea fuzelajului: b  13.46m

Factorul de sarcină: n  8

Unghiul de să geată al axei elastice:   9

Diagrama forțelor tăitoare
b
2
Tz (y)   (pa (a)  q a (a)  n) da
y
Diagrama momentului încovoitor
b
2
M i ( y )   (pa (a)  qa (a)  n)  (a  y) da
y
Diagrama Momentului de Torsiune
b
2
M t ( y )   (p a (a)  e(a)  d(a)  q a (a)  n)da
y

e(y)  0.15  C (y)

d(y)  0.05  C (y)