UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREŞTI

FACULTATEA DE INGINERIE AEROSPAŢIALĂ

TEMA de CASĂ
la disciplina
CONSTRUCŢIA STRUCTURILOR AEROSPAŢIALE

- Avion de interceptare
- Model Lockheed F-104 Starfighter

Titular curs: Student:

Ş.l. dr. ing. I. Predoiu Stan Nicușor Daniel

Coordonator tema: Grupa: 933 SP

dr. ing. G. Țurlea
2017 - 2018
 Cuprins:

Capitolul 1. Prezentarea generală a aeronavei

1.1 Istoric
Lockheed F-104 Starfighter a fost un avion supersonic monomotor, de interceptare, folosit
ulterior ca avion de lupta. A servit inițial Comandamentul de Apărare a Aviației din SUA ca
interceptor, deși nici gama, nici armamentul nu erau potrivite pentru acest rol. Prima unitate care
a devenit operațională cu F-104A a fost cea de-a 83-a escadronă de interceptare, la 20 februarie
1958, la Hamilton AFB, California. După doar trei luni de funcționare, avioanele au fost oprite
din utilizare după o serie de accidente legate de motor. Aeronavele au fost apoi echipate cu
motorul J79-3B și alte trei unități ale Comandamentului de Aparare Aeriana echipate cu F-104A.
Drept urmare USAF (United States Air Force) au redus cererea lor de la 722 de aeronave la 155.

În același timp, Forțele Aeriene Germane căutau o aeronavă de luptă multifunctionala, proiectată
în străinătate, pentru a acționa în sprijinul unui sistem de apărare antirachetă.
 Ca raspuns, Lockheed a reproiectat Starfighter-ul dintr-un avion de luptă în condiții de vreme
ideala, într-o aeronavă de atac, recunoaștere și interceptare, capabila de zbor in orice conditii
meteorologice și a numit-o F-104G. Aeronavele reproiectate au fost alese in locul aeronavelor
Grumman F11F Super Tiger și Northrop N-156. Starfighter a găsit o nouă piață și cu alte țări
NATO, și în cele din urmă un total de 2.578 de avioane (din toate variantele) F-104 au fost
construite în SUA și în străinătate pentru diverse națiuni. Mai multe țări au primit avionul în
cadrul programului de ajutor militar finanțat de guvernul SUA. Motorul american a fost oprit din
fabricatie , dar a fost construit sub licență în Europa, Canada și Japonia. Așa-numita "Deal of the
Century" (Afacerea secolului) a produs venituri substanțiale pentru Lockheed.
Cu toate acestea, scandalurile de mită care au rezultat au provocat controverse politice
considerabile în Europa și Japonia. În Germania, ministrul Apărării, Franz Josef Strauss, a fost
acuzat că a primit cel puțin 10 milioane de dolari pentru achiziționarea de F-104 Starfighter de
către Germania de Vest în 1961. Utilizarea internationala a avionului F-104 a început să se
încheie la sfârșitul anilor 1970, fiind înlocuit în multe cazuri de F-16 Fighting Falcon, dar a mai
fost in serviciu pentru câteva forțe aeriene încă două decenii. Ultimele avioane Starfighter au
fost scoase din uz la data de 31 octombrie 2004 de catre Fortele Aeriene Italienesti.

1.2 Fabricatie
In anul 1951 Clarence Johnson, inginerul șef al Skunk Works Lockheed, dupa o vizita in Coreea
de nord a inceput proiectarea de aeronave, variind de la modele mici (3.600 kg), până la modele
destul de mari (23.000 kg). Pentru a atinge performanțele dorite, Lockheed a ales o abordare
minimalistă: un design care să atingă performanțe ridicate, prin asamblarea celei mai ușoare și
eficiente structuri din punct de vedere aerodinamic cuun singur motor foarte puternic. Motorul
ales a fost noul motor J79 turbojet General Electric, motor cu performanțe mult îmbunătățite în
comparație cu modelele contemporane.
Designul aeronavei a fost prezentat Forțelor Aeriene în noiembrie 1952 dar Lockheed a primit
contract de dezvoltare în martie 1953 pentru două prototipuri, acestea primind denumirea "XF-
104".
Lucrul a progresat rapid, cu o machetă pregătită pentru inspecție la sfârșitul lunii aprilie, iar
lucrările au început pe două prototipuri la sfârșitul lunii mai. Între timp, motorul J79 nu era gata,
ambele prototipuri au fost proiectate să utilizeze motorul Wright J65, versiune construită de
Armstrong Siddeley Sapphire. Primul prototip a fost finalizat la începutul anului 1954 și a zburat
pentru prima dată pe 4 martie, timpul total de la contract la primul zbor fiind mai mic de un an.
Prototipul a urcat în aer pe 18 februarie, dar acest lucru nu a fost considerat un prim zbor. La
primul zbor oficial, a experimentat probleme de retragere a trenului de aterizare. Iar cel de-al
doilea prototip a fost distrus cateva saptamani mai tarziu in timpul testarii armamentului, dar in
noiembrie 1955 XF-104 a fost acceptat de USAF. Pe toata durata de fabricatie au fost produse
2578 de avioane de Lockheed si alti producatori aflati sub licenta lor.
Model Lockheed Multi- Canadair Fiat Fokker MBB Messerschmitt Mitsubishi SABCA
 national
XF-104 2

YF-104A 17

F-104A 153

F-104B 26

F-104C 77

F-104D 21

F-104DJ 20

CF-104 200

CF-104D 38

F-104F 30

F-104G 139 140 164 231 50 210 188

RF-104G 40 35 119

TF-104G 172 27
(583C to
F)

TF-104G 21
(583G
and H)

F-104J 3 207

F-104S 245

Total 738 48 340 444 350 50 210 207 188

1.3 Probleme de exploatare

Capitolul 2. Caseta tehnica

Dimensuni externe Valoare Unitate de masura

Lungime 16.66 m
Inaltime 4.11 m
Anvergura 6.68 m

Dimensuni interne Valoare Unitate de masura

Suprafata aripa 18.22 m2
Dimensiune cabina
Anvergura profundor m2

Performante Valoare Unitate de masura

Viteza maxima 2459 Km/h
Viteza de croaziera 981 Km/h
Raza de atac 1200 Km
Distanta maxima de zbor 3500 Km
Plafon de serviciu 17680 m
Ritm de urcare 240 m/s
Incarcarea aripilor 510 Kg/ m2
Forta de propulsie/Greutate 0.54 (cu greutatea maxima la -
decolare)
0.76 (incarcatura normala)

Sarcini Valoare Unitate de masura

Masa avion gol 6,350  Kg
Masa avion echipat 8159 Kg
Masa maxima 13,166 Kg