IAR 80

IAR 80 a fost un avion monoplan de vânătoare și

bombardament în picaj românesc folosit în cel de-al Doi-
lea Război Mondial. A fost realizat la IAR Brașov de
o echipă compusă din: prof. Ion Grosu, Ion Coșerea-
nu, ing. Gheorhe Zotta, Viziru Grosu și Ion Wallner. La
vremea respectivă, IAR 80 era comparabil cu cele mai
moderne avioane de luptă, precum Bf 109 din Germania,
Mitsubishi A6M Zero din Japonia, Hawker Hurricane și
Supermarine Spitfire din Marea Britanie. În a doua parte
a războiului, acest proiect s-a dovedit a fi depășit tehno-
logic. După aproximativ cinci ani de la terminarea răz-
boiului, avioanele au fost înlocuite în totalitate cu modele
sovietice. În anul 1955 Comandamentul Forțelor Aero-
nauticii Militare a hotărât dezmembrarea aparatelor și ca-
sarea lor. Nu s-a păstrat niciun aparat întreg. [1]

1 Detalii tehnice

aprilie 1939.[2] Testele ulterioare au fost impresionante:

Bordul unui IAR 80
2 Variante
2.0.1 Prototipul
La sfârșitul anului 1937 a început munca pentru realiza-
rea IAR 80, inițial fiind conceput cu carlinga deschisă și
motorul IAR K14-III C32 de 870 CP (649 kW). Se lu-
cra încet la acest proiect și primul zbor a fost efectuat în
avionul atingea viteza de 510 km/h la înălțimea de 4000
m.
Câteva probleme mărunte descoperite în urma testelor au
fost rezolvate în următorul an. Pentru mai multă putere
a fost instalat un nou motor de 930 CP (690 kW) și anu-
me versiunea C36 a K14-III. Din pricina puterii acestui
motor au fost necesare de asemenea modificări ale fuze-
lajului. Ca urmare, rezervorul a fost mărit la 455 l, aripile
lungite și forma cozii modificată pentru eliminarea unor
probleme de aerodinamică. Carlinga a fost mutată un pic
mai în spate, iar pentru a compensa vizibilitatea scaunul
pilotului a fost înălțat și întreaga carlingă acoperită.
Prototipul îmbunătățit a fost testat cu avionul Heinkel He
112 care tocmai sosise din Germania ca începutul unei
mai mari comenzi. Deși He 112 era oarecum mai modern
și mult mai bine armat, IAR 80 cu un motor mai puternic
s-a dovedit a fi mult mai performant în restul privințelor.
Aviația Regală, fiind impresionată, a comandat imediat
100 de bucăți pe 18 decembrie, 1939, iar comenzile pen-
tru He 112 au fost anulate.
Caracteristici
• Lungime: 8,16 m.
• Anvergură: 10,0 m.

1
2 2 VARIANTE

• Înălțime: 3,6 m. • Motor: IAR K14-III C36, 930 CP (690 kW) seriile
1 −20, IAR K14-IV C32, 960 CP (716 kW) seriile
• Suprafață portantă: 15,50 m². 21 - 50.
• Masă (gol): 1780 kg.
Performanțe
• Masă (maxim): 2280 kg.

• Motor: IAR K14-III C32, 870 CP (649 kW), ulte-
rior IAR K14-III C36, 930 CP (690 kW).
Performanțe
• Viteză maximă: 510 km/h la 4000 m.
• Plafon: 10500 m (34,500 ft).
• Viteză maximă: 514 km/h la 4000 m, 560 km/h la
7000 m.
• Autonomie: 940 km la viteza de 330 km/h.
• Plafon: 10500 m (34,500 ft).
• Timp de urcare la 1000 m: 1 min 20 s, la 4500 m:
5 min 40 s.

• Timp de urcare la 5000 m: 6 min. Armament

Armament • 4 × FN (Browning) 7,92 mm cu o rezervă de 2000

de cartușe (4 × 500).
• 2 × FN (Browning) 7,92 mm.
2.0.3 IAR 80A
2.0.2 IAR 80
În aprilie 1941 România era cuprinsă în sfera de influență
a Germaniei, așadar germanii au furnizat mai mult arma-
Producția trebuia să înceapă imediat dar procurarea ar-
ment. Armamentul a fost încorporat repede în proiect și
mamentului s-a dovedit a fi o problemă serioasă. Pe pro-
modelul 80A care a rezultat, conform proiectului era do-
totip au fost montate doar două mitraliere Fabrique Na-
tat cu 6 arme. De asemenea, parbrizul avionului a fost
tionale de calibrul 7,92 mm de producție Belgiană. Acest
realizat din sticlă blindată și scaunul pilotului blindat.
armament era evident prea slab pentru folosirea în război
iar conform proiectului avionul ar fi trebuit să fie dotat Avionul a fost motorizat cu noul motor IAR K14-1000A,
cu șase astfel de arme. Cu ocazia invadării Belgiei și a de 1025 CP. Deoarece acest motor era prea puternic pen-
Țărilor de Jos de către Germania, furnizarea acestor arme tru celula inițială, fuzelajul a fost modificat și întărit.
a încetat și din păcate nu existau arme românești care să Deși IAR 80A avea un motor mai puternic, adăugarea
se potrivească pe avion. În lipsa armamentului producția greutății armelor, muniției și armurii au contribuit la
a fost oprită. ușoara reducere a vitezei maxime la 509 km/h. Noul mo-
În noiembrie 1940 România intră în alianță cu Puterile del era însă un progres evident și a înlocuit în producție
Axei și germanii au permis reluarea transportului de ar- vechiul model începând cu avionul numărul 51. Opt noi
mament din Belgia. Chiar dacă s-a achiziționat mai mult avioane au fost terminate la timp pentru participarea la
armament, avioanele produse aveau montate doar 4 mi- razboiul de eliberare a Basarabiei începind din 22 iunie
traliere. 1941. Din această versiune vor fi construite 90 de apara-
te, cu numerele 051 −090, 106 - 150 și 176 - 180.[2]
La exemplarele de serie fost mărită lungimea, anvergura
și suprafața portantă. A primit un motor mai puternic
și a crescut greutatea totală. Din această versiune vor fi Caracteristici
construite în total 50 de aparate, numerotate 1 - 50.[2]
• Lungime: 9,22 m.
Caracteristici • Anvergură: 9,09 m.

• Lungime: 8,9 m. • Înălțime: 3,82 m.

• Anvergură: 10,7 m. • Suprafața aripii: 17 m².

• Masă (gol echipat): 2095 kg.
• Înălțime: 3,6 m.
• Masă (maxim): 2720 kg.
• Suprafață portantă: 16 m².
• Motor: × IAR K14-1000A, 1025 cp (764 kW).
• Masă (gol): 1780 kg.

• Masă (maxim): 2550 kg. Performanțe

 3

• Viteză maximă: 540 km/h. 2.0.5 IAR 80DC

• Autonomie: 1150 km. La Atelierele de Reparații Material Volant (ARMV), care

• Plafon: 10500 m.
• Încărcătura aripii: 132,35 kg/m².
Armament
• 6 × FN (Browning) 7,92 mm cu o rezervă de 2400
de cartușe (6 × 400).
2.0.4 IAR 80B
La această versiune două din mitralierele Browning au
fost înlocuite cu două mitraliere FN de 13,2 mm și s-a
mărit anvergura. S-a îmbunătățit protecția rezervoare-
lor de combustibil și blindajul în dreptul pilotului. Din
această versiune s-au fabricat 20 de aparate, cu numere-
le 181 - 200. În continuare,11 aparate din seria 201 -
211 vor fi echipate cu câte două rezervoare de combusti-
bil suplimentare, de câte 100 l, largabile, amplasate sub
aripi.[2]
ulterior a devenit Întreprinderea de Avioane București s-
au transformat câteva aparate IAR 80 în versiunea biloc,
pentru antrenament, versiunea fiind numită IAR 80DC
(dublă comandă). Aceste aparate au intrat în dotarea șco-
lilor de piloți de vânătoare.[2]
2.0.6 IAR 81
Este o versiune echipată pentru a putea executa misiuni de
bombardament în picaj (Bo-Pi). În acest scop s-a pornit
de la diverse versiuni de IAR 80, care au fost echipate cu
lansatoare de bombe.
La versiunea IAR 81 de bază s-a pornit de la versiu-
nea IAR 80A, căreia i-au fost adăugate trei lansatoare
de bombe, două pentru bombe de 50 kg amplasate sub
aripi și unul pentru o bombă de 250 kg amplasat sub fu-
zelaj. Armamentul era la fel cu al versiunii IAR 80A. Din
această versiune s-au fabricat 50 de exemplare, cu nume-
rele 091 - 105, 151 - 175 și 231 - 240.[2]
Caracteristici

Caracteristici • Versiune de bază: IAR 80A.

• Masă (maxim): 3070 kg.

• Lungime: 9,22 m.
Performanțe
• Anvergură: 11 m.

• Înălțime: 3,82 m. • Viteză cu cele trei bombe acroșate: 470 km/h la

4500 m.
• Suprafața aripii: 17 m².
• Viteză de croazieră (la aceeași altitudine): 400 km/h
• Masă (gol echipat): 2135 kg. (cu motorul în regim de 70 % din puterea nominală).

• Masă (maxim): 2810 kg (2960 kg cu rezervoarele

2.0.7 IAR 81A
suplimentare).

• Motor: × IAR K14-1000A, 1025 cp (764 kW).
Performanțe
• Viteză maximă: 470 km/h la 4500 m.
• Autonomie: 1030 km la 4500 m.
Armament
Această versiune provine din versiunea IAR 80B. Deose-
birile constau în rezerva de cartușe pentru mitralierele de
13,2 mm, iar în locul bombelor de 50 kg avea rezervoare
suplimentare de combustibil. S-au produs 29 de exem-
plare, cu seriile 212 - 230 și 291 - 300.[2]
Caracteristici
• Versiune de bază: IAR 80B.
• Masă (maxim): 3250 kg.

• 2 × FN (Browning) 13,2 mm cu o rezervă de 300

cartușe (2 × 150). Performanțe

• 4 × FN (Browning) 7,92 mm cu o rezervă de 1600 • Viteză cu bomba acroșată: 455 km/h la 4500 m și
de cartușe (4 × 400). 370 km/h la nivelul mării.
4 4 NOTE

Armament • Suprafață portantă: 17 m².

• Masă (gol): 2200 kg.

• 2 × FN (Browning) 13,2 mm cu o rezervă de 350
cartușe (2 × 175). • Masă (maximă): 2980 kg.
• 4 × FN (Browning) 7,92 mm cu o rezervă de 1600 • Motor: IAR K14-1000A, 1025 CP (764 kW).
de cartușe (4 × 400).
• 1 bombă de 250 kg. Performanțe

• Viteza maximă: 560 km/h la 7000 m.

2.0.8 IAR 81B
• Autonomie: 730 km.
La această versiune mitralierele de 13,2 mm sunt înlo-
cuite cu două tunuri Ikaria (licență Oerlikon) de 20 mm, • Plafon: 10000 m.
fiecare cu câte 60 de lovituri. Astfel puterea sa de foc
• Încărcătura aripii: 132,35 kg/m².
era similară cu a aparatului Spitfire V. S-au produs 50 de
exemplare, cu seriile 241 - 290.[2]
Armament
Caracteristici
• 2 × tun MG 151/20 cu o rezervă de 350 lovituri (2
× 175).
• Versiune de bază: IAR 81A.
• 4 × FN (Browning) 7,92 mm cu o rezervă de 1600
• Masă cu bomba și rezervoarele suplimentare (ma-
de cartușe (4 × 400).
xim): 3260 kg.

Performanțe 2.0.10 Alte versiuni

• Viteză cu bomba acroșată: 455 km/h la 4500 m și S-a încercat adaptarea pe un IAR 81 a unui motor Junkers
370 km/h la nivelul mării. Jumo 211 Da, motor cu 12 cilindri în V inversat, supraa-
limentat, cu o putere mult mai mare, de 1340 CP (1000
• Timp de urcare la 5000 m în configurația vânător kW). Rezultatele sunt puțin cunoscute.[2] De asemenea,
(fără bombă): 7 min 30 s. la un IAR 80 s-a înlocuit motorul inițial cu unul BMW
801, utilizat de avionul de vânătoare german Focke-Wulf
Armament Fw 190, ce putea dezvolta o viteză de cel puțin 600 km/h,
dar acest lucru nu a putut fi pus în practică la scară, da-
• 2 × tun Ikaria 20 mm cu o rezervă de 120 lovituri (2 torită faptului că germanii au fost în imposibilitatea de a
× 60). furniza motorul.

• 4 × FN (Browning) 7,92 mm cu o rezervă de 1600

de cartușe (4 × 400). 3 Galerie Foto
• 1 bombă de 250 kg.
• Imagine din al II-lea război mondial

2.0.9 IAR 81C • Machetă statică de IAR 80 la Muzeul Militar Națio-

nal.
La această versiune tunurile Ikaria au fost înlocuite cu tu-
• Două IAR 80 se întorc de la fabrică după reparaţie.
nuri Mauser MG 151 de 20 mm, cu rezervă de lovituri
mărită. Din această versiune s-au fabricat 38 de exem- • Un IAR 80 în timpul iernii pe frontul de est
plare din seria de 100 comandată, cu seriile începând cu
301.[2] • Un IAR 80 şi pilotul său

Caracteristici
4 Note
• Lungime: 9,22 m.
[1] Modelism Internațional nr. 1/2003
• Anvergură: 9,09 m.
[2] Mihai Andrei, Viorel Andrei I.A.R. 81, Modelism - supli-
• Înălțime: 3,82 m. ment Tehnium, nr. 3(4) 1984.
 5

5 Bibliografie
• Dan Antoniu IAR 80. Paris, France: TMA Editions,
2008.
• Dan Antoniu, George Cicos. Vânătorul IAR-80 -
istoria unui erou necunoscut, Editura Modelism In-
ternațional Ltd, București, 2000.

• Dénes Bernád. Rumanian Aces of World War 2 (Air-

craft of the Aces 54). Botley, Oxford, UK: Osprey
Publishing, 2003. ISBN 1-84176-535-X.

• Dénes Bernád Rumanian Air Force: The Prime De-

cade, 1938-1947. Carrollton, TX: Squadron/Signal
Publications Inc, 1999. ISBN 0-89747-402-3.
• Cristian Crăciunoiu, Jean-Louis Roba. Romanian
Aeronautics in the Second World War, 1941-1945
(bilingual Romanian/English), Editura Modelism
Internațional Ltd, București, 2003. ISBN 97-3810-
118-2.

• Green, William. War Planes of the Second World

War, Volume Three: Fighters. London: Macdonald
& Co.(Publishers) Ltd., 1961. ISBN 0-356-01447-
9.

• Green, William and Swanborough, Gordon. “The

Polygenetic Rumanian” Air International, Vol 11:1
July 1976.
• Green, William and Swanborough, Gordon. “The
I.A.R. 80... An Elegant Romanian” Air Internatio-
nal, Vol 38:5 May 1990.

• Kutta, Timothy J. “IAR 80: Romania’s Indigeno-

us Fighter Plane” World War Two Magazine May
1996.

6 Legături externe
• Aviatori.ro: „IAR-80, o filă din istoria aripilor ro-
mânești” (articol de Andrei Bencze)

• www.fortunecity.com - articol în engleză, conține

specificații detaliate

• www.worldwar2.ro - articol în engleză, conține spe-

cificații detaliate
6 7 TEXT AND IMAGE SOURCES, CONTRIBUTORS, AND LICENSES

7 Text and image sources, contributors, and licenses

7.1 Text
• IAR 80 Sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/IAR_80?oldid=9080557 Contribuitori: Planck, Cornel, Wars, AdiJapan, Andrei Stroe, Strai-
nubot, Thijs!bot, JAnDbot, Turbojet, Dan Po, Aibot, Firilacroco, Delta107, Lucian GAVRILA, Loveless, Filatelist, RadufanBot, Venske,
Valugi, ArthurBot, DSisyphBot, Ionutzmovie, Petronis, Kaboldy, EleferenBot, Kerouac, BAICAN XXX, ZéroBot, Mircea87, Wxtype,
YFdyh-bot, Rotlink, Addbot, Dragos 231, Mati7 și Anonim: 10

7.2 Images
• Fișier:A6M3_Zero_N712Z_1.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/a7/A6M3_Zero_N712Z_1.jpg Licență:
GFDL Contribuitori: Operă proprie Artist original: Kogo
• Fișier:Cockpit_of_a_IAR_80.JPG Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/a3/Cockpit_of_a_IAR_80.JPG Licență:
CC BY-SA 3.0 Contribuitori: Operă proprie Artist original: Daniel Pandelea
• Fișier:Commons-logo.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4a/Commons-logo.svg Licență: Public domain
Contribuitori: This version created by Pumbaa, using a proper partial circle and SVG geometry features. (Former versions used to be
slightly warped.) Artist original: SVG version was created by User:Grunt and cleaned up by 3247, based on the earlier PNG version,
created by Reidab.
• Fișier:Flag_of_France.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c3/Flag_of_France.svg Licență: Pu-
blic domain Contribuitori: http://www.diplomatie.gouv.fr/de/frankreich_3/frankreich-entdecken_244/portrat-frankreichs_247/
die-symbole-der-franzosischen-republik_260/trikolore-die-nationalfahne_114.html Artist original: This graphic was drawn by SKopp.
• Fișier:Flag_of_Germany_1933.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/99/Flag_of_German_Reich_
%281935%E2%80%931945%29.svg Licență: Public domain Contribuitori: Operă proprie Artist original: Fornax
• Fișier:Flag_of_Hungary.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c1/Flag_of_Hungary.svg Licență: Public do-
main Contribuitori:
• Flags of the World – Hungary Artist original: SKopp
• Fișier:Flag_of_Italy.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/03/Flag_of_Italy.svg Licență: Public domain Con-
tribuitori: There has been a long discussion on the colors of this flag. Please read the talk page before editing or reverting this image. Pantone
to RGB performed by http://www.pantone.com/pages/pantone/colorfinder.aspx Artist original: see below
• Fișier:Flag_of_Japan.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/9e/Flag_of_Japan.svg Licență: Public domain
Contribuitori: Law Concerning the National Flag and Anthem (1999) URL link in English, actual law (Japanese; colors from http:
//www.mod.go.jp/j/info/nds/siyousyo/dsp_list_j.htm#Z8701 Artist original: Various
• Fișier:Flag_of_Poland.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/12/Flag_of_Poland.svg Licență: Public domain
Contribuitori: Own work, modified color values by text substitution in the existing file Artist original: Mareklug, Wanted
• Fișier:Flag_of_Romania.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/73/Flag_of_Romania.svg Licență: Public do-
main Contribuitori: Operă proprie Artist original: AdiJapan
• Fișier:Flag_of_Sweden.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4c/Flag_of_Sweden.svg Licență: Public domain
Contribuitori: ? Artist original: ?
• Fișier:Flag_of_the_Kingdom_of_Yugoslavia.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/e7/Flag_of_the_
Kingdom_of_Yugoslavia.svg Licență: Public domain Contribuitori: ? Artist original: ?
• Fișier:Flag_of_the_Netherlands.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/20/Flag_of_the_Netherlands.svg Li-
cență: Public domain Contribuitori: Operă proprie Artist original: Zscout370
• Fișier:Flag_of_the_Soviet_Union.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/a9/Flag_of_the_Soviet_Union.svg
Licență: Public domain Contribuitori: http://pravo.levonevsky.org/ Artist original: СССР
• Fișier:Flag_of_the_United_Kingdom.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/ae/Flag_of_the_United_
Kingdom.svg Licență: Public domain Contribuitori: Operă proprie per data at http://flagspot.net/flags/gb.html Artist original: Original flag
by Acts of Union 1800

• Fișier:Flag_of_the_United_States.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/a4/Flag_of_the_United_States.svg

Licență: Public domain Contribuitori: SVG implementation of U. S. Code: Title 4, Chapter 1, Section 1 [1] (the United States Federal
“Flag Law”). Artist original: Dbenbenn, Zscout370, Jacobolus, Indolences, Technion.
• Fișier:Gtk-dialog-info.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b4/Gtk-dialog-info.svg Licență: LGPL Contri-
buitori: http://ftp.gnome.org/pub/GNOME/sources/gnome-themes-extras/0.9/gnome-themes-extras-0.9.0.tar.gz Artist original: David
Vignoni
• Fișier:IAR-80_3view.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/6b/IAR-80_3view.svg Licență: CC BY-SA 3.0
Contribuitori: Operă proprie Artist original: Kaboldy
• Fișier:IAR80.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/a5/IAR80.jpg Licență: Public domain Contribuitori: This
file is in the public domain, because this image was a promotional one of the IAR-80 airplanes produced by IAR (Intreprinderea
Aeronautică Română), an airplane manufacturer that was the property of the Romanian State until the end of the WWII. After
September 1945, this entity ceased to exist because the Soviet Union considered it as a part of the war reparations ($ 300,000,000)
that Romania had to pay to Soviet Union. Therefore, all the plants and mills belonging to IAR were dismantled and carried to the
Soviet Union.
Artist original: user:Planck
7.3 Content license 7

• Fișier:Plume_pen_w.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/38/Plume_pen_w.svg Licență: CC-BY-SA-3.0

Contribuitori:
• Plume_pen_w.png Artist original: Plume_pen_w.png: notafish - Delphine Ménard
• Fișier:Ray_Flying_Legends_2005-1.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/31/Ray_Flying_Legends_2005-1.
jpg Licență: CC-BY-SA-3.0 Contribuitori: Transferred from fr.wikipedia; transferred to Commons by User:Padawane using
CommonsHelper. Artist original: Original uploader was Bryan Fury75 at fr.wikipedia

7.3 Content license

• Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0