Fotopolimerizare in cuva

Tehnologiile de fotopolimerizare in cuva utilizează o rășină fotopolimerica care

este întărită de o sursă de lumină într-o cuvă de construcție. Cele mai frecvente
forme de polimerizare sunt SLA (Stereolitografie) și DLP (Direct Light
Processing).

Stereolitografie (SLA)
SLA este prima tehnologie de imprimare 3D. Termenul Stereolitografie a
fost inventat de Charles W. Hull, care a brevetat tehnologia în 1986 și a
fondat compania 3D Systems pentru comercializarea acesteia.
Procesul folosește oglinzi, controlate de galvanometre, (unul pe axa x și
unul pe axa y) pentru a orienta rapid un fascicul laser într-o cuvă, zona de
imprimare, ceea ce conduce la întărirea și solidificarea rășinii. Procesul
descompune designul, strat cu strat, într-o serie de puncte și linii care
sunt date galvanometrului ca un set de coordonate.

1
Fotopolimerizare in cuva

2
SLA

3
Fotopolimerizare in cuva

Procesare directă a luminii (DLP)

DLP folosește o metodă aproape identică de fabricație a pieselor cu cea SLA.
Principala diferență este că DLP utilizează un ecran proiector de lumină digitală
pentru a proiecta o singură imagine a fiecărui strat simultan (sau mai multe
imagini pentru piese mai mari). Imaginea fiecărui strat este compusă din pixeli
pătrați, rezultând un strat format din mici “voxeli”.
DLP poate realiza timpi de imprimare mai mici în comparație cu SLA, deoarece un
strat întreg este expus dintr-o dată, in loc să urmărească zona secțiunii
transversale cu un punct laser. Lumina este proiectată pe rășină folosind ecrane cu
diode emitente de lumină (LED) sau o sursă de lumină UV (lampă) care este
direcționată pe suprafața de construire de un dispozitiv digital de oglinzi (DMD).
Un DMD este o serie de micro-oglinzi care controlează unde este proiectată
lumina și generează modelul pe suprafața de construire.

4
DLP

5
Fotopolimerizare in cuva

Diferența fundamentală între SLA și DLP este sursa de lumină pe care fiecare
tehnologie o folosește pentru a întări rășina. Imprimantele SLA folosesc un
laser punct în comparație cu abordarea voxel pe care o folosesc
imprimantele DLP, care folosesc LED sau UV. În ceea ce privește rezoluția
fiecărei metode, DMD-urile standard au o rezoluție de 1024 x 780, în timp
ce imprimantele SLA standard folosesc un laser cu dimensiunea punctului
de 130 - 150 microni (acest lucru poate varia în funcție de dimensiunea
mașinii)

6
Fotopolimerizare in cuva

Parametrii masinii
Spre deosebire de FFF, majoritatea parametrilor mașinilor de
polimerizare in cuva nu pot fi modificați. De obicei, singurele intrări
ale operatorului sunt orientarea piesei / structura de susținere,
grosimea stratului și materialul, iar acestea sunt toate specificate în
soft-ul Slicer. Majoritatea imprimantelor ajustează automat setările în
funcție de tipul de material utilizat.
Grosimea stratului și rezoluția sursei de lumină (dimensiunea
punctului sau rezoluția proiectorului) determina precizia suprafeței
piesei. Cele mai multe mașini produc piese cu o grosime a stratului
de 25 - 100 microni.
Pentru piese mici, foarte detaliate, poate fi posibilă schimbarea
lentilelor proiectorului DLP pentru a utiliza un fascicul mai îngust.
Acest lucru permite fasciculului să imprime straturi mai mici mai
rapid și la un nivel ridicat de detaliere.

7
Fotopolimerizare in cuva

Variante tehnologice de fabricare

Mașinile de polimerizare sunt capabile să producă piese în 2 orientări diferite
(de jos în sus sau de sus în jos).
Imprimantele SLA și DLP vin în ambele configurații, în funcție de design, în
funcție de producător.
De jos în sus
Mașinile ce construiesc de jos au sursa de lumină poziționată sub o cuvă de
rășină cu fundul transparent. Inițial, platforma de construcție este poziționată
astfel încât să existe o singură grosime de strat între baza cuvei și platforma.
Sursa de lumină (laser, lampă UV sau ecran LED) tratează stratul subțire de
rășină, solidificându-l. O acoperire specială împiedică rășina să se lipească de
baza cuvei. Cu primul strat întărit și lipit de platforma de construire, mașina
realizează o etapă in care separă primul strat întărit de baza cuvei și se ridică
cu o grosime pentru un nou strat.
8
Fotopolimerizare in cuva

9
Fotopolimerizare in cuva

După etapa de separare, un nou strat de rășină lichida umple golul. Unele
mașini de jos folosesc o lamela pentru a distribui un strat de rășină pe baza
cuvei pentru a asigura o acoperire uniformă, se recuperează si se amesteca
rășina și se îndepărtează resturile de rășină întărita. Procesul se repeta cu
platforma de construire care se ridică cu o grosime de strat și se separă stratul
nou întărit de la baza cuvei până când piesa este completă.
Pentru a evita apariția defectelor in timpul fabricației este necesar ca
tensiunile apărute in stratul nou construit in timpul etapei de separare sa fie
cat mai mici.

Etapa de separare creează zone cu tensiune ridicată de-a lungul unui

elementelor subțiri ale piesei, care poate duce la defectarea sau ruperea
acestora, sau lipirea lor de fundul cuvei, nu de placa de construcție.
Masinile ce construiesc piesele prin emitere din partea de jos au în general o
acoperire antiaderentă (PDMS / FEP) aplicată pe baza cuvei pentru a ajuta in
etapa de separare. Aceasta trebuie înlocuită în mod regulat pentru a se
asigura că are performanțe adecvate.
10
Fotopolimerizare in cuva

11
Fotopolimerizare in cuva

12
Fotopolimerizare in cuva

13
Fotopolimerizare in cuva

De sus în jos
Imprimantele de sus în jos poziționează sursa de lumină deasupra platformei
de construire. Platforma de construcție începe din partea superioară a cuvei de
rășină si este acoperita cu un strat subțire de rășină. Sursa de lumină întărește
stratul subțire de rășină.
Odată ce primul strat s-a întărit, platforma de construcție coboară cu o grosime
de 1 strat, rășina re-acoperă stratul anterior și procesul se repetă
Platforma de construcție continuă să coboare în cuva de rășină pe măsură
ce fabricatia progresează. După finalizarea construcției, piesa va fi complet
scufundată în rășină. Piesa este ridicată din rășină și îndepărtată de pe
platforma de construire. La fel ca la mașinile de jos în sus, primul strat este
cel mai critic într-o fabricatie. Este vital ca acest strat să adere la platforma
de construire.

14
Fotopolimerizare in cuva

15
Fotopolimerizare in cuva

Pentru imprimantele de sus în jos, este important ca un strat uniform de

rășină să acopere suprafața de construcție după fiecare mișcare în jos a
platformei. Pentru a obține acest lucru, mașinile de sus în jos trebuie să se
asigure că rășinile au o vâscozitate adecvată, de aceea se folosesc materiale
livrate de producătorii echipamentelor. Unele mașini folosesc o lama pentru a
curata stratul de rășină neîntărită de pe suprafață si sunt dotate cu un laser
pentru a determina suprafața rășinii în raport cu placa de construcție.

Platformele se deplasează lent în rășină pentru a nu crea bule de aer care vor
produce defecte in suprafața piesei. Platformele de construcție sunt
perforate pentru a reduce forțele ce apar la contactul cu platforma.

16
Fotopolimerizare in cuva

Structuri de sprijin

La fel ca majoritatea tehnologiilor de fabricație prin adiție, piesele fabricate

prin fotopolimerizare in cuva necesită structuri de sprijin. Locul unde se
amplasează și mărimea acestora depind de tehnologia si mașina utilizată.
Pentru mașinile ce construiesc de sus în jos, structurile de sprijin sunt
similare cu cele pentru FFF. Pentru suprafețele in consola va fi nevoie de
material de sprijin pentru a le putea construi.
Pentru mașinile la care se fabrica de jos în sus, structura de sprijin este mai
complicata. Suprafețele mari orizontale (straturile de construcție) pot duce la
forțe mari, deoarece imprimarea este separată de baza cuvei în timpul etapei
de separare. Dacă etapa de separare nu poate dezlipi piesa de cuva,
imprimarea nu poate reuși. Din această cauză, piesele sunt tipărite sub un
unghi, iar micșorarea structurii de sprijin nu reprezintă o constrângere de
proiectare. Pentru oricare dintre metodele de construcție, structurile de
sprijin sunt realizate din materialul principal de fabricație și trebuie eliminate
manual.
17
Fotopolimerizare in cuva

18
Fotopolimerizare in cuva

19
Fotopolimerizare in cuva

20
Fotopolimerizare in cuva

Precizie dimensională
Una dintre cele mai mari probleme legate de precizia pieselor produse prin
fotopolimerizare este apariția de ondulări in suprafețele plane mari. La expunerea la
sursa de lumină fiecare strat se micșorează în timpul solidificării. Când un strat se
micșorează deasupra unui strat solidificat anterior (pre-micsorat), va apărea o tensiune
între cele două straturi. Rezultatul este ondularea. Structura de sprijin este importanta
pentru ancorarea secțiunilor cu risc ale unei piese de placa de construcție și pentru a
diminua apariția ondulării. Aceasta mai poate fi evitata prin orientarea pieselor și
limitarea straturilor plane mari.
Diferențele dimensionale pot apărea și din cauza etapei de separare la mașinile ce
fabrica de jos în sus. Forțele din această etapă pot determina îndoirea stratului nou
construit. Aceasta se poate acumula pe măsură ce fiecare strat este construit.
Rășinile care au proprietăți flexibile mai mari (mai puțin rigide) prezintă un risc de
deformare mai mare și nu sunt recomandate pentru aplicații de mare precizie.

21
Fotopolimerizare in cuva

22
Fotopolimerizare in cuva

Materiale
Spre deosebire de FFF, tehnologiile de fotopolimerizare folosesc polimeri
termosensibili pentru a produce piese. Polimerul este sub forma unui lichid vâscos
(rășină) și este întărit de un laser. Prețul rășinii poate varia în funcție de aplicație, o
rășina standard costă 50 USD pe litru și pentru piese cu detalii complicate, rășina
ajunge pana la 400 USD pe litru. Pentru rășinile SLA / DLP, numărul de culori
disponibile este limitat. Rășinile fotopolimerice au o durată de valabilitate limitată
( un an, dacă sunt păstrate corect).
Piesele fabricate folosind fotopolimerizarea trebuie să fie procesate corect sub
lumina UV. Acest lucru asigura obținerea proprietăților optime. Informațiile cu
privire la timpii de expunere la UV sunt furnizați de producători in fișele tehnice
ale rășinilor.
Tabelul urmator prezintă unele dintre cele mai comune rășini pentru
fotopolimerizare in cuva și principalele caracteristici ale acestora.

23
Fotopolimerizare in cuva

24
Fotopolimerizare in cuva

Post-procesare
Prin fotopolimerizare in cuva se pot realiza piese cu detalii cu
dimensiuni mici de 0,3 mm. Una dintre limitările acestei tehnologii este
că majoritatea pieselor necesită atașarea de structuri de sprijin la
model. Acestea lasă urme pe suprafață și creează suprafețe inegale. Cea
mai bună practică să amplasarea structurilor de sprijin pe partea mai
puțin vizibilă a modelului.
Opțiunile de finisare utilizate pentru piesele obținute prin
fotopolimerizare sunt descrise in tabelul urmator. Printr-o post-
procesare corectă, pe piesele obținute prin fotopolimerizare in cuva se
obțin suprafețe complet netede comparative cu cele ale unei piese
realizată prin injecție.

25
Fotopolimerizare in cuva

26
Fotopolimerizare in cuva

27
Fotopolimerizare in cuva

Eliminarea structurii de sprijin, slefuire umeda, lacuire cu lac acrylic protector

la UV, lustruire

28
Fotopolimerizare in cuva
Beneficii și limitări
Principalele avantaje ale fotopolimerizării in cuva sunt obținerea unor suprafețe netede,
precizia și detaliile fine pe care tehnologia este capabilă să le producă. Suprafața netedă
face din SLA una dintre cele mai potrivite tehnologii de imprimare 3D pentru
reproducerea sau producerea de prototipuri modelate prin injecție. SLA se foloseste
pentru realizarea unor modelele vizuale, unde este de dorit o suprafață netedă (figurine,
carcase, produse de mână, etc.). Polimerizarea în cuva este una dintre metodele cele mai
precise din punct de vedere dimensional, ceea ce înseamnă că este ideală pentru piese
cu detalii fine, unde sunt necesare toleranțe exacte și caracteristici complexe (cum ar fi
industria bijuteriilor și a produselor dentare).
Cea mai mare limitare a tipăririi SLA o reprezintă proprietățile materiale ale
fotopolimerilor folosiți in proces. Fotopolimerii sunt fragili și nu au rezistența la impact
sau durabilitatea pieselor turnate prin injecție, ceea ce înseamnă că utilizarea lor pentru
producerea de piese funcționale este limitată. Piesele tipărite cu SLA / DLP au o durată de
viață limitată. Acestea prezintă o pierdere a proprietăților mecanice în timp și se
degradează în prezența soarelui. Piesele se pot acoperi pentru a le prelungi viața. Aceste
limitări materiale sunt principalul motiv pentru care tehnologiile de fotopolimerizare in
cuva nu au fost folosite pe scară largă pentru aplicații funcționale.
29
Fotopolimerizare in cuva

Fotopolimerizare in cuva pentru aplicatii industriale

La fel ca în cazul FFF, principala diferență între imprimantele industriale și cele de uz
personal este mediul in care se realizează construcția piesei. Mașinile industriale
folosesc un mediu reglementat pentru un control mai mare asupra
comportamentului rășinii în timpul imprimării, au o dimensiune mai mică a spotului
cu laser sau o rezoluție DMD mai mare (și, prin urmare, sunt capabile să producă
piese mai precise) și să utilizeze o gamă largă de materiale.
Unul dintre punctele forte ale tehnologiei de fotopolimerizare in cuva este
scalabilitatea.
SLA nu are limitări pentru construcția de piese de dimensiuni mari in afara de timpul
mare de fabricatie. Astfel, unele dintre cele mai mari imprimante 3D sunt mașini SLA.
Cele mai multe mașini industriale mari de fotopolimerizare in cuva sunt configurații
de sus în jos (întrucât forțele de separare de jos în sus devin foarte mari la piesele cu
gabarit) și se imprimă într-o cuvă de rășină

30
Fotopolimerizare in cuva

Mașinile industriale oferă o gamă mare de materiale specifice aplicațiilor

care sunt destinate pentru o anumită mașină. Acestea pot avea variații
ușoare ale proprietăților, permițând inginerilor să selecteze materialul
potrivit pentru o aplicație. Imprimantele desktop pot produce piese cu o
precizie de 100 - 250 microni, în timp ce mașinile industriale sunt capabile de
10 - 30 microni. Preciziile mai mari duc în general la o finisare mai bună a
suprafeței.
Se folosesc mașini industriale piese mari (prototipuri la scară completă) sau
pentru piese la care este nevoie de un nivel foarte ridicat de precizie
(medical sau dentar) sau pentru serii mijlocii de producție (bijuterii).

31
Fotopolimerizare in cuva

32
Fotopolimerizare in cuva

Aplicații

Prototipuri ce imita piese fabricate prin injecție

Suprafețele netede produse prin fotopolimerizare in cuva sunt folosite

pentru realizarea de piese prototip care permite inginerilor proiectanti sa
fabrice rapid iteratii in procesul de design fara a fi nevoie sa construiasca
matrite de injectie pentru fiecare stadiu al proiectarii.

Bijuterii

Fotopolimerizarea in cuva este utilizata în producția de bijuterii pentru

realizarea de mulaje pentru folosite pentru construirea formelor de turnare.
Precizia dimensionala și detaliile complexe pe care procesul este capabil să
le producă împreună cu suprafața netedă a pieselor fac din aceasta o
tehnologie ideală pentru industria bijuteriilor.

33
Fotopolimerizare in cuva

Aplicații dentare
Industria stomatologică folosește polimerizarea pentru producerea de modele
dentare, ghidări pentru chirurgie, aparate dentare, coroane și punți. Principalele
avantaje sunt capacitatea de a produce piese cu un nivel ridicat de precizie și
detalii in serie mica si de unicat ( individualizare) si posibilitatea de a folosi
materialele specifice (rășini speciale pentru industria stomatologica).

Aparate auditive

Aparatele auditive sunt sursa de dezvoltare continuă a fotopolimerizarii, cu

peste 10.000.000 de persoane folosesc aparate auditive produse prin aceasta
tehnologie. Capacitatea de a fabrica suprafețele netede și complicate (organice)
necesară pentru un aparat auditiv, cu un cost mai mic decât tehnicile
tradiționale a condus ca aproximativ 97% din aparatele auditive sa fie produse
prin fotopolimerizare in cuva.

34
Fotopolimerizare in cuva

35
Fotopolimerizare in cuva
Dezvoltări ulterioare
Deși este cea mai veche tehnologie de imprimare 3D, în ultimul deceniu nu s-au
realizat progrese semnificative. O direcție de studiu este invenția imprimării continue.

Procesarea continuă a luminii directe (CDLP) produce piese printr-o metodă similară cu
DLP, dar se bazează pe mișcarea continuă a plăcii de construire în direcția Z (în sus). O
companie care utilizează comercial această metodă de imprimare 3D este Carbon.
Tehnologia Digital Light Synthesis ™ a companiei, similară cu CDLP, este activată printr-
un proces numit Continuous Liquid Interface Production (CLIP).
Imprimantele din seria M Carbon folosesc un fotopolimer specific procesului împreună
cu o fereastră permeabilă la oxigen pentru a crea o „zonă moartă” de rășină neîntărită
în partea inferioară a cuvei. Acest lucru evita ca partea de jos a piesei sa se lipească de
cuvă și înlătură etapa de separare pe care o solicită majoritatea imprimantelor de jos.
Aceasta permite timpi de construire semnificativ mai mici, deoarece imprimanta nu
este obligată să se oprească și să separe piesa de placa de construire după ce fiecare
strat este produs.
Piesele au aceleași proprietăți mecanice deoarece nu există straturi individuale
produse în timpul fabricării.
36
Fotopolimerizare in cuva

37
Fotopolimerizare in cuva

Structuri de sprijin și orientarea pieselor

Atât imprimantele SLA / DLP de jos în sus, cât și sus in jos necesită structuri de
sprijin. Structura asigură modelul de platforma de construire, previne
deformarea și ajută la construirea suprafetelor libere in consola și a altor
elemente complexe.
Majoritatea programelor Slicer SLA / DLP permit generarea automată de
structura de sprijin in funcție de forma piesei.
Spre deosebire de alte tehnologii de imprimare 3D in care se pot folosi
material secundar (dizolvabil), tehnologiile SLA / DLP pot imprima structura
de sprijin doar din materialul principal de construcție. Aceasta înseamnă că
suportul trebuie tăiat manual sau rupt de piesa finală. Pentru a ajuta la
îndepărtare, materialul de suport este construit sub formă de structuri subțiri,
tip arbore, si se micșorează până la un punct în care se face contactul cu piesa

38
Fotopolimerizare in cuva

După îndepărtarea structurii de sprijin pot rămâne semne pe piesa.

Acestea trebuie șlefuite pentru a se obține o suprafață netedă.
Din această cauză, este important ca proiectantul să cunoască modul de
dispunere a structurii de sprijin, modul de orientare optim in timpul
construcției si sa evite amplasarea acestora pe suprafețe la care aspectul
este important. Acest lucru este relevant în special pentru piese precum
prototipuri vizuale, matrițe de injecție, aplicații dentare și aparate auditive,
unde o suprafață netedă este esențială.
De asemenea este important să se permită din faza de proiectare, accesul
sculelor pentru îndepărtarea ușoară a structurilor de sprijin. Detaliile
complexe din zone inaccesibile vor face dificilă eliminarea materialului de
sprijin și crește probabilitatea de deteriorare a piesei.

39
Fotopolimerizare in cuva

40
Fotopolimerizare in cuva

41
Fotopolimerizare in cuva

Structuri de susținere
Imprimantele de sus în jos au foarte puține restricții de proiectare.
Piesele pot fi orientate în orice direcție, aliniere plană fiind selecția
optimă, deoarece utilizează cea mai mică cantitate de suport,
reducând costul și timpul de imprimare.
Piesele produse pe imprimante de jos în sus necesită structuri de
orientare și sprijin mai complexe. Deoarece imprimantele de jos in sus
includ o etapă de separare, când piesa este separată de partea
inferioară a cuvei, există riscul ca aceasta să rămână lipită de placa de
construcție, ceea ce duce la un rebut.
Sunt necesari patru pasi pentru orientarea corecta a pieselor pe
mașinile cu tehnologia de construcție de jos in sus:

42
Fotopolimerizare in cuva

43
Fotopolimerizare in cuva

1. Piesele trebuie orientate astfel încât axă cea mai lungă să fie paralelă cu
partea din față a mașinii.
2. Piesele trebuie orientate în încercarea de a reduce zona secțiunii
transversale a fiecărui strat pentru a reduce forțele la care este supusă piesa
în timpul etapelor de separare.
3. Cavitățile închise nu trebuie să fie orientate astfel încât să retina in
interior rășină.
4. Piesele trebuie orientate astfel încât să poată sa păstreze intacte straturile
anterior construite. Acest lucru este deosebit de important pentru
caracteristicile mici sau complexe ce pot fi deteriorate în timpul îndepărtării
structurii de sprijin.
Multe programe de tranșare SLA / DLP au opțiune de a orienta automat
piesele și de a genera suport bazat pe geometria pieselor.

44
Fotopolimerizare in cuva

45
Fotopolimerizare in cuva

Pentru o orientare adecvată pentru tipărirea de jos în sus se parcurg

următoarele etape:
1. Alinierea piesei astfel încât axa cea mai lungă să fie paralelă cu axa x
2. Rotirea piesei 60 ° în jurul axei y
3. Rotirea piesei 30 ° în jurul axei z
4. Generarea structurii de sprijin

46
Fotopolimerizare in cuva

47
Fotopolimerizare in cuva
Secțiuni înglobate
Pentru reducerea timpului si a costului de fabricație piesele produse prin SLA /
DLP folosesc secțiuni goale ale pereților. De asemenea pereții cavităților vor
trebui sprijiniți, iar structurile suport nu vor putea fi îndepărtați.
Utilizarea secțiunilor tubulare conduce la probleme legate sigilarea in interior
a rășinei sau a aerului. Pentru a se evita acest defect se vor proiecta găuri de
evacuare. Găurile de evacuare trebuie să aibă un diametru de minim 4 mm
pentru a permite rășinii să curgă cu ușurință după prelucrare, printr-o spălare
cu alcool. Dacă găurile nu sunt suficient de mari, rășina neîntărită poate
rămâne in piesa.
Poziția găurilor de evacuare este la fel de importantă ca dimensiunea. Orificiile
de evacuare trebuie poziționate diametral opus. În general, se recomandă
două găuri, dar pentru unele modele, una poate fi suficienta..
De asemenea, găurile ar trebui să fie plasate în partea cea mai joasă și cea mai
înaltă a unui piese sau în colțurile în care drenarea rășinii poate fi dificilă.

48
Fotopolimerizare in cuva

49