4.

Fabricația de piese primare

4.1. Trasaj

4.1.1. Executarea de trasaje

4.1.1.1. Scopul și avantajele trasajului

Scopul este de a determina la scara 1:1 toate elementele structurii aeronavei, echipamentele
și utilajele componente ale avionului sau toate cele necesare la realizarea lui.
Trasajul se execută cu o precizie maximă, atît din punct de vedere dimensional, cît și al
posibilițății de montaj și asamblare.
Prin reproducerea trasajului se pot da serviciilor interesate copii,care să le permită să
cunoască: conturul, unghiurile sau forma elementelor ce urmează a fi fabricate și de a realiza
produsul intr-un mod mult mai rapid, în condițiile cele mai bine impuse de documentație.
Trasajul este un document intermedia, între proiectantul aeronavei și executantul acesteia.
Folosirea sa permite depistarea și stabilirea unor nepotriviri dimensionale sau incompatibilități
de montaj ce pot apare la prima utilizare a documentației de construcție. În cazul unor probleme
mai deosebite, atelierul de trasaj va putea să ceară proiectantului să corecteze documentația
înaintea introducerii ei în fabricație.
În unele cazuri, trasajul este cel care decide în cazul neconcordanței de păreri între
proiectantul aeronavei, control și producție. Avantajele acestea se găsesc mult mai eficace prin
metoda trasaj-desen, care grupează întru-un singur document desenul si trasajul. Lucrările de
trasaj cuprind:
- Trasarea planului de formă prinvind ansamblul general;
- Trasarea detaliilor de construcție.
a)Trasajul de formă sau plan de formă. Se folosește la trasarea unui ansamblu general și
stabilește formele exterioare ale aeronavei, zis și suprafețe mulate.(profilul fuselajului,
aripi,ampenaje,cabină,carenajele motoarelor și toate celelalte forme exterioare ale aparatului de
zbor.)
Acest plan se materializează prin:
- Proiecția unei serii de secțiuni transversale;
- Trasajul în plan și elevație care se poate obține în doua feluri: fie de o formă oarecare, fie
prin curbe matematice.
În primul caz execuția necesită o colaborare strînsă între proiectant și trasator pentru a
defini formele exterioare. În cazul suprafețelor uniforme –simetrice-(aripi de exemplu)
trasajul se execută plecând direct de la secțiunile extreme; pentru suprafețele cu curbura
 dublă, (exemplu fuselaj) continuitatea trebuie să fie verificată prin secțiuni suplimentare
longitudinale, orizontale sau radiale. În termin de atelier se spune că diferitele secțiuni
trebuie să fie „filate”.
Cînd profilele au una sau două axe de simetrie, trasajul respectiv se execută numai
jumătate sau sfert.
După realizarea trasajului de formă, atelierul de trasare comunică proiectantului
aeronavei un tabel cu coordonatele curbelor determinate, sau o copie a trasajului pentru
exploatare, ca desen.
În cel de al doilea caz, curbele matematice (în general conice) sînt mai bine definite.
Realizarea planului de formă este mai ușoară, folosint mașina de trasat în coordonate cu
comandă numerică.
Trasajele de formă sînt executate la început și constituie baza de la care se pornește la
realizarea tuturor trasajelor aparatului.
Trasarea ansamblelor are ca scop de aface să apară montajul pieselor componente și de
a determina anumite nepotriviri și interferențe care ar putea să apară și de a asigura
contragăurirea elemtenlor constituente.
Trasarea de detalii. Asamblarea elementelor simple fiind verificată, numai în aceste
condiții este posibil să se traseze piesele simple.
Trasajul acestor piese este realizat de așa manieră ca să se furnizeze beneficiarului toate
datele necesare, (numărul elementelor, profilul, raza de îndoire, unghiuri găuri etc). De
asemenea, se pot executa cu ajutorul trasajului dispozitivele de îndoire, frezare, conturare si
găurire.
Trasajele de detalii se execută la mărimea naturală și înlocuiesc desenele de
execuție.Ele dau numai contururile, dar însăși pozițiile găurilor de nituri, desfășurate,
marginile care cad etc.
Nu este indicată nici o cotă pe trasaj.
Atunci cînd trasajul de detaliu se execută direct pe piesă (prototip) întrebuințarea
trăgătorului metalic este riguros interzisă pentru evitarea surselor de amorse de rupere.

4.1.1.2. Folosirea trasajelor si reproducerilor

În fabricația de serie, tablele trasate sau tablele matrițate rămân la sala detrasa; numai
reproducerile se livrează beneficiarului (atelierele de producție) sub diferite forme:
- Table de citire, destinate să servească ca plan de ansamlu sau trasaje de control la
prezentarea pieselor, sau de epură;
- Plăci folosite ca matrițe pentru fabricarea pieselor prototip.
- Table pentru decupare, pentru a obține gabarite de trasaj, de găurire sau de contur;
- Plăci care servesc la confecționarea machetelor de formă, sau la reglajul utilajelor de
asamblare;
 Reproducerile de plăci de oțel sînt destinate la fabricarea sculelor de decupare, de
ambutisare a diferitelor gabarite.
Reproducerea pe lemn sau contraplăci servește la realizarea machetelor sau modelelor de
turnătorie. În acest caz, se execută în același timp un trasaj special, care are în vedere contracția
metalului la turnare.
În fine, se procedează frecvent la copierea pe hîrtie și chiar pe carel, pentru a se obține
sau a se completa lista cu desene de serie indispesabilă.
Sala de trasaj. Are caracterul unui birou de desen mai degrabă, decît al unui atelier.
Uneori este atașată biroului de studii și tehnologie, iar în unele uzine ea depinde de biroul de
fabricație.
Suprafața ocupată de sala de trasaj este foarte mare deoarce în ea se trasează toate
elementele aeronavei în marime naturală. Sala de trasaj are în subordinea sa un atelier de
pregătire și reproducerea trasajelor și o încăpere pentru stocarea matrițelor, denumită biblioteca
tablelor.

4.1.1.3. Trasarea pieselor uzinate, matrițate

Ca și piesele din tablă, aceste piese necesită o verificare înainte de a fi trasate cu privire
la montare; marea lor majoritate sunt trasate direct în ansambluul unde sunt montate. Aceste
trasaje sunt deseori indispensabile la proiectarea sculelor (matrițe,modele, șabloane etc), fiind
totodată utile controlului pentru verificarea profilului și formei.

4.1.1.4. Trasajul poziției echipamentelor

Trasarea elemntelor componente ale echipamentelor permite să se așeze corect, în raport

cu structura, toate elementelor echipamentelor (standard, versiune sau opționale).
Operația este justificată, pentru că permite determinarea de la început a interferențelor,
care ar putea fi vizible doar la montaj și deci foarte costisitoare în acea etapă.
Aceste trasaje sunt foarte diferite și ating un sortiment larg de echipamente (radio,
electric, hidraulic, armament etc).

4.1.1.5. Trasarea sculelor și dispozitivelor

Aceste mijloace de producție (scule și dispozitive) copiază, îngeneral, forma pieselor

aeronavelor. Pentru dispozitivele mai complicate se folosește reprezentarea prin trasare sub doua
forme:
 a)Trasaje obișnuite care sunt reproductibile și tratează elemente ale dispozitivului
(limitatori, gabarite, etaloane și verificatoare) sau ansamble ale elementelor utilajelor de sudură,
etc
În anumite cazuri, trasajele originale pot fi modificate pentru a rezolva unele probleme
puse de fabricație.
b)Trasarea pe formă (de lemn, beton sau poliester); acestea sunt fabricate cu ajutorul unui
plan de formă. Trasajul lor este executat în spațiu, definit cu elemente nedevelopabile (învelișuri,
plexi). Acest gen de trasaj nu este reproductibil, conform procedeelor clasice.

4.1.2. Metode de utilizare a trasajelor

a)Metoda convențională constă în executarea trasajelor după difuzarea desenelor de către

proiectantul aeronavei. Aceasta presupune anumite inconveniente datorate poziției operației de
trasaj în ciclul realizării elementelor componente. De fapt, serviciul de pregătire a fabricației,
chiar și secțiile de producție, încep să folosească liasa de desen riscând să execute piese înainte
ca trasajul să fie dat ”bun de lucru” pentru un ansamblu anumite, executând astfel piese ce ar
putea suferi modificări în urma trasajului.
Această metodă introduce riscul unori modificări costisitoare la unele piese.
b)Metoda trasaj-desen. Se obține prin metodele de trasaj modern și de reprodcere. Ea
constă în a realiza, în strînsă colaborare cu proiectantul, un document unic, avînd funcția atât de
desen cât și de trasaj.
Acest document este executat în întregime de atelierul de trasare, dupa studii efectuare
de proiectant și materializate în instrucțiunile de construcție.
Prețul de cost este ceva mai mare decât al trasajului convențional, dar acesta reduce
ciclul și se obțin trasaje și desene de ce același original, cu toate avantajele ce le presupune.
Metoda intermediară. Este foarte apropiată de metoda trasaj-desen și este folosită
frecvent.
La un stadiu anumit al trasajului, stabilit de proiectant prin instrucțiunile de construcție,
se livrează proiectantului o copie reproductibilă. Aceasta se completează cu un cartuș, cotare,
reperare, devenint astfel desen de bază.
Trasajul va fi la rândul lui terminat pentru exploatare.
Această metodă, care se bazează pe un singur document, are fără îndoială avantaje
apreciate, mai ales la nivelul prețului de cost, față de cel al primei metode.

4.1.3. Tehnici de trasare

Elaborarea trasajlui poate fi facută după două tehnici diferite, care pot fi complementare
și permit obținerea de rezultate similare.
 a)Elaborarea manuală. Această tehnică este similară cu cea de desenare. Ea reclamă
cunoștințe generale de geometrie (plană și descriptivă), o experiență a problemelor tehnologice și
SDV și, totodată, sunt necesare deprinderi specifice operației de trasare, cum ar fi corectitudinea
liniilor și corelarea precisă a dimensiunilor și toleranțelor.
b)Elaborarea automată utilizează posibilitățile moderne ale calculatoarelor și se
bazează pe definirea ecuației de generare.
Funcție de volumele ce se vor obține, proiectantul definește curbele matematice. După
punerea în ecuație, se trece în program și operația de trasare o execută mașina de trasat cu
program. Această mașină poate executa prelevări de mare precizie.

4.1.4. Procedee de trasaj

4.1.4.1. Trasare pe tablă

Operația de trasaj constă în a reproduce pe tablă detaliile piesei ce se vă executa.

După numărul de piese identice necesare, trasajul se poate face:
- Direct pe tabla ce se va uzina (o simplă piesă, în caz de prototip);
- După șablon (câteva piese în cazul preseriei);
- După șablon reproductibil, în cazul seriei.
Instrumentele de trasare sunt identice cu cele din biroul de desen, creionul fiind adesea
înlocuit cu un trasator metalic din carbură de tungsten.
Acest procedeu este foarte vechi și tinde să dispară. Se mai folosește încă, doar la
trasaje de formă, care necesită suprafețe mari supuse unor folosiri de timp îndelungat.
Înainte de gravare tabla se pregătește. Se curăță cu o soluție acidă și apoi se acoperă cu
un strat protector special. Această pregătire are ca efect neutralizarea aderenței tușului pe
tablă.
Numai soluția de gravat, care va îndepărta stratul neutralizat va face posibilă
imprimarea tușului. Apoi se tușează tabla cu tuș de tipografie, care rămâne imprimat pe tablă,
numai în locurile gravate.

4.1.4.2. Trasare pe folie

Acest procedeu modern de trasaj s-a generalizat. Suportul utilizat este o folie de
poliester de mare stabilitate dimensională care se folosește în doua variante.
a)Folie transparentă: trasajul este realizat cu tuș, după ce inițial s-a executat în creion.
Mijloacele de realizare sunt asemănătoare cu cele din desenul convențional, obținându-se o
precizie acceptabilă.
 b)Folie opacă, denumită și folie de gravat; este o folie de poliester acoperită pe una
din fețe cu două straturi de vopsea opacă; primul strat verde, iar cel superficial alb. Acest
strat dă foliei un aspect de hârtie pe care se poate desena cu creionul.
Trasarea se realizează prin gravare cu un ac ascuțit, calibrat, care îndepărtează
straturile de vopsea opaca; se obține astfel un original cu trasaje transparente.
Această metodă este utilizată mai mult, deoarece aduce avantaje importante cum
sunt:
- Timp de realizare redus;
- Posibilități mari de reproducere;
- Retușuri rapide si economice;
- Păstrarea nelimitată a trasajului gravat, fără deformări.

4.1.5. Reproducerea trasajelor

Cele mai principale procedee folosite sunt:

- Fotografierea;
- Reflexie;
- Fluorescență;
- Electroliză;
- Litografie;
- Transparență.

4.1.5.1. Reproducere fotografică

Se fotografiază trasajele, executate cu negru pe table de aluminiu acoperite cu

vopsea albă, cu un aparat are folosește în general plăci sensibile de 355, 432 mm;
reproducerea se face prin proiecția negativelor pe table acoperite de un film sensibil aplicat
cu rulou.
Principalul său avantaj constă în posibilitatea de reproducere la orice scară și
reținem: pentru executarea machetelor de suflerie, modelele de turnătorie care țin cont de
contracție și trasajele pentru tablele care documentează formarea călirii și care cer o reducere
la scara 99/100.

4.1.5.2. Reproducere litografică

 Acest procedeu este inspirat din tehnica imprimeriei. Trasajul se face pe tablă de
dural. Succesiunea operațiunilor este următoarea:
- Decapare cu acid sulfocromic și spălare;
- Ungerea unei fețe cu o soluție de gumă arabică colorată, amestecată cu un preparat
litografic care reține apa;
- Trasat cu trasator;
- Ungere eboș cu tuș, cu pânză șifon, pentru ca să apară liniile;
- Spălat pentru a elimina guma arabică;
- Ungere definitivă cu ruloul, cerneala sau tușul nu se depunde pe părțile muiate, ci în mod
unic pe liniile de cerneală eboș.
Copierea având loc prin contact, se obține o imagine simetrică. Aceasta a condus
un timp de lung la trasaje orginale complicate, unde cifrele și inscripțiile sunt desenate pe
dos.
Actualmente se evită acest defect, efectuându-se reproducerile în doi timpi, cu
ajutorul unui suport intermedia format pe o tablă acoperită de o coală subțire de cauciu și a
cărei față exterioară este netedă.
Matrița cerneluită și tabla intermediară (partea cauciucată) sunt puse la contact și
strânse pe mașina de litografiat. Ansamblul se deplasează sub o traversă care execută o
presiune puternică. Se obține astfel, pe cauciuc o reproducere simetrică a matriței cu scrierile
pe dos.
Reproducerea defintivă se obține punând suportul la reproducerea în contact cu
placa cauciucată. Cerneala purtată pe placa cauciucată se depune pe tabla nescrisă. Se obține
astfel un trasaj exact ca cel al matriței.

4.1.5.3.Reproducerea prin reflexia luminii

Trasajele sunt executate în linii negre pe fond alb. Un negativ este apoi executat de
maniera următoare: un film acoperit de o emulsie sensibilă este aplicat pe o sticlă plană;
trasajul este pus în contact cu ajutorul unui dispozitiv de strângere prin depresiune. Prin
expunere convenabilă în fața unei surse luminoase, lumina este absorbită de liniile negre si
reflectată pe suprafețele albe (fondul) ale trasajului original. Există deci o iluminare în final
diferențiată, ceea ce impresionează filmul. După developare se obține un negativ cu linii
transparente pe fond negru.
 4.1.5.4.Reproducere prin fluorescență

Tablele de trasaj poartă un strat de vopsea fluorescentă acoperit el însuși cu un

grund opac de culoare diferită.
Trasajele sunt executate cu trasatorul astfel că formează un riz care să descopere
stratul fluorescent. Apare de exemplu, în clar pe fond întunecos.
Plăcile pentru reproducere, sunt fie grunduite cu un strat sensibil, fie acoperite de
un film impresionabil, lipit cu ajutorul unui aparat cu rulou. Ansamblul este acoperit cu
hârtie în timpul stocajului.
Operația de reproducere se execută în trei timpi:
- Expunerea trasajului la raze X pentru a excita stratul fluorescent;
- Punerea în contact cu suportul impresionabil într-un dispozitiv de strângere prin
depresiune;
- Separarea celor doua plăci după un timp determinat, apoi developarea suportului în băile
obișnuite

4.1.5.5.Reproducere prin electroliză

Reproducerea se efectuează prin atac electrolitic. Trasajele sunt executate pe table

galvanizate acoperite cu un grund de culoare transparentă și un strat de lac izolant,care va
evita trecerea curentului pe suprafată, cu excepția locului liniilor trasajului.
O soluție electrolitică este pulverizată la suprafața tablei și foaia metalică pe care
se vede reproducerea este pusă în contact cu o ușoara presiune (3,5 kg/cm2). Se aplică un
curent electric celor două table (6amperi timp de 10 secunde). Se produce un atac pe tabla
nescrisă care reproducere liniile trasajului. Cele două elemente în contact se separă și se
spală cu apă.

4.1.5.6.Reproducere prin transparență

Trasajul se face pe coală din fibră de sticlă impregnată cu rășină opacă.

Trasatorul (acul) scpate acest strat de rășină pe locul trasajului, formând un riz permeabil la
lumină.
Reproducerea se face prin impresionarea unei table acoperită cu un strat sensibil,
aplicat cu pistoletul sau rulou din piele de oaie. Trasajul și tabla sunt puse în contact, cu
ajutorul unui dispozitiv de strângere prin depresiune, deasupra unei cutii iluminată cu raze
ultraviolete. Developarea la apă, fixare cu hiposulfit de sodiu.
Acest procedeu este folosit la unele întreprinderi de avioane cu următoarele
avantaje:
 - Rapiditate de execuție;
- Stabilitate dimensională a trasajelor;
- Manipularea și stocarea ușoară a trasajelor.

4.2. Găurire

4.2.1.Generalități

Operația de găurire, la care ne vom referi, se aplică la table și profile de aliaje ușoare.
Adâncimea de găurire este relativ mică. În ceea ce privește fabricarea pieselor de grosime mare
și piese monobloc groase, introduse în ultima vreme în fabricația denumită ”integrală”, găurirea
introduce procedee de mecanică tradițională.
În tehnologia curentă a avionului metalic, ansamblul cu nituri, numărul de găuri ce
trebuie date este considerabil ( 170000-800000 și mai mare). Ca urmare, există un mare interes,
în tehnologia de găurire în construcții de aeronave, pentru reducerea timpilor, la această operație.
Cum timpul de găurire propiu-zis este în general foarte scurt, deoarece acționează în cele mai
multe cazuri asupra tablelor sau profilelor subțiri, trebuie să se elimine sau să se reducă timpii
morți intermediari care, în valoare relativă, sunt foarte mari.

4.2.2.Scopuri

Găurirea, operațoe pe care dorim să o delimităm are două scopuri diferite.

4.2.2.1.Poziționare și fixare

Oricare ar fi procedeul de asamblare definitivă a pieselor, de exemplu prin lipire sau

sudură, excluzând orice nituire, ele primesc la începutul operațiunilor de fabricație, de cele mai
multe ori, câteva găuri care vor servi, fie la a le poziționa (termin curent de atelier) adică a le
orienta, a le așeza în raport cu un dispozitiv sau o altă piesă, fie ale fixa solid pe diferite
dispozitive, cu care vor trebui să se deplaseze în timpul ciclului.
Acest prim rol, al găuririi este fundamental. și poate fi comparat cu practica generală
a uzinajului mecanic, unde se începe adeseori prin a se prelucra o față și a se poansona un centru
ca punct de referință. Vom examina găurirea înainte de aducerea la contur deoarece adeseori, în
ceea ce privește această funcție de poziționare și fixare, găurirea trece în mod cronologic ca
prima operațiune.
 4.2.1.2.Asamblare

A doua funcție a găuririi decurge din faptul că ea constituie una din fazele
operațiunii de montare a unui nit; această fază poate fi efectuată la stadiul de piesă primară sau la
stadiul de montare a ansamblului.

4.2.3.Principii generale

De regulă, nu se executa în același timp toate găurile pe toate piesele; când se

află două sau mai multe piese suprapuse pentru asamblare, există în mod curent două procedee:
a)Se găurește una din piese în întregime, și se contragăurește la montaj piesa la care ea
va fi asamblată.
Pe elementele ce se contra găuresc, se dau numai câteva găuri de fabricație, adeseori
numite găuri de fixare, deoarece ele server a uni provizoriu și a poziționa piesele cu ajutorul unor
mijloace auxiliare de fixareca, șuruburi cu piulițe sau agrafe.
Alegerea piesei care trebuie găurită în întregime, este supusă unor considerațiuni de
accesibilitate și întotdeauna de precizia găurii. Este, de exemplu, evident că e mai bine sa se
contragăurească un înveliș și elementele sale de legătură, începând de la un cadru de fuselaj
deoarece operația inversă poate risca, fără precauțiuni speciale, de a avea o linie de găurire
situată prea aproape de marginea cadrului.
Notăm că aceste propuneri nu pot forma o regulă generală absolută; ia exemplu
precedent, contragăurirea a plecat de la interior, muncitorul fiind așezat în fuselajm deci în
poziția mai puțin comoda și se întâmplă ca urmare a îngustării ansamblului condiția de
accesibilitate să primeze în fața condiției de precizie.
Găurile destinate contragăuririi se execută la un diametru mai mic, în general, cu
0,5mm sub diametrul nominal, pentru dimensiunile curente; alezajul la diametru definitiv se
execută în momentul contragăuririi.
b)Nu se găurește complet dinainte, nici una din piesele ce se suprapun ci le găurim
simultan la montaj, după prindere, sau poziționare cu agrafe prin suprapunere urmată de o
strângere. Această soluție, economică din singurul punct de vedere al găuririi cere fabricarea
unei grile (grătar) de găurire, care poate fi deplasată și un echipament de utilaj de asamblare,
care să permită fixare riguroasă a pieselor interioare în poziție corectă; lonjeroane, rigidizoare,
nervuri, cadre etc. Este deci mai incomodă această metodă decât cea precedentă, pentru seriile
mici, dar este inevitabilă în cazul în care contragăurirea nu poate fi executată din interior și piesa
exterioară este adusă la formă; ea este de regulă mai bună, atunci când asamblarea se face
plecând de la înveliș, cu ajutorul gabaritelor înfășurate pe care vom studia la alt capitol.