Descrierea metodei de extrudare FDM

Materialul de extrudat (filamentul de

intrare) este adus într-o stare semisolidă și
împins printr-o duză formând un filament
de diametru mai mic care se va solidifica
rapid după extrudare.
Materialul aderă la materialul care a fost
deja extrudat.
Diametrul filamentului rezultat în
urma extrudării va rămâne constant
dacă deplasarea duzei pe suprafaţa de
depunere este menţinută la o viteză
constantă.

1
Viteza de construire, viteza de extrudare si temperatura duzei controlează consistența
filamentului extrudat și sunt setate de operator (unele mașini utilizează automat presetări
bazate pe tipul de material care se folosește).
La un nivel fundamental, diametrul duzei și înălțimea stratului definesc
rezoluția unei piese tipărite FFF. În timp ce toți parametri definesc
precizia dimensională a unei piese, folosirea unui diametru mai mic al duzei și o grosime a
stratului mai mica este solutia pentru piesele care necesita o suprafață netedă și un grad
ridicat de detalii.

2
3
4
5
6
7
8
ANALIZA EXPERIMENTALĂ A PRINTĂRII 3D PENTRU DIVERSE TIPURI DE SUPRAFEȚE

Partea experimentală înglobează un studiu al suprafeţelor geometrice posibile a fi

printate pe o imprimantă 3D prin procedeul FDM.
Suprafeţele au fost modelate cu ajutorul unor programe de modelare, un program
dedicat proiectării CAD şi un program dedicat animaţiei digitale. Cele cinci tipuri de
suprafeţe folosite sunt: suprafață tip NURBS, suprafață tip POLY, suprafață tip
SUBDIVS, obiect SOLID şi suprafață tip MESH.

„POLY SUBDIVS “SOLID MESH

surface” Object”

9
 ANALIZA EXPERIMENTALĂ A PRINTĂRII 3D PENTRU DIVERSE TIPURI DE SUPRAFEȚE

Datele experimentale sunt sintetizate în tabelul

Caracteristicile procesului de printare:
t - timpul de printare; l - lungimea filamentului utilizat;
M - masa piesei; L - l - h - dimensiunile piesei printate;
Ra - rugozitatea piesei printate.

10
 ANALIZA EXPERIMENTALĂ A PRINTĂRII 3D PENTRU DIVERSE TIPURI DE SUPRAFEȚE

Concluzii:

➢ Din datele experimentale se pot vedea erorile în volum ale pieselor,

acestea depinzând de tipul de suprafaţă modelată.
➢ Rugozitatea suprafeţei depinde și de gradul de netezire al suprafeţei
rezultate în urma modelării geometrice 3D.
➢ Din punct de vedere dimensional, piesele fabricate care au fost
modelate cu suprafețe POLY, sunt cele mai apropiate de modelul CAD.

11
 CONSTRĂNGERILE TEHNOLOGICE ALE FDM

Procesul de producţie utilizând tehnologia de prelucrare prin adiţie al unui produs

cuprinde doar procesul tehnologic de execuţie al pieselor şi de montaj al produsului
eliminând operaţiile auxiliare, cum sunt: transportul între operaţii, executarea SDV-
urilor etc.

Procesul Tehnologic

Citirea .gcod-ului Setari Reglarea Masinii

Operatii

Printare 3D

12
CONSTRĂNGERILE TEHNOLOGICE ALE FDM

Piesele finite se realizează fără adaosuri de

prelucrare. Se obţine un consum minim de
material, în schimb timpul de fabricație
este lung.
Consumul specific este definit ca fiind
cantitatea de material necesară realizării
unei piese. În cazul fabricației prin adiţie
ideal, consumul specific este acelaşi cu
consumul util de material, iar pierderile
tehnologice de material sunt aproape nule.
În aceste condiţii coeficientul de folosire a
materialului care este definit de raportul
dintre masa netă a piesei şi masa
materialului folosit, tinde să fie unitar.

13
 REGULI REFERITORE LA DIMENSIONARE ȘI POZIȚIONARE

Regulile ce se impun pentru obținerea corespunzătoare a preciziilor dimensionale și

de formă:

• orientarea piesei de construit pe platforma de construcţie să se realizeze asfel încât

suprafeţele cu rol funcţional să fie poziţionate perpendiculare sau paralele cu axa Z ;

• utilizarea unei viteze medii de deplasare a capului de depunere (media fiind dată de
viteza maximă şi viteza minimă cu care se poate depune materialul, în cazul de faţă
ABS);

• proiectarea pieselor obţinute prin această metodă trebuie să elimine, încă din faza
incipientă a modelării, defectele datorate „efectului de scară”; efectul de scară
neaplicandu-se lungimilor liniare perpendiculare sau paralele cu axa Z.

• acest defect apare şi în cazul în care se folosesc structuri suport, acestea fiind construite
în același mod;

14
 CONSIDERAȚII REFERITORE LA POZIŢIONARE

❑ S-au stabilit: pentru o înclinare a axei ao > 30o piesa este în parametrii
corespunzători
❑ Pentru o înclinare a axei 15o ≥ ao ≥ 30o piesa poate fi considerată rebut recuperabil
acesta necesitănd o operaţie de finisare
❑ Pentru o înclinare a axei ao < 15o piesa poate fi considerată rebut straturile pentru
unghiul suplimentar unghiului co nemaiputând fi construite fără structuri suport;

a°

90
°
c°

75
b°

°
60
°
45°
30°
15°

15
 REGULI REFERITORE LA DIMENSIONARE ȘI POZIȚIONARE

❑ Suprafeţele plane se vor înclina respectând următoarele valori 0 < bo ≤ 90o şi 0 < co
≤ 150o;

c°

b°

16
 CONSTRĂNGERILE TEHNOLOGICE ALE FDM

❑ stabilirea dimensiunii ariei de contact între piesa de construit şi platforma de

construcţie se face în funcţie de grosimea stratului depus şi viteza de printare,
parametrii care influenţează formarea zonei de contracţie de la baza piesei; în
testele efectuate s-a determinat aria minimă de printare ca fiind A = 328mm2
indiferent de forma poligonului de baza al piesei.

În figura următoare sunt prezentate câteva eșantioane rezultate în urma testelor.

Pentru suprafețe de bază cu aria A < 328mm2 apare contracția bazei. Dacă aria
bazei este A < 16mm2 contracția este totala (în toată masa piesei).

17
CONSTRĂNGERILE TEHNOLOGICE ALE FDM

❑ Datorită construcţiei pieselor strat cu strat, acestea rezistă mai bine la

compresiune decât la tracţiune. Piesele se vor proiecta astfel încât forţele care
acţionează asupra lor să le solicite pe cât posibil la compresiune;
❑ Se pot folosi schimbări bruşte de secţiune;
❑ Se pot prevede forme complexe, cu suprafeţe plane şi raze de racordare variabile
(razele mari de racordare nu scumpesc execuţia modelelor)
❑ Nu se impun restricţii referitoare la trecerea de la suprafeţele plane la suprafeţele
cilindrice;

18
CONSTRĂNGERILE TEHNOLOGICE ALE FDM
Pentru a evalua capacitatea tehnologică a echipamentelor FDM se pot realiza piese
etalon în care sa fie încorporate elemente geometrice specifice. Prin realizarea acestora
se poate determina dacă respectivul echipament poate răspunde cerințelor tehnice
necesare în proiectare .
Piesa din figură încorporează elemente necesare stabilirii capabilității și preciziei unui
echipament FDM. Acestea au fost dispuse atât pe direcțiile X, Y cât si pe Z pentru a fi
acoperite toate posibilitățile de construcție. S-au avut în vedere regulile stabilite anterior
referitor la poziționarea elementelor față de direcția de construcție astfel încât să nu se
prevadă suprafețe suport pentru elementele construite. Pe această piesă se pot
determina abaterile de formă și poziție, cât și abaterile dimensionale .
Placa de bază este folosită pentru suportul sau încorporarea celorlalte elemente cât si
pentru determinarea planeității, a rectilinității și a preciziei dimensionale.

19
PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE VERSUS PROCEDEUL ADITIV - FDM
Cotarea
- pentru cotarea în cazul tehnologiilor clasice - se pot observa în zonele
de prelucrare nu se admite folosirea încercuite defectele piesei rezultate
suprafeţelor neprelucrate ca suprafeţe de în urma printării piesei într-o
referință poziţie necorespunzătoare.

20
PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE VERSUS PROCEDEUL ADITIV - FDM

Datorită printării strat cu strat, formele geometrice din care este alcătuită piesa se
realizează simultan. Pentru a se realiza simetria găurilor faţă de axă sau planul de
simetrie, nu mai este necesar ca acestea să se coteze faţă de axă sau planul de
simetrie - Fig. a), putându-se cota şi faţă de margine - Fig. b) şi c).

21
PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE VERSUS PROCEDEUL ADITIV - FDM
Pentru tehnologiile prin adiţie nu se va evita cotarea în lanţ, deoarece abaterile fiecărei cote
nu se vor cumula Fig. a). Se pot utiliza ambele variante de cotare. În Fig. c) sunt prezentate
dimensiunile piesei printate. În Fig. d) sunt prezentate variantele de pozitionare ale modelui
3D. Fig. e) şi f) prezintă piesa într-o poziţie de printare corectă; varianta e) este o
reprezentare a modelului STL din programul Cura iar în varianta f) se poate observa piesa
rezultată în urma printării într-o poziţie corespunzătoare.

22
PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE VERSUS PROCEDEUL ADITIV - FDM
Porţiunea cu lăţimea „e” trebuie să fie
simetrică faţă de planul axial. Dacă se cotează
de la margine şi lăţimea totală nu este
respectată, porţiunea cu lăţimea „e” devine
asimetrică faţă de planul axial în cazul
tehnologiilor clasice. De aceea se cotează faţă
de axă al cărui plan se consideră plan de
referinţă Fig. a). Pentru printarea 3D se
preferă cotarea din Fig. c) deoarece uşurează
modelarea 3D. Variantele printate ale acestei
piese sunt prezentate în Fig. d), e) şi f). În Fig.
f) se poate observa piesa poziţionată într-o
variantă optimă de printare (consum minim
de material şi fără defecte geometrice. În
variantele din Fig. d) şi e) construcţia piesei
necesită realizarea de structuri suport fapt
care implică după îndepărtarea acestora
operaţii suplimentare de finisare.

23
PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE VERSUS PROCEDEUL ADITIV - FDM

Pentru cotarea suprafeţelor conice

sunt necesare şi suficiente trei
elemente. Pentru modelarea 3D în
vederea printării se preferă varianta
din Fig. a) datoriă indicațiilor explicite.
Porţiunile conice se indică pentru
tehnologiile clasice de prelucrare prin
indicarea diametrului mare a lungimii şi
a conicităţii - Fig. b).

24
PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE VERSUS PROCEDEUL ADITIV - FDM

De asemenea, pentru a evita

suprapracotarea, profilele în coadă de
randunică se cotează prin indicarea unei
singure lăţimi (şi anume aceea care se
poate măsura mai uşor), a adâncimii şi a
unghiului Fig. a). Pentru tehnologiile
prin adiţie se acceptă şi varianta din Fig.
b). În Fig. c) sunt indicate dimensiunile
piesei ce urmează a fi printată în diverse
poziţii pe platforma de construcţie.
Posibilele variante de printare sunt
prezentate în Fig. d) iar în Fig. e) şi i) se
poate observa piesa în poziţia cea mai
favorabilă de printare. Deoarece unghiul
„f” de înclinare al planului înclinat este >
de 30o putem considera şi varianta din
Fig. g) ca fiind o variantă pentru
printare.
25
PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE VERSUS PROCEDEUL ADITIV - FDM

În cadrul desenelor CAD ce urmează a fi folosite ca sursă pentru prelucrarea

prin adiție este necesar a fi mentionațe următoarele simboluri dacă acestea au
o implicație asupra funcționalității sau a propietăților mecanice/geometrice
ale produsului final:
- Orientarea pe mașina de fabricație prin utilizarea ca regulă a faptului că
de obicei adiția se realizează în lungul axei Z.
- Grosimea maximă a stratului de adiție, pentru mașinile la care aceasta
poate fi variată în interiorul aceleiași piese.
- Traiectoria ce urmează a fi parcursă de capul de printare în timpul
procesului.

În cazul în care aceste trei indicații nu sunt prezente în desenele de execuție,

piesa va fi orientată în așa fel încât să nu fie necesară construcția de structuri
suport, stratul de adiție va avea valoarea egală cu dublul toleranței
dimensionale minime înscrisă pe desen, iar piesa va fi realizată urmând un
traseu 45o/135o.

26
 PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE VERSUS PROCEDEUL ADITIV - FDM

Se propune folosirea următoarelor simboluri pentru indicația axei Z necesară orientării

piesei în vederea fabricării prin adiție:

Pentru indicația grosimii stratului de adiție se propune folosirea următorului

simbol urmat de valoare grosimii în mm a stratului de adiție:

Simbol pentru indicarea traseului urmarit de capul de printare, urmat de valorile

unghiurilor:

27
PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE VERSUS PROCEDEUL ADITIV - FDM

Ø40

9
0,30

19
0,15 Z
30,120

Ø30

58
29
29
58
28
PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE VERSUS PROCEDEUL ADITIV - FDM

Turnarea
Piesele printate 3D, ca şi în cazul turnării, au rezistenţă mai mare la compresiune
(Fig. b), decât la tracţiune (Fig. a). Nervurile şi întăriturile se prevăd astfel încât să fie
solicitate la compresiune Fig. 6.19. b). În acest scop s-au executat o serie de teste pe
epruvete care au fost solicitate la tracţiune (Fig. c) şi d)) şi compresiune (Fig. e).

29
PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE VERSUS PROCEDEUL ADITIV - FDM

În locurile unde există aglomerări de

material se produc retasuri la turnare
Fig. a). Aglomerările de material se
produc în special la schimbări de
secţiune de aceea în cazul turnării se
alege varianta din figura Fig. b). În
cazul printării 3D acest fenomen nu se
produce deci se poate adopta forma
geometrică din Fig. c) utilizând
structuri suport pentru printare - Fig.
d)-f). Pentru această piesă nu există o
poziţie în care construcţia sa nu
necesite structură suport. Dintre
variantele d), e) şi f) de poziţionare cea
mai favorabilă este varianta d)
defectele fiind minime în acest caz.

30
PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE VERSUS PROCEDEUL ADITIV - FDM

Razele de racordare Fig. a) şi raportul a/h se aleg din normative, Fig. b). În
funcţie de grosimea pereţilor şi de lungimea trecerii de secţiune acest lucru nu
este valabil pentru printarea 3D. Piesele ce conţin raze de racordare concave în
raport cu poziţionarea pe platformă se pot construi indiferent de raza de
racordare Fig. f).

31
PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE VERSUS PROCEDEUL ADITIV - FDM

Prelucrări prin așchiere

Pentru tehnologiile prin adiție sunt acceptate ambele variante din Fig. b) și
c), varianta de poziționare pe platforma de construcție corectă fiind cea din
Fig. c), astfel încât generatoarele cilindrului să fie perpendiculare pe aceasta.

32
PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE VERSUS PROCEDEUL ADITIV - FDM

La salturi de diametru pentru filet exterior se prevede degajare Fig. b). Varianta
din Fig. a) este considerată greșită. Pentru tehnologiile prin adiție sunt
acceptate ambele variante din Fig. c) și d), figurile reflectă și poziția corectă de
printare.

33
PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE VERSUS PROCEDEUL ADITIV - FDM

Găurirea
Executarea găurilor cu fundul drept este dificilă și necesită utilizarea unor scule
speciale Fig. a). Execuțiile „a” cu burghiul special; „b” cu burghiu spiral și lamaj și
„c” cu burghiul spiral cu un diametru mai mic și lamaj la diametrul cerut sunt
curente Fig. b).
Pentru tehnologiile prin adiție este acceptată oricare variantă din Fig. a) și b),
poziționate pe platforma de printare astfel încât generatoarele cilindrului să fie
perpendiculare pe aceasta

34
PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE VERSUS PROCEDEUL ADITIV - FDM

Frezarea
Ieșirea canalelor de pană se prevede în afara racordărilor (Fig. b) și c)) deoarece
porțiunea care intră în racordare se frezează mai greu (Fig. a)) și constituie amorsă
de ruptură. Se vor prefera canalele de pană cu ieșirea racordată, cu o rază egală cu
raza frezei disc Fig. b). Pentru tehnologiile prin adiție sunt acceptate toate cele trei
variante din Fig. d), e) și f), poziționate pe platforma de printare astfel încât
generatoarele cilindrului să fie perpendiculare pe aceasta.

35
PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE VERSUS PROCEDEUL ADITIV - FDM

Canalul de pană paralel cu axa conului din Fig. a) se execută mult mai ușor decât
canalele paralele cu generatoarea conului din Fig. b). Pentru tehnologiile prin adiție
sunt acceptate ambele variante, poziționate pe platforma de printare astfel încât
generatoarele cilindrului să fie perpendiculare pe aceasta.

36
PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE VERSUS PROCEDEUL ADITIV - FDM

INJECȚIA MASELOR PLASTICE VS FDM

Principalele diferențe între recomandările de proiectare folosite în injecția de mase

plastice și tehnologia de fabricație prin adiție sunt prezentate în tabelul următor:

Recomandări de proiectare pentru injecția de Fabricația prin adiție

mase plastice
1. Pereții mai subțiri se solidifică mai repede,
drept urmare se preferă o grosime a pereților
uniformă
2. Se vor evita colțurile ascuțite care pot deveni
concentratori de tensiune în timpul injecției
3. Se vor proiecta unghiuri tehnologice pentru
extragerea ușoară a piesei din matriță
4. Se vor evita formele și suprafețele înglobate
care fac necesară folosirea unui mecanism
suplimentar de extracție
5. Linia de deschidere a matriței trebuie stabilită
cu precizie în zona uniformă a piesei
6. De preferat să se proiecteze piese simetrice,
complexitatea ridicată a pieselor conduce la
scumpirea matriței și la un timp mai mare de
realizare
1. Se pot construi pereți cu grosimi variabile.
Grosimea pereților depinde de tehnologicitatea
procesului de adiție
2. Datorită modului de construcție al piesei, nu apar
concentratori de tensiune
3. Nu sunt necesare unghiuri de extracție
4. Aceste forme sunt posibile, dar în funcție de
tehnologia aditivă folosită poate fi necesar
construcția de elemente suport
5. Nu este necesară
6. Complexitatea ridicată marește timpul de
proiectare, dar nu influentează costul sau durata de
realizare a piesei

37
ANALIZA EXPERIMENTALĂ A CARACTERISTICILOR DE REZISTENȚĂ MECANICĂ ALE PIESELOR PRINTATE PRIN
TEHNOLOGIA DE ADIŢIE FDM

În scopul de a efectua testele de tracțiune, conform standardului ASTM D 638, s-a

executat un set de epruvete tip os, cu o lungime de 25 mm în zona de calibrare și
o grosime de 8 mm.

38
ANALIZA EXPERIMENTALĂ A CARACTERISTICILOR DE REZISTENȚĂ MECANICĂ ALE PIESELOR PRINTATE PRIN
TEHNOLOGIA DE ADIŢIE FDM

Din graficul prezentat se poate concluziona că direcția de printare nu are o

influență mare asupra rezistenţei la tracțiune, aceasta variind între 67 MPa (în
cazul direcție de printare orizontală) la 70 MPa (în caz direcție de printare
verticală).

39
ANALIZA EXPERIMENTALĂ A CARACTERISTICILOR DE REZISTENȚĂ MECANICĂ ALE PIESELOR PRINTATE PRIN
TEHNOLOGIA DE ADIŢIE FDM

În zona deformațiilor mici apare o întindere de până la 5%, toate cele patru cazuri
prezintă aproape aceiaşi alura. Au o comportare liniară până la o deformaţie de 5%
continuând cu o înclinație lină până la rupere, care corespunde unei valori de
aproximativ 30-35% .

Pentru efectuarea testelor mecanice de compresiune au fost elaborate o serie de

epruvete cubice cu latura de 20 mm.
Pentru a pune în evidenţa influența parametrilor de depunere au fost variate atât viteza
de depunere cât şi gradul de umplere (cantitatea de material depusă raportată la volum
total al piesei).
În acest sens au fost realizate 5 seturi de epruvete cu densitaţile în valoare de 100, 80,
60, 40 şi 20 procent de umplere.
Pentru fiecare eşantion de densitate constantă a fost variată viteza de depunere 149
mm/s, 100 mm/s respectiv 50 mm/s rezultând în final 15 epruvete care au fost testate
la compresiune folosind aceeaşi maşină universala de încercări INSTRON, sarcina
maxima 100kN. Viteza de încercare a fost de 1mm/min.

40
ANALIZA EXPERIMENTALĂ A CARACTERISTICILOR DE REZISTENȚĂ MECANICĂ ALE PIESELOR PRINTATE PRIN
TEHNOLOGIA DE ADIŢIE FDM

Analizând graficul variaţiei tensiunii de compresiune în functie de procentul de

umplere, se constată că la o viteză mai mică de depunere (50 mm/s) se obţin
caracteristici mecanice mai bune comparativ cu variantele în care viteza de
depunere este mai ridicată.

41
ANALIZA EXPERIMENTALĂ A CARACTERISTICILOR DE REZISTENȚĂ MECANICĂ ALE PIESELOR PRINTATE PRIN
TEHNOLOGIA DE ADIŢIE FDM

Din analiza aspectului fizic al epruvetelor testate se pot trage următoarele concluzii:
- odată cu scăderea densităţii de umplere a epruvetelor se constată o scădere a
tensiunii specifice la compresiune a).
- pentru densitatea de 100% şi 80% se constată o umflare uniform distribuită în
volumul epruvetei b).

a)

b)

42
ANALIZA EXPERIMENTALĂ A CARACTERISTICILOR DE REZISTENȚĂ MECANICĂ ALE PIESELOR PRINTATE PRIN
TEHNOLOGIA DE ADIŢIE FDM

Componentele termoplastice sunt stabile și nu au o deformare apreciabilă,

contracție, sau absorbție de umiditate, cum ar fi rășinile (sau pulberile) în
procesele competitive. Produsele termoplastice sunt stabile din punct de vedere
ecologic, precizia geometrică (sau toleranțele) nu se schimbă cu condiții de mediu
sau în timp. Acest lucru permite ca piesele realizate prin tehnologiile FDM din ABS
să fie printre cele mai precise din punct de vedere dimensional.
Depunerea FDM (verticală sau orizontală) nu influențează semnificativ proprietățile
mecanice. Densitatea de umplere afectează în mod direct caracteristicile elastice și
mecanice. Având în vedere că viteza scăzută de depunere este mai potrivită pentru
realizarea unui produs final, această metodă este de preferat în cazul realizării
produselor cu forme geometrice complicate.

43
EXAMINAREA PRIN TERMOGRAFIERE A PROCESULUI DE FABRICAŢIE PRIN ADIŢIE - FDM
Acest set de teste are drept scop stabilirea câmpului termic prin termografiere şi
identificarea surselor termice în zona de printare şi anume câmpul termic pe platforma
de printare (pe durata fazei de încălzire), câmpul termic pe duza de depunere şi
respectiv, piesă.
Se realizează studiul comportării termice a elementelor enumerate mai sus, explorând
câmpul termic prin termografiere în infraroşu. S-a utilizat aparatura de termografiere în
infraroşu Camera IR (tip) ThermaCAM SC 640.
Imaginile ce vor fi prezentate în cele ce urmează sunt preluate înaintea și în timpul fazei
de încălzire precum şi în timpul printării.

Cartelă magnetică

Obiect
examinat
Radiaţie
termică

Cameră de luat
vederi în IR
Distanţe de la 0 la 103 m
44
EXAMINAREA PRIN TERMOGRAFIERE A PROCESULUI DE FABRICAŢIE PRIN ADIŢIE - FDM

Condiţiile în care s-au realizat examinările prin termografierea cu camera în infraroşu a

procesului de adiţie FDM au fost constante pe toată durata examinărilor.
S-au executat eşantioane asemănătoare din punct de vedere geometric de formă
cubică ce au variat în dimensiuni. Cuburile au fost create cu laturile de: 10 mm, 20 mm
şi 30 mm.

45
EXAMINAREA PRIN TERMOGRAFIERE A PROCESULUI DE FABRICAŢIE PRIN ADIŢIE - FDM
- În urma analizei termogramelor se poate remarca că temperatura în zona de printare
nu variază foarte mult în timpul procesului de printare de la un strat la altul.
Variaţia de temperatură se remarcă printr-o valoare semnificativă pe înălţimea straturilor
adică pe înălţimea de construcţie a piesei, fenomen considerat normal deoarece placa
este încălzită şi menţinută la o temperatură constanta de 90oC la o variaţie relativ medie
a vitezei de printare;
-Defectul de contracţie a bazei pentru piese de dimensiuni mici nu depinde de variaţia de
temperatură din timpul procesului de printare. Această variaţie de temperatură de la un
caz la altul are aceeaşi comportare în timpul procesului de printare;
-Temperatura plăcii de construcţie este foarte importantă pentru zona de contact, piesa
preluând o mare parte din căldură, prin aceasta se împiedică contracţia bazei;
-Deoarece temperatura are valori constante în zona de printare, deformațiile ce pot
aparea în construcția piesei sunt inexistente.
-Pentru a obține piese cu precizie geometrică corespunzătoare, spațiul de lucru trebuie
izolat termic, iar analiza termică impusă de procesele fizice implicate în procesul de
printare trebuie monitorizate.
-Transferul termic dintre baza de construcție și piesă trebuie menținut pe toată durata
procesului tehnologic. Răcirea piesei trebuie să fie controlată și sincronizată cu răcirea
bazei de construcție.
46
INFLUENȚA TEHNOLOGIILOR DE FABRICAȚIE ADITIVĂ ASUPRA DESIGNULUI DE PRODUS

Cunoașterea posibilităților de fabricare prin adiție permite proiectanților aplicarea de

noi idei în dezvoltarea produselor.
Astfel principalul avantaj al fabricației prin adiție față de procedeele clasice este dat
de noile posibilități de design. Avantajul dat de faptul că se pot construi piese finite
de orice complexitate fără nevoia de a mai avea prelucrări ulterioare și fără o
implicație a geometriei alese asupra costului final, orientează proiectantul doar spre
funcția produsului, eliminând restricțiile date de prelucrările clasice asupra formei
piesei.
Un proces de proiectare care dispune și de posibilitatea realizării produsului sau
piesei folosind tehnologia aditivă începe prin definirea funcțiilor. Următorul pas este
indentificarea potențialului aplicării fabricației prin adiție în realizarea produsului și
selectarea procesului de adiție prin care se poate fabrica.

47
INFLUENȚA TEHNOLOGIILOR DE FABRICAȚIE ADITIVĂ ASUPRA DESIGNULUI DE PRODUS

Pentru a stabili dacă fabricația prin adiție este o opțiune viabilă de construcție a
pieselor proiectate se au în vedere urmatoarele:

❑ materialele disponibile pentru fabricația prin adiție să respecte cerințele

legate de propietățile fizice statice (porozitate, rezistență la tracțiune,
ductilitate) și propietățile fizice dinamice (rezistența la oboseală);

❑ volumul pieselor proiectate să se încadreze în capacitatea de construcție a

mașinii AM;

❑ rugozitatea suprafețelor, precizia dimensională și de formă sunt îndeplinite

de capacitățile procesului AM.

48
INFLUENȚA TEHNOLOGIILOR DE FABRICAȚIE ADITIVĂ ASUPRA DESIGNULUI DE PRODUS

❑ În cazul în care cerințele sunt îndeplinite, iar piesele se pot realiza prin AM se
impune o comparație a costului de producție față de costul de producție folosind
procedeele clasice
❑ Dacă în specificațiile produsului se identifică cerințe legate de folosirea în piesă a
mai multor materiale, suprafețe cu complexitate ridicată, integrarea de senzori,
fabricarea unor canale sau structuri interne, reduceri de greutate, un grad mare
de unicitate și personalizare, iar importanța acestora este majoră pentru
realizarea funcțiilor produsului, fabricația prin adiție devine recomandabilă atât
din punct de vedere al posibilității de realizare cât și din punct de vedere al
costului.
❑ După selectarea procedeului de fabricare prin adiție propice, procesul de
proiectare al produsului continuă prin aplicarea restricțiilor de design
caracteristice AM. Optimizarea are loc prin integrarea sau comasarea mai multor
subansamble, prin tehnici de reducere a masei produsului cu ajutorul analizei de
element finit și folosirea de structuri tip fagure ori grindă cu zăbrele.
❑ Datorită posibilităților de a construi suprafețe complexe folosind materiale care
îndeplinesc cerințele mecanice și un proces de adiție compatibil, se pot modela
matematic funcțiile principale ale produsului și acesta se optimizează pentru a
îndeplini aceste funcții. Acest lucru conduce spre un design pentru funcție, iar
folosind fabricația prin adiție se poate realiza conceptul de fabricație directă 49
folosind reprezentarea 3D a modelului matematic rezultat.
INFLUENȚA TEHNOLOGIILOR DE FABRICAȚIE ADITIVĂ ASUPRA DESIGNULUI DE PRODUS

În varianta a) este prezentat un produs existent format din 4 componente si 12

elemente de asamblare realizate prin tehnologiile clasice și varianta reproiectată și
realizată prin fabricare aditivă, care îndeplinește aceleași funcții, dar este o singură
piesă. Piesa reproiectată din varianta b) poate fi realizată doar prin tehnologia aditivă,
avantajele acesteia fiind legate de eliminarea operațiilor de asamblare și a timpilor de
logistică între operații, de folosirea unui singur echipament pentru fabricație și
reducerea consumului de material.

50
INFLUENȚA TEHNOLOGIILOR DE FABRICAȚIE ADITIVĂ ASUPRA DESIGNULUI DE PRODUS

Posibilitatea oferită de tehnologia prin adiție de construcție a unor canale interioare

de răcire, care pot fi de orice formă și înglobate într-o piesă unitară aduce
îmbunătățiri în domeniul mecanicii fluidelor.
În varianta a) este prezentat comparativ designul unui capac de motor diesel care,
prin reproiectare pentru fabricația prin adiție (varianta b) beneficiază de avantajele
unei răciri mai bune prin canalele curbe prevăzute. De asemenea se elimină
suprafețele tehnologice prevăzute pentru găurirea canalelor.

51
INFLUENȚA TEHNOLOGIILOR DE FABRICAȚIE ADITIVĂ ASUPRA DESIGNULUI DE PRODUS

Produse specifice pot beneficia de microstructuri 3D suplimentare pentru a

îmbunătăți funcția generală, precum adăugarea de nervuri interioare într-un tub
pentru a realiza o curgere turbionară

52
INFLUENȚA TEHNOLOGIILOR DE FABRICAȚIE ADITIVĂ ASUPRA DESIGNULUI DE PRODUS

Aplicând metode de calcul cu element finit se pot reproiecta piese pentru

fabricația prin adiție în așa fel încât să rezulte reduceri semnificative ale
consumului de material și a greutății produsului final. În figura de mai jos este
ilustrat produsul rezultat în urma reducerii semnificative a materialului în
exces. Acest lucru conduce la o masă redusă a piesei, care fiind folosită în
aviație, conduce la o economie de combustibil

53
INFLUENȚA TEHNOLOGIILOR DE FABRICAȚIE ADITIVĂ ASUPRA DESIGNULUI DE PRODUS
Un astfel de proces de reproiectare este prezentat în figura urmatoare. Astfel,
suprafețele care au rol funcțional sunt lăsate neafectate, restul piesei va urmări
reiterații pentru atingerea unei greutăți optime prin eliminarea treptată de material

54
INFLUENȚA TEHNOLOGIILOR DE FABRICAȚIE ADITIVĂ ASUPRA DESIGNULUI DE PRODUS
3 posibile structuri rezultate ce respectă condiția de rezistență mecanică din
specificații și pot fi realizate prin fabricație aditivă

55
INFLUENȚA TEHNOLOGIILOR DE FABRICAȚIE ADITIVĂ ASUPRA DESIGNULUI DE PRODUS
Aplicații ale dezvoltărilor recente din domeniul structurii materialelor se pot
realiza cu ajutorul tehnologiei prin adiție. Structurile de tip tridimensional,
matriceal, fagure sau ce copiază elemente din natură vor înlocui treptat
materialele de tip spumă , datorită calităților legate de greutate specifică și
rezistență mecanică. Pornind de la o structură de tip octet, prin fabricație aditivă
se pot realiza piese care sa beneficieze de un raport optim intre rezistența
mecanică și greutate

56
ANALIZA SWOT

57
ANALIZA SWOT

58