DELEANU Ion, Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor per… Disecţia prevederilor art.

78-79 Cod de procedură civilă - SINTACT 06.01.2022, 14:56

DELEANU Ion, Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a

altor persoane. Disecţia prevederilor art. 78-79 Cod de
procedură civilă
Publicaţie: Revista Romana de Jurisprudenta 1 din 2014
Autor: DELEANU Ion
Tip: Doctrina

Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane. Disecţia

prevederilor art. 78-79 Cod de procedură civilă
Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane. Disecţia
prevederilor art. 78-79 Cod de procedură civilă
Prof. univ. emerit dr. Ion Deleanu
Forced inclusion of a third party in the trial, ex officio. Dissection of the provisions of art. 78-79 of the Code of civil procedure
Abstract
Inclusion ex officio of a third party in the trial, under the conditions provided by art. 78-79 of the Code of civil procedure, without being a new procedural
institution, it is however, an original one. We bring into focus, in summary, some of its features.
Keywords: third party, ex officio inclusion

Rezumat
Introducerea din oficiu a unui terţ în proces, în condiţiile prevăzute de art. 78-79 C. pr. civ., fără a fi o
instituţie procesuală inedită, este totuşi una originală. Supunem atenţiei, în sinteză, câteva dintre
trăsăturile acesteia.
Cuvinte-cheie: terţ, introducere din oficiu în proces
Propoziţii liminare
Articolele 78-79 C. pr. civ. reglementează, alăturat celorlalte forme considerate "clasice", o formă
specifică de implicare ca "parte" a unui terţ în procesul civil: introducerea forţată în cauză, din oficiu, a
terţului, uneori obligatoriu, alteori facultativ.
Reglementarea nu este inedită. Unele "legi" speciale1, disparat, au reglementat şi reglementează
asemenea ipoteze de "introducere forţată a unui terţ în proces", atunci când, obiectiv sau în
considerarea interesului părţilor originare ori în considerarea intereselor chiar ale terţului, litigiul nu se
poate rezolva altfel decât prin modificarea cadrului procesual iniţial prefigurat prin cererea de chemare
în judecată. Noile prevederi în materie, cele ale art. 78-79 C. pr. civ., nu fac decât să sintetizeze, într-o
dispoziţie de principiu, reglementările disparate şi să consacre o jurisprudenţă care, oricum, evoca
cerinţa unei asemenea reglementări. Aceste dispoziţii de principiu pot constitui fundamentul şi al altor
reglementări speciale viitoare, în măsura în care s-ar dovedi necesare.
1 De exemplu: potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească,
drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se
exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea
obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi. Am considerat şi
considerăm că citarea din oficiu şi a altor persoane decât părţile, pentru a fi ascultate, pentru a da lămuriri, pentru a oferi explicaţii
apreciate ca necesare de instanţă, nu se încadrează ipotezei de introducere forţată a unui terţ în proces (bunăoară, apreciem că

https://sintact.ro/#/publication/151008892?cm=URELATIONS Pagina 1 din 7

DELEANU Ion, Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor per… Disecţia prevederilor art. 78-79 Cod de procedură civilă - SINTACT 06.01.2022, 14:56

dispoziţiile art. 436 C. civ. evocă o asemenea situaţie, precizând că părinţii şi copilul vor fi citaţi în toate cauzele referitoare la
filiaţie, chiar şi atunci când nu au calitatea de reclamant sau de pârât - s.n.).
Dispoziţiile legale readuse în atenţie şi care fac obiectul acestei "disecţii" sunt următoarele:
Art. 78. Condiţii. Termen. (1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura
necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă
părţile se împotrivesc.
(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în
discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită
introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără
participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.
(3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea
primei instanţe.
(4) Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanţa
va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor.
(5) Hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condiţiile alin. (2) este supusă numai apelului.
Art. 79. Procedura de judecată. (1) Cel introdus în proces va fi citat, odată cu citaţia comunicându-i-se,
în copie, şi încheierea prevăzută la art. 78 alin. (3), cererea de chemare în judecată, întâmpinarea,
precum şi înscrisurile anexate acestora. Prin citaţie i se va comunica şi termenul până la care va putea
să arate excepţiile, dovezile şi celelalte mijloace de apărare de care înţelege să se folosească; termenul
nu va putea fi mai lung decât termenul de judecată acordat în cauză.
(2) El va lua procedura în starea în care se află în momentul introducerii în proces. Instanţa, la cererea
celui introdus în proces, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe.
Actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite şi faţă de acesta.
Chestiuni terminologice
Articolul 78 C. pr. civ. reglementează de fapt două ipoteze, esenţialmente distincte: introducerea
obligatorie a unui terţ în proces - în cazurile expres prevăzute de lege şi în procedura necontencioasă
[alin. (1)]; introducerea facultativă în cauză a unui terţ, la solicitarea părţilor sau măcar a uneia dintre
ele2, dar la "recomandarea" instanţei, sub sancţiunea, lăsată la aprecierea instanţei3, de "respingere a
cererii", fără abordarea fondului [alin. (2)].
2
Formularea art. 78 alin. (2) teza a doua C. pr. civ. este suficient de sugestivă în acest sens: "dacă niciuna dintre părţi nu solicită
introducerea în cauză a terţului" (s.n.).
3
Formularea textului legal - "va respinge cererea" - evocă un gen de "automatism" -, dar nu trebuie ignorat nici faptul că, tot în
termenii texului legal, instanţa va "aprecia" că nu se poate pronunţa pe fond (sigur că, deschis vorbind, consultarea părţilor de
către instanţă poate fi considerată sugestivă sub aspectul deznodământului judiciar formal al cererii).

În prima dintre aceste ipoteze, credem că este necesar să se distingă între alte două situaţii:
introducerea obligatorie a unui terţ în proces, pentru că legea însăşi "prevede expres" această cerinţă;
"introducerea", de asemenea, "obligatorie", în cauză a unui terţ în procedura necontencioasă, "chiar
dacă părţile se împotrivesc".
Redacţional, s-ar părea că precizarea făcută in fine priveşte şi ipoteza procedurii necontencioase; dar
atunci, formularea este neinspirată4, în procedura necontencioasă neexistând "părţi", şi încă purtătoare
de "interese contrarii".
4
În sensul că precizarea este superfluă, a se vedea I. Leş, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, art. 1-1133, Ed.
C.H. Beck, Bucureşti, 2013, p. 135.

https://sintact.ro/#/publication/151008892?cm=URELATIONS Pagina 2 din 7

DELEANU Ion, Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor per… Disecţia prevederilor art. 78-79 Cod de procedură civilă - SINTACT 06.01.2022, 14:56

În cazurile "expres prevăzute" de lege, introducerea în cauză a unui terţ de către instanţă nu este decât
expresia conformării instanţei la dispoziţiile imperative ale legii, indiferent de "oportunitatea judiciară"
a unei asemenea măsuri5 - prezumată absolut şi a priori de către legiuitor - şi indiferent de aprecierea
părţilor.
5
Aşa fiind, ipoteza prevăzută de art. 161 din Legea nr. 554/2004 nu s-ar putea înscrie sub cupola "introducerii obligatorii" a
terţului în judecată, instanţa apreciind dacă o asemenea măsură procesuală este necesară: "Instanţa de contencios administrativ
poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în
cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept" (s.n.).

Textul art. 78 alin. (1) C. pr. civ. trebuie interpretat restrictiv, în sensul că introducerea obligatorie în
cauză a terţului este o chestiune imperativă de "legalitate", ea operând pe baza unei dispoziţii exprese
şi imperative a legii. Aşa fiind, instanţa nu-şi va putea justifica măsura pe baza unei reguli pretoriene,
chiar dacă aceasta a fost unanim acreditată6.
6
Poate fi semnificativ, în context, punctul de vedere al instanţei europene, în sensul că regula unanimităţii la acţiunile în partaj
judiciar, "construcţie jurisprudenţială", constituie o sarcină disproporţionată de natură să priveze părţile de "orice posibilitate clară
şi concretă de a obţine examinarea de către instanţe a cererilor lor" (Hotărârea CEDO din 14 decembrie 2006, în cauza Lupaş ş.a.
c. României, M. Of. nr. 464 din 10 iulie 2007, par. 68 şi urm.).
În procedura necontencioasă, opinăm că textul art. 78 alin. (1) C. pr. civ. trebuie interpretat nuanţat, în
orice caz, corelându-l cu cel al art. 532 alin. (2) C. pr. civ., care prevede că instanţa "are dreptul să
asculte orice persoană care poate aduce lămuriri în cauză, precum şi pe acelea ale căror interese ar
putea fi afectate de hotărâre". "Ascultarea" terţelor persoane interesate nu poate fi convertită, în opinia
noastră, într-o formă de introducere forţată, din oficiu, a unui terţ în soluţionarea cererii, mai ales că
într-o astfel de procedură nu se dobândeşte, stricto sensu, calitatea de "parte" în judecată, iar încheierea
pronunţată nu are autoritate de lucru judecat. Singura raţiune a "ascultării" unor terţi în procedura
necontencioasă rămâne, credem, necesitatea adoptării unei încheieri comune pentru toţi cei interesaţi7.
7
Este de ordinul evidenţei că prevederile art. 78 C. pr. civ. - cu privire la terţul introdus în proces, cât priveşte întâmpinarea,
mijloacele de apărare etc. - nu sunt aplicabile în ambianţa procedurii necontencioase.

În cea de-a doua ipoteză, "sugestia" instanţei făcută părţilor - după modelul prevederilor art. 332 din
noul Cod de procedură civilă francez8 - este o soluţie de compromis între principiul disponibilităţii şi
imposibilitatea "obiectivă" a instanţei de a soluţiona cauza fără participarea terţului. Astfel cum rezultă
din prevederile art. 78 alin. (2) C. pr. civ., dacă niciuna dintre părţi nu este "receptivă" la "sugestia"
instanţei, aceasta va respinge cererea9, fără a se pronunţa pe fond10, pe de o parte, pentru că ea nu
poate proceda la condamnarea unui terţ care n-a fost parte în judecată, iar, pe de alta - şi mai ales -,
pentru că, prin neimplicarea terţului interesat în proces, ea nu poate rezolva cauza11. O asemenea
cerinţă poate fi observată chiar în etapa deliberării, aşa încât art. 78 alin. (4) C. pr. civ. prevede că, într-
o asemenea situaţie, instanţa va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor12.
8
Dispoziţii similare cuprinde şi Codul de procedură civilă italian: instanţa, atunci când consideră necesar, poate dispune
introducerea unui terţ în proces (art. 107 C. pr. civ. it.); introducerea unui terţ în proces, în condiţiile prevăzute de art. 107, poate fi
solicitată din oficiu de către instanţă, iar dacă niciuna dintre părţi nu se conformează solicitării instanţei, aceasta dispune scoaterea
cauzei de pe rol, printr-o ordonanţă nesupusă niciunei căi de atac (art. 270 C. pr. civ. it.).
9
Am putea spune că "sugestia" instanţei are pentru reclamant şi semnificaţia unui "avertisment", întrucât opunerea lui la
introducerea în cauză a terţului prefigurează respingerea pur şi simplu a cererii introductive de instanţă.
10
Ne alăturăm opiniei în sensul căreia instanţa nu va respinge numai cererea în legătură cu care a apărut necesitatea
litisconsorţiului, ci toate cererile cu care a fost sesizată în acea cauză, ea sancţionând astfel toate persoanele care aveau calitatea
de părţi în acel litigiu la momentul la care judecătorul a pus în discuţie necesitatea introducerii în proces a terţului (M. Tăbârcă,
Comentariu, în Noul Cod de procedură civilă, vol. I, coord. V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p.
222). Într-adevăr, litigiul nu poate fi divizat pentru a fi soluţionat parcelar.
11
Astfel de situaţii pot apărea, mai frecvent, în caz de solidaritate sau de indivizibilitate. Pot fi însă luate în considerare şi
transgresate adecvat diversele situaţii în care hotărârea instanţei este opozabilă şi terţilor care, bineînţeles, n-au avut calitatea de

https://sintact.ro/#/publication/151008892?cm=URELATIONS Pagina 3 din 7

DELEANU Ion, Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor per… Disecţia prevederilor art. 78-79 Cod de procedură civilă - SINTACT 06.01.2022, 14:56

parte în proces (a se vedea: I. Deleanu, Părţile şi Terţii. Relativitatea şi Opozabilitatea efectelor juridice, Ed. Rosetti, Bucureşti,
2002, îndeosebi nr. 64 şi urm.; A. Nicolae, Relativitatea şi opozabilitatea efectelor hotărârii judecătoreşti, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2008, nr. 113 şi urm.). De exemplu, fideiusorul, debitorul principal, creditorul solidar, debitorul solidar, executorul
testamentar, geratul, nudul proprietar, coproprietarul, administratorul-sechestru, cesionarul de drepturi succesorale etc., dacă aşa-
zisul "terţ" nu a fost reprezentat, legal sau convenţional, în instanţă.
12
S-a opinat - cu suficientă putere de a convinge - că, deşi "judecătorul cauzei nu trebuie să aibă o putere absolută, discreţionară,
că trebuie să i se impună şi instanţei de judecată anumite limite, trasate de textul de lege, de opţiunea celor implicaţi în cauză şi de
necesitatea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil, cu toate acestea, în lumina noilor modificări, ar fi fost util să
se prevadă posibilitatea şi în materie contencioasă de a se introduce din oficiu terţe persoane în cauză, chiar peste împotrivirea
părţilor. Numai astfel se putea ajunge la atingerea dezideratului de responsabilizare a judecătorilor cu privire la cauzele deduse
judecăţii (...). Astfel cum în anumite materii instanţa pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, iar
dacă părţile se împotrivesc, în virtutea rolului activ trece peste această împotrivire şi introduce în cauză persoana respectivă în
virtutea unui text din legea specială, tot astfel, şi în procedura contencioasă s-ar fi putut da prevalenţă rolului activ în stabilirea
cadrului procesual" (L.-Al. Viorel, G. Viorel, Noul Cod de procedură civilă, vol. I, Fundamentele, art. 1-248, Comentarii şi
explicaţii, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 224). Considerăm că totuşi în sprijinul soluţiei legislative actuale s-ar putea invoca
prezumţia că, tacit, în condiţiile eventualei implicări a unui terţ în proces, părţile au optat, în această formă atipică, să renunţe la
judecată, iar această prezumţie n-ar putea fi răsturnată de instanţă decât prin exces de manifestare a rolului ei activ.
Introducerea forţată din oficiu a unui terţ în proces se poate face numai în faţa primei instanţe,
respectându-se astfel şi în acest context principiul dublului grad de jurisdicţie. De altminteri,
prevederile art. 478 alin. (1) C. pr. civ., împreună cu cele ale art. 494 C. pr. civ. - şi, adăugăm noi, a
fortiori prevederile art. 488 C. pr. civ. - se opun categoric posibilităţii introducerii unui terţ în proces în
instanţa de apel sau de recurs13.
13
D.N. Theohari, Comentariu, art. 78 şi art. 79, în Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, vol. I, art. 1-526, coord.
G. Boroi, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 230.
Iniţiativa introducerii în cauză a unui terţ - cum s-a mai precizat - poate aparţine şi uneia dintre părţile
din proces14. O asemenea ipoteză trebuie însoţită de cel puţin următoarele precizări: acest mod de
eventuală punere în operă a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) C. pr. civ. nu poate fi considerat o varietate a
niciuneia dintre celelalte forme - tradiţionale - de introducere forţată a unui terţ în proces sau, altfel zis,
acest mod de a proceda nu pune în discuţie autonomia formei reglementate de art. 78-79 C. pr. civ.;
iniţiativa părţii sau a părţilor în sensul arătat nu obligă instanţa la ceva mai mult decât a o examina, în
condiţiile dezbaterii ei contradictorii, aprecierea finală, suverană şi decisivă cu privire la "necesitatea"
- nu oportunitatea - introducerii terţului în proces aparţinând în cele din urmă instanţei, şi numai
instanţei; unicul reper pentru aprecierea instanţei îl constituie caracteristicile raportului "juridic dedus
judecăţii"15, mai deschis şi mai direct vorbind, imposibilitatea soluţionării pe fond a litigiului fără
introducerea în proces a acelui terţ16; dacă, în condiţiile arătate, atunci când iniţiativa aparţine
reclamantului, se realizează introducerea terţului în proces, aceasta nu semnifică o "modificare" a
cererii de chemare în judecată printr-o pretinsă "derogare" de la prevederile art. 204 C. pr. civ.,
autonomia formei de introducere a unui terţ în proces, astfel cum este reglementată această formă de
art. 78-79 C. pr. civ., rămânând o "redută" inexpugnabilă în calea unei asemenea eronate interpretări17;
în fine, încheierea instanţei prin care s-ar admite ori s-ar respinge, la iniţiativa uneia dintre părţile din
proces, introducerea terţului în proces, nu poate face ea însăşi, separat, obiectul vreunei căi de atac.
14
Această singură parte poate fi chiar pârâtul, el modificând astfel componentele litigiului stabilite de reclamant prin cererea sa
de chemare în judecată, dar, ne grăbim să spunem, făcând-o, ce e drept, la recomandarea adresată ambelor părţi de către instanţă
(în acest sens, a se vedea, de asemenea: D.N. Theohari, op. cit., p. 229. Am spune că astfel - şi în acest context - se dă expresie
principiului "egalităţii de arme").
15
Formularea legală a textului nu lasă nicio îndoială asupra faptului că este vorba de raportul juridic prefigurat prin cererea de
chemare în judecată (în acelaşi sens, a se vedea M. Tăbârcă, Comentariu, art. 78, în Noul Cod de procedură civilă, comentat şi
adnotat, vol. I, coord. V.M. Ciobanu, M. Nicolae, cit. supra, p. 222).
16
Pentru unele aspecte jurisprudenţiale, a se vedea: M. Tăbârcă, op. cit., pp. 222-223.
17
Este însă locul să precizăm că ipoteza introducerii din oficiu a unui terţ în proces nu este incompatibilă cu introducerea

https://sintact.ro/#/publication/151008892?cm=URELATIONS Pagina 4 din 7

DELEANU Ion, Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor per… Disecţia prevederilor art. 78-79 Cod de procedură civilă - SINTACT 06.01.2022, 14:56

acestuia în proces pe calea modificării cererii de chemare în judecată în condiţiile prevăzute de art. 204 alin. (1) C. pr. civ., situaţie
în care, bineînţeles, ar deveni superfluă introducerea lui din oficiu (de altfel, cronologic procesual, cea de-a doua situaţie ar trebui
să premeargă celei dintâi, ea săvârşindu-se până la primul termen la care reclamantul a fost legal citat). Este, de asemenea, locul
să precizăm că respectivul terţ, în condiţiile prevăzute de art. 62 C. pr. civ., va putea solicita el însuşi intervenţia pe cale principală
în proces (pentru unele nuanţări, cât priveşte drepturile şi obligaţiile procesuale ale terţului în situaţiile arătate, a se vedea D.N.
Theohari, op. cit., pp. 231-232).
Dacă, în condiţiile prevăzute de art. 78 alin. (2) C. pr. civ., instanţa "respinge cererea", ea se pronunţă
printr-o "hotărâre", care poate fi atacată "numai" cu apel18, indiferent de faptul că hotărârea ce s-ar fi
pronunţat asupra fondului putea fi atacată cu recurs sau şi cu recurs19.
18
Cu subtilitate s-a pus întrebarea retorică cine ar putea, în materie contencioasă, să justifice interesul de a exercita apelul, din
moment ce părţile înseşi s-au împotrivit introducerii în cauză a terţului (L.-Al,. Viorel, G. Viorel, op. cit., p. 225).
19
Dacă ambele părţi sau una dintre ele solicită introducerea în cauză a terţului, instanţa va dispune această măsură printr-o
încheiere (în acelaşi sens, a se vedea D.N. Theohari, op. cit., p. 229). Rămâne notabil faptul că, atunci când părţile sau măcar una
dintre ele nu receptează recomandarea instanţei, "recursul" - calea de atac legală ce s-ar fi exercitat împotriva hotărârii ce s-ar fi
pronunţat în fond - este convertit în "apel" împotriva hotărârii de respingere a cererii fără cercetarea ei în fond.
În orice caz, în contextul acestei proceduri nu sunt aplicabile prevederile art. 64 alin. (2) C. pr. civ. cu
privire la admisibilitatea "în principiu" a intervenţiei terţului în proces.
Problema de fond în contextul acestei reglementări credem că o constituie desluşirea "calităţii"
procesuale pe care o dobândeşte terţul introdus în proces şi, în raport cu aceasta, drepturile şi
obligaţiile procesuale ce îi revin.
Procedura în privinţa celui introdus în proces, în principiu, este aceeaşi cu procedura aplicabilă terţilor
care dobândesc calitatea de "parte": cel introdus în proces va fi citat; celui introdus în proces i se
comunică, în copie, încheierea instanţei, cererea de chemare în judecată, întâmpinarea20, înscrisurile
anexate acestora şi termenul până la care el însuşi poate să arate excepţiile, dovezile şi celelalte
mijloace de apărare, termen care nu va putea fi mai lung decât termenul de judecată acordat în cauză;
el va lua procedura în starea în care aceasta se află la momentul introducerii în proces, putând însă
solicita readministrarea probelor21 sau administrarea de noi probe; actele ulterioare de procedură,
bineînţeles, vor fi îndeplinite şi faţă de el [art. 79 alin. (2) C. pr. civ.].
20
Din faptul că, în condiţiile prevăzute de art. 79 alin. (1) C. pr. civ., celui introdus în proces i se comunică numai cererea de
chemare în judecată şi întâmpinarea s-a dedus că intenţia legiuitorului a fost să recunoască instanţei dreptul de a recurge la măsura
analizată numai dacă o impune raportul juridic dedus judecăţii prin cererea principală, nu şi prin eventuale cereri incidentale (M.
Tăbârcă, op. cit., p. 222).
21
Observăm că, potrivit art. 65 alin. (2) C. pr. civ., intervenientul principal voluntar nu are şi dreptul de a solicita
"readministrarea probelor", reglementarea în ceea ce-l priveşte pe cel introdus din oficiu fiind astfel mai "generoasă".
Problema de fond pe care o aducem în atenţie s-ar justifica prin raportare la două puncte de vedere,
care ni se par radical contradictorii şi cu posibile consecinţe practice esenţial diferite.
Într-o interpretare, s-a considerat că, "dacă terţul introdus în proces din oficiu, la rândul său, nu
formulează o cerere de intervenţie în interes propriu în contradictoriu cu părţile iniţiale, prin hotărârea
pronunţată în cauză nu se pot stabili drepturi în favoarea sa"; în ceea ce priveşte "obligarea sa prin
hotărârea judecătorească", acesta s-ar putea realiza "în măsura în care reclamantul a consimţit
introducerea în proces a terţului, operând ca atare o modificare a acţiunii sub aspectul cadrului
procesual pasiv". Aşa fiind, "în ipoteza în care terţul nu formulează cerere de intervenţie principală sau
reclamantul nu îşi modifică cererea, singurul efect produs de hotărârea judecătorească în privinţa
terţului intervenient este acela că soluţia pronunţată cu privire la drepturile şi obligaţiile statuate între
părţile iniţiale îi va fi opozabilă"22. Şi mai departe, "terţul introdus în litigiu, "dobândind calitatea de
parte, se va bucura de independenţă procesuală, putând efectua actele procesuale puse de lege la
dispoziţia părţilor". În ceea ce priveşte actele de procedură susceptibile a fi formulate de terţul

https://sintact.ro/#/publication/151008892?cm=URELATIONS Pagina 5 din 7

DELEANU Ion, Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor per… Disecţia prevederilor art. 78-79 Cod de procedură civilă - SINTACT 06.01.2022, 14:56

intervenient, "acesta nu poate promova cerere reconvenţională", "întrucât introducerea sa în proces

vizează, în principiu, numai obligativitatea suportării efectelor hotărârii judecătoreşti pronunţate în
cauză între părţile iniţiale", dar, "în măsura în care introducerea sa în proces este rezultatul modificării
acţiunii iniţiale, la propunerea instanţei, terţul devenit pârât ar putea formula cerere reconvenţională".
"Terţul intervenient poate formula însă cerere de intervenţie principală în contradictoriu cu părţile
iniţiale, dacă are pretenţii proprii de valorificat împotriva părţilor iniţiale". De regulă, terţul
intervenient forţat nu ar putea formula o cerere de chemare în garanţie, întrucât nu ar putea fi obligat la
plata unor despăgubiri în litigiul în care a fost introdus, fiind chemat exclusiv pentru opozabilitate, sau
nu i s-ar putea respinge o pretenţie, împrejurare ce ar putea da naştere obligaţiei de dezdăunare,
întrucât nu a formulat nicio cerere în acest sens. În măsura în care introducerea sa în proces este
rezultatul modificării acţiunii iniţiale, la propunerea instanţei, terţul devenit pârât ar putea formula
cerere de chemare în garanţie"23.
22
D.N. Theohari, op. cit., p. 231.
23
Ibidem, p. 232.
Aşadar - sub beneficiu de inventar, dacă am înţeles bine -, terţul introdus din oficiu în litigiu, deşi
dobândeşte calitatea de "parte" (!), când el însuşi nu formulează o cerere de intervenţie în interes
propriu sau când reclamantul nu este acela care, prin modificarea cererii sale de chemare în judecată,
consimte la introducerea terţului în proces, acesta - terţul - nu poate face alte acte sau fapte de
procedură decât cele arătate la art. 79 C. pr. civ., el fiind astfel, în realitate, o "pseudoparte" în proces
sau o "parte" inedită ori insolită, având şi neavând - ciudat, (nu-i aşa?!) - calitatea de "parte" în proces.
Pe cale de consecinţă, hotărârea judecătorească adoptată în respectiva cauză va fi doar "opozabilă"
terţului, ea neputând însă, în ceea ce-l priveşte, nici să-i confere drepturi, nici să-i stabilească obligaţii
substanţiale, exceptând totuşi situaţia unui litigiu de partaj, unde, cum se ştie, toate părţile au o dublă
calitate procesuală.
Maniera în care ne-au fost prezentate poziţia procesuală a terţului introdus din oficiu în proces, precum
şi drepturile şi obligaţiile lui procesuale, pentru noi cel puţin, este sursă de unele nedumeriri.
Dacă instanţa a considerat că fără introducerea în proces a acelui terţ ea nu poate rezolva litigiul cu
care a fost învestită, atunci, abstracţie făcând de calitatea acestuia de nouă "parte" în proces, ce
semnificaţii şi ce implicaţii ar mai rezulta totuşi din atragerea lui forţată în acel proces; dacă terţul nu
este o adevărată "parte" în proces, atunci în ce altă calitate participă totuşi la judecată şi, mai mult, în
ce altă calitate procesuală înlesneşte instanţei, decisiv chiar, prin participarea lui în proces, soluţionarea
de către aceasta a litigiului alegat; dacă terţul, implicat din oficiu în proces, rămâne totuşi "terţ", care
mai sunt liniile demarcatoare dintre "părţi" şi "terţi", dintre "relativitatea efectelor hotărârii" şi
"opozabilitatea" acestora, dintre efectele "directe" şi efectele "indirecte" ale acesteia; odată introdus
din oficiu în proces şi astfel dobândind calitatea de "parte", cum anume şi de ce terţul ar trebui să mai
facă o cerere de intervenţie voluntară principală în proces, pentru a dobândi aceeaşi calitate. Sunt doar
câteva întrebări, retorice, care, în ce ne priveşte, întreţin nedumerirea. În fine, să mai precizăm că
pentru ca o hotărâre judecătorească să fie "opozabilă" terţilor nu este necesară introducerea acestora în
procesul în care se adoptă acea hotărâre; dimpotrivă, situarea terţilor în afara respectivului proces face
ca hotărârea adoptată să le fie numai "opozabilă"24.
24
Pe larg cu privire la asemenea aspecte, a se vedea: A. Nicolae, Relativitatea şi opozabilitatea efectelor hotărârii judecătoreşti,
Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008, îndeosebi nr. 104 şi urm.; I. Deleanu, Părţile şi terţii. Relativitatea şi opozabilitatea
efectelor juridice, cit. supra, îndeosebi nr. 18 şi urm., precum şi nr. 64 şi urm.

Într-o altă interpretare, implicit, s-a recunoscut celui introdus din oficiu în procedura contencioasă
calitatea de "parte", de vreme ce s-a arătat că acesta va avea posibilitatea, conform art. 22 alin. (3) teza
a doua C. pr. civ., "să renunţe la judecată sau la dreptul pretins, să achieseze la pretenţiile

https://sintact.ro/#/publication/151008892?cm=URELATIONS Pagina 6 din 7

DELEANU Ion, Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor per… Disecţia prevederilor art. 78-79 Cod de procedură civilă - SINTACT 06.01.2022, 14:56

reclamantului ori să pună capăt procesului printr-o tranzacţie", prerogative procesuale - spunem noi -
ce aparţin acelui participant la procesul civil care are calitatea de "parte" în proces. Aceeaşi idee, la
care de altfel ne ataşăm, a fost reluată, explicit, într-un alt context: "Din faptul că terţul poate să
săvârşească acte procesuale de dispoziţie asemenea unui reclamant sau pârât, s-ar putea considera că el
dobândeşte calitatea de reclamant sau de pârât - pe care trebuia, practic, să o aibă de la începutul
procesului -, iar nu de intervenient. Totuşi, pentru a evidenţia modul în care acesta a devenit parte în
judecată, pentru a-l deosebi de cei introduşi forţat în proces în condiţiile art. 68-77 C. pr. civ. şi ţinând
cont şi de art. 79 C. pr. civ., care se referă la «cel introdus în proces», socotesc că terţul va dobândi
calitatea de «introdus în proces»25" (s.n.).
25
M. Tăbârcă, Drept procesual civil, vol. I - Teoria generală, conform noului Cod de procedură civilă, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2013, nr. 311, p. 410 (considerăm că, în condiţiile în care cel introdus din oficiu în proces dobândeşte calitatea de
"parte", precizarea făcută in fine ţine mai degrabă de scrupulozitate decât de necesitate).
Concluzii
Instituţia introducerii din oficiu a unui terţ în procedura contencioasă, în condiţiile prevăzute de art.
78-79 C. pr. civ., este neîndoielnic una specifică în raport cu formele "clasice" de participare voluntară
sau forţată a terţelor persoane în procesul civil. Terţul introdus astfel în proces dobândeşte calitatea de
"parte" în acel litigiu, având toate drepturile şi obligaţiile procesuale specifice unei "părţi" şi
bucurându-se de independenţă procesuală în raport cu celelalte părţi, originare sau devenite. Hotărârea
pronunţată în acel litigiu are şi faţă de acest "ex-terţ" autoritate de lucru judecat, aceasta nefiindu-i
doar opozabilă.
Publicat în Revista Română de Jurisprudenţă cu numărul 1 din data de 31 ianuarie 2014.

https://sintact.ro/#/publication/151008892?cm=URELATIONS Pagina 7 din 7