Razboiul dronelor

3 IANUARIE 2014 UN COMENTARIU (EDITARE)

8 Votes

Putem afirma ca vehiculele aeriene, terestre sau acvatice fara pilot -dronele-, reprezinta cea mai importanta inovatie din domeniul militar realizata in ultimii ani. Daca pana de curand dronele erau utilizate doar in teatrele de razboi si spionaj, ele ar putea deveni cat de curand omniprezente. De la agricultura, meteorologie, arheologie pana la jurnalism, dronele promit sa transforme numeroase domenii in deceniile urmatoare, marcand o schimbare fara precedent in viata noastra de zi cu zi. Insa cum a aparut aceasta goana dupa obiecte controlate de la distanta ?

Istoria dronelor

Una din primele relatari a folosirii aparatelor de zbor fara pilot intr-o lupta, este mentionata ca fiind in anul 1849 cand, pe 22 August, fortele austriece au lansat in jur de 200 de baloane incarcate cu explozibil asupra orasului Venetia. Incepea era in care aparatele de zbor erau folosite de catre armata. Mai tarziu, in 1862 fortele Confederate si Unioniste au adoptat aceeasi tactica in timpul Razboiului Civil din SUA. Americanii au realizat prima recunoastere aeriana a unui camp de lupta in timpul Razboiului Americano-Spaniol, atasand o camera foto de un zmeu in 1898. Supravegherea cu ajutorul tehnologiei era in fasa insa rezultatele erau promitatoare.

In secolul urmator, amploarea conflictelor a atins cote la nivel mondial iar avantajele folosirii aparatelor de zbor fara pilot au fost modificate. In 1917, Peter Cooper si Elmer A. Sperry au inventat stabilizatorul giroscopic automat care ajuta la mentinerea unei aeronave sa zboare drept la nivel, inventie ce a ajutat compania Dayton-Wright sa lanseze ceea ce avea sa devina bunicul dronelor moderne. Kettering Aerial Torpedo Bug a fost primul avion ce a zburat fara pilot si ghidat de controale de zbor prestabilite. Practic era o to rpila capabila sa zboare pana la 50 de mile si sa transporte la inceput 180 Kg de explozibil peste transeele inamice.

In anii 30 s-a observat un interes marit al armatei pentru avioanele de mici sau mari dimensiuni controlate prin unde radio. Artileria britanica se antrena tragand la tinte in miscare controlate de la sol numite Queen Bee. Acestea puteau calatorii la o distanta de pana la 500 de Km cu o viteza de peste 150 Km/ora . In 1939 Reginald Denny a fondat Radioplane Company in Los Angeles. Acesta a strans o echipa de ingineri si experti in radio pentru a dezvolta un avion mare controlat de la distanta. In urmatorii ani au reusit sa produca o serie de vehicule aeriene fara pilot denumite OQ. US Air Force a ordonat mii de asemenea drone pentru a instrui soldatii tunari.

Inca de la inceputul celui de-al doilea razboi mondial Hitler a comandat o bomba zburatoare. Cunoscuta de toata lumea ca V-1 sau Vergeltungswaffe ( arma razbunarii ), racheta teleghidata prin radio si cu giroscoape de ultima generatie putea transporta

un focos de pana la 2.000 de Kg. Lansata impotriva Angliei in 1944, V-1 a omorat peste 900 de civili si a afectat mai multe de 35.000 de oameni din orasele britanice.

Aceasta arma a determinat Marina SUA sa dezvolte un vehicul aerian fara pilot -UAV- (unmanned aerial vehiclea) care sa poata distruge locurile de lansare a lui V-1. Astfel, au transformat un PB4Y-1 Liberators si B-17 pentru a transporta 25.000 de kg de explozibil folosind sisteme de ghidare de televiziune. Avioanele cunoscute ca PB4Y-1 si BQ-7 au decolat cu un echipaj de doi oameni care a condus avionul la 2000 m si au setat cursul pentru locul de lansare a rachetelor V-1 din Franta inainte de a se parasuta. Misiunea fiind un succes, a fost pentru prima data cand un UAV fost folosit impotriva altui UAV.

In 1960 US Air Force a inceput primul sau program de avioane stealth si a inceput sa modifice UAV-urile de lupta pentru misiuni de recunoastere. Inginerii au redus semnatura radar a unu motor cu reactie Q-2FC Firebee prin montarea unui ecran special conceput peste priza de aer a motorului, acoperirea avionului cu o patura ce absoabe undele radar si o vopsea speciala antiradar. A rezultat AQM-34 Ryan Firebee ce a fost lansat si controlat dintr-un avion DC-130. Din octombrie 1964 pana in aprilie 1975, mai mult de 1000 AQM 34 Ryan Firebee, vehicule aeriene fara pilot, au zburat in 34.000 de misiuni de supraveghere operationale.

Nevoia de recunoastere a amplasamentelor inamice in imagini de inalta calitatea a convins guvernul SUA sa aloce fonduri mult mai mari pentru a dezvolta avionul suprem controlat de la distanta. In 1965 Lockeed a produs un singur D-21 UAV. Atingand 4 Mach a fost cel mai rapid UAV din istorie. Avand o raza de actiune de 5000 de km, D-21 UAV opera la 25000 de km si era acoperit de un stat de plastic antiradar, un precursor pentru pielea exterioara a lui F-117 Stealth. A fost amplasat pe partea superioara a unui Lockheed M 12. D-21 a zburat in trei misiuni esuate inainte de a se prabusi si scufunda intr-o locatie care ramane secreta.

Islaelienii au fost impresionati de AQM-34 Ryan Firebee al americanilor si au cumparat in secret 12 aparate pe care le-au modificat si le-au denumit Firebee 1241 UAV. Acestea au jucat un rol important in 1973 in razboiul Yom Kippur dintre Israel, Siria si Egipt atat ca vehicule de recunoastere cat si ca momeli. In a doua zi a razboiului fortele aeriene au trimis dronele Firebee in fruntea atacului. Egiptenii si-au terminat intregul arsenal de rachete sol-aer. Dronele au evitat 31 de rachete si au distrus 11 cu rachete anti-radar.

In 1970 un avion de spionaj fost doborat in Marea Galbena. Moartea echipajului a stimulat armata SUA sa dezvolte noi vehicule aeriene fara echipaj uman echipate pentru supraveghere si spionaj capabile sa zboare la o inaltime destul de mare pentru a evita rachetele sol-aer. S-a modificat Firebee astfel incat sa poata trage cu urechea la mesajele radio inamice si sa ia fotografii de la peste 60 000 metri. Rezultatul a fost Ryan Special Purpose Vehicule (SPA) 147, care putea zbura timp de opt ore fiind primul UAV de cursa lunga.

La sfarsitul anilor 70 Israel a construit un avion din fibra de sticla, avand astfel o semnatura radar extrem de scazuta, cu o anvergura a aripilor de 13m. Denumit Scout UAV, acesta era aproape imposibil de a fi detectat si putea transmite in timp real date de supraveghere de 360 de grade. Dupa aproape un deceniu a fost testat cu suces Pioneer UAV. Armata SUA a achizitionat imediat 20 de astfel de aparate care au devenit primele modele de mici dimensiuni folosite de catre americani. Utilizate pentru supraveghere in Razboiul din Golf, unde au efectuat mai bine de 500 de misiuni, si mai tarziu in Bosnia, UAV-urile Pioneer sunt folosite si azi, atat in SUA cat si in Israel.

Initial conceput la inceputul anilor 1990 cu rol de de recunoastere si de observare, General Atomics MQ-1 Predator este un vehicul aerian fara pilot ( UAV ), construit de General Atomics si utilizat in principal de catre Statele Unite ale Americii Air Force ( USAF ) ?i Agentia Centrala de Informatii ( CIA ). O echipa de la un post de control, controleaza avionul , fie printr-o conexiune radio, sau printr-o legatura prin satelit . Predator transporta camere video de inalta calitate si alti senzori , dar a fost modificat si actualizat pentru a transporta si rachete AGM 114, Hellfire si alte munitii. In uz din 1995 , a fost vazut lupta in Irak, Afganistan, Pakistan, Bosnia, Serbia, Yemen, Libia, Somalia

Northrop Grumman RQ-4 Global Hawk este utilizat ca o platforma de mare altitudine pentru supraveghere si securitate. A avut primul zbor la 28 februarie 1998. Este una dintre cele mai avansate drone detinute de armata SUA. Dotata cu camere performante si cu sisteme de detectare sofisticate aparatul poate zbura la 18.000 de metri altitudine, putand rezista pana la 30 de ore pe pilot automat. Aceeasi companie americana a inceput testele pentru cel mai nou si mai secret avion fara pilot, RQ-180.Spre deosebire de multe alte avioane fara pilot, RQ-180 isi poate indeplini misiunile inclusiv deasupra teritoriilor protejate de sisteme de aparare aeriana, gratie unei tehnologii

stealth mai performante. Practic, RQ-180 nu va putea fi detectat de statiile de

radar terestre. Din acest punct

de vedere, RQ-180 este superior avioanelor de vanatoare F-22 Raptor si F-35 Lightning. Printre altele, RQ-180 va fi dotat cu aparatura de spionaj de cele mai diferite tipuri, inclusiv sisteme pasive. Ca dimensiuni, RQ-180 poate fi comparat cu dronele strategice RQ-4 Global Hawk. Greutatea acestuia din urma este de 14,6 tone, la o lungime de 14,5 metri si o amploare a aripilor de 39,9 metri.Se presupune ca RQ-180 va putea actiona la o departare de 2.200 de kilometri de baza, putand ramane in aer timp de 24 de ore. De asemenea, nu este exclus ca aparatul sa fie adaptat pentru alimentare in zbor.

Printre alte proiecte secrete ale Pentagonului figureaza, de asemenea, avionul fara pilot Boeing X-37, care, prin aspectul sau exterior, seamana cu o naveta spatiala. Aparatul este destinat sa functioneze la altitudini de 200-750 de kilometri. Dupa toate probabilitatile, acest avion va fi folosit pentru actiuni de interceptare in spatiu cosmic, avand in vedere ca el poate scoate din functiune diferite instalatii aflate pe orbita.

Dronele si supravegherea populatiei

Dronele promit siguranta insa afecteaza dreptul la intimitate prin omniprezenta lor. Primele camere de suptaveghere promiteau o scadere a infractiunilor insa pe zi ce trece observam ca aceasta raspandire a lor a dus supravegherea populatiei la un nivel fara precedent, in timp ce infractorii au invatat cum sa se ascunda de aceste dispozitive. Putem oare crede ca se doreste supravegherea totala a popul atiei prin intermediul dronelor ? Cea mai mare problema a dronelor este aceea ca seamana cu niste avioane. Sunt uor de de tectat si doborat. Armata americana a

gasit solutia la aceasta problema: deghizarea lor in pasari. O drona deghizata in pasare este invizibila inamicului. Denumita Maveric si dotata cu aripi flexibile, aceasta poate zbura la altitudini de 7.500 metri si cu viteze de 105 km/h, fiind ideala pentru misiuni de recunoastere. Drona Maveric cantareste doar 1,1 kg si poate fi pregatita si lansata in mai putin de cinci minute de un singur soldat. Odat ce atinge altitudinea de 100 de metri, aceasta este complet silentioas pentru cei de la sol. Drona folosete baterii care i confera o autonomie de o ora de zbor, iar inlocuirea ei se poate face n 30 de secunde. Camera montata pe drona poate filma din orice unghi iar aparatul poate zbura chiar si in conditii meteo nefavorabile.

In viitorul apropiat, dronele nu vor mai insemna doar avioane fara pilot folosite pentru spionaj, ci si obiecte mult mai mici, de marimea si forma unor insecte sau pasari, care vor survola zonele interesante din punct de vedere strategic. In ultimii ani, cercetatorii din SUA au prezentat mai multe drone in miniatura, numite si Micro Vehicule Aeriene, care se deplaseaza pe baza tehnicilor folosite de insecte. Prima data cand acestea au fost observate s-a intamplat in 2007, atunci cand mai multe persoane aflate la un protest anti-razboi au vazut cum mai multe obiecte zburatoare ciudate se plimba deasupra lor.

Mai multi oameni au inceput sa acuze guvernul SUA ca a construit in secret insecte robotice folosite pentru spionaj. Desi

autoritatile au negat aceste acuzatii iar entomologii au sustinut ca de fapt ar fi fost libelule, speculatiile nu au incetat. In anul urmator, Fortele Aeriene ale SUA au prezentat spioni de marimea unor insecte, la fel de mici ca bondarii, care nu pot fi detectati si care pot zbura prin cladiri, fotografia, filma sau chiar ataca insurgenti sau teroristi. De asemenea, au fost dezvaluite planurile de a construi mini-drone letale, pana in 2015. Acest anunt a fost facut in 2008 si cum SUA rar dezvaluie care sunt adevaratele ei capacitati tehnologice, multi oameni se intreaba ce pun cu adevarat la cale. Cercetatorii s-au inspirat in crearea dronelor de la insecte, deoarece acestea au evoluat de-a lungul a mii de ani pentru a-si imbunatati zborul. Pana in prezent, acestia au creat drone cu ochi de gandac, urechi de liliac, aripi de pasare sau puf asemanator cu cel al albinelor, pentru a detecta armele chimice, biologice sau nucleare. SUA ar putea dispune de mult mai multe arme de acest tip, mai ales ca armata tarii este d estul de discreta in ceea ce priveste capacitatile sale tehnologice. Oficial, scopul dezvoltarii acestor noi arme este clar: scaderea sau chiar eliminarea prezentei umane in campul de lupta inamic. Aceste insecte robotizate ar urma sa fie folosite nu numai pentru spionaj si pentru a provoca pagube adversarilor, ci si pentru a facilita descoperirea victimelor conflictelor armate sau ale cataclismelor.

Statele Unite ale Americii doreste, de asemenea, sa stabileasca o prezenta similara si in oceanele lumii, prin utilizarea de drone subacvatice. Noile drone submarine, denumite Slocum Gliders (sau Planoare Gliders), nu au nevoie de c ombustibil pentru a functiona, ca in cazul dronelor aeriene.Ele se alimenteaza din curentul oceanelor, scaneaza zona inconjuratoare si ofera informatii navelor militare. Folosind un proces numit flotabilitate hidraulica, drona Slocum isi poate ajusta densitatea sa in functie de apa din jurul ei. Acest lucru permite ca drona sa se scufunde sau sa ridice printre curentii oceanici, deplasandu-se cu o viteza de pana la 1,6 km pe ora.

Insa am observat cum se pot intoarce aceste sisteme si impotriva civililor, iar daca exista cea mai mica sansa ca acest lucru sa se intample, stim sigur ca asa va fi. Se preconizeaza ca dronele vor supraveghea strazile, cartierele si cladirile din marile orase americane 24 ore din 24. Avand dimensiuni reduse si fiind aproape nedetectabile. Exista un tip de tehnologie de drone, Stare Gorgon, care poate urmari o zona 4 kilometri patrati din 12 unghiuri diferite. O alta tehnologie, ARGUS, poate gasi un obiect de doar 15 centimetri lungime, de la o inaltime de 6.000 de metri sipoate acoperi aproape 40 Km patrati. O drona echipata cu acest tip de tehnologie ar putea spiona un oras intreg. Politia din California este pe cale sa inceapa utilizarea dronei Qube, care e capabila sa zboare timp de 40 de minute la inaltimi de aproximativ 150 de metri, realizand supravegherea obiectivelor aflate la 1 km distanta. Am observat in ultimii ani cum tehnologia camerelor de supraveghere a inceput sa fie folosita in monitorizarea stricta a populatiei. Coreland asta cu supravegherea internetului, a tranzactiilor bancare, a telefoanelor si televizoarelor inteligente si adaugand elementul dronelor, putem afirma cu certitudine ca ne indreptam catre o era in care un Guvern Mondial va controla totul pe aceasta planeta. Semnalele au venit de ceva vreme insa oamenii continua sa vada doar o fata a monedei cu care au de a face. Cealalta fata va ramane ascunsa pana in ultimul moment