Sunteți pe pagina 1din 97

PLATFORMA AERIANA AEROPURTATA CU MODUL DE LUPTA STRATEGIC

Prezentare concept 1. Introducere 2. Cadrul general al confruntarilor moderne: nevoi si tendinte 3. Sistemele automatizate de tip unmanned: caracteristici, capabilitati si performante 4. Problematica generala a vehiculelor aeriene unmanned vis a vis de cele manned 5. Obiectivele generale 6. Obiectivele fazei de executie 7. Rezumatul fazei 8. Definirea conceptului platformei aeriene autonome cu modul de lupta strategic 9. Constructia aripii parapantei si a platformei aeropurtate 10. Particularitati care diferentiaza UAV cu aripa tip parapanta de celelalte tipuri de UAV-tip avion cu aripa rigida 11. Constructia modulului de lupta strategic 12. Pilotul automat 13. Capabilitatile sistemului robotic 14. Concluzii 15. Bibliografie

1. Introducere

Evolutia stiintei si tehnicii a cunoscut in ultima perioada de timp o curba ascendenta fara precedent, o multitudine de noi aplicatii ale unor fenomene indelung studiate si aprofundate facand ca existenta omului sa fie mai usoara, dandu-i posibilitatea sa aiba la indemana o multitudine de elemente care sa ii usureze munca, sa ii creasca productivitatea si sa ii dea satisfactia vietii. Pragul nivelului tehnologic foarte ridicat din zilele noastre a permis crearea de elemente robotizate capabile sa inlocuiasca forta vie in cadrul unor activitati care pana acum erau apanajul elementului uman, oferind o serie de avantaje enumerabile, fara sa avem pretentia de a fi exhaustivi: precizie marita in miscari spatiale, rezistenta in timp, prag de efort, viteza sporita de reactie, substituirea riscului (protectia vietii). Fara dezvoltarea continua si sustinuta a unor domenii la ora aceasta de varf cum ar fi electronica, mecatronica, automatica, stiinta informaticii si computerele, senzorii (camere video), laserii, omenirea ar fi evoluat poate altfel, mult mai lent. In paralel cu utilizarea tuturor acestor noi elemente sustinatoare a activitatii productive sociale si economice, o componenta de fundamentala legata de existenta si siguranta

omului il reprezinta factorul de securitate (apararea si securitatea), domeniul militar fiind beneficiarul constant al acestor aplicatii. Nu este de condamnat faptul ca omul are dreptul la detinerea elementelor de protectie necesare apararii vietii, intelegand in fapt societatea in ansamblu: nu exista element de noutate tehnica fara sa ii fi fost testat potentialul de aplicatie in tehnica si stiinta militara de aparare. Se pleaca de la premisa ca viata omului, a militarului, este mai presus de toate cea mai importanta. Este o metafora in randul militarilor aceea ca armata castigatoare este cea care si-a pastrat intacte trupele. Tehnica si tacticile, strategia manageriala militara s-au dezvoltat in stransa legatura cu componentele tehnologice: aparitia unor noi elemente cu potential militar (tancuri, vapoare, submarine, avioane, rachete) au modificat substantial, la timpul lor, tacticile de lupta atac si aparare. Ofensiva sustinuta, componentela a razboiului modern (cu caracter chirurgical) face parte din strategia militara actuala, operatiunile folosind un numar redus de personal militar. In ultimele decenii, robotii aerieni de tipul RPA - Remotely Piloted Aircraft si UAV Unmanned Aerial Vehicle si-au dovedit valoarea in operatiuni in intreaga lume. In prezent se lucreaza la cresterea capabilitatilor UAV deja existente si pentru dezvoltarea noilor sisteme cu capabilitati imbunatatite; imboldit partial de catre succesul fulminant al sistemelor UAV, s-a dezvoltat sistemul terestru echivalent MLV- Military Land Vehicle sau MGV Military Ground Vehicle. Scopul final pentru care sunt construiti robotii specializati ar fi de a ajuta la salvarea vietii militarilor in campul de lupta. Ca o continuare a eforturilor creatoare depuse de militari pentru realizarea de sisteme robotice cu performante si capabilitati noi, menite sa le sporeasca gradul de performanta, sa mentina gradul de combativitate al armatei, PLATFORMA AERIANA AUTONOMA CU MODUL DE LUPTA STRATEGIC este un produs conceptual nou, care se alatura celorlaltor componente automatizate aflate in campul de lupta, cu efecte vizibile, si care vine sa completeze gama de vehicule militare cu inalt grad de tehnicitate inglobata care se afla deja in teatrul de operatiuni, oferind o acoperire partiala intr-o bresa nesustinuta eficient, aceea de lupta antipersonale bazata pe tragere cu arma (pusca) de precizie combinat cu misiune de culegere de informatii video din proximitatea inamicului; modul este bazat pe conlucrarea a doua tipuri de roboti, tendinta marcanta care vine in intampinarea nevoilor elementare ale unei armate moderne, aceea de a fi reprezentata in campul de lupta de cat mai multe masini, inlocuitoare ale omului (militarului) in vederea salvarii vietii acestuia, mentinerii combativitatii, eficientei, presupunand existenta unui numar cat mai redus de militari activi insa foarte bine instruiti. Lupta si supravietuirea este modalitatea prin care trebuie sa se profite de toate oportunitatile oferite de campul de lupta in mod intelept, inteligent, cel mai neinsemnat detaliu putand sa fie firul subtire intre viata si moarte. Cu toate ca civilizatia moderna blameaza varsarea de sange si producerea de arme, din instinct de conservare societatea nu inceteaza sa se inarmeze. Introducerea si producerea de arme noi inseamna cercetare, inovare, continua dorinta de performanta pentru a intrece eventualele arme ale adversarului, asadar necesita fonduri importante si intotdeauna au fost gasite resursele necesare intrucat nevoia de securitate genereaza aceasta acceptare in defavoarea altor nevoi fals considerate mai putin importante; este un taram al permanentei schimbari, poate printre cele mai dinamice.

Campul de lupta modern si tacticile militare adaptate, suferind transformari continue pe masura dezvoltarii sustinute a tehnicii si tehnologiei senzorilor (camere video tv performante) este ilustrat prin aparitia de sisteme robotizate avansate avand capabilitati sporite, cu rol declarat de inlocuire a factorului uman, a fortei militare vii, in vederea protejarii acesteia. Propunerea de proiect vizeaza definirea conceptului de platforma aeriana autonoma cu modul de lupta strategic pentru a-i sustine potentialul, de a identifica noi capabilitati si posibilitati de utilizare a acestora in campul de lupta modern, si a utilizarilor mixte, civile si militare, de care se face raspunzator acest sistem dual.
Top

2. Cadrul general al confruntarilor moderne: nevoi si tendinte Necesitatile si tendintele luptelor moderne, decurg din cateva aspecte referitoare la eficienta, viteza si precizie. Scopul primordial al oricaror confruntari este acela de a proteja proprii soldati, fara a le diminua capacitatea de lupta simultan cu cresterea combativitatii. Enumeram succint cateva caracteristici de baza ale confruntarilor moderne:

reducerea pierderilor in randul militarilor capacitate combativa marita, cu numar mic de militari prezenti in campul de lupta respectarea vietii militarilor de sub comanda in virtutea onoarei militare, precum si a prizonierilor, atat in confruntarea pe campul de lupta cat si in zonele neimplicate reducerea numarului de victime colaterale, a erorilor razboi precis, chirurgical bazat pe lovituri numai impotriva sistemelor militare active statii de telecomunicatii, avioane de lupta; lovituri focusate pe elemente strategice, nodale, ale apararii adverse (radare); reducerea implicarii militarilor in misiuni periculoase prin tranzitia de la sisteme comandate uman la cele unmanned, introducerea de tehnologii moderne in multe sectoare ale vietii militare, trecerea misiunilor cu grad de risc foarte crescut sau cu factori de imprevizibilitate si risc potential, de la militari catre robotii aerieni, terestri reducerea necesarului de hrana pentru militari, cheltuieli de sanatate conducerea de la distanta folosind interfata tehnologica prietenoasa, cu grad mare de performanta, greu de interferat; sisteme multitasking, capabile sa conduca misiuni in paralel, in conditii de siguranta (tehnologia permite crearea de avioane autonome pentru culegerea de informatii, in locul avioanelor cu pilot) strategie moderna, tactica bazata pe cunoastere, pe informare profunda, pe culegere de informatii in timp real folosind sisteme satelit, video, foto, GPS; transmiterea de flux de date in timp real catre toate mediile militare, de la general pana la soldat

lovituri chirurgicale, munitie ghidata GPS, laser, tv, infrarosu reducerea costurilor militarilor legat de armament si sisteme de protectie personala tendinta reducerea cantitatii de munitie afectata distrugerii lovirii unei tinte viteza de deplasare a intreg arsenalului, invingerea rapida a adversarului; reducerea numarului de victime umane cucerirea treptata a teritoriului, razboi inteligent focusarea pe tinta, concentrarea mai multor tipuri de arme pentru combaterea eficienta a unei tinte puternice, foarte utila inamicului interoperativitatea intre avioane manned si unmanned, vehicule de teren, radare, supraveghere aeriana strategica, satelit, GPS asigura coordonarea perfecta a actiunilor implicarea puternica a aviatiei: este evidenta rapiditatea de distrugere a tintelor si durata redusa a misiunilor avioanelor pilotate, lucru care le fereste de amenintarea iminenta a antiaerienei deasupra spatiului inamic. Cresterea mobilitatii, implicit a capacitatii de transport, avansarea rapida in terenul inamic ocupat Cresterea securitatii trupelor, in razboiul asimetric, antiterorist: multe rovere, camere video, sisteme de asigurarea securitatii individuale (viata oricarui militar este foarte importanta si prin urmare trebuie pretuita si aparata) razboi informational, protectia datelor, a sistemelor de comunicatii date, managementul imbunatatit al fluxului de date crearea de interfete de comunicatie prietenoase om-masina, performante usor de manevrat ceea ce va creste gradul de operativitate in teren Oferirea de logistica umanitara populatiei civile afectate organizare tabere, asigurare adapost, paturi, hrana, apa, medicamente, asistenta de specialitate Protejarea economiei civile, a structurilor economice eficiente, continuitate in furnizarea de energie electrica, apa, transport, securizare aeroporturi, porturi comerciale, zone turistice, banci, burse, sistem de asigurari de sanatate, culturi agricole. Trebuie sa se tina cont de o strategie care remarca faptul ca razboiul nu e impotriva unui popor in sine, factorul civil nefiind implicat in confruntari si prin urmare nu trebuie sa fie afectat Desfasurarea pe o arie foarte ingusta a confruntarilor militare astfel incat sa nu se propage si sa se ajunga la conflagratii militare cu caracter mondial Luptele moderne sunt dominate de multe trasaturi atipice: razboi inegal, confruntari asimetrice, inamic prezent insa invizibil, lovind de la distanta, toate acestea promit dezvoltarea de arme specializate si de strategii care sa raspunda provocarilor atipice venind din zona confruntarilor

Sursele de spionaj reflecta o crestere a amenintarii pretutindeni provenind din lumea islamica. Bombele artizanale sunt foarte ieftine, si aici e vorba de o industrie care le face mai ieftine, mai inteligente, mai invizibile si mai putin costisitoare comparativ cu alte arme. Mediile in care bombele trebuie controlate este extrem de complex, continand nu numai o mare varietate de bombe si obiecte asemanatoare bombelor, dar si fenomene la scara mica care afecteaza si limiteaza performantele senzorilor. Este de asemeni un mediu periculos in care oamenii si mamiferele sunt puse in mare dificultate chiar si sub cele mai bune circumstante. Cand ne referim la confruntari moderne luam in calcul in special aceste tipuri locale de razboi. Pornind de la aceste considerente, putem dezvolta unele idei legate de modul concret in care pot fi indeplinite parte din caracteristicile confruntarilor moderne. Astfel, statele cu armate civilizate, avand introdusa poate cea mai multa tehnologie in toate structurile fortelor armate, au sesizat potentialul utilizarii eficiente a constructiilor unmanned si in mod subtil a inceput finantarea si dezvoltarea unei baze structurale performante, tehnologice si intelectuale, pentru realizarea de roboti de lupta. Acum, spunea presedintele George W. Bush intr-o alocutiune sustinuta la Washington pe teme de politica externa si de directivare a armatei, este clar ca armata nu are suficiente vehicule fara om (unmanned). Intram in era in care vehiculele de orice tip fara om la bord castiga o importanta mare in spatiu, pe pamant, in aer si pe apa. Iata o viziune de perspectiva care cu siguranta va schimba tot ce inseamna strategie la nivel de comanda a unei armate performante. Trendul sustinut in parte de succesul fulminant al pilotilor automati performanti este ca in intreaga flota de avioane sa fie de tip unmanned, sa fie acoperit intreg spectrul de misiuni in aer, pe teren si in apa de catre roboti de lupta, totul sa se petreaca intr-un mediu electronic, in care sistemele de comunicatii sa fie sigure, greu de distrus, reorientabile, flexibile, in sistemul multinod (daca cade un nod de comunicatii, fluxul de date sa fie automat preluat de catre alt sistem smiliar, via alta ruta). Nevoia de vehicule aeriene de lupta nepilotate uman a fost ilustrata prin recentele operatiuni militare din Asia de sud vest care a angajat avionului nepilotat Predator dotat cu rachete. UAV de recunoastere Predator a fost modificat cu succes si dotat cu rachete Hellfire aer-sol si implicat in Afganistan. Desi nu exista la ora actuala UAV cu capabilitati de lupta terestra, aceasta lipsa implica ca serviciile terestre sa determine capabilitatile strategice proprii pentru a evita sa le foloseasca atunci cand avioanele pilotate uman sau alte sisteme de arme (cum ar fi rachetele de croaziera ori balistice) ar putea fi mult mai potrivite. Cativa factori au contribuit la boomul anticipat in UAV. Astfel, tehnologia face pasi mari si se afla in puternica dezvoltare catre punctul in care este fezabila utilizarea vehiculelor fara om in operatiunile de lupta terestra.
Top

3. Sistemele automatizate de tip unmanned: caracteristici, capabilitati si performante Consistent cu cele amintite, exista programe stiintifice si tehnologice care trebuie implementate in demonstratoare cat mai curand.

Capabilitatile dezirabile pentru sisteme de tip unmanned sunt urmatoarele:

Capacitatea de a urmari harta, a evalua mediul, si de a realiza secventa observareangajare: detecteaza, clasifica, si identifica (sau ofera un grad mare de ceritudine) prezenta tintelor, delimitandu-le preferential cu succes de celelalte alte numeroase obiecte ce nu reprezinta tinte din mediul inconjurator. navigatie exact care permite fotografierea comun tactic si ofera o navigatie sigur viteza in conducerea misiunii, care sa fie aplicata nu numai vitezei cu care platformele pot acoperi zona periculoasa ci si vitezei de transfer a datelor, procesare si fuziunea informatiei culese (centralizarea si diseminarea) semnatura radar, magnetica, acustica si termica minimala abilitate de a opera in zone de risc capacitatea de putere suficienta pentru a suporta sistemele de propulsie si de lupta (senzori, computer ambarcat, comunicatii, si neutralizare) robustete si durabilitate pentru a fi fiabile in medii periculoase reducerea amprentei pana la gradul pe care il permite tehnologia, pentru a facilita manevrarea si flexibilitatea cu privire la transport si la desfasurare in campul de lupta usurinta la lansare si recuperare

In acest context, vehiculul unmanned este un sistem liber capabil sa se miste sub propria putere si control, fireste cu nivele variate de autonomie. Vom distinge variate tipuri de vehicule unmanned: pentru aer, sol, subacvatice si de suprafata (UAV, UGV, UUV, USV). Tehnologiile vehiculelor unmanned pot asigura unica alternativa viabila la confruntarile atipice, asimetrice, in care campul de lupta nu mai este in forma clasica ci ia forme foarte spectaculoase, de la lupta de gherila, acte teroriste, toate acestea necesita masuri si strategii adaptate, nespecifice conceptului clasic cunoscut de razboi. Tehnologiile care subliniaza si permit vehiculelor unmanned continua sa avanseze, sunt conduse de industriile telefoane mobile (celularelor) si de industria IT. Sursele de energie electrica imbunatatite, miniaturizarea si controlul autonom sunt cateva printre beneficii. Toate aceste tehnologii favorizeaza sistemele mici cu inteligenta inglobata (software). In timp ce vehiculele unmanned au un imens potential de utilizare in aceste medii, dezvoltarea senzorilor corespunzatori a ramas in urma. S-a observat ca nu au fost investitii suficient de bine sustinute in tehnologia senzorilor pentru aplicatii in medii greu penetrabile (ceata, noapte, fum, apa tulbure). Un sistem singur nu poate fi eficient peste intreaga arie de misiuni. Ce va fi necesar este o familie de sisteme unmanned pentru solutionarea problemelor misiunilor incepand de la ape adanci pana in aer. Astfel de sisteme trebuie sa fie clandestine, permisibile, si consumabile (nu mai poate fi recuperat). Avand foarte bune calitati intr-un anumit mediu de activitate, datele culese individual trebuie integrate (data fusion) astfel incat operatorii

sa poata avea la dispozitie pachete de date complete, la adevarata dimensiune si nu informatie fragmentata, disparata, greu de integrat. S-a ajuns la concluzia ca tehnologia vehiculelor unmanned este matura. Exista sisteme care pot fi utilizate atat in industrie cat si in comunitatea stiintifica de cercetare. Vehiculele unmanned sunt disponibile pentru explorari petroliere la adancime, pentru foraje , recunoastere in tevile mari, prospectiuni de adancime si topografice in mod complet autonom la intreaga adancime oceanica (4000 m). UAV sunt folosite pentru prospectiuni topologice si recunoastere de mare rezolutie (fidelitate), iar UGV sunt folosite in medii periculoase pentru o mare varietate de misiuni. Trebuie sa fie un efort concertat pentru a reduce costurile sistemelor unmanned. Pe cnd inovatia tehnologic este condus de industriile de calculatoare laptop si telefoane celulare, procesele de achizitie si de senzori par s culeg putine beneficii de la aceste inovatii. Etapele urmatoare prefigureaza dezvoltarea sistemelor de senzori astfel incat sa tina pasul cu sistemele electronice. In general vehiculele unmanned au capacitatea:

sa fie clandestine sa multiplice forta sa fie inlocuitor pentru oameni/mamifere

S- a vazut observat ca vehiculele unmanned, cand sunt dotate cu senzorii potriviti, ofera o oportunitate unica in asigurarea sprijinului in misiuni care sunt clandestine si sunt capabile sa reduca expunerea oamenilor sau mamiferelor la pericol. Daca este realizat potentialul pentru un numar mare de vehicule ieftine, mici, lucrand in retea, acestea pot servi ca si un aplificator de forta. Credem ca vehiculele unmanned vor avea un rol cu importanta crescuta in razboiul terestru, aerian si maritim. Amenintarea la adresa fortelor militare este crescuta din cauza vastei proliferari a numarului de tari utilizatoare, producatoare si exportatoare de explozibili in ultimii ani. In plus, actualmente sunt peste 300 de tipuri de arme, cu un grad de complexitate ridicat care pun probleme atat in cum sunt urmarite aceste dispozitive dar si in modul cum apar semnaturile lor la senzorii actuali. Folosirea explozibililor este inalt asimetrica. In trei incidente recente, pagubele create au fost vast mai mari decat costul original al bombei. Cateva dintre cauzele plauzibile sunt:

Accentul pe misiunea de contraofensiva terestra nu a fost corespunztoare la amenintare Imbunatatirea acceptarii culturale a sistemelor unmanned Datorita scepticismului si nivelului redus de cunoastere si de demonstrare a capacitatilor vehiculelor unmanned terestre si aeriene, acestea au dificultati in a fi acceptate in campul de lupta, uitand ca ele conduc la imbunatatirea vietii militarului si reduc riscul pierderii de vieti omenesti.

Cresterea folosirii vehiculelor unmanned in misiunile aeriene si terestre vor necesita investitii sustinute (in campul misiunilor permisibile, eficace de ncredere, si precise) si continuand schimbarea culturala (pentru acceptarea totala)

n trecut, cresterea contramasurilor de protejare aeriene si terestre nu fost corespunztoare cu amenintarea. ngrijorarea exist pentru c nevoia pentru investitie n tehnologia nou si inovativa va nfrunta dificultatea din imprejurarile fiscale actuale. Toate serviciile reflecta scepticism cand vine vorba de a investi in tehnologii pentru inlocuirea activitatilor care in prezent sunt sustinute de oameni. Totusi, Fortele militare au demonstrat deschidere si acceptare a sistemelor unmanned; de exemplu Tomahawk, torpiloare. Daca ar fi realizata intreaga capabilitate a sistemelor unmanned , atunci vor fi necesare investitii sustinute in campul sistemelor permisive, efective si sigure (fiabile), mergand impreuna, mana in mana, cu schimbarea culturala pentru asigurarea acceptarii totale a UAV si UGV in lupta alaturi de trupele militare. In general, modul de utilizare a capacitatilor vehiculelor unmanned aeriene (UAV) si terestre (UGV) urmareste cateva etape specifice fiecarui sistem unmanned. Primul pas il reprezinta evaluarea amenintarii. Daca este o amenintare cu risc redus, decizia evidenta este sa se continue misiunea. Daca evaluarea este aceea ca exista un potential ridicat de amenintare, urmeaza procedura de recunoastere/detectare. In fata detectiei unei tinte semnificative, urmatorii pasi sunt localizarea si clasificarea. Timpul ocupa un rol esential pentru procesul detectare-clasificare. Depinzand de situatia generala, pot fi necesare operatiuni clandestine Al doilea pas este unul al deciziei. Care este riscul implicat? Cat de critice sunt operatiunile (periculoase). Exista rute pentru misiuni alternative viabile (disponibile)? Trebuie neutralizata amenintarea?Ar trebui abandonata misiunea? Daca exista rute alternative disponibile (si dezirabile), atunci calea aleasa de urmat este evitarea. Trebuie gasita o noua ruta, si procesul incepe din nou sau se sfarseste. Daca decizia este de neutralizare a amenintarii, trebuie s fie desfsurat mecanismul corespunztor de lansare a atacului conform cu limitarile de timp, precizia si nevoia pentru operatiile clandestine; distrugerea amenintrii prevede o micsorare major de risc dac ea poate s fie ndeplinit cu confident, in clandestinitate. O miscare esentiala ramasa este fixarea pagubelor din lupta si balanta de risc si distrugeri. Urmrirea cu succes a amenintrii conduce la decizia de sustinere (continuare) a misiunii.

Cu cat creste gradul de acceptare a vehiculelor unmanned de orice tip in cadrul misiunilor militare, cu atat va fi sustinuta si promovata imaginea acestor vehicule si in mod implicit se vor gasi fonduri si bani pentru cercetare, dezvoltare si inzestrare

Cand toate tipurile de arme si obstacole sunt desfasurate corespunzator intr-un profil defensiv natural, mediul inconjurator constituie cea mai versata amenintare inamica intrucat ascunde in modul cel mai subtil (perfid) intreg profilul de arme. Nu numai ca sunt multe tipuri de arme, dar asa cum am notat anterior, gradul lor de sofisticare este in permanenta crestere. Cele mai noi tipuri de arme camuflate in plastic sunt foarte greu de localizat in majoritatea mediilor cat timp acestea au putine elemente metalice inglobate si formele pot mima vegetatie, pamant, roci sau alte obiecte naturale. In plus, o natiune pervertita sau o organizatie terorista ar putea folosi arme pentru a perturba efectiv punctele nodale sau centre esentiale continuitatii comertului mondial in intreaga lume. Timpul exorbitant necesar pentru curatirea pasajului, localizarea, neutralizarea si verificarea, utilizand fortele militare ale lumii libere, ar putea avea consecinte catastrofice in intreruperea comertului mondial.

Depinzand de locatie si de tipul de contraarma la care facem referire, ULV trebuie sa faca fata suprafetelor scufundabile, teren desfundat, asternut de vegetatie, zapada, teren inghetat, gheata, turbulenta aeriana, sedimente in suspensie si bioluminiscenta, precum si cu modificarile rapide ale vitezei sunetului, temperaturii si campurilor de concentratii minerale atat in timp cat si in spatiu, datorita propagarii fronturilor. Vrem sa subliniem astfel ca una din consecintele acestei complexitati este ca senzorii acustici sau optici, optoelectronici, sau de presiune, care functioneaza adecvat sau predictibil intr-un anumit mediu, pot sa nu functioneze corect in altul.

Bazndu-ne exclusiv pe climatologie pentru a determina performanta senzorului poate fi un mod de lucru foarte eronat. Mediul fizic este mai departe complicat de catre prezenta animalelor, pasarilor, norilor, avioanelor militare si civile, bancurilor locale de pesti, a flotelor de pescuit si a echipamentului lor, care poate fi desfasurat sau doar lasat sa pluteasca sau sa zboare ori se aseze pe fundul oceanului.

Ploile si furtunile pot reconfigura un camp de arme, profilul de fund al oceanului si profilul de plaja intr-o masura de zile sau saptamani, necesitand o recunoastere extensiva inaintea pregatirii pentru misiune. Cu alte cuvinte, mediul natural cunoaste o dinamica continua care influenteaza profilul dispunerii de arme intr-un mod greu predictibil, ceea ce face sa nu dispara necesitatea efectuarii de misiuni de verificare a situatiei concrete pe teren, inaintea pregatirii unei misiuni de amplaore, informatia proaspata fiind intotdeauna cea mai valoroasa.
Top

4. Problematica generala a vehiculelor aeriene unmanned vis a vis de cele manned

De-a lungul decadei trecute, aeronavele comandate de la distanta si vehiculele aeriene fara om la bord (unmanned) si-au dovedit valoarea in operatiuni in intreaga lume. Ministerul Apararii si Fortele Aeriene conlucreaza pentru cresterea capabilitatilor sistemelor unmanned existente deja si pentru a dezvolta noi sisteme cu capabilitati imbunatatite. In acest scop, eforturile fortelor aeriene sunt consecvente cu planurile conceptului de operatiuni in vigoare si cu crearea viziunii strategice a fortelor militare aeriene vis a vis de Remotely Piloted Aircraft si Unmanned Aerial Vehicle (Strategic Vision). Scopurile sale sunt de a descrie dezvoltarea RPA si UAV curente in contextul istoric modern; de a descrie provocarile majore privitoare la RPA si UAV, operatori, si elaboratori ai politicii; de a face recomandari pentru invingerea acestor provocari; si de a descrie calea de dezvoltare mai departe a RPA si UAV precum si integrarea lor in cadrul fortelor militare aeriene, unirea, si planurile coalitiei, operatiuni si capabilitati peste 20-25 de ani. Scopul The Strategic Vision este larg, incluzand de la mini si micro sisteme pana la siseme medii si mari (ambele categorii inarmate sau nu), aeronave cu aripa fixa sau rotativa, mai usoare decat aerul si subspatiale. Totusi, acest document nu incearca (attempt) sa rezolve numeroasele probleme asociate cu aceste sisteme disparate, insa in schimb lasa o strategie larga pentru problemele adresate pe care le ridica. The Strategic Vision implica o revizuire completa, serioasa a multor simulari si aplicatii militare RPA si UAV cu studiile transmise in cativa din anii trecuti. Procesul de asemeni include discutii extinse cu reprezentantii militari, precum si cu serviciile sora, si industrie. In ultimii 50 de ani, militarii au testat si angajat cu variabile grade de succes, numeroase sisteme RPA si UAV. Primul program UAV operational signifiant a fost Lightning Bug, care se baza pe o drona tinta. Lightning Bug a fost folosit pentru recunoastere tactica si a zburat aproape 3500 de iesiri in timpul Razboiului din Vietnam. In anii 1960 si 1970, fortele militare aeriene au incearcat sa identifice aplicatiile potrivite si pentru alte RPA si UAV. Cateva programe, cum ar fi programul D-21 Tagboard/Senior Bowl, a suferit de depasiri ale costurilor, teste nereusite, si cresteri ale cerintelor neverificate, cu mult peste capabilitatile tehnologice din vremea respectiva. Alte programe, incluzand Compass Arrow, nu au reusit sa gaseasca misiuni in fata situatiilor schimbarilor politice. Concret, detenta cu Uniunea Sovietica si apropierea de China au facut pe liderii americani refractari (reticenti) pentru a permite survoluri de recunoastere ale acestor tari. De asemeni, aparitia satelitilor de supraveghere cu capabilitati aproape in timp real au umbrit platformele de colectare date video tv (manned sau unmanned) intr-un timp cand persistenta nu era inca factorul cheie important in operatiunile de recunoastere. Dupa razboiul din Vietnam, Statele Unite au redus cheltuielile pentru UAV si in general pentru aparare. La sfarsitul anilor 1970 si la inceputul 1980, nu erau practic nici un program UAV sau RPA major. Un punct de cotitura in perceptia avuta despre capabilitatile unor avioane nepilotate uman a sosit devreme in anii 1980 in masura in care Israel a desfasurat cu succes un numar de diferite sisteme unmanned dezvoltate la inceputul anilor 1970. Un moment de rascruce a venit in Bekaa Valley din Liban in 1982. Intr-o operatiune planificata si coordonata cu atentie, fortele israeliene au folosit sisteme unmanned pentru culegerea de informatii aeriene, supraveghere si recunoastere si pentru

a activa radarele sirene, permitand avioanelor si rachetelor sol-aer sa distruga defensiva aeriana. Dupa episodul din campania de la Bekaa Valley, Statele Unite au inceput sa cumpere sisteme unmanned israeliene cum ar fi Pioneer, si sa dezvolte noi sisteme. Predator a fost dezvoltat ca un program al carui manager a fost marina, insa fiind operational pentru armata precum si cu un management de supervizare din partea intregului spectru de servicii implicate. Fortele militare aeriene au preluat controlul operational al programului 1996 si au dezvoltat mai departe sistemul Balkans ca pe o platforma de culegere de date video. Intre 1996 si 2004, sistemul Predator a evoluat intrun sprijin de lupta formidabil si a fost implicat in fiecare operatiune militara majora. Are mai mult de 100.000 de ore de zbor, cu 68% din aceste ore in medii operationale.Avionul unmanned Predator, armat cu misilele Hellfire continua sa fie unul dintre cele mai cerute sisteme militare pe piata, participand la executarea razboiului global impotriva terorismului prin cautarea, fixarea, urmarirea, tintirea, angajarea, si evaluarea locatiilor teroriste suspecte. UAV mici, incluzand Raven, Pointer, si Force Protection Aerial Surveillance System au jucat un rol important atat in Afghanistan cat si in Irak. Aceste sisteme portabile, pentru altitudine joasa, cu raza scurta de actiune au participat la asigurarea securitatii de baza, protectia fortelor militare, recunoastere si tintire. Micutele UAV sunt in crestere ca tipuri si modele si ofera o familie versatila de capabilitati.Asa cum sunt ilustrate datele, vasta majoritate a finantarii a venit catre programele fortelor aeriene unmanned. Fortele navale evalueaza RPA si UAV cu aripa fixa si aripa rotativa (pala) pentru protectia flotei, recunoastere, supraveghere a unei arii maritime foarte largi. O familie de RPA si UAV este o componenta majora a sistemului Army Future Combat. In plus pentru personalul din domeniul sistemelor Global Hawk in Italia si Marea Britanie care a sustinut operatiunile, fortele aeriene sunt in parteneriat cu German Air Force pentru un Euro Hawk.

UAV au capabilitati multiple si complexe si se evalueaza cerintele pentru capacitati ale UAV pentru mare altitudine, si anduranta prelungita in zona Pacificului. In plus la utilizarile militare standard ale RPA si UAV, sunt multe alte posibilitati de folosire a acestor sisteme: misiuni care includ operatiuni speciale, apararea teritoriului (patrularea pe granita, razboiul antidrog, detectarea chimica, biologica si radiologica, identificarea vaselor marine si interdictia), cautarea si salvarea civila, colectarea telemetrica aeriana a datelor si retransmisie, livrarea incarcaturii punct cu punct, colectarea datelor despre vreme, monitorizarea mediului inconjurator si a vietuitoarelor, precum si alte cercetari stiintifice, managementul national/international in situatii de urgenta. De la primul sau zbor in 1998, Global Hawk a zburat mai mult de 7000 ore. Mai mult de jumatate din aceste ore au fost inregistrate in timpul operatiunilor de lupta in Afghanistan si Irak. In timpul operatiunii ENDURING FREEDOM, Generalul Tommy Franks, Comandant U.S. Central Command, spunea: Vehiculele aeriene unmanned Global Hawk s-au aratat a fi inestimabile in oferirea de supraveghere pe termen lung, urmarire, identificare, evaluarea pagubelor loviturilor directe si colaterale. Global Hawk,

a zburat in iesiri apropiindu-se de 30 de ore ca durata si au oferit imagini a peste 600 de tinte intr-o singura misiune deasupra Afghanistanului. In operatiunea IRAQI FREEDOM, Global Hawk a oferit sansa de a arata noile concepte in tintirea contratimp cu misile dispozitive infrared active. Desi U-2 a implementat aceste concepte in 1999 in Kosovo, a fost meritul lui Global Hawk care a permis angajarea sa in misiuni cu rachete in zone cu lupte in timpul operatiunilor combatante. Ca rezultat, desi Global Hawk a zburat numai 5% din misiunile de mare altitudine, el a contabilizat 55% din tintirile sensibile evolutive in timp impotriva echipamentului de aparare aerian al inamicului. Este naucitor de plin de promisiuni, sperante si potential. RPA si UAV in ziua de azi

Fortele militare aeriene au acum oportunitatea unica sa construiasca reputatia UAV pe recentele succese in Balcani, Afghanistan, si Irak. Trei factori fundamentali se combina pentru a face sistemele unmanned mult mai atractive si fezabile, ca niciodata pana acum. In primul rand, avansul tehnologic ofera manevrare semnificativa. Noii senzori si incarcaturile de arme sunt mult mai mici, usoare si mult mai capabile, oferind o mare capabilitate pe unitatea de masa. Noile legaturi (transferuri) de date, in mod traditional problematica si veriga cea mai slaba a sistemelor unmanned, pot oferi conectivitate pe o banda larga pentru comanda si controlul vehiculelor, comanda si controlul incarcaturii ambarcate, si transferul (transmisia) de date. Avansul in tehnologia microprocesoarelor, dezvoltarea software, navigatia inertiala, sistemul de pozitionare globala permit crearea de sisteme robuste de control al zborului precum si procesarea (processing) onboard a datelor de la senzori (video, dar si de telemetrie a aeronavei). Noile materiale compozite si sistemele de propulsie imbunatatite conduc la constructii mai usoare, mai mici si mai invizibile, cu eficienta de consum conducand catre nivele de anduranta care intrec toleranta, suportabilitatea umana. In al doilea rand, situatiile de pe mapamond, mereu schimbatoare, evolutive, prezinta oportunitati unice pentru sistemele unmanned. Asa cum s-a afirmat de Defense Science Board, UAV sunt sistemele ideale care suporta caracterul ivit din natura asimetrica a razboiului. Sistemele unmanned pot opera in medii contaminate de agenti chimici, bacteriologici sau radioactivi.Ele pot opera de asemeni si in alte medii contestate de sistemele manned, cum ar fi altitudinile atat mai joase cat si mai inalte decat cele traversate in mod tipic de catre avioanele manned. Anduranta insemnata a unelor RPA si UAV asigura suport sustinut pentru multe tinte critice ai alte misiuni care necesita o mare continuitate decat aceea asigurata de avioanele manned sau de catre sistemele spatiale care trec in survol pentru scurt timp. UAV asigura capabilitatea unica de a se apropia de tinta si de a oferi o privire de ansamblu prin ochiul camerei de luat vederi. Marimea lor redusa, sistemele de propulsie silentioase si abilitatea de a transmite informatii direct la centrul de comanda sporeste eficienta combativa a fortelor militare.

In al treilea rand, atributele RPA si UAV permit noi capabilitati operative si avantaje. Lectiile invatate din recentele experiente puncteaza drumul care, cu cateva extensii, au adus deja avantaje la fortele militare aeriene si la comandantii de lupta. Avioane cu durata care depasesc limitarile umane aduc supraveghere persistenta (continua) la un nivel redus de iesiri. Cateva ore de zbor sunt pierdute datorita timpului de tranzit de ajungere deasupra tintei si de intoarcere acasa, altfel necesar avioanelor cu raza scurta/ durata. Astfel, mai putine decolari si aterizari inseamna uzura si expunerea la riscul de a gresi reduse. Tempourile echipelor de operare de la sol beneficiaza de generatia iesirilor reduse. Abilitatea de a opera in teatre de lupta aflate la distanta cu statii de la sol in garnizoanele de baza ale U.S., permit multor echipe sa zboare misiuni operationale fara sa se desfasoare la departare.Aceasta, de fapt, pe rand, reduc amprentele logistice inaintate, costurile de sustinere si cererile de forta de protectie activa si pentru personal. Perioadele de lucru ale echipelor devin irelevante fata de durata de zbor a avionului, deoarece schimburile echipelor pot fi facute pe baza perioadelor de optim a performantei umane sustinute si a atentiei. Mai putine iesiri reduc stresul familial si inseamna o mai buna pastrare a echipelor foarte bine instruite, decat antrenarea si dezvoltarea de noi echipe. Avantajele oferite de catre aviatia unmanned de durata indelungata nu pot fi pe deplin reflectate in costurile unitare ale avionului. Totusi, aceste avantaje permit un viitor acolo unde operatiunile anti-aeriene, pot fi suportate in masura in care se poate imagina de catre echipaje, conducere operativa si Centrul Combinat de Operatiuni Aeriene care raman in mod substantial fie in Statele Unite sau in centre de comanda indepartate de punctul efectelor operationale intentionate. Asa cum fortele militare aeriene se focuseaza pe dezvoltarea UAV mai sofisticate dedicate misiunilor de lupta aer-sol, aceasta va marca un alt pas catre o astfel de capabilitate. Este important sa tinem minte, in ciuda decadelor de experiente cu RPA si UAV, fortele militare aeriene sunt inca in stadii precoce de exploatare a intregului lor potential. Sisteme precum Predator si Global Hawk care au de la 15 pana la 30 ore durata de zbor, considerate a fi astazi persistente, dar care de fapt sunt primul pas pe calea care poate conduce la cresteri ale duratei de zbor cu cateva ordine de marime.

Atributele RPA si UAV Persistenta, penetrabilitate, proximitate

Unele sisteme unmanned sunt in stare zboare pentru durate de timp extinse, necesitand pauze numai pentru realimentare si intretinere de rutina sau de urgenta. Ca si avioanele manned, viitoarele RPA si UAV pot folosi caracteristicile de invizibilitate (stealth) si masuri defensive pentru penetrarea spatiilor aeriene ostile, zburand atata timp cat le permite combustibilul, parasirea spatiului aerian ostil pentru realimentare si apoi reintoarcerea. Totusi sistemele unmanned vor avea mult mai mare durata de zbor decat avioanele manned. Aceasta anduranta crescuta rezulta din avansul semnificativ al sistemelor de propulsie si al aerodinamicii; constructorii de avioane manned au acceptat aceste schimburi deoarece pilotii nu pot prelua avantajele perioadei extinse de timp.

Persistenta este permisa datorita unui numar de tehnologii. Motoarele eficiente si structurile de avion pot fi proiectate fara a privi la limitarile factorului uman; astfel, spatiul si greutatea alocate in mod normal echipajelor ambarcate si sistemelor de asigurare a vietii pot fi disponibile acum pentru mai multa incarcatura sau combustibil, sau pot fi schimbate pentru a proiecta avioane mai mici. Realimentarea autonoma in aer, folosind cisterne unmanned si sursele avansate de energie vor ingadui cresterea duratei de zbor. Combinate, aceste tehnologii ar putea conduce la sisteme, cum ar fi cele mai usoare decat aerul sau avioane spatiale, cu anduranta masurabila in saptamani, luni sau chiar ani. Acest nivel de anduranta va schimba planurile si conducerea misiunilor. RPA si UAV multimisiuni vor lucra impreuna cu sistemele manned si spatiale pentru a asigura acoperirea informativa continua a unei activitati a adversarului. Aceasta integrare sinergica va conduce la persistenta dominanta peste o zona definita, permitand sa contureze, afecteze si sa influenteze actiunile inamicului. Absenta echipajului de la bord elimina limitarile echipajului uman obosit in timpul unei misiuni indelungate. Sistemele unmanned pot combina senzori avansati, interfete ommasina si arhitecturi de comunicatie pe platformele zburatoare capabile de reinsarcinare (realocare) dinamica cu noi misiuni. Aici este potentialul in viitor pentru un om sa conduca multe vehicule.Aceasta capabilitate va fi dependenta de evolutia in automatica, interfete om-masina, politici de integrare aerospatiala, si politici de conducere.

RPA si UAV opereaza la o varietate de altitudini si pot contribui la persistenta si redundanta prin participarea la o retea de baza de comunicare si retransmisie la suprafata, aeriana, spatiala. In termenul apropiat, persistenta si flexibilitatea sistemelor unmanned poate contribui la urmarirea fortelor militare. In viitor, RPA si UAV de asemeni vor ajuta la identificarea combativa a fortelor neutre, adverse si necombatantilor. Aceasta retea stratificata poate sustine si spori sistemele de comunicatie terestre si bazate pe spatiu (sateliti). Unele sisteme unmanned vor fi ideal convenabile pentru a patrunde apararea adversa, de a se apropia de tinta si, posibil, sa atace ele insele aceste tinte.Prin avantajul dimensiunilor reduse, a manevrabilitatii crescute, a zborului la joasa inaltime, micile UAV pot ajuta la invingerea camuflajului, a ascunzatorilor, si tehnicilor de inselaciune pentru a localiza si identifica tinte.

Integrate, independente

Sistemele unmanned vin in era networkingului (lucrului in retele de calculatoare) de date, si prin urmare ele preiau intreg avantajul acestei tehnologii. Numeroase studii au indicat ca comanda net-centrica, controlul, si managementul luptei este crucial pentru succesul RPA si UAV. Operatiunile net-centric permit RPA, UAV sa conduca mai eficient misiuni

si sa creasca eficienta platformelor manned si spatiale. Pentru a realiza intregul potential al operatiunilor net-centric, protocoalele de network (retea de calculatoare) si platformele trebuie sa fie compatibile cu accesul pe baza de informatie la dezvoltarea sistemelor si trebuie sa ofere securitate, interoperabilitate, sprijin, sustinere si utilitate.

Folosind accesul net-centric, comanda si controlul avioanelor unmanned si a incarcaturilor lor pot fi efectuate prin centre de comanda pe pamant, apa sau aer de la distanta via legaturi de comunicare. In plus de aceasta, informatiile provenind de la senzori pot fi separate de legaturile de comanda ale avionului, permitand datelor de la senzori sa curga direct catre analisti, centrele decizionale si clientilor globali. Aceasta constructie are potentialul de a elibera platforma de constrangerile latimii de banda in mod normal asociate cu veriga de date mostenita prin constructie care cerea ca linia informativa sa treaca prin statia particulara de control la sol inainte ca datele procesate sa fie distribuite catre utilizatorii finali. Ea de asemeni faciliteaza diseminarea maxima a informatiilor provenind de la senzori facand acea informatie disponibila catre utilizatori, indiferent de locatia lor. Pentru eficienta maxima, RPA si UAV trebuie sa fie integrate intr-o retea globala la o asa extindere incat sa fie interdependente cu sistemele subsuprafata, suprafata, aeropurtate si spatiale (bazate pe sateliti). Capabilitatea fiecarei platforme, manned sau unmanned, creste pe masura ce se alatura la network platforme in plus. Interoperabilitatea, integrarea in reteaua de calculatoare, si prevederea impartirii informatiilor trebuie sa ramana principiile de ghidare pentru eforturile de cooperare in domeniul de securitate furnizand capabilitatile RPA si UAV catre aliati si partneri straini.

Interoperabilitatea este tot ce capabilitatile pe care le avem pot face operatiunile mai bune. Interdependenta este tot ce avem nevoie fara de care nu putem trai si este singura capabilitate pe care o avem. General Ronald E. Keys, Military Air Commander.

UAV vor completa fortele manned si pe cele spatiale prin incorporarea avantajelor sistemelor unmanned pentru a face Aerospace Force a secolului 21 mai capabila. Air Force Scientific Advisory Board

Integrarea consistenta a sistemelor umane, care incorporeaza factori umani - inginerie, mana de lucru, siguranta, si personal pentru a numi cateva consideratii, este un raspuns necesar la provocarile dezvoltarii si raspandirii sistemelor utilizabile, eficiente si sigure. Air Force Scientific Advisory Board

Abilitatea de a se elibera de sarcinile pamantene, prin implementarea autonomiei masinii, este unul dintre atributele cheie ale sistemelor unmanned. Computerele fac asta mult mai bine, raportand numai cand un anume lucru merita atentie. Dezvoltarea corespunzatoare a capacitatii de autonomie poate elibera de sarcini multe cerinte conduse direct de om. Imbunatatirile in privinta autonomiei arata potential pentru cresterea eficientei si a abilitatii oamenilor de a conduce mai multe avioane separat. Desi autonomia poate parea contrara integrarii, operatiile autonome de fapt maresc integrarea si interdependenta. Zborurile autonome si fixarea misiunilor dinamice sistemelor unmanned permit operatorilor sa se focuseze pe planificarea la inalt nivel si in luarea deciziilor. Aceste capabilitati permit celor care intocmesc planurile de misiuni sa trateze sistemele unmanned similar cu sistemele manned, reducand sau eliminand nevoia de incompatibilitate in timp sau in spatiul aerian. Fiecare operator RPA sau UAV poate controla simultan multiple vehicule, functie de misiune si de complexitatea sistemului. Managementul luptei poate fi rezident intr-un centru de operatiuni aeriene desfasurat la departare, o platforma de suprafata sau aeropurtata sau marina. Informatia poate fi transmisa catre locul indepartat via comunicatii directe, noduri de comunicatii retransmise ambarcate, sau comunicatii bazate pe spatiu (satelit). Conectarea directa la centru sau platforme aeropurtate este limitata la comunicatia in linie dreapta, insa nodurile de transmisie pentru comunicati si sateliti permite controlul rezervat distantelor foarte mari, insemnate.. Aceste noduri de comunicatie retransmisa pot fi RPA si UAV, avioane cu mobilitate carand pachete de subcomponente de comunicatie, retransmisie sau platforme terestre ori marine. De asemeni, fiecare RPA si UAV ar trebui sa fie pre-programat cu software de conducere in eventualitatea caderii partiale sau totale a comunicatiei. Aceasta ghidare ar putea include zborul normal, in timp ce se continua misiunea, asteptand restabilirea comunicatiei, si, dupa un timp de comunicatie prestabilit, reintoarcerea la baza sau continuand sa zboare spre alta locatie pre-determinata. Indrumarea avionului pentru cazurile de caderea intregului sistem trebuie de asemeni stabilita.. Asa cum RPA si UAV sunt integrate intr-o structura de forta, ele vor deveni amplificatoare de forta, crescand capabilitatile operationale, indiferent daca ne referim la capacitatea de transport sau baza de telecomunicatii.

Operatorii situati departe in mod constient, vor fi capabili sa coordoneze incadrarea armelor aer-sol a mai multor platforme in locatii multiple. Aceste operatiuni de lupta pot fi coordonate si controlate de catre centrul de comanda al operatiunilor fortelor militare aeriene care este conectat prin relee-baza de comunicatii (retransmise ) de suprafata, aeropurtate sau spatiale. In plus, aliatii si partenerii straini care opereaza RPA si UAV trebuie integrati in operatiunile coalitiei, ulterior sporind de flexibilitatea operationala a centrului de comanda si disponibilitatea activa nepretuita. Multidisciplinaritate (versatilitate)

Sistemele unmanned ofera comandantilor un grad mare de versatilitate prin capabilitatile lor de a folosi multiple combinatii de senzori. Fiecare viitor RPA si UAV, indiferent de misiunea primara, este potrivit si capabil de realizarea de misiuni de recunoastere, de a ataca tinta, si de a culege date meteo despre vreme. Senzorii on-board si procesoarele vor permite de asemeni RPA si UAV sa contribuie la evaluarea combativa. Multe vor fi capabile de a urmari fortele albastre ONU folosind tehnologia de identificare prieten sau inamic de urmatoarea generatie. De asemeni, multe RPA si UAV vor fi capabile de a actiona ca noduri de relee aeropurtate de retransmisie pentru comunicatii. Toate aceste misiuni secundare sau tertiare se pot desfasura fara efecte adverse asupra misiunii primare. Totusi, costul capabilitatilor adaugate trebuie sa fie evaluate conforme resurselor fiscale necesitate de capabilitate. Ca si avioanele manned avansate, viitoarele sisteme unmanned pot cara procesoare onboard imbunatatite fapt care permite sa dezvolte procese de culegere informatii brute de la senzorii de date. Aceasta capabilitate, cuplata cu legaturi de date rapide calculatorcalculator, comanda si control adecvate, are potentialul de a scadea semnificativ timpul impus de angajarea tintelor dependente de timp cu secunde sau minutes. Sistemele unmanned echipate in mod adecvat pot fi capabile de localizarea, identificarea, si nominalizarea tintelor potentiale in mod autonom, in timp ce prevede evaluari combatante catre centrele de decizie si luptatori in timp real via network. Sistemele unmanned inarmate pot oferi, in cateva circumstante, alternative low-cost, low-risk misiunilor manned. Operand in celule de lupta cu avioane manned sau cu alte avioane unmanned, RPA si UAV armate pot efectua distrugeri sau crea presiune asupra misiunilor defensive ale inamicului prin utilizarea unei combinatii de arme cinetice si non-cinetice. Preluand avantajul impartirii informatiilor real-time ale network, RPA si UAV armate pot angaja operatiuni distribuite impreuna cu platformele de lupta manned . Sistemele unmanned pot actiona si ca scuturi desfasurate avansat pentru avioanele manned, raportand locatiile adverse si, in unele cazuri, activand sistemele de defensiva aeriana pentru a expune localizarea acestor sisteme. In plus, RPA sau UAV supravietuitoare de lunga durata, pot ramane pe loc pentru a oferi informatii chiar dupa ce si-a epuizat armamentul. RPA si UAV inarmate pot capitaliza caracteristici de low-observabilitate si durata lunga de zbor, lucrand solitar sau in perechi de vanatori-ucigasi, pentru distrugerea tintelor de mare valoare si sensibile in timp adanc in teritoriul inamic. Viitoarele RPA si UAV pot fi capabile sa care incarcaturi mixte de armament cinetic si ne-cinetic. Camerele on-board electro-optice, senzori in infrarosu, radare, si alte sisteme de culegere de date vor oferi capabilitati de lupta si de evaluare a tintelor real-time pe multe platforme unmanned. Folosind o combinatie de senzori activi pe sistemele unmanned si senzori pasivi pe sistemele manned poate ajuta la reducerea necesitatii de radiere ale platformelor manned, prezervand capabilitatile lor de relativa invizibilitate.

Cheia in obtinerea modularizarii si permisivitatea versatilitatii RPA si UAV este conformitatea cu formatele comune de date si cu standardele de interfata. Modularizarea

este o alternativa la echiparea unei constructii aeriene cu fiecare capabilitate, aceasta ajutandu-ne in problema controlului greutatii. Compartimentele modulare pentru incarcatura, cadrele structurale ale avionului reconfigurabile si puncte de atasare, si software receptiv de control al zborului care este in conformitate cu standardele comune permit re-tasking rapid al vehiculelor in orice moment. Unele din categoriile generale de incarcaturi ale potentialelor RPA si UAV includ relee de comunicatie, senzori si procesoare, reaprovizionari logistice, si arme. Armamentul include cateva tipuri de baza: munitie cinetica traditionala, arme non-cinetice (incluzand armele non-letale), si incarcaturi pentru operatiuni de informare. RPA si UAV inarmate pot conduce misiuni trecatoare (transient) traditionale, cum ar fi atacul electronic aeropurtat, si noi misiuni de lunga durata, cum ar fi dominarea persistenta a zonei. Depinzand de profilul misiunii si de mediul de amenintare anticipat, incarcaturile pot contine arme cinetice si arme necinetice potrivite. La fel cu sistemele manned, munitiile mici, necostisitoare, cu precizie scazuta vor permite lovituri chirurgicale impotriva nodurilor strategice ale infrastructurii adverse cu distrugeri colaterale minime. Utilizarea armelor necinetice poate de asemeni contribui la reducerea pagubelor colaterale. Sistemele unmanned pot de asemenea conduce operatiuni de information. Ele pot contribui la misiuni de operatiuni psihologice prin transmisia catre trupele adverse sau lansand prospecte populatiei civile. RPA si UAV ar putea dealtfel conduce misiuni de inalt risc, foarte apreciate contramasuri electronice, cum ar fi bruiajul nodurilor specifice de comunicatie sau oferind presiune persistenta asupra misiunilor defensivei inamice impotriva sistemelor puternice de amenintare. Sistemele unmanned pot dealtfel contribui la operatiuni militare de inselaciune.

Flexibilitatea si eficienta misiunii vor creste oferind un nivel de risc acceptabil ceva mai mare comparativ cu operatiunile manned. Datorita sistemelor unmanned pot fi aruncate in lupta fara a trebui sa asteptam pentru ca informatiile se cautare si salvare sa devina disponibile, comandantii si-au marit flexibilitatea in dezvoltarea planurilor de campanie, urmarind tinte mai rapid, conducand suprimarea misiunilor antiaeriene inamice mai devreme intr-o campanie, si oferind forta mai mare de protectie in tot spectrul de operatiuni aeriene, terestre si maritime. De asemeni, unele sisteme unmanned pot fi capabile de sprijin suport sau pot sa conduca misiuni combative de cautare si salvare. Multe RPA si UAV pot necesita mai putin suport operational pentru desfasurare in camp de lupta avansata, conducand implicit la reducerea cerintelor de forta de protectie. Un numar de cativa factori vor contribui la dezvoltarea continua a sistemelor unmanned avand o amprenta operationala redusa. Primul, un singur operator poate fi capbil sa conduca mai multe RPA sau UAV, necesitand in principiu mai putin efort uman per vehicul. Cat timp aceasta poate necesita un numar mai mare de operatori pentru manevrarea statiilor de control de la sol pe timpul misiunilor de mare durata, acei operatori nu au nevoie sa fie desfasurati departe. In al doilea rand, sistemele unmanned

care sunt realimentabile in aer si capabile de aterizare si decolare autonoma pot sa nu necesite operatori desfasurati departe pentru lansare si recuperare. Astfel de vehicul pot decola din America, sa isi duca la bun sfarsit misiunea sa, si sa se reintoarca acasa sau pe un aerodrom care sa nu fie in teatrul de operatiuni. In al treilea rand, RPA si UAV care au raza de actiune marita si ofera persistenta lasa loc unei sarcini mai putin in teatrul aerian pretios al realimentarii in aer. In al patrulea rand, in multe dintre UAV, in mod special micile UAV, motoarele servo vor inlocui sistemele hidraulice care necesita mentenanta ridicata. In final, avioanele modulare sau morphing vor putea candva sa permita unei singure platforme sa execute multiple misiuni disparate, conducand la reducerea numarului de avioane si o reducere viitoare a sprijinului necesar. Micile UAV ofera utilizatorilor sai o mare afacere si flexibilitate in planningul misiunilor prin contributia la recunoasterea tactica, urmariea fortei militare, evaluari combative, colectare date despre vreme si protectia fortei. UAVs man-portable pot de asemeni contribui la operatiunile de lupta urbana si operatiuni de stabilitate oferind sprijin pentru misiunile enumerate anterior, plus recunoastere la joasa altitude, releu de retransmisie de comunicatii, si operatiuni psihologice. Micile UAV ar trebui sa continue sa scada in dimensiune, greutate, si complexitate a interfetei umane, acestea usurand sarcina de sprijin suport ale utilizatorilor din fortele militare aeriene. Aceste sisteme pot deveni atat de ieftine incat sa devina disponibile precum munitia.

Provocari Limitari similare cu sistemele manned

Pentru toate avioanele, greutatea vehiculelor este o provocatoare problema. Capacitatea de incarcare si durata de zbor, implicit capacitatea de combustibil sunt invers proportionale. Noile materiale si tehnicile de constructie pot scadea greutatea, aceasta crescand raza de actiune si sarcina utila. De asemeni, sistemele de propulsie au potentialul de a fi mai usoare si in acelasi timp oferind tractiune mai mare si eficienta in consumul de combustibil. Ca si la avioanele manned, avioanele unmanned sunt susceptibile la conditiile meteo extreme si vulnerabile la amenintarile cu arme cinetice sau non-cinetice.Acesta este in special cazul cu UAV relativ mari, care merg incet, la altitudine joasa si care nu sunt dotate cu echipamente de supravietuire de urmatoarea generatie (capabile de operatiuni zi/noapte in medii ostile). De asemeni, datorita limitarilor de plaja ale unor arme non-cinetice, atat avioanele manned cat si cele unmanned care folosesc aceste arme trebuie sa angajeze tinte de la joasa altitudine, crescandu-si vulnerabilitatea. Precum avioanele manned, avioanele unmanned pot sa-si atenueze vulnerabilitatea la atacurile inamice prin design care sa permita observabilitatea dificila, replanificarea dinamica in zbor a misiunilor, arme aer-aer pentru propria aparare, contramasuri electronice, precum si alte sisteme defensive active precum foite antiradar si flacari, si sprijin de la alte avioane atat manned cat si unmanned. De asemeni, RPA si UAV pot fi facute mult mai inteligente si nepredictibile, multe asemeni sistemelor

manned, folosind procesoare avansate si software pentru managementul misiunilor pentru a prezenta o problema mai dificila pentru adversari. Noile forme proiectate trebuie in mod necesar sa incorporeze o investitie in navigabilitate si supravietuire consistent cu importanta misiunii. Asemeni avioanelor timpurii manned, sistemele curente unmanned sufera de lipsuri in fiabilitate. Totusi tranzitia programelor Predator si Global Hawk de la Advanced Concept Technology Demonstration la avioane UAV de productie si operatorii au devenit mai priceputi, rata de greseli fiind in declin. Rata medie de accidente pentru Predator din 1999 pana in 2004 a fost de aproximativ 24 greseli per 100,000 ore de zbor. Totusi, trendul general este in descrestere. De asemeni, in timp ce rata de accidente pentru Predator si Global Hawk sunt fiecare cu un ordin de marime mai mari decat rata de accidente din fortele militare aeriene la avioanele manned, sunt sub ratele stabilite in documentatiile despre cerintele operationale pentru acest tip de sisteme unmanned.

Monitoarele imbunatatite ale operatorilor de calculator, controlul avansat al zborurilor incluzand decolarea si aterizarea automata pentru Predator, si antrenamentul crescut ar trebui sa contribuie la acest trend. Se anticipeaza ca plafoanele de rata a accidentelor stabilite in 2002 OSD UAV Roadmap vor fi atinse sau depasite. Aceasta problema de fiabilitate este direct legata de cost. Repararea si inlocuirea sistemelor distruse sau cu pagube devine scumpa foarte repede. De asemeni, pe masura ce subsisteme redundante sunt incorporate in RPA si UAV pentru prevenirea accidentelor, fiabilitatea creste, dar la fel si costurile sistemului. Investitia continua in redundanta subsistemelor, care sunt practice si eficiente ca si cost, va continua sa creasca fiabilitatea. De exemplu, multe RPA si UAV curente sunt sisteme cu un singur motor. Sistemele cu doua motoare gemene pot arata a fi mai fiabile, dar nevoia de fiabilitate trebuie sa fie pusa in balanta cu costurile adaugate, greutate si complexitate. De asemeni, antrenamentul crescut, cresterea experientei operationale, si avansul in software de control al zborului vor avea ca rezultat scaderea ratei de greseala in zbor. Air Force trebuie sa continue sa investeasca in interfete umane imbunatatite, crescand antrenamentul operatorilor si a tehnicienilor, si dezvoltarea unor cariere in noi directii. Aceste investitii ar trebui sa faca sa imbunatateasca fiabilitatea sistemului si sa reduca numarul de greseli atribuite factorilor umani. In termenul apropiat, nu este posibil ca sistemele unmanned sa demonstreze aceeasi fiabilitate ca si sistemele manned. In 2002 OSD UAV Roadmap se provoaca serviciile de a scadea ratele de greseli anuale pentru modelele mari de UAV la mai putin de 20 per 100,000 ore de zbor pentru FY09 si mai putin de 15 per 100,000 ore de zbor pentru FY15. Studiile ofera un numar de recomandari pentru reducerea ratei de greseli pentru RPA si UAV, incluzand incorporarea standardelor de fiabilitate rezonabile in procesul de achizitie.Fortele militare aeriene au fost de acord cu aceste recomandari si lucreaza la imbunatatirea fiabilitatii fara cresterea costurilor la un nivel inacceptabil. Schimbarea mediului amenintator si ciclurile de viata ale tehnologiei accelerate creeaza propriile provocari pentru fortele militare aeriene. Avioanele curente, incluzand sistemele unmanned, sunt cumva limitate in sarcina utila si optiunile de misiune. Pe masura ce

adversarii cresc in folosirea tehnologiilor comerciale cu cicluri scurte de viata, sistemele viitoare trebuie sa fie capabile sa se adapteze si sa incorporeze noi capabilitati. Cu alte cuvinte, fortele aeriene trebuie sa gaseasca modalitatile pentru a adopta si integra o tehnologie particulara inainte ca urmatorul avans tehnologic sa faca din aceasta tehnologie una deja invechita. Fortele aeriene trebuie sa exploateze noi arii tehnologice, cum ar fi vehiculele mai usoare decat aerul si vehiculele suborbitale, structuri morphing, sisteme avansate de propulsie, interfete om-calculator avansate, si sisteme de energie directa. De asemeni, fortele militare aeriene trebuie sa dezvolte aparare impotriva acestor tehnologii. deoarece si adversarii ar putea investi in ele.

Integrarea aerospatiala si management

Sistemele unmanned trebuie sa fie integrate intr-un spatiu aerian national si international. Operarea RPA si UAV inauntrul ariilor restrictionate si avertizate in America conduce la discretie a operatiunilor fortelor militare aeriene. Operatiunile in spatiul aerian necesita certificat Federal Aviation Administration (FAA), Certificate of Authorization, precum si Letter of Authorization negociata cu regiunea corespunzatoare FAA. Fortele militare aeriene in mod curent are cateva intelegeri pe hartie cu FAA, si toate au permis RPA si UAV sa opereze in afara ariilor resctrictionate sau avertizate cand a fost nevoie pentru a atinge cerintele misiunii. Ca si sistemele manned, pentru a opera in sau prin spatiul aerian al altei natiuni suverane, acest lucru va necesita in general obtinerea in avans a permisiunii de survol. OSD UAV Roadmap a instruit fortele militare aeriene sa coordoneze revizuirea FAA Order 7610.4 pentru inlocuirea cerintelor pentru utilizarea a procesului de Certificate Of Authorization pentru toate UAV cu unul pentru utilizarea unei forme DD175 specifice pentru calificarea UAV. Similar, 2004 Defense Science Board UAV Study a facut un numar de recomandari pentru integrarea RPA si UAV in spatiul aerian national. Fortele militare aeriene au fost de acord cu aceste recomandari. De asemeni, fortele militare aeriene conlucreaza cu celelalte servicii, si agentii ale guvernamentale pentru a dezvolta tehnologii, precum sisteme sesizeaza si evita, care vor creste siguranta zborului. Urmatorul scop pentru operatorii RPA este de a fi capabili sa urmareasca un plan de zbor si sa zboare deasupra traficului aerian comercial, cu unele restrictii in urcarea si coborarea in spatiul aerian care de asemeni este folosit de avioanele comerciale. Din 2025, RPA si UAV operatorii pot fi in stare sa urmareasca un plan de zbor instrumental si sa zboare oriunde in spatiul aerian intern sau international.

Pe masura ce sistemele unmanned cresc ca numar si ca tipuri, fortele militare aeriene trebuie sa fie pregatite sa gestioneze proliferarea lor in spatiul aerian national, international, si de lupta. Fortele aeriene militare trebuie sa se miste mai departe si sa treaca de opozitia dintre avioanele manned si avioanele unmanned si sa conlucreze catre

integrare. RPA si UAV opereaza si vor continua sa opereze la aceleasi altitudini si viteze de zbor ca si celelalte platforme unmanned sau manned. Procedurile de integrare trebuie sa fie rafinate pentru a permite flexibilitate maxima in spatiul de lupta, in acelasi timp minimizand potentialul de greseli. Incompatibilitatea procedurala poate fi necesara pentru a permite zborul intregului numar de mici UAV operand la altitudini mici. In lupta aeriana, marile RPA care opereaza la altitudini mari unde conflictele cu avioanele manned sunt mult mai probabile trebuie sa participe la procesul Air Tasking Order/Air Coordination Order. Totusi, proceduri receptive, agile, de integrare, care permit schimburi rapide cu spatiul aerian trebuie sa fie de asemeni dezvoltate, permitand RPA si UAV mai mult sa sporeasca decat sa impiedice efectuarea misiunii. Unind proceduri si standarde pentru colectarea informatiilor si diseminarea lor vor permite celor care iau deciziile la toate nivelele sa realizeze o comanda si un control flexibile pentru a executa misiunea. Aceste proceduri vor permite RPA si UAV sa realizeze atat misiunile preplanificate cat si misiunile urgente. In plus fata de capabilitatile sale, multe RPA si UAV poseda capabilitati de lupta ofensive, dandu-le capabilitatea de a indeplini multiple roluri, adesea la aceeasi iesire in zbor. In spatiul aerian civil , controlorii de air traffic trebuie sa fie in stare sa interactioneze cu vehiculele unmanned utilizand aceleasi seturi de proceduri ca si pentru avioanele manned. Aceasta prezinta o mare provocare pe masura ce fortele militare aeriene, alte structuri de servicii si agentii, si alte tari introduc in inventar variate RPA si UAV. Spre exemplu, fiecare tara gestioneaza emitatorii de radio frecventa din interiorul granitelor sale, si frecventele folosite pentru controlul avioanelor in alta tara pot sa nu fie disponibile pentru utilizare in acea tara. Din nou, noile tehnologii cum ar fi senzorii imbunatatiti si sisteme de emisie cu soft programabile vor asista la adresarea tuturor provocarilor infruntate in timpul atat a operatiunilor de lupta cat si in situatiile pe timp de pace. Ideal, fiecare baza care suporta avioane manned ar trebui sa fie in stare sa se acomodeze cu implementarea si cu operatiunile RPA si UAV in cursul normal al derularii activitatii, si nu precum evenimente unice separate. Aceasta implica, printre alte lucruri, campul sistemelor noi de pozitie, navigatie, si timing, publicarea de harti precise pentru fiecare camp aerian, dezvoltarea unui sistem aprobat de seturi de sisteme de navigatie si de evitare a coliziunilor pentru toate sistemele unmanned, si implementarea de proceduri comune de tratare a alertei de tranzit. Carpaceala de astazi de platforme de baza si solutii concepute ca platforme unice trebuie sa ofere calea spre solutii suficient de robuste pentru a satisface cerintele spatiului aerian international pentru majoritatea claselor de spatiu aerian si campuri de zbor.

Cost

In mod curent, costurile de dezvoltare si de achizitionare per unitate si per kg ale vehiculelor aeriene unmanned de marime medie sunt similare cu costurile asociate vehiculelor manned. Fortele militare aeriene trebuie sa continue sa scoata in evidenta aplicatiile tehnologiilor avansate si proceselor pentru platformele unmanned precum si ale celor manned, folosind subsisteme comune acolo unde este fezabil. In plus, procesarea ar trebui sa priveasca si sa caute pentru fiecare oportunitate sa incarce cerintele sistemului si sa castige spatiu de proiectare datorita indepartarii omului din avion. Relocarea echipajului avionului ar trebui intotdeauna sa conduca la cresteri de eficienta. In timp ce costurile de procurare per-unitate pot rivaliza costurile sistemelor manned, costurile life-cycle de operare si mentenanta pot fi semnificativ scazute. Spre exemplu, antrenamentul operatorului potential poate fi condus folosind simulatoare de misiune robuste, reducand sau eliminand nevoia zborurilor de antrenament dedicate cu avioanele actuale.Reducerea utilizarii avioanelor pentru antrenament conduce si la mai putina mentenanta si la o mai mare disponibilitate pentru utilizarea lor operationala in lupta. Bazat pe studii recente si pe nivelurile fondurilor de finantare proiectate curent, nu este nevoie de cresteri bugetare mari in finantarea cercetarii si dezvoltarii in aria tehnologiei de observabilitate redusa sau invizibilitate. Sistemele unmanned pot folosi o combinatie de tehnologii pentru low-observabilitate, contramasuri electronice, aparare activa, si zbor la mare altitudine pentru a obtine un nivel de protectie comparabil cu cel al sistemelor manned avansate. Totusi, tehnologiile de propulsie precum si tehnologiile care permit operatii autonome, incluzand interfete om-calculator robuste pentru situatii neprevazute si omisiunile de sistem, necesita o crescuta scoatere in evidenta; multe din atributele potentiale ale sistemelor unmanned pot fi realizate numai prin avans in aceste arii care in mod curent nu sunt programate sau finantate pe deplin. Sistemele unmanned, cu timpul lor indelungat de zbor, colecteaza o cantitate vasta de imagine, insa nu exista nici un fel de politica sau metodologie pentru retinerea sau inmagazinarea acestor date. Fiecare unitate isi dezvolta politici pentru arhivarea si eventual pastrarea imaginilor pe care le iau. Fara o baza ferma in cerinte, aceasta creste costurile locale de hardware si munca umana. Fortele aeriene militare trebuie sa lucreze impreuna cu alte servicii pentru a stabili politici pentru dispunerea datelor imagistice de recunoastere pentru a conduce in panta descendenta aceste costuri. Spatiul comercial este o provocare semnificativa pe care o vor infrunta sistemele unmanned cat timp ambele sisteme, manned si unmanned cresc in cost si in complexitate. Provocarea consta in gasirea combinatiei potrivite de sisteme manned si unmanned intrun mediu revenue-neutral; resultatul putand fi un numar total de sisteme ceva mai scazut. Adresarea acestei provocari necesita gandire inovativa. De exemplu, cand proiecteaza noi RPA si UAV, fortele militare aeriene si alte servicii conexe interesate ar trebui sa considere cand anume un numar mare de sisteme mici, necostisitoare, ar putea sa ofere aceeasi capabilitate sau chiar imbunatatita oferita de un numar mai mic de sisteme mari insa, mult mai costisitoare. Asadar, alaturand cumparaturile se poate aduce economie si costuri per unitate mai scazute.

Strategia de achizitie si de sustinere

Asa cum este cazul cu multe capabilitati revolutionare, sistemele unmanned din inventarul operational curent au fost larg dezvoltate ca un rezultat al technologiei impinge (push ) decat cerintele unei tehnologii trage (pull. ) Ambele programe Predator si Global Hawk au inceput ca programe demonstratoare si au fost repede introduse in serviciu operational fara a merge prin cerintele traditionale si procesele de achizitie.

Similar, programul Joint Unmanned Combat Air Systems a fost un Capabilities Demonstration Program care nu a rezultat dintr-un proces de cerinte formal sau analiza ariei de misiuni. In timp ce processul de demonstrator are camp de dezvoltare tehnologica rapida care s-a dovedit folositoare la avioanele de lupta, exista dezavantaje la utilizarea demonstratoarelor pentru achizitie. In cateva cazuri, rezultatele finale sunt la limita, datorita unor sisteme patentate care nu sunt complet integrate cu alte sisteme. Adesea, nu sunt planuri de operare, antrenament, mentenanta si suport sau concepte de incadrare asociate. In lipsa desenelor ingineresti, date de test in zbor, documentatie software, si date de intretinere a sistemului adesea conduce la esec pentru dezvoltarea de simulari precise pentru antrenamentul operatorilor. Achizitiile bazate pe demonstratoare sunt mai putin potrivite pentru a asigura stocuri adecvate de piese de schimb. Aceste caderi scurte cresc costurile operationale si de mentenanta si impiedica abilitatea fortelor militare aeriene de a lua maximum de avantaj pe care il ofera capabilitatile revolutionare. Beneficiul principal al procesului de demonstrator este faptul ca procesul este acela cand perioadele ciclice pentru introducerea tehnologiilor comerciale sunt mai scurte, dar ele sunt adesea mai scurte decat procesul de prelucrare traditional pe care il poate gazdui. Acesta este adevarat in mod particular pentru centrele speciale de control ale RPA si UAV bazate pe computer- si retele de computere. Fortele militare aeriene ar trebui sa ia in considerare pentru aceste subsisteme schimbul dintre managementul configuratiei bazata pe hardware si managementul configuratiei bazate pe interfata si luarea in consideratie a cumparaturilor cu golirea locala a platformelor, decat cumparaturile de tip pe viata pentru articolele comerciale adevarate. Procesul de achizitie standard este uneori vazut ca impiedicand inovatia si nefiind suficient de transformational. Astfel de criticisme ignora nevoia de comanda operationala pentru satisfacerea cerintelor validate, integrarea sistemelor umane, sustinerea sistemului de arme, si integrarea noilor sisteme de arme intr-o structura larga de forte. Fortele militare aeriene trebuie sa se ingrijeasca de dezvoltarea de tehnologii si concepte care pot

participa la indeplinirea cerintelor care sunt validate prin Joint Capabilities Integration si Development System.

De asemeni, dezvoltarea tehnologica in spirala ajuta la urgentarea procesului de achizitie pentru a oferi sisteme operationale catre luptatorii in campul de lupta mult mai repede. Utilizarea operationala conduce catre dezvoltarea mai departe de spirale tehnologice, pe rand canducand catre sisteme mai capabile decat oricand. Totusi, spirala dezvoltarii poate conduce la cresterea costurilor datorate cumpararii de cantitate mica pentru fiecare configuratie de sistem. Face de asemeni dificil controlul configuratiei, cu impact asupra managementului canalului de furnizare, intrebuintarea datelor tehnice si aplicabilitatea, si disponibilitatea avioanelor datorita potrivirii modificarilor. Configuratiile cu sisteme multiple necesita numar crescut de parti disparate pentru pastrarea in inventar pana cand sistemele produse in spiralele tehnologice timpurii sunt repotrivite. Cateva subsisteme critice au de asemeni un impact major asupra capabilitatii sistemului; un exemplu in acest sens este efectul pe care eficienta propulsiei il are asupra razei de actiune a avionului si a andurantei (timp de survol). Alegerile din proiectare trebuie sa minimizeze costurile totale ale sistenmului si sa maximizeze capabilitatile operationale luand in considerare imbunatatirile spiralelor tehnologice viitoare. Fortele militare aeriene trebuie sa cantareasca acesti factori inainte de urmarirea a noi spirale tehnologice de dezvoltare. Processul de achizitie pentru RPA si UAV, chiar daca urmareste modelul de achizitie traditional ori continua sa foloseasca procesul demonstrator, trebuie considerate costurile ciclurilor de viata, incluzand fiabilitatea si mentenanta, ca si constrangeri de proiectare. Sistemele unmanned, in mod particular RPA si UAV de lunga durata, ofera promisiunea unor reduceri dramatice in mentenanta om-ora per ora de zbor. Aceasta, impreuna cu cerintele de zboruri reduse de antrenament pentru operator, au potentialul de a transforma cerintele de mentenanta umana de la cea bazata pe munca catre cea bazata pe cunostinte (abilitati). Paradigmele logistice si de antrenament ale fortelor militare aeriene trebuie sa fie reconcepute pentru a se ajusta si castiga foloase din aceasta schimbare. Acei responsabili cu sustinerea RPA si UAV ar trebui sa considere contractele suport bazate pe performanta si parteneriate public-privat pentru sustinerea nivelului de magazinare, managementul caii de aprovizionare, sprijin ingineresc, si management de configuratie bazat pe optiunea celei mai bune valori pentru fortele aeriene. Referitor la controlul logistic si inventar, fortele aeriene trebuie sa vina cu termeni specifici pentru tratarea RPA si UAV care sunt considerate avioane versus constructii aeriene care pot fi tratate drept echipament consumabil sau de uzura. Avioanele au emise numere de coada si au cicluri de viata peste care costurile sunt considerate amortizate. Cand avionul este avariat sau distrus, se conduc investigatii pentru determinarea greselilor. Pe de alta parte, unele mici UAV sunt cumparate, urmarite si mentinute intr-o maniera similara cu articole de echipamentele disponibile sau parti disparate; daca ele sunt pierdute sau avariate dupa reparatii, ele sunt pur si simplu deduse din inventar. UAV care au intentia sa fie cu adevarat consumabile trebuie sa fie contorizate intr-o maniera

similara cu consumabilele sau munitia. Multe UAV mici vor cadea intr-una din aceste categorii. Fortele aeriene trebuie sa decida cat de multa protectie si fiabilitate sa implementeze in fiecare sistem si la ce punct el devine ineficient ca si cost, pentru a retrage sau repara sistemul. In plus, statiile de sol si echipamentul lor de sprijin (antene, servere, monitoare, modemuri), sunt, ca efect, cockpiturile avioanelor si prin urmare sunt neconsumabile, echipamente neuzabile prin folosinta. Prin urmare, ele necesita acelasi nivel de securitate si protectie ca si avionul.

Este covarsitor faptul ca RPA si UAV sa fie vazute cu un acces de achizitie in balanta, ca sisteme care includ aceste elemente ce prevad lansarea si recuperarea, comanda si controlul avionului, controlul senzorilor, si comunicatii. Fiecare sistem RPA si UAV trebuie de asemenea sa fie vazut si conceput in constructia larga a accesului tip systemof-systems, incluzand atat avioanele manned cat si unmanned operand intr-un mediu avand persimiune de acces la retea de calculatoare constand din arhitecturi de procesare, exploatare si diseminare a informatiilor.

Comanda, controlul si comunicatiile

Un adversar poate vedea legaturile de comanda si control al unui sistem unmanned ca vulnerabile si poate incerca sa bruieze, insele sau sa tinteasca cinetic acele legaturi. Capabilitatile pentru impiedicarea acestor amenintari include legaturi de date proiectate pentru probabilitate scazuta de detectare si interceptare, securizate intarite si hardware cat si software de comunicatii redundante, si ajutor in luarea deciziilor la bord care trage foloase in operatiunile autonome pentru minimizarea transmisiunilor sau complicarea detectiei si interceptiei. Munca in toate aceste domenii este ascunsa. In eventualitatea ca legaturile de comanda si control au fost foarte severe intre un sistem unmanned si centrul de comanda, RPA sau UAV ar trebui sa fie pre-programat fie sa incerce pentru cateva perioade fixe de timp sa restabileasca comunicatiile, sa execute o iesire afara din campul de lupta complet automata, sau sa indeplineasca independent misiunea, asa cum este dictata de regulile de angajare. Sunt cerute imbunatatiri in automatizare pentru realizarea capabilitatilor necesare pentru un vehicul sa indeplineasca o misiune fara comanda si control. In plus, fortele militare aeriene trebuie sa adreseze problema doctrinei, tacticii si politicii pentru permisiunea avioanelor unmanned, in special a celor care sunt inarmate, de a opera fara supraveghere umana directa. Sistemele unmanned sunt inerent dependente de comunicatii si largimea de banda pentru controlul avionului si pentru transmiterea datelor culese catre alte vehicule din retea, de facilitati de la sol, si de comandanti. O importanta capabilitate de activare pentru sistemele unmanned este managementul agil al spectrului de frecvente. Pe masura ce

RPA si UAV proliferaza fara un teatru de operatii dat, managementul agil al spectrului de frecvente este necesar pentru maximizarea operatiilor in limitele oricarei benzi de frecvente. Managementul traditional al spectrului de frecvente se bazeaza pe, printre alte lucruri, transmittere si receptoare statice sau terestre mobile. In acest mediu, alocarile frecventei sunt facute catre sisteme specifice, cu putine schimbari peste timp. Intr-un mediu cu RPA si UAV de inalta mobilitate, managementul spectrului de frecvente trebuie sa acopere un domeniu din ce in ce mai larg de capabilitati dinamice. Acest proces de alocare a spectrului trebuie sa permita realocari de frecventa flexibile intre organizatii si servicii intr-un mediu legat. O astfel de capabilitate va oferi mijloace de conducere pentru asigurarea suportabilitatii frecventei la misiuni cu proprietati si grad mare de prioritate. Fortele militare aeriene trebuie sa lucreze si cu agentii guvernamentale pentru stabilirea cerintelor complete pentru latimea de banda pentru sistemele unmanned si sa le faca prioritare relativ la toate celelalte cereri de conectivitate. Aceasta este important in mod particular pentru legaturile foarte specializate, securizate, rezistente la bruiaj, cerute pentru scopuri de comanda si control. Legaturile de comunicatie pentru sistemele unmanned trebuie sa fie integrate cu sisteme manned si spatiale si cu alte sisteme unmanned folosind standarde deschise si arhitecturi de calculatoare, nu legate de o solutie particulara a vanzatorului de calculatoare. In concordanta cu 2002 OSD UAV Roadmap, fortele aeriene militare lucreaza pentru migrarea tuturor legaturilor de date ale sistemelor unmanned catre formate compatibile cu Common Data Link pentru comunicatii directe si indepartate.Mai departe, fortele aeriene militare sunt de acord cu recomandarea Defense Science Board si va da curs acestor recomandari:

Mentinerea unui sprijin puternic pentru transformarea net-centrica. Initiailzarea dezvoltarii de program de relee de comunicatii pentru UAV pentru a oferi conectarea pana la ultima mila la si intre fortele mobile. Considerarea Global Hawk sau Predator ca sisteme de anduranta extrema pentru timp indelungat. Instituirea de mecanisme pentru conservarea latimii de banda de comunicatie. Dezvoltarea unei legaturi de date video comune intre UAV si sisteme manned de culegere informatii aeriene si proprietatile de valoare de atac

Incorporarea capabilitatilor de net-centric oferite de catre familia de terminale indepartate vor realiza in ulterior intregul potential operatiunilor net-centric pentru cateva sisteme, incluzand Predator, Global Hawk, si viitoarele UCAV.De asemeni, inlocuind terminalele de comunicatie prin satelit de la sol cu o noua familie de terminale interoperabile va imbunatati mentenanta vis a vis de platformele RPA si UAV si vor reduce cerintele de antrenament ale operatotirlor.

Pentru a realiza multe dintre capabilitatile dorite ale sistemelor unmanned, proiectarea potrivita a interfetelor cu operatorul uman este covarsitoare. O provocare majora este sa se mentina maximum pentru situatiiile operationale neprevazute si flexibilitatea misiunii data de operatii cu avioane autonome, net-centric precum si disponibilitatea de largime de banda limitata.. Proiectarea interfetei operatorului trebuie sa fie bazata pe o profunda analiza a misiunii, scop, si cerinte de munca pentru asigurarea ca ecranele, controalele, si conducerea majora sunt potrivite pentru satisfacerea acestor cerinte cu capabilitati de

rezerva suficiente pentru caderi predictibile intamplatoare. Ar trebui facuta o determinarea fata de conditiile in care sarcinile ar trebui sau nu sa fie automate. Aceasta necesita o buna intelegere a faptului cum sa fie alocate sarcinile in mod eficient si dinamic intre sistemele uname si unmanned asa incat sa suporte, nu sa impiedice performanta misiunilor. O interfata operator proiectata potrivit va maximiza eficienta sistemelor umane si unmanned prin valorificarea puterii fiecareia, aceasta sporind eficienta misiunii. In multe cazuri, sistemele unmanned vor fi proiectate si construite pentru a castiga avantaje asupra tacticilor existente, tehnici si proceduri. De exemplu, RPA si UAV realimentabile in aer ar trebui sa foloseasca proprietatile valoroase si infrastructura de realimentare existente. In alte cazuri, tacticile, tehnicile si procedurile existente ar trebui modificate sau dezvoltate noi tactici, tehnici si proceduri pentru a se adapta la capabilitatile unice pe care sistemele unmanned le aduc.

Organizare, manuire si antrenament

Fortele aeriene militare se confrunta cu un numar de probleme organizatorice privitor la sistemele unmanned, incluzand calificarea operatorilor de avioane, numarul de operatori per avion, si suportul pentru mentenanta sistemelor de arme. Fortele aeriene militare lucreaza activ pentru a rezolva aceste probleme. In mod curent, Predator si Global Hawk sunt operate in principal de piloti evaluati, in timp ce cativa sunt navigatori care detin certificate comerciale.Totusi, viziunea fortelor aeriene militare este de a dezvolta un nou camp de cariere pentru a inzestra aceste posturi cu oameni. Parte a acestei transformari va fi crearea unui program de antrenament pentru RPA pentru cativa ofiteri din fortele aeriene militare si personal angajat pentru tranzitia direct in sistemele majore de arme ale RPA si UAV. In cateva cazuri, Fortele aeriene militare pot suplimenta piloti de RPA si de UAV, logisticieni, si personal de intretinere cu civili angajati sau pe baza de contract. De asemeni, ca parte a initiativei fortelor militare aeriene totale, operatori si personal de intretinere din Garda Nationala si rezervisti vor opera si intretine propriile RPA si UAV in unele cazuri si se vor asocia cu escadroane din serviciul activ in alte cazuri.

Micile UAV, cum ar fi Pointer, Raven, sunt operate de personal angajat. Fortele aeriene militare trebuie sa adreseze nivelul de efort si cerintele de antrenament pentru micile UAV si dezvoltarea operatorilor acestor sisteme. Air Force Special Operations Command, ca si comandament de conducere pentru micile UAV din Fortele aeriene militare, va lucra cu alte organizatii a Fortelor aeriene militare pentru a determina nivelul de competenta si antrenament potrivit pentru tot personalul selectat pentru operarea micilor sisteme unmanned.

In toate cazurile, operatorul RPA sau UAV este considerat pilotul comandant (fie evaluat sau neevaluat, ofiter, inrolat, sau civil) si este responsabil pentru avion. Este important pentru operatorii de sisteme ambarcate unmanned, in special acei operatori cu comanda sistemelor inarmate, sa aiba o profunda intelegere a aplicatiei puterii aeriene. Software imbunatatit pentru managementul misiunii permite operatorului sa controleze vehicule mutiple, reducand numarul de operatori ceruti per misiune. Totusi, depinzand de misiune, spatiul aerian de operare si capabilitatile oricarui RPA sau UAV dat, poate fi necesar sa fie un operator per vehicul. Antrenamentul este important pentru dezvoltarea de sisteme RPA si UAV si in dezvoltarea conceptelor operationale. Asa cum am mentionat mai devreme, lipsa de antrenament este una din lipsurile procesului demonstrator, crescand costurile de operare si intretinere si impiedicand abilitatea Fortele aeriene militare de a lua maximum de avantaje pe care le ofera capabilitatile revolutionare. Antrenamentul crescut contribuie la un numar redus de greseli in pilotajul avioanelor. Pastrarea antrenamentului operatorilor concurent cu configuratiile avioanelor va creste indemanarea operatorilor prin, de exemplu, pastrand operatorii informati asupra oricaror schimbari ale avionului care poate rezulta din dezvoltarea in spirala tehnologica. In mod asemanator, asigurandu-ne ca personalul de mentenanta a sistemelor sunt antrenati corespunzator si avand la dispizitie datele tehnice detaliate vor asigura in viitor disponibilitatea si acuratetea sistemelor. Luand in considerare antrenamentul la indeputul procesului de dezvoltare in spirala tehnologica va permite capabilitatii de antrenare sa fie in pas cu avionul si sa pastreze curent antrenamentul luptatorilor. Recrutarea, inzestrarea umana si antrenarea sunt lucruri de lunga durata, in special privitor la fondul pentru oferirea de oportunitati de antrenament potrivite pentru satisfacerea cerintelor. Fortele aeriene militare trebuie sa dezvolte un proces prin care achizitia, personalul, si comunitatile de operatori sa dezvolte cerinte organizationale, de inzestrare umana, si antrenament si sa adreseze problemele pe masura ce apar. Personalul de deservire de la sol pentru RPA si UAV va fi probabil o combinatie de personal militar si civili cu contract oferind cea mai buna optiune pentru forta de munca desfasurata tehnica calificata pentru a sprijini antrenamentul pe timp de pace precum si operatiunile combatante oriunde in lume. Planurile viitoare pentru personalul militar pot include o specialitate separata pentru mentenanta avioanelor RPA si UAV si a statiilor de la sol. Migratia catre sistemele net-centric trebuie sa fie luata in consideratie in planificarea sistemelor de arme RPA si UAV, planificarea architecturii reach-back, dezvoltarea campului carierei de mentenanta, si planuri de antrenare pentru mentenanta. Fortele aeriene militare vor fi un lider in aceasta migrare tehnologica, care poate necesita schimbari ale practicilor existente.De exemplu, dezvoltarea cursurilor de mentenanta se bazeaza pe disponibilitatea ordinelor tehnice. Pentru architecturi reach-back in particular, implementarile de sistem vor dezvolta cerinte de antrenament pentru mentenanta insa pot

sa nu aiba ordine tehnice de mentenanta formale. Fortele aeriene militare trebuie sa fie capabile sa raspunda la ciclurile tehnologice rapide si sa ofere antrenamentul necesar.

Mobilitate, sprijin

Jocurile de razboi si studiile recente au indicat faptul ca RPA si UAV trebuie sa fie prepozitionate sau ele insele desfasurabile pentru a fi relevant operationale intr-o situatie rapid dezvoltabila. Capabilitatea de realimentare in aer este esentiala pentru sistemele mari. Abilitatea acestor sisteme de a fi ele insele desfasurabile va rezulta in reducerea amprentei logistice indepartate. Sistemele mici pot fi containerizate si pot necesita transport catre teatrele de operatiuni, avand impact asupra logisticii si mobilitatii. In timp ce RPA si UAV vor folosi infrastructura existenta pentru a sprijini semintele de pe pamant la intinderea maxima, in unele cazuri RPA si UAV pot necesita infrastructura unica. Bazele de aplicare lucreaza impreuna cu ofiterii de program RPA si UAV pentru a adresa problemele beddown si cerintele de fonduri asociate. Fortele aeriene militare ar trebui sa inceapa examinarea fezabilitatii si punerii in practica a sistemelor de distributie cargo unmanned si de realimentare in zbor. Sistemele unmanned ar trebui sa ajute in oferirea de solutii mobile decat sa traga dupa sine infrastructura existenta. Pentru acest final, sistemele aeriene mai usoare decat aerul ar trebui explorate pentru aplicatii mobile.

Probleme de politica si de legalitate

Viitoarele sisteme unmanned, in special cele care sunt inarmate, pot avea implicatii pentru escaladare inaintea ostilitiatilor deschise. Inabilitatea adversarului de a distinge intre sisteme inarmate si nearmate poate conduce la neintelegeri. Cum s-a discutat anterior, operarea unui sistem unmanned deasupra spatiului aerian al altei natiuni fara o permisiune prealabila ar putea fi in general privita ca o incalcare a suveranitatii acelei natiuni. In timp ce aceasta incalcare poate fi justificata sub dreptul inerent de autoaparare, trebuie insa sa fim preocupati de potentialul adversarului de a considera inadecvat aceste actiuni ca si acte de agresiune. Trebuie dezvoltate noi sisteme fara constrangerile legale si politice existente, cum ar fi intelegeri de control al armelor, sau trebuie sa fie cerute variatii ale acestor constrangeri. Procesele de inspectare a certificarii si conformitatii, cum ar fi managementul frecventelor radio, trebuie sa fie scurtate. In multe cazuri, aceste procese iau mai mult decat ciclurile de dezvoltare ale acestor sisteme. Fortele aeriene militare trebuie sa continue sa adreseze si sa sustina politica de export RPA si UAV. Vanzarea de RPA si UAV manufacturate in U.S., interoperabile catre

aliatii cheie si partenerii straini maresc capabilitatile coalitiei, si o strategie de productie integrata ofera avantaje bazei industriale a U.S. In prezent, Missile Technology Control Regime limiteaza exportul Predator, Global Hawk, constrangand sever activitatile de cooperare in securitate RPA cu aliatii si partenerii straini. Fortele aeriene militare trebuie sa continue sa pledeze pentru politica de export a U.S. Government pentru a dezvolta complet capabilitatile de interoperabilitate ale coalitiei care sprijina obiectivele de securitate ale U.S. Problemele legale semnificative care trebuie adresate include implicatiile legii razboiului in variate scenarii cu RPA si UAV inarmate, limitarea folosirii contractorilor pentru activitati operationale, si impacturile cerintelor International Civil Aviation Organization (ICAO) asupra operatiilor internationale. Similar, Fortele aeriene militare trebuie sa adreseze problemele inerente in incadrarea armelor autonome. Cum sistemele de arme care pot identifica si angaja tinte in mod autonom inlocuiesc pe cele pre-programate sau care se afla sub control uman, Fortele aeriene militare trebuie sa dezvolte reguli de angajare, tactici, tehnici, si proceduri, si sisteme efective de comanda si control pentru prevenirea distrugerilor fratricide si colateral. 2002 OSD UAV Roadmap a instruit Fortele aeriene militare sa defineasca masurile de securitate cerute pentru controlul incadrarii armelor pe UAV inarmate, cu o data nesigura a anului fiscal 2008. Fortele aeriene militare lucreaza cu serviciile surori pentru definirea acestor masuri.

Viziune si recomandari

Fortele aeriene militare vor integra aviatia unmanned cu sistemele aeriene si spatiale existente si viitoare pentru a oferi o forta militara mult mai capabila, sa implementeze Human Systems Integration, si sa continue sa conduca si sa inoveze dezvoltarea si angajarea RPA si UAV. Pe masura ce RPA si UAV isi dovedesc valoarea, lectiile invatata vor fi aplicate pentru sporirea urmatoarei generatii de sisteme unmanned. Spre acel final, recomandarile urmatoare vor duce aceasta viziune mai departe.

Fortele aeriene militare trebuie sa conlucreze impreuna cu organizatii pentru dezvoltarea definitiilor comune privitoare la sistemele unmanned, luand in consideratie aripile rotative, sistemele hipersonice, mai usoare decat aerul, si suborbital spatiale.

Joint Publication 1-02, DOD Dictionary, ofera urmatoarea definitie a UAV: Un vehicul aerian motorizat care nu cara operator uman, foloseste fortele aerodinamice pentru a produce urcarea avionului, poate zbura in mod autonom sau poate fi pilotat de la distanta, poate fi consumabil sau recuperabil, si poate cara o incarcatura letala sau neletala. Avioanele balistice sau semibalistice, rachetele de croaziera, proiectilele de artilerie nu sunt considerate vehicule aeriene nepilotate uman.

Este foarte multa inconsistenta in folosirea termenilor cum ar fi UAV, RPA, unmanned aircraft, unmanned system, drone, si cruise missile, in ciuda a numeroaselor incercari de a clasifica RPA si UAV dupa marime, greutate, misiune, altitudine, si necesitati specifice (cum ar fi nevoia pentru pilot de a opera in sistemul spatiului aerian national). Drum de urmat: Fortele aeriene militare vor conlucra cu serviciile surori,alte organizatii interne si internationale, si cu tarile aliate pentru dezvoltarea definitiilor pentru variate clase de RPA si UAV.

Sistemele unmanned trebuie sa fie robust integrate cu sistemele manned si spatiale. Ele trebuie de asemeni sa fie integrate cu alte sisteme unmanned, incluzand sisteme bazate pe instalatii asezate pe pamant si pe apa.

Pentru a asigura maximum de eficienta, RPA si UAV, trebuie sa conduca operatiunile fara fisura si in concordanta cu avioanele manned, in spatiul aerian impartit. Catre aceasta finalitate, sistemele unmanned trebuie sa fie integrate in mod corespunzator in operatiuni net-centrice. In realizarea acestui scop, RPA si UAV vor colecta, produce si distribui totul simultan de la datele brute pana la informatiile de actionare, depinzand de marimea vehiculului, cccerintele misiunii si disponibilitatea largimii de banda. In unele cazuri, informatiile vor fi filtrate si contopite la bord si prezentate intr-un format de tip decizie, permitand comandantilor de a actiona in anticiparea evenimentelor decat de a reactiona la acele evenimente. Aceasta integrare va reduce timpul cerut de a completa procesul kill chain la secunde sau la minut cel mult. Prin permisiunea schimbarii de la proces liniar la unul care este paralel si aproape instantaneu, sistemele unmanned vor permite comandantilor de a conduce operatiuni intr-o maniera coordonata, simultana, decat una secventiala. Cu acelasi volum de informatie adunata simultan vine nevoia de a evita restrictionarea numarului de utilizatori cu acces la acele date. Toate datele culese din supraveghere aeriana, recunoastere, sau misiuni combinate ofera detalii despre activitatile inamice si dispozitia cruciala de complet in cazuri neprevazute despre statusul conflictului si progres.

Noi proceduri pentru cererea si primirea sprijinului RPA si UAV, fie numai culegere de informatii sau atac, trebuie sa fie dezvoltate si coordonate de care servicii. O optiune este pentru cererea de sprijin din partea sistemelor unmanned, pentru a imita cereri pentru sprijin aerian apropiat. In acests model, comandantii trupelor de la sol ar trebui sa foloseasca canalele existente pentru a cere sprijin RPA sau UAV. Informatiile de la RPA sau UAV ar putea fi trimise direct la comandantii de la sol. Acest proces ar putea fi cordonat prin unitatea terestra de lupta care este in contact strans, intim cu echipajul RPA sau UAV. Pe masura ce migreaza catre un mediu net-centric, isi stabileste un sistem de sol de distributie comun a informatiilor. Fiecare serviciu isi dezvolta componente care vor fi legate de-a lungul unei coloane vertebrale comune, integrate. Ca si in cazul altor culegatori de informatii, RPA si UAV vor alimenta cu informatii. Tintele sunt de a imbunatati impartirea informatiilor, sa sporeasca calitatea informatiilor si in situatiil neprevazute, sa permita colaborarea si agilitatea de misiune, si sa sporeasca

sustenabilitatea si viteza de comanda toate dintre ele sunt critice pentru luarea deciziilor comandantului in teatrul de lupta. Produsele de informatii derivate de la RPA si UAV sunt disponibile printr-un numar de surse si pot fi transmise direct catre unitati in campul de lupta prin retele de informatii deservite. Dezvoltarea capabilitatilor net-centric vor face aceste produse mai accesibile, eventual permitand utilizatorilor finali sa subscrie la informatia de spionaj provenind din toate sursele. Cererile pentru RPA si UAV si produsele lor informationale plaseaza cererea mai mare ca niciodata pentru operatorii de RPA si UAV de a deveni mai eficienti. Dezvoltand si exploatand noua tehnologie pentru analiza, inzestrare umana, si eficienta sunt chei pentru a ne asigura ca produsele de informatii sunt diponibile la comandanti si la timpul potrivit si in locul potrivit pentru a produce efectele dorite. Dezvoltand cai agile de diseminare, care permit utilizatorilor la toate nivelele sa acceseze informatii de spionaj,fie direct de la sistemele unmanned sau de la demonstrator, reprezinta cheia livrarii produselor de informatie la timp. Asa cum partenerii de coalitie se doteaza cu sisteme RPA si UAV, intelegerile de impartire a informatiilor trebuie sa fie adresate proactiv catre manevrarea capabilitatilor coalitiei pentru razboi. Pentru maximum de eficienta, platformele unmanned trebuie sa fie redundante, sa securizeze legaturile de comunicatie pentru comanda si control si operatiunea de lansare, unde aceast lucru este deutilitate practica. Sistemele unmanned mari necesita legaturi de comunicatie pe largime mare de banda, ambele bazate pe vizibilitate si satelit, avand nevoie sa care volume mari de date pentru a fi impartite pe reteaua in nivele. Redundanta network poate fi imbunatatita prin RPA si UAV tactice, de medie altitudine si de mare altitudine, toate actionand ca si noduri de comunicatie pentru retransmisie (relee). Mijloacele de comunicatie cu laser vor ajuta la solutionarea cerintelor de transfer a datelor de banda larga cu care se confrunta flota de anduranta de mare altitudine. Unele RPA si UAV din cadrul Fortelor aeriene militare vor avea avantajul unei comunicatii cu laser de banda larga pe masura ce tehnologia se maturizeaza. De asemeni, se poate folosi un numar de metode pentru reducerea cerintelor de largime de banda. Studiile au aratat ca aceste metode pot reduce necesarul de banda larga cu cateva ordine de marime. In primul rand, cateva analize a datelor brute culese de catre senzorii de pe platforma pot fi efectuate on-board al avionului numai cu cele mai pertinente date sau informatii despre tinta diseminate catre alte entitati din network. In al doilea rand, prin utilizarea recunoasterii automate a tintelor RPA si UAV pot transmite o lista compacta de coordonate si/sau o clasificare probabila in locul fisierelor mari de imagine. In final, cand este necesar sa transmita volume mari de date, se pot folosi comprimari avansate de date pentru a reduce cerintele largimii de banda. Fortele aeriene militare trebuie sa angajeze serviciile pentru a urmari in mod agresiv alocarea de frecvente radio ce indeplinesc cerintele militare si in acelasi timp reducand impactul alocarilor civile nationale si internationale. Unele sisteme actuale folosesc frecvente care sunt in mod curent in conflict sau vor fi in conflict cu alte frecvente alocate. Air Force trebuie sa conlucreze cu DoD pentru migrarea acestor sisteme pe noi frecvente. Drum de urmat: Fortele aeriene militare vor continua sa fie partener cu industria acolo udne este posibil si sa sublinieze cercetarea si dezvoltarea in domeniile de analiza

onboard a datelor, recunoastere automata a tintelor , capabilitati de zbor autonom, operatii autonome ale senzorilor, si compresia datelor. Fortele aeriene militare isi vor alinia Vision strategica cu viziunile Fortele aeriene militare si viziunea Centrului de Comunicatii si vor conlucra impreuna cu aceste departamente si cu alte agentii guvernamenale pentru dezvoltarea strategiei de management a latimii de banda pentru toate sistemele din network.

RPA si UAV militare trebuie sa opereze in spatiul aerian national si international pentru a asigura integrare fara cusur. Ideal, operatorii de sisteme unmanned operand in spatiu national vor fi capabili sa afiseze un plan de zbor si sa zboare folosind acelasi proces ca si cel care guverneaza avioanele manned.

Pentru operatiunile in intreaga lume, sunt cerute capabilitatea simte-si-evita (sense-andavoid), conform cu reglementarile de management al traficului aerian international, si adeziune la standardele de echipamente de comunicare, navigatie si supraveghere. Integrarea avioanelor manned si unmanned in si in jurul campurilor aeriene(aeroporturi) si in timpul operatiunilor on route trebuie sa fie transparente controlului de trafic aerian.Aceste tempouri de operatii la campurile aeriene mixte (deservind avioanele manned si unmanned) nu trebuie sa fie diminuate de integrarea avioanelor unmanned. Sistemele unmanned nu trebuie sa necesite prevederi speciale care impiedica alte vehicule aeriene de a imparti spatiul aerian cu activele unmanned. Cale de urmat: Fortele aeriene militare vor integra RPA si UAV cu avioane manned folosind arhitecturi si standarde comune. Fortele aeriene militare vor colucra munci cu Serviciile surori, aliati, si industria privata pentru dezvoltarea acestor arhitecturi si standarde. Acest efort va include o focusare pe managementul/controlul traficului aerian,cand practic, va fi un software comun de management al misiunii si in sistemele de control de la sol. Privitor la controlul de trafic aerian, Fortele aeriene militare vor continua sa conlucreze cu Servicile surori, alte agentii guvernamentale, si aliati pentru a modifica pertinent reglementarile FAA, EUROCONTROL, si ICAO daca va fi necesar. De asemeni, munca va continua pentru dezvoltarea tehnologiilor si procedurilor potrivite, cum ar fi tehnologiile sense-and-avoid, Global Air Traffic Management,si Reduced Vertical Separation Minimums, pentru a asista la integrarea aeriana si integrarea in operatiunile combatante.

Fortele aeriene militare si sistemul central de comunicatii trebuie sa continue sa finanteze cercetarea si dezvoltarea pentru a oferi fundamentul stiintific pentru avansul tehnologic.Este important faptul ca unele fonduri pentru cercetare pura sa fie tinute separat de programele care intentioneaza sa ocupe campul sistemelor operationale. De asemeni, Fortele aeriene militare trebuie sa conlucreaze cu Servicile surori, pentru coordonarea dezvoltarii de noi sisteme unmanned si considerarea dezvoltarii si integrarii de noi sisteme de arme non-cinetice cu platforme unmanned.

Cale de urmat: Fortele aeriene militare vor continua sa conduca studii despre UAV pe o baza regulata. Fortele aeriene militare vor exploata aceasta munca intelectuala prin

reducerea ciclului de constructie a sistemelor pentru testare (X-planes) pentru a demonstra/verifica conceptele si tehnologiile culese. Separat, Fortele aeriene militare vor continua sa finanteze si sa participe in programele Advanced Technology Demonstration si Advanced Concept Technology Demonstration pentru accelerarea campului de tehnologii promise. Air Force Research Laboratory va continua sa conlucreze cu servicile surori sau organizatii echivalente acestora, agentii U.S. Government cum ar fi National Aeronautics and Space Administration, si industria privata. Arile de focusare vor include, insa nu vor fi limitate la, senzori,structuri, materiale si design, si metode de propulsie. Fortele aeriene militare trebuie sa finanteze cercetarea si dezvoltarea pentru interfetele om-calculator efective ca parte critica a segmentului de arhitectura de la sol a UAV, adresand:

Mentinerea operatorului de situatie neprevazuta, ingrijorari ergonomice pentru a reduce oboseala de la zborurile de lunga durata, minimizand intarzierile si aplicand tehnici care permit unui operator sa stea cu decizia finala inaintea vehiculului, si simplificand informatiile de pe display; Proiectarea de panouri de comanda eficiente si sisteme intercom care integreaza toate radiourile, telefoanele, atentionarile audio, si intercom pentru echipaje cu interfete standard si un singur panou sau ecran; si Determinarea cerintelor pentru proiectarea si obitinerea interfetelor pentru operator care optimizeaza modul de utilizare si siguranta prin mijloace si practici acceptate ale interfetei om-calculator, incluzand prevenirea erorilor si prinderea erorilor.

Cale de urmat: Fortele aeriene militare trebuie sa manevreze capitalul intelectual si investitiile in proiectarea cockpit precum si munca din Air Force Research Laboratory in interfata om-calculator pentru a adresa lipsa de cunostinta situationala a echipajului RPA si UAV prin evaluarea misiunii operatorului, functie, cerinta, si cerintele de munca si aplicarea tehnologiilor potrivite pentru a optimiza utilizarea interfetei si siguranta. Exemple de posibile schimbari de design includ incorporarea de display multi-functional, incorporarea tehnologiilor touch-screen si/sau controlul vocii, adresand ingrijorarile ergonomice, simplificand meniul,locatia, selectia, si manipularea, incorporand panouri de cominicatie efective si sisteme intercom, si proiectand display de zbor potrivite.

Fortele aeriene militare trebuie sa recunoasca ca metricile de cost traditionale pentru avioanele manned nu se potrivesc cu cerintele on- si off-board unice pentru sistemele unmanned. Spre exemplu, multe RPA si UAV necesita statii de sol adapostite, desfasurabile pentru planificarea misiunii, navigatie, operatiunile de culegere date, capabilitatea de aterizare automata, si comanda, control, si comunicatii. Fortele aeriene militare trebuie sa lucreze cu servicile surori, si aliati pentru a atenua astfel de costuri unice.

Servicile si trebuie sa dezvolte vehicule comune, statii de control terestre,

software, si incarcaturi, cand acest lucru este realist. Cu numarul mare de sisteme unmanned care sunt parte din sistemul de lupta al armatei viitorului, exista oportunitati uriase pentru combinarea dezvoltarii de RPA si UAV. Arhitecturile deschise, incarcaturile modulare, realimentarea in aer, si caracteristicile de low-observable ar trebui sa continue sa capete crestere cand se cere. Trebuie sa se investeasca in sisteme noi bazate pe cerinte validate si sa necesite noi programe RPA si UAV pentru a stabili costurile per-unitate repetat definite. Cerintele nenecesare, care incarca costurile trebuie sa fie indepartate sau puse deoparte pana cand ele devin necesare si eficiente ca cost, cu deviatii de la tintele de cost aparand numai cu aprobarea bugetului armatei pentru cerintele unice on- si off-board ale sistemelor unmanned.

Cand se evalueaza capabilitatea unor noi sisteme unmanned pentru indeplinirea cerintelor, fortele aeriene trebuie sa considere cand sistemele unmanned, manned, bazate pe pamant, aeropurtate sau bazate pe spatiu sau un amestec potrivit din toate aceste categorii, vor indeplini cel mai bine aceste cerinte. Cale de urmat: Fortele aeriene vor urmari costuri scazute per unitate inerente in economia de scara mare prin introducerea de partneriate impreuna cu alte servicii, agentii ale guvernului, si aliati. Catre aceasta finalitate, vor continua sa procure Predator, si Global Hawk si va continua sa conlucreze cu alte servicii, agentii guvernamentale, si alati pentru determinarea daca aceste sisteme pot indeplini nevoile altor servicii sau aliatilor.De asemeni, vor examina alte RPA si UAV ale altor servicii, neguvernamentale, si aliate pentru potrivirea cu aplicatiile fortelor aeriene. Fortele aeriene militare vor continua sa conlucreze incorporand noi capabilitati prin dezvoltarea in spirala tehnologica folosind arhitecturi deschise pentru sisteme si incarcaturi modulare. Fortele aeriene militare vor continua sa evaluezesi sa extinda nevoile si cerintele pentru sisteme mici unmanned si vor lucra impreuna cu alte servicii pentru a se asigura ca reunirea capabilitatilor este maximizata. Sistemele unmanned viitoare vor fi dezvoltate pe baza cerintelor validate, costurilor unitare definite, arhitecturi deschise, si incarcaturi modulare.

Fortele aeriene militare trebuie sa isi revada doctrina, procedurile, politicile, si cerintele legale pentru a determina cate sisteme unmanned se potrivesc in cadrul existent. Acestea includ evaluarea capacitatii infrastructurii naturale (aer, apa, pamant) devreme in procesul de planning pentru a facilita conformitate cu reglementarile de mediu fara capabilitati de misiune cu impact advers. In unele cazuri, sistemele unmanned trebuie sa fie proiectate pentru a se potrivi constrangerilor existente. In alte cazuri, politicile, conducerile, si legile ar trebui revizuite pentru a gazdui tehnologia.

Cale de urmat: Fortele aeriene militare vor conlucra cu servicile surori, pentru dezvoltarea regulilor de angajare si tacticilor, tehnici,si proceduri pentru operatiuni autonome, incluzand lansarea armelor. Este important in mod special ca Fortele aeriene militare sa conlucreze cu armata terestra pentru a determina rolurile si misiunile diferitelor tipuri de RPA si UAV in sistemul viitor Army Future Combat. Fortele aeriene

militare vor conlucra cu servicile surori si cu comandamentul de lupta pentru imbunatatirea comenzii si controlului RPA si UAV in operatiunile aeriene reunite. Acolo unde este aplicabil, alte servicii RPA si UAV vor fi coordonate cu sistemul Fortelor aeriene militare Air Control in campul de lupta si prin procesul Air Tasking Order . Fortele aeriene militare vor dezvolta documentele de viziune bazandu-se pe domeniile de capabilitate, cum ar fi mobilitate, lupta, si culegerea de informatii aeriene. Fiecare viziune va adresa rolul sistemelor manned, unmanned, bazate pe sol, aeropurtate, si bazate pe spatiu in sprijinul acestor domenii de capabilitate. Fortele aeriene militare vor conlucra cu alta servicii pentru a adresa in mod adecavt, potrivit si caracteriza RPA si UAV in politicile si regimurile de control al exporturilor pentru a facilita activitatile de cooperare in securitate RPA si UAV cu aliatii.

In final, deoarece recomandarile de mai sus implica colaborarea cu organizatii externe Fortelor aeriene militare, implementarea va necesita o organizatie cu rol de supervizor, responsabila pentru integrarea si sincronizarea eforturilor RPA si UAV de-a lungul comunitatilor de comunicatii prin unde radio.

Cale de urmat: Fortele aeriene militare, servicile surori, vor stabili o organizatie responsabila pentru marirea interoperabilitatii printre variatele sisteme unmanned si care sa faciliteze dezvoltarea standardelor operationale comune, capabilitati, sa se alature si antrenament. Fortele aeriene militare vor scoate in relief aceste standarde impreuna cu aliatii si partenerii straini.
Top

5. Obiectivele generale Propunerea de proiect urmareste sa dezvolte un sistem robotic complex, format dintrun robot aerian si unul terestru, cu unele capacitati de autonomie avand posibilitatea de a culege informatii aeriene si terestre precum si puterea de riposta printr-o arma de calibru mic. Proiectul sustine cresterea vizibilitatii implicarii cercetarii prin realizarea unui robot de lupta ce va putea fi trimis in sprijinul efectiv al trupelor in teatrele de operatiuni. Constructia este inovativa, fiind incununarea eforturilor de cercetare din domenii prioritare de varf electronica si optoelectronica, telecomunicatii avansate, senzori, calculatoare. Acopera nevoia de lovituri precise, chirurgicale, in cadrul unui razboi asimetric. Poseda calitati unice: discretie, persistenta, durata de monitorizare peste posibilitatile umane, capacitate de lupta permanenta. Prin analiza imaginilor video culese in deplin secret, creste timpul de decizie in selectarea tintelor, conduce la evitarea erorilor datorita stresului luptei, indeparteaza militarii de zonele periculoase si le protejeaza vietile. Capacitatile unice de care da dovada pot ajuta la imbunatatirea calitatii cunostintelor prin acumularea de noi informatii, care vor conduce la cunoasterea si descoperirea de noi posibilitati si tactici (adapostire, camuflaj, culegere de informatii, retragere) ce inglobeaza lupta efectiva cu roboti, noi strategii care sa se foloseasca de potentialul lor, dezvoltarea de abilitati in conducere. Se vor dezvolta noi tehnici de lupta care presupun invatarea si cunoasterea noilor particularitati si posibilitati de folosire a robotilor.

Obiectivul general al proiectului este introducerea in campul de operatiuni militare a elementelor tehnologice avansate in scopul procesarii informatiilor, reducerea riscurilor si crutarea vietii militarilor, cresterea exponentiala a capacitatii de lupta prin integrarea de elemente tehnologice inteligente care sa usureze activitatea militarului, crearea unei armate puternice, eficiente si mentinerea ei cu resurse bine administrate. Obiectivele specifice prevad conceperea si construirea unui sistem de lupta comandat de la distanta, construirea si conceperea unei platforme aeriene autonome (UAV) pentru transportul la tinta a unei mase utile; utilizarea unor materiale care sa pastreze capacitatile de invizibilitate radar, in vederea penetrarii sistemului de aparare advers; nivel de zgomot redus; componente electronice si optoelectronice (camere video/tv) de mare sensibilitate pentru vedere zi/noapte; construirea motoparapantei si a vehiculului militar avand capacitate de culegere de informatii si lupta, in conditiile unei autonomii mari de functionare (3-4 zile).
Top

6. Obiectivele fazei de executie In etapa de fata se urmareste realizarea cadrului in care apare necesitatea sistemului robotic format din parapanta cu motor si modulul de lupta strategic, respectiv descrierea situatiilor din campul de lupta in care ar fi binevenita introducerea acestor roboti. Pentru aceasta primul obiectiv a constat in realizarea unui studiu documentar din putinele surse care trateaza acest subiect, de unde si parerea ca deocamdata robotii militari terestri sunt in faza de dezvoltare incipienta si bine tinuti la secret, intrucat potentialul lor de utilizare in campul de lupta este uimitor. Orice informatie publicata care trateaza acest subiect ar putea deveni un punct de plecare in vederea determinarii punctelor tari si a celor slabe care se regasesc in constructia unui robot-soldat si de aici este evident faptul ca nu exista nici un interes in a oferi informatii despre cum ar putea fi neutralizat un astfel de robot. In acest fel ar putea fi irosite in van atatea resurse financiare dar mai ales intelectuale. Al doilea obiectiv principal al etapei il constituie definirea conceptului de platforma aeriana autonoma cu modul de lupta strategic. In cadrul acestui obiectiv s-a detaliat in ce consta practic constructia si utilitatea acestui combinat de roboti, fiecare avand un rol special in cadrul ansamblului. Este descris fiecare robot in detaliu, pe componente si cateva indicatii privind modul de constructie, modul de asamblare. Astfel, se aduce la cunostinta faptul ca aripa parapantei este confectionata dintr-un material subtire si usor, tesut in tehnologia ripstop, constructia ei ingloband profile aerodinamice care mentin forma in zbor; platforma caraus este un ansamblu de cadre metalice asezate pe patru roti de cauciuc, avand ca sistem de propulsie un motor cu ardere interna in doi timpi, de 18 CP, si o elice de lemn stratificat special tratat. Modulul de lupta este construit in jurul unei arme fiind un sasiu pe senile, usor blindat, intesat cu senzori optoelectronici pentru culegerea de informatii in orice conditii, zi/noapte, la orice temperatura a mediului ambiant, precum si pentru reglarea tirului tevii de pusca. Propulsia este asigurata de un corp de motoare electrice de 2000W, alimentate de la un pachet de acumulatori de mare putere. In timpul marsului fortat este folosit un motor termic de tip generator marca

Honda, capabil sa ofere 2500W la un consum minim de combustibil; pentru pornire motorul termic este dotat cu motor demaror. Preconizam ca robotul militar sa functioneze in parametri proiectati, experienta partenerilor implicati in constructia altor roboti similari dar cu alte destinatii, fiind remarcabila.
Top

7. Rezumatul fazei In cadrul prezentei etape se evidentiaza caracteristicile pe care si le va insusi sistemul de roboti ce formeaza ansamblul PLATFORMA AERIANA AUTONOMA CU MODUL DE LUPTA STRATEGIC, punctand noutatile pe care le aduce pe plan mondial si national. Studiind cadrul actual de pe mapamond, au fost analizate realizari similare din alte state ale lumii si s-a constatat ca pe plan mondial exista o forta motrice extraordinar de puternica de a propulsa cercetarile din domeniile roboticii, mecatronicii si electronicii (inclusiv domeniul calculatoarelor si perifericelor) pentru a realiza si implementa in campul de lupta modern, in teatrele de operatiuni active in orice punct din lume, robotimilitari. Consecintele directe ale acestei incercari sunt legate de protectia vietii militarilor trimisi pe front, o serie de misiuni foarte dificile putand fi acum executate de catre masini-robot, omul neavand decat rolul de a supraveghea si coordona misiunile robotilor de la distanta, fiind departe de zona de conflict. Impulsul catre acest tip de cercetari a fost oferit de catre fulminantul succes al avioanelor fara pilot (Unmanned Air Vehicle- pe scurt UAV) care in numai cativa ani de zile au ajuns la asemenea performante incat actualmente au devenit de o valoare inestimabila, de neinlocuit, dovedind un potential peste orice asteptari: depaseste orice echipaj uman prin durata misiunii de ordinul zilelor sau zecilor de zile, cu realimentare in zbor-, ofera o caracteristica esentiala care ii confera mare parte din reputatie, anume persistena, putand sa survoleze zona de interes cu o ciclicitate de minute, ceea ce un echipaj uman nu ar fi reusit nicicand sa poata sta atata timp practic deasupra unui punct terestru fara sa fie in pericol de a fi atins de rachete antiaeriene sau sa nu fie cautat de catre avioanele de vanatoare. Daca pentru foarte mult timp misiunea de baza a unui UAV va fi si va ramane culegerea de date video, in proiectul de fata am pus in valoare capacitatea de transport a unui UAV, proprietate care a fost foarte putin luata in calcul, ceea ce-i confera unicitate. Cautarile in vederea incercarii de realizare a unui sistem robotic similar dar terestru a reprezentat piatra de temelie a noilor directii de cercetare. Fireste ca pe parcursul incercarilor timide de realizare a unui sistem robotizat terestru au fost intalnite probleme extrem de dificile, foarte greu de tratat cum ar fi spre exemplu evitarea obstacolelor, crearea unui software capabil ca, pe baza informatiilor primite de la senzori in special camere video color dar si radare Doppler sa poata analiza singur si lua decizii in privinta tratarii obstacolelor, spre exemplu daca le poate trece sau este nevoie sa le ocoleasca. Platforma aeriana autonoma cu modul de lupta strategic este un ansamblu format dintro parapanta cu motor si un vehicul militar cu senile, avand o arma la bord. Conceptul de motoparapanta presupune atasarea unui motor cu elice propulsiva la o platforma metalica

pe care va fi asezat, pe timpul zborului, vehiculul militar. Parapanta este comandata/programata sa zboare pana la un punct iar dupa aterizare modulul de lupta se decupleaza de platforma-mama si isi efectueaza misiunea. Parapanta este o aripa confectionata integral din material textil special, pe baza de fibre poliamidice, panza fiind foarte usoara si acoperita cu strat impermeabil, elastic, polimeric (cauciucat). Sistemul de comanda este format din servomotoare care primesc semnalul fie de la statia de receptie telecomanda, fie de la computerul de bord, cel care-o confera autonomia in zbor. Pentru cazurile de necesitate, parapanta este dotata cu parasuta de salvare, cea care va putea readuce la sol cu viteza foarte redusa, 1-2 m/s, intreg echipamentul electronic. Modulul de lupta consta dintr-o platforma senilata, construita in jurul unui sasiu clasic, platforma pe care este montata o arma de precizie. Tinta este observata printr-o luneta astfel ca modulul de lupta este foarte asemanator unui tragator de elita, in termeni militari sniper. Pe modulul de lupta sunt asezate camere de luat vederi color, pentru filmari si transmiteri de imagini de televiziune ziua cat si pe timp de noapte. Este prevazut si o platforma speciala pentru camerele de luat vederi de camp, plasata pe un brat mobil, articulat. Rolul fiecarei camere de luat vederi este bine determinat astfel incat sa avem o privire completa, 360o in jurul vehiculului militar, lucru care este foarte dificil de realizat de catre om, precum si imagini culese peste nivelul vegetatiei. Modulul de lupta este destinat culegerii de informatii de la sol timp foarte indelungat si exclusiv lovirii tintelor umane (militari), datorita calibrului redus al armei. Legat in particular de modulul de lupta, in primul rand s-a urmarit identificarea acelor trasaturi specifice prin care sistemul robotic se incadreaza in trendul general al luptei si strategiei unei armate moderne, cautand totodata sa se specifice care sunt slabiciunile sistemelor militare actuale si felul in care aceste deficiente sunt inlaturate prin intermediul sistemului robotic. In aceasta idee, cum razboiul modern indeplineste o serie de factori aparte, printre care presupune executarea de lovituri extrem de puternice, focalizate, asupra unor tinte speciale, atent selectionate, astfel incat sa fie indeplinit si celalalt deziderat fundamental, caracteristic luptelor in epoca moderna, si anume renuntarea la lovirea victimelor colaterale, ceea ce inseamna ca razboiul modern este de tip chirurgical, ofera un raspuns punctual, ferm, la provocarile asimetrice cu care este confruntata civilizatia moderna. Continuand acest trend observabil la toate armatele tarilor capitaliste dezvoltate, modulul de lupta ofera lovituri stricte, precise, asupra tintelor umane adverse, foarte atent selectate in sensul ca victimele sunt foarte bine si amanuntit verificate inainte de a se executa comanda de foc, evitandu-se asa numitele friend-fires (focuri prietene) a caror victime sunt chiar militarii aceleiasi armate. In al doilea rand se doreste sublinierea potentialului de lupta si nu numai, pe care-l are sistemul robotic (unmanned) atat vis a vis de capabilitatile sistemelor manned (cu om la bord) cat si noile capacitati pe care le aduce fata de celelalte sisteme militare moderne si ne referim la valoarea castig de timp platforma autonoma are o viteza mare de desfasurare, putand penetra teritoriul inamic si sistemul de aparare la joasa inaltime (ocoleste radarul) si poate plasa rapid modulul de lupta si observare acolo unde este nevoie. Insasi modulul de lupta se poate deplasa cu viteza de 9-10 km/h in orice tip de teren, ceea ce inseamna foarte mult la marimea lui. Aceasta combinatie unica de doi roboti, noutate pe plan mondial in acest moment, confera sistemului o asa mare capacitate de lupta pe care alte sisteme robotice ca sa nu spunem umane, nu le au. Modulul de lupta se bucura insa si de utilizari civile, studiul stiintific al naturii fiind la pret de cinste precum si cercetarea animalelor periculoase ori foarte sensibile la prezenta omului in

teritoriul dominat de ele, cu aplicatii in pastrarea echilibrului natural. Intreg setul de aplicatii este brodat pe marginea capacitatii vehiculului militar de a culege informatii video iar in caz de necesitate, are putere ofensiva si poate trage.
Top

8. Definirea conceptului platformei aeriene autonome cu modul de lupta strategic Proiectul propune realizarea unui sistem complex format din platforma aeropurtata (UAV) si un modul de lupta (MLV) de mici dimensiuni ca un pas important spre cresterea ponderii componentei de robotica in cadrul misiunilor militare. Platforma autonoma este un UAV cu aripa flexibila de tip parapanta, foarte stabila si usor de condus iar modulul de lupta este reprezentat de un MLV dotat cu sisteme de culegere de informatii video si un sistem ofensiv constand dintr-o arma de foc de mare precizie. In cadrul misiunilor purtate la distanta, pentru a trimite un MLV in zona de interes, acesta este ambarcat pe platforma aeriana si, odata ce aceasta a aterizat intr-o arie prestabilita, cunoscuta, MLV coboara pe sol si incepe sa isi desfasoare misiunea incredintata culegerea de informatii sau o misiune combinata de monitorizare si de atac. Tot ce face militarul responsabil cu comanda operatiunii este sa urmareasca dintr-un loc indepartat, ferit de primejdii, prin intermediul camerelor video de la bordul vehiculului, o tinta de interes, sa o analizeze si eventual sa comande executia focului. MLV este asemeni unui militar de elita bine camuflat, gata de atac, trimis aproape de obiectiv fara sa fie sesizat, care poate sta la panda timp indelungat pentru a monitoriza dinamica trupelor, care poate transmite informatii foarte importante despre inamic si poate executa trageri de mare precizie. Platforma aeriana autonoma cu modul de lupta strategic poate fi privita conceptual din mai multe puncte de vedere: 1 conceptul prevede folosirea capacitatii de transport a unui UAV (in speta aripa voalura de aripa parapanta flexibila) si nu ca pana acum cand principala misiune era aceea de culegere de informatii aeriene, acest lucru fiind in propunerea de fata un lucru necesar optional, insa rolul fundamental privit din alt unghi de vedere este folosirea capacitatii de transport, de transbordare a unei platforme aeriene automate intr-o zona de lupta. 2 noutatea pe plan mondial a conceptului se identifica in conlucrarea a doua sisteme robotizare autonome, cu misiuni specifice diferite, capabile sa munceasca impreuna, in vederea trimiterii in campul de lupta pe calea aerului- modalitate ieftina, eficienta, moderna, mai ales rapida, clandestina, in secret, noaptea a unui modul de lupta cu caracter militar, dar si cu imbunatatiri pentru spectrul civil filmari stiintifice. Pana acum sunt putine incercari si majoritatea mai mult in stadiul de cercetare-dezvoltare, prin urmare inca si nu aplicate pe campul de lupta. Venind cu aceste noutati, sustinute de multiple incercari, probe, verificari in camp, putem demonstra capabilitatile preconizate ale acestor roboti aflati in misiune combinata pentru a arata potentialul lor de lupta.

Sistemul de platforma aeriana impreuna cu modulul de lupta terestru formeaza un ansamblu complex care poate fi impartit in doua mari clase: 1 componenta aeriana si 2. componenta terestra. 1. Componenta aeriana Componenta aeriana se refera la partea platformei responsabila cu plasarea modulului terestru intr-un anume punct de pe pamant. Are capacitatea de zbor, in toate etapele sale: decolare, zbor, planare, aterizare. Componenta aeriana are doua subcomponente constructive, partea portanta si incarcatura ambarcata. Partea portanta se refera la suprafata portanta si consta intr-o aripa de parapanta, cea care ofera sustentatia intregului ansamblu. Aripa parapantei are forma aerodinamica in sectiune (profil) si pe ea se nasc fortele de natura aerodinamica, capabile sa ridice si sa mentina prin planare, sarcina utila. Partea de incarcatura aeropurtata cuprinde platforma pe care este asezat si transportat catre destinatie modulul de lupta. Pe aceasta platforma se afla un intreg sistem de comanda, control, tractiune si culegere de informatii si reprezinta inima componentei portante in ceea ce priveste controlul zborului. Platforma propriu zisa este o structura metalica din duraluminiu formata din cadre de rezistenta, pe care sunt plasate celelalte componente: motorul termic cu elice, plasa protectoare, receptorul electronic, motoarele si servomotoarele de comanda, computerul de bord, calculatorul de bord, camere video de culegere informatii, sistemul giroscopic al platformei stabilizatoare, carabinierele de prindere suspante, parasutele de salvare(rezervele), sistemul de acumulatori, demarorul cu motor electric, reductor cu roti dintate, platformele de urcare/coborare a modulului de lupta, becurile, iar tot ansamblul este sustinut la sol de catre patru roti de cauciuc cu camera de aer. 2. Componenta terestra Componenta terestra este reprezentata de catre modulul de lupta strategic, de sine statator. Acesta are capacitatea de deplasare pe sol, in conditii de teren accidentat piatra, gropi, denivelari-, pe covor vegetal. Senila este formata din pufe de cauciuc pentru cazul suprafetelor foarte alunecoase. Componenta terestra are o parte rigida, pasiva, si o componenta de propulsie, motoare. Constructia modulului se bazeaza pe un sasiu asemeni constructiilor clasice, care se sprijina elastic pe o serie de roti, prinderea facandu-se prin intermediul unor arcuri si a unor segmente amortizoare. Din punct de vedere al misiunii, componenta terestra are o componenta pasiva a misiunii camere video, senzori, telemetru laser, microfoane, si subcomponenta activa de lupta pusca, cartusele (care pot fi inlocuite cu alte dispozitive militare pirotehnice cum ar fi

aruncator de grenade, mine antitanc, mine antipersonal, dispozitive de tip bomba activate de senzori). Componenta electronica si componenta electrica a modulului de lupta. Intreg modulul se bazeaza pe introducerea tehnologiei electronice in domeniul automatizarii proceselor, indiferent de natura acestora. La bordul modulului de lupta au loc o serie intreaga de procese care pot fi descompuse in subprocese simple, elementare. Componenta electronica, de comanda, creierul intregului modul, urmareste doua tipuri de informatii si modul lor de transportare. Sunt informatii culese, brute si informatii procesate. Informatiile culese pot fi in categoria celor care vor fi transmise si a celor ce vor fi oprite si procesate, necesare on board. Informatiile transmise sunt cele video/audio, datele GPS, informatii despre starea modulului (combustibil, energie, cantitate de proiectile) informatiile primite fiind cele de comanda si control in modul telecomandat, comanda focului, comanda de retragere. Datele procesate on bord pot fi multiple, pornind de la elementele de inteligenta artificiala, recunoasterea formelor, prelucrarea semnalelor si informatiilor provenind de la modulul GPS, de la senzori, tintire, memorarea datelor GPS despre traseul parcurs, pentru a-si aminti drumul de intors in cazul retragerii autonome a modulului, pe timpul extragerii sale din campul de lupta; pe baza software se pot implementa o serie intreaga de bucle (cicluri) pentru o plaja foarte larga de procese care sunt efectuate on board, la nivelul computerului - interpretarea automata a balantei energetice, decizia retragerii autonome din campul de lupta, extragerea, preprocesarea unor date de imagine, urmand ca strategului sa ii fie transmisa numai informatia filtrata, cu un oarecare nivel de decizie si nu informatia bruta, cantitate foarte mare. Componenta electrica are in vedere majoritatea elementelor motoare si servomotoare de actionare asupra structurii metalice a modulului sistemul de propulsie, partea electrica, sistemul de reglare balistica a armei, sistemul de rotire a turelei, de orientare a camerelor video, de extindere a bratului telescopic precum si a motoarelor cu rol de deschidere/declansare sistem de prindere de platforma-mama, parasuta, aripa parapanta sistemul electromecanic de comanda a focului pustii, alimentarea cu cartuse, extragerea tuburilor arse de pe teava, depozitarea in magazia de cartuse trase. Modul de functionare Modul de functionare a ansamblului se bazeaza pe imaginarea unui scenariu in care un modul de lupta trebuie trimis intr-o zona de conflict, in mijlocul campului de lupta. In mod normal, cand se doreste participarea modulului la operatiuni militare alaturi de trupa misiuni riscante, culegere de informatii, lupta urbana, razboi inegal, asimetric, misiuni de recunoastere apropiata, stanjenind inamicului intreg sistemul de activitati, fortandu-l sa devina mai activ, mai precaut, mai lent in desfasurare, inadaptabil la schimbarile rapide din teren Poate fi carat in spate, pe componente de catre unu-doi militari sau poate fi asezat pe tanc, carat pe tanc, face parte deja din dotarea standard a militarilor fortei aliate, este full compatibil cu intreg setul de componente standard NATO, avioane fara pilot si rovere terestre.

Lansarea sistemului de aripa portanta/platforma ambarcata aeropurtata/si modul de lupta aeropurtat se face de la distanta, accelerand motorul in plin. Parapanta/aripa portanta se gonfleaza si poarta incarcatura pana la locul prestabilit, intrucat zborul este comandat prin pilotul automat, senzori, giroscoape sensibile, pe baza programului preprogramat si traseu impus prin program de catre operatorul parapantei. Monitorul de parapanta va urmari traseul de zbor si va sesiza din imaginile video transmise de la bord daca campul de aterizare este cel prevazut, sa nu cumva harta sa fi fost gresit interpretata sau sa nu se fi vazut vreo deficienta. Daca este asa cum s-a prevazut terenul de aterizare aripa parapanta va ateriza si va frana astfel incat sa vina foarte lin la aterizare, este important si caracteristic acest lucru intrucat aripa parapantei poate functiona precum cupola unei parashute Cupola parapantei, odata platforma aterizata, aflata in contact cu solul, din inertie va avea tendinta si se va duce spre in fata si va cadea. Procedura va permite oprirea imediata a motorului. Modulul de lupta se va desiguranta automat din carabiniere de prindere, talpile pentru senile se vor desfasura in fata si modulul va cobora din carcasa lui, prin trapa sau prin ridicarea unei semicupole a modulului de lupta. Dupa aterizare si linistirea aripii parapantei, asezarea ei completa pe sol, se deschide trapa, se ridica capacul containerului ce adaposteste modulul de lupta si se lasa in jos rampele pentru descalecarea modulului de lupta. Studiul variantelor de aterizare a modulului trebuie facut atent pentru a urmari care este solutia cea mai eficienta de parasire a platformei, astfel incat modulul, senilele, sa nu calce si sa se incurce; Teava pustii va avea un locas decupat, in fata, pentru a nu incurca comanda suprafetei portante (aripa).
Top

9. Constructia aripii parapantei si a platformei aeropurtate La constructia oricarui vehicul aerian sau terestru unmanned trebuie sa fie urmarite obiective clare care vizeaza: 1. Viteza si durata (anduranta) platformelor 2. Sisteme energetice de putere de mare densitate, volum redus (baterii, celule de combustie, sisteme termale) 3. Senzori: plaja si rezolutie (precizie) 4. Data Fusion - Fuziunea, integrarea datelor 5. Comunicatii aeriene, terestre, spatiale (sateliti), subacvatice 6. Supravietuirea 7. Slab observabile 8. Formarea suprafetei 9. Acoperirea antenelor (RAM) sau altor sisteme de transmisie-receptie 10. Managementul termic 11. Semnatura radar sau acustica

1. Sistemele de vehicule unmanned intotdeauna vor fi limitate de catre viteza si durata platformei. Rare sunt locurile in care sistemele unmanned depasesc ca viteza pe cele pilotate cu om la bord (manned), rachetele autoghidate sunt poate singurele care intrec avioanele de vanatoare ca viteza si ca durata. Dezvoltarile curente promitatoare pentru baterii de mare densitate, volum mic, celulele de combustie si sistemele de putere sunt asteptate sa conduca la cresterea eficacitatii vehiculelor unmanned. Mare parte a acestei dezvoltari este condusa de catre industriile de mobile celulare si computere laptop (IT). Avansurile recente in tehnologia sonarului au condus la dezvoltarea asa numitului Synthetic Aperture RADAR si la radare cu banda larga (broadband), multifrecventa, largind atat plaja de sensibilitate cat si rezolutia senzorilor. 2. Sensor fusion (intercomunicarea, transferul de date intre platformele de senzori, reconstituirea unei imagini formata din parti de informatii provenind de la senzori de mai multe tipuri, asa cum este tehnologia internetului, daca cade un server, celelalte preiau legatura si se ocoleste nodul cu pricina (serverul defect ) necesita navigatie precisa. Avansul in tehnologiile de navigatie si de computere vor permite multisensor fusion. Tehnologia de processing on-boardare nevoie de imbunatatire pentru a deveni comensurabila cu restrictiile de comunicatie foarte severe in raport cu cantitatea de informatii disponibile ce trebuie transmise, de aceea procesarea onboard face apel puternic la tehnologiile rapida de compactare in pachete condensate de informatie, de date procesate. Poate ca acesta este unul dintre cele mai vizibile domenii in care se foloseste pe deplin capacitatea datelor in format digital de a putea fi prelucrate fara a le altera cantitatea de informatie pe care o contin. Atentia trebuie atrasa spre interpretarea datelor fused in asa fel incat sa se maximizeze eficienta si sa se creasca vizibil capabilitatile de luare a deciziilor. Toate dezvoltarile recente in tehnologiile pentru slaba observatie (invizibilitate) si reducerea semnaturii (amprentei) ar trebui aplicate la vehiculele unmanned. Ele par ceva mai vulnerabile fata de sistemele manned in aceste privinte. Ele promit sa creasca supravietuirea vehiculelor aeriene, terestre, subacvatice si de suprafata. Constructia motoparapantei. UAV sunt destinate in general sa inlocuiasca omul in misiuni speciale de culegere de date aeriene confidentiale, strategice, dar potentialul lor nu se opreste aici, cele mai noi tendinte se orienteaza pe capacitatea enorma de transport a UAV, de obicei incarcaturi strategice militare, la mare distanta. Incantati de comportamentul aripii parapantei in testele de zbor si ca platforma fara pilot, se intentioneaza explorarea capacitatii de transport a unui astfel de UAV intrucat s-a dovedit ca este posibil sa poarte incarcaturi foarte mari in conditii de siguranta si control a zborului. Baza aplicatiei o reprezinta viteza mica de infundare (coborare) si capacitatea voalurii aripii parapantei de a plana controlat, lucru care ii confera posibilitatea de a pune incarcatura utila pe sol fara soc si mai ales la viteza mica (nula). Cu comenzile trase la maxim aripa (voalura) parapantei este o veritabila parasuta, in fond parapanta reprezinta o parasuta cu calitati manevriere superioare. Asadar incarcatura utila atinge solul ca si parasutata, cu viteza zero si aterizare la punct fix, perfect controlabila. Aceasta este o calitate incontestabila a parapantei pe care un avion UAV nu o poseda. Aripa (cupola)

parapantei propuse are o anvergura 9-10 m si este confectionata din material textil special tesut (ripstop-antisfasiere) avand in interior o structura complicata de celule si pereti intercelulari cu gauri de ventilatie, cupola mentinandu-se umflata pe parcursul zborului datorita venturilor de admisie din bordul de atac al profilului aripii. Parapanta decoleaza ca orice suprafata portanta prin castig de viteza iar voalura in zbor se comporta asemeni oricarei aripi si poate fi comandata, franata, accelerata insa aterizeaza ca o parasuta, cu viteza nula. Comenzile aripii parapantei constau intr-o retea de suspante grupate intre ele, prinse de marginea bordului de fuga dar care pe parcurs se unesc astfel ca la final se ajunge la un singur fir, cate unul pe fiecare parte, denumit generic comanda. Comanda in zbor parapantei se realizeaza prin tragerea in jos a acestor suspante, prinderile pe o zona din bordul de fuga ale acesteia facand ca suprafata panzei sa se modifice si sa formeze un fel de aripioara cu rol de flaps-eleron: profilul se curbeaza local si in acest fel iau nastere forte de natura aerodinamica capabile sa imprime aripii miscare de ridicare sau coborare (la actionarea simetrica a comenzilor) ori balans in tangaj si miscari de rotatie in giratie (cand comenzile sunt actionate asimetric). Prin actionarea diferentiata a suspatenlor de comanda se realizeaza o usoara franare a jumatatii de aripa dorite, cealalta jumatate, din inertie, continuand sa mearga inainte si imprimand astfel parapantei o miscare de giratie si usor ruliu, conducand la orientarea pe directia dorita, moment in care suspanta de comanda este lasata liber iar parapanta isi urmeaza traiectoria pe noua directie de zbor. Acestea sunt singurele elemente prin care poate fi comandata aripa parapantei, sunt mai simple decat cele ale unui avion si totodata suficiente pentru a comanda si controla perfect traiectoria in conformitate cu necesitatile propuse. Cand comanda este trasa, se coboara bordul de fuga si in acest fel profilul local se curbeaza, creand superportanta dar si efect de rezistenta la inaintare, similar unui flaps de pe aripa de avion. In consecinta actionarea comenzilor are ca efect crearea unei forte portante bruste ce conduce la un castig de altitudine si simultan o franare a aripii, pierzand viteza. Datorita inertiei, masa utila isi va continua drumul iar aripa, franata, va ramane in urma, efectuandu-se si o miscare de tangaj care, atunci cand comenzile sunt eliberate, se va transforma intr-un balans usor. La aterizare, pentru a crea portanta la viteza mica si totodata a frana aripa, se actioneaza simetric ambele suspante de comanda, bordul de fuga al aripii devenind un adevarat flaps. De obicei aterizarea este foarte lina si lipsita de pericole data fiind si viteza mica de zbor, suprafata relativ mare a parapantei actionand asemeni unei parasute. Raspunsul la comenzi depinde foarte mult de incarcarea aerodinamica a profilului aripii, in cazul in care parapanta este subsolicitata ea poate deveni moale, gelatinoasa si in acest fel comenzile vor raspunde practic intarziat. Aripa (cupola) parapantei se prinde de platforma suport prin intermediul suspantelor de sustinere care se inmanuncheaza pe carabine metalice, acestea la randul lor prinzandu-se de carlige sau ochiuri special realizate. Platforma suport este un carucior construit dintr-o structura cu bare sudate, avand 4 roti mici cu cauciuc si un sistem de prindere a batiului motorului. Prinderea motorului este importanta si se realizeaza prin intermediul unor pufe de cauciuc care sa preia eficient toate vibratiile in scopul evitarii distorsionarii imaginilor video ce vor fi captate. Motorul termic este clasic cu bujie, avand o putere de 18 CP la 5000 rot/min, el antrenand o elice propulsiva de diametru 0.9-1 m. Pentru a evita taierea suspantelor sau ranirea

personalului de deservire, elicea este protejata cu un cerc metalic peste care se tese o retea de plasa metalica, sistem standard folosit la toate motoparapantele in uz. Combustibilul folosit este benzina verde, fara plumb, de la pompa. Sistemul de comanda al parapantei motorizate este constituit dintr-un receptor de la o statie de telecomanda iar capacitatea de zbor autonom este asigurata de un computer de bord preprogramat pe baza de PC104 impreuna cu modulele aferente, adica placi de achizitie, module de conversie analog-digital; computerul de bord primeste in bucla de comanda semnale receptate de un GPS, in vederea asigurarii traiectoriei dorite a ansamblului zburator. Tragerea suspantelor de comanda se produce prin intermediul a doua bobine (mosor), invartite de doua motoare electrice (servomotoare), care prin rotatie fac sa se infasoare suspantele de comanda, existand cate un mosor pe fiecare parte a platformei. In momentul primirii semnalului de comanda, acesta este prelucrat de catre receptor si transmis servomotorului care reuseste sa infasoare pe bobina o parte din suspanta dorita; suspanta este orientata spre bobinaj cu ajutorul unor mici role (scripeti), din motive de fiabilitate, pentru ca nu cumva sa se incurce, sa faca bucle si sa se blocheze, metodologie care de altfel se aplica la toate motoparapantele. Pe langa aceasta avem la dispozitie un servomecanism care actioneaza acceleratia motorului termic. O variatie convenabila a turatiei ne permite si obtinerea unui optim in ceea ce priveste raza de actiune, proiectata sa fie in jurul a 40 km (echivalentul unei ore de zbor), in functie de cantitatea de combustibil aflata la bord si de specificul misiunii. Greutatea utila poate sa varieze intre 40-90 kg. Pe aceasta platforma este montat un sistem de prindere a modulului terestru. Modulul are in componenta o camera video rabatabila care poate privi in jos si trimite date video aeriene, camera fiind foarte sensibila, cu rezolutie mare si capabilitati de zoom iar transmisia datelor video este realizata prin intermediul unui dispozitiv special de emisie pe frecvente ridicate 2.4GHz. Energia electrica la bord este oferita de o baterie de acumulatori 12V. Caracteristicile aerodinamice si de stabilitate ale parapantei o predispun pentru utilizare in zboruri de viteza mica si altitudine de pana la 4000 m, autonomia fiind impusa prin cantitatea de combustibil de la bord. Totodata sistemul este prevazut cu o parasuta de salvare care se declanseaza comandat sau automat in cazul in care cupola aripii sufera pierderi sesizabile de portanta din cauza ca se infasoara ori se incurca in rafale, parasuta avand darul de a aduce la sol integral modulul terestru si platforma. Sunt nenumarate cazuri in care informatiile aeriene au fost obtinute cu pretul vietii pilotilor, culegerea de informatii sensibile fiind un domeniu extrem de periculos si solicitant, foarte disputat, pentru cresterea ratei de succes fiind nevoie de adoptarea si gasirea unor noi metode si tehnici de abordare: viteze mai mari de zbor pentru a putea fi greu contraatacate sau pentru a nu putea fi contraatacate folosind sistemele clasice cu rachete antiaeriene; altitudini mari de zbor si zborul in invizibilitate radar. In plus de aceasta a devenit o provocare culegerea de informatii in cazul fenomenelor avand o dinamica pronuntata fenomene rapid evolutive in special cu caracter militar, - lucru care necesita observarea continua a acestora. Pe plan mondial exista numeroase state

puternice economic si financiar care au plasate pe orbita sisteme sofisticate de sateliti pentru fotografii din spatiu. Actualmente fotografiile satelitare care sa asigure oarecare valoare informativa se vand la preturi prohibitive pentru multe state ale lumii, existand fireste posibilitatea ca dintre acestea fotografii sa fie oferite numai cele care nu reprezinta interes strategic pentru statele detinatoare de sateliti. Se stie ca in cadrul conceptului de management (inclusiv managementul trupelor) unul din elementele cheie este capacitatea de informare. Managementul eficient vorbind ca si concept general valabil are nevoie de foarte multa informatie, informatie care se schimba permanent; informatia venita in mod necesar, corect si la timp, implica un efort major in privinta culegerii ei, intre actul decizional corect si momentul culegerii trebuind sa treaca un timp minim posibil. Trendul actual impus de catre armata americana este crearea de UAV avand si scopuri ofensive, roboti aerieni capabili sa poarte incarcaturi explozive si sa loveasca tinte de la mare distanta, fiind pilotate prin satelit chiar de pe teritoriul Statelor Unite, inlocuind partial in anumite tipuri de misiuni clasicele avioane de lupta si avand de partea lor elementul surpriza, in conditiile in care tehnologia razboiului poate permite lovirea precisa, chirurgicala, a oricarei tinte de pe mapamond. Tendinta generalizata pe plan mondial este de renuntare la zborurile pilotate uman pentru toate acele misiuni care pot fi efectuate prin substitutie de catre avioane sau vectori aerieni mai mici, dotate cu sisteme optice de inalta performanta, moderne, acesta fiind un pas decisiv in ceea ce priveste orientarea anumitor misiuni clasice catre cele robotizate, miscare ce tine cont de progresul tehnic al electronicii din ultimele decenii si, in sfarsit, din ce in ce mai performante. Se poate afirma ca UAV avioane sunt incununarea de succes intre tehnologia de aviatie si electronica, razboiul modern incepand sa fie puternic sprijinit pe sistemele robotice. Pe masura continuei dezvoltari economice si tehnice a societatii umane a aparut posibilitatea inlocuirii avioanelor pilotate avand om la bord in principal datorita riscului crescut pentru operatiunile de culegere de informatii. De aceea s-a pus problema inlocuirii fie si macar partiale a costisitoarelor avioane clasice cu avioane sau vectori mai mici, dotati in principiu cu acelasi tip de echipament video/foto dar fara echipaj uman, putand fi dirijati prin telecomanda sau prin folosirea calculatoarelor de bord miniaturale (pilot automat). Eficienta acestor avioane este consfintita de statul Israel care a adoptat aceasta tehnica eficienta pentru a dubla intr-un fel avioanele pentru recunoastere cu om la bord. Observand enormele capabilitati si potentialul oferit de eficienta fara precedent a acestor UAV, Statele Unite au adoptat imediat modelul si au dezvoltat intr-un mod fara precedent tehnica si avioanele, pe masura nevoilor USA de a zbura oriunde, facand inconjurul lumii (GlobalHawk, Predator). Statele Unite sunt o putere mondiala si in principiu, si-o pot impune oriunde in lume iar nevoile armatei sale sunt globale (strategia si viziunea mondiala). Continua dezvoltare a UAV, a camerelor video/foto de foarte mare rezolutie, calculatoarelor si GPS au fost elementele de baza in jurul carora au putut fi construite UAV performante. Cine si-ar fi inchipuit cu ceva timp in urma cum satelitii pentru GPS vor avea o asemenea utilizare, fiind element-cheie pentru pilotajul UAV fara vedere, cu siguranta ca raspunsul ar fi fost foarte putini.

UAV pot face identic aceleasi lucruri pe care in trecut le facea avionul de recunoastere, dar cu multe avantaje esentiale: se elimina total riscul pierderii vietii pilotului in campul de lupta; in economia razboiului exista si restrictii financiare iar UAV reduce drastic costurile, creste eficienta si scade pretul informatiei; UAV poate sta mai mult in aer (consum mic), poate sta in camp ostil (e foarte greu detectabil, avand amprenta radar mica) si e foarte greu de atins, putand zbura nestingherit atat la inaltimi vizibile radar cat si la foarte joasa inaltime. UAV este un instrument foarte tenace si primejdios nu atat in sine cat prin informatiile pe care le culege. A devenit un dispozitiv de lupta de marca pentru razboiul modern, o componenta de inalta tehnicitate si adaptabilitate. S-au facut remarcate numeroase UAV tip avioane, foarte multe tari de pe glob incepand mai nou sa dezvolte sistematic UAV. Capacitatea lor combativa este de necontestat si economico-financiar sunt foarte reduse ca pret. Exista avioane cu aripa fixa sau elicoptrere insa prea putin atentia a fost atrasa de UAV avand ca suprafata portanta o aripa flexibila. Este foarte adevarat ca acest lucru este explicabil pentru ca parapanta a aparut relativ recent (anii 80) pe cand sistemele UAV cu aripi fixe sunt functionale demult (1960), atentia cercurilor stiintifice fiind evident concentrata pe perfectionarea UAV cu aripa clasica, tip avion. Fara indoiala, fiecare UAV are particularitatile sale insa potentialul UAV cu aripa flexibila nu a fost pe deplin exploatat. Platforma aeropurtata autonoma cu aripa flexibila Facand parte din familia UAV, platforma aeropurtata cu aripa tip parapanta este destinata principial culegerii de informatii aeriene. In sens larg, culegerea de informatii aeriene este inteleasa ca fiind efectuarea, prin mijloace specifice (foto/video), de fotografii/filme din aer a unor zone de interes, la diverse inaltimi, in functie de caracteristicile platformei purtatoare, continuand transmiterea la sol a acestor filme si stocarea lor pe support video/digital in vederea prelucrarii; prelucrarea si analiza informatiilor se face prin cercetare vizuala de catre operatori umani specializati in astfel de interpretari. Pentru aceasta este necesar ca deasupra zonelor de interes sa zboare o platforma aeriana dotata cu dispozitive pentru filmari/fotografieri si sa aiba capacitatea de a transmite datele la sol sau de a le inmagazina (HDD, flash memory). Zborul poate fi lesne efectuat de catre aripa-parapanta iar pentru aceasta este nevoie de sistem de comanda a zborului. Zborul in sine presupune o succesiune de faze: decolare, zbor pe traiectorie (mentinuta, permanent calculata), si aterizare. Comanda UAV in general se realizeaza efectiv cu ajutorul suprafetelor aerodinamice specializate aripioare de comanda puse in miscare de catre servomecanisme avand la baza motoare electrice de mica putere. In cazul aripii flexibile de tip parapanta, suprafetele de comanda sunt asimilate in zona de bord de fuga a voalurii unde sunt prinse suspantele de comanda, asadar suprafetele de comanda iau nastere din aripa propriu zisa si nu sunt de sine statatoare. Comanda se efectueaza in momentul in care motorul electric primeste un semnal electric. Semnalul electric provine de la un receptor radio sau de la computerul de bord ambarcat, ce comunica cu servourile prin intermediul interfetei de proces. Receptorul radio primeste la randul sau semnale de la un emitator de telecomanda. In cazul computerului de bord acesta produce semnale de comanda prin intermediul unui soft. Softul si procesorul computerului emit semnalele de comanda output in functie de cele input (prin intermediul programului matematic de calcul). Datele

de input se constituie in semnale electrice slabe si provin de la senzori plasati si ei pe platforma, precum si de la semnalele GPS. Senzorii sunt traductori de marimi fizice (viteza, acceleratie, turatie, inclinare) in impulsuri de natura electrica, fiind bine calibrati si de a caror precizie si fiabilitate depinde buna functionare a pilotului automat. Informatii culese de UAV Ne putem referi in general la orice UAV. Fotografiile/filmele aeriene pot contine date despre o multitudine de lucruri aflate in campul de vizibilitate al camerei foto/video, pe sol, pe apa sau in aer: constructii importante, zone de interes, obiective militare. Informatiile aeriene folosesc la identificarea acelor date privitoare spre exemplu la miscarea terestra a trupelor sau la identificarea numarului si tipului de avioane de pe un aeroport secret, aflat adanc in spatele liniilor frontului ori dispunerea in teren a sistemelor antiaeriene ale inamicului. Fotografiile aeriene ofera o imagine de ansamblu mult mai eficienta. In cazul fotografierii de obiective militare, acest lucru devine foarte important pentru crearea strategiei de conducere a luptei, e esentiala cunoasterea dispunerii pe campul de lupta tactic a obiectivelor inamice pentru a le distruge sau captura cu pierderi minime sau pentru a preveni atacurile. Ce poate fi mai important de cunoscut decat dispunerea centrelor de comanda, de transmisiuni, aeroporturi, piste, cate avioane sunt pe pista, ce tipuri de avioane sunt, ce arme defensive exista (rachete aeriene sol aer), iar culegerea de informatii devine si mai provocatoare cu cat campul tactic si mobilitatea extrem de crescuta in ce priveste deplasarea strategica a tehnicii de lupta fac ca configuratia frontului sa varieze instantaneu. In timpul luptelor linia frontului devine extrem de dinamica, cu evolutie adesea foarte rapida, ceea ce necesita in mod evident urmarirea continua pentru a reusi prin tactica, strategie inteligenta si buna informare sa invingi adversarul. In cazul convoaielor militare pe sosele pot fi efectuate supravegheri pentru prevenirea actelor de terorism. UAV promite realizarea de fotografii aeriene nu numai pentru domeniul strict militar dar si civil, cu implicatii majore in domeniile ce tin de siguranta generala a oamenilor. Printre aplicatiile civile se numara topografierea terenului unde informatiile extrase fiind de ajutor specialistilor in amenajarea teritoriului dar si in stabilirea tacticilor de atac/contraofensiva pentru militari, prin cunoasterea terenului, a gradului de dificultate si a oportunitatilor ; pentru amenajari civilie pentru crearea de facilitati eficiente surse de apa, electricitate. Exista numeroase lucrari de interes public de infrastructura: sosele, drumuri, conducte, retele electrificare, cai ferate, porturi si sa nu uitam ca tara noastra reprezinta un nod de tranzit foarte important catre toata zona balcanica si Asia Mica, fapt remarcabil ce ar putea sa fie exploatat inteligent. Infrastructura interna trebuie sa fie intretinuta si eventual extinsa, iar acest lucru implica desfasurarea lucrarilor pe o suprafata foarte mare UAV are posibilitatea de fotografiere pe o lungime foarte mare a stadiului lucrarilor (spre exemplu o autostrada sau un canal navigabil) pentru ca managerul sa aiba cea mai fidela imagine strategica a lucrarilor. Traficul tot mai dens, cu flux mare de masini, necesita supraveghere atenta pentru prevenirea incidentelor. UAV poate transmite informatii clare pentru fluidizarea traficului, deblocarea nodurilor de circulatie precum si a altor aspecte interventia, localizarea, filmarea accidentelor rutiere, tara noastra fiind in top in ceea ce priveste

nefericitul numar de accidente rutiere, siguranta rutiera a soselelor fiind slaba. Momentan supravegherea se face cu elicoptere ale politiei insa putem usor sesiza cum numarul insuficient de astfel de aeronave nu are cum sa imbunatateasca situatia traficului, Romania avand un neinvidiat prim loc printre tarile cu foarte multe accidente rutiere mortale, in conditiile in care se circula haotic, improvizat, si nu exista o cultura safety. O imagine din aer, pe langa ca este mult mai sugestiva, ofera o perspectiva care nu doar ca poate completa imaginea ofiterului de politie dar ofera si alte date pe care acesta nu le poate culege de la sol. Cum spuneam, UAV nu se dezminte fiind un dispozitiv ingenios pentru culegere de informatii speciale. Romania este un nod feroviar foarte important avand o retea de cai ferate invidiata si o capacitate de transport uriasa, un trafic de marfuri in continua crestere si dezvoltare, transportul feroviar fiind o oportunitate mult mai ieftina si mai ecologica. O astfel de structura feroviara complexa are nevoie de supraveghere si de verificare fara cusur, fiind extrem de sensibila si dupa cum spuneam e un domeniu strategic al Romaniei. Modernizarea, largirea ariei de deservire, marirea capacitatii de transport pot fi mai usor controlate prin analiza imaginilor aeriene si interventia acolo unde este nevoie pentru reparatii, evaluarea pagubelor sau urmarirea derularii lucrarilor in timp real de catre manageri. Fiind o tara dunareana, Romania are potentialul foarte mare pentru transport naval iar monitorizarea acestuia ar permite cresterea vizibila a eficientei controlului pe Dunare, exploatarea rationala a canalului navigabil, sporirea gradului de securitate navala in special in nodurile importante, oferirea de prioritati. Nu este neglijabila deloc situatia incidentelor navale care se produc cu pagube materiale foarte mari sau chiar cu implicatii economice majore, accidente navale care puteau fi usor evitate printr-un control riguros, UAV venind in sprijinul cresterii gradului de siguranta in transportul pe apa. Siguranta agricola si silvica. Suprafata cultivata este foarte mare - imaginile aeriene ofera date de monitorizare concrete despre modul in care suprafetele de teren arabil sunt administrate, tipul de cultura, identificarea exacta a suprafetelor terenurilor arabile si starea lor, realizarea de studii de irigatii pe baza datelor concrete. Se utilizeaza cu succes fotografii in cazul calamitatilor naturale inundatii, pericol de invazie cu daunatori, seceta, inghetul prematur, grindina datele culese putand fi folosite pentru o mai buna evaluare a pagubelor si gestionare a crizelor locale. Nu este de abandonat ideea ca securitatea alimentara a Romaniei depinde de modul de gestionare a culturilor agricole, de felul in care se iau masurile corecte de combatere sau prevenire a fenomenelor ce afecteaza culturile. Mediul. Ecologia si protectia mediului acesta este un domeniu foarte sensibil si de mare actualitate pe plan mondial (global), in care sunt investiti foarte multi bani, scopul final fiind prezervarea calitatilor si a beneficiilor mediului natural pentru generatiile viitoare, reducerea impactului activitatii umane asupra naturii, pastrarea echilibrului natural intre toate speciile de animale/plante, folosirea rationala a resurselor naturale pentru satisfacerea nevoilor umane fara distrugerea integritatii naturale precum si crearea unei culturi a oamenilor in acesta privinta, acestea sunt pe larg obiectivele fundamentale ale protectiei mediului. Cum ar putea ajuta UAV la indeplinirea acestei sume de sarcini? Imaginile aeriene folosite arata fara echivoc zonele in care poluarea excesiva si-a spus cuvantul, aria pe care se extinde, ofera date despre modalitatile de

combatere a dezastrelor naturale si reducerea efectelor, prevenirea extinctiei anumitor specii de plante si animale prin studiul atent monitorizat al ariilor de viata si a conditiilor de trai, multe specii vii disparand din ignoranta oamenilor si nu neaparat din rea vointa. Pana cand cultul mediului inconjurator, al naturii, nu va fi adanc impamantenit in constiinta oamenilor, vom trai in mijlocul propriilor substante toxice iar sanatatea si viata oamenilor va fi amenintata de insasi efectele secundare ale muncii. UAV poate fi folosit cu succes pentru studiul animalelor in mediul lor de viata, pentru a le cunoaste comportamentul, nevoile, in felul acesta protejandu-le intimitatea. Omul a reinceput sa caute frumusetea naturii si tendinta se va pastra. Totodata se poate preveni pescuitul excesiv fiind imposibil unui om sa observe numarul de pescari pe o arie atat de mare cum sunt canalele din Delta Dunarii. UAV poate fi folosit pentru urmarirea cursurilor de apa pe timp de iarna, cand sloiurile de gheata pot forma blocaje foarte importante ce pot produce indundatii cu consecinte grave, ajutand la identificarea rapida a locurilor unde se poate interveni cu materiale pirotehnice. Totodata poate fi folosit la supravegherea aeriana in cazul transporturilor de valori foarte mari sau in acoperirea aeriana in cazul misiuni de securitate de inalt nivel. In ceea ce priveste utilizarile potentiale ale unui UAV avand caracteristicile unei aripi tip parapanta, se pot mentiona (fara a fi exhaustivi) domeniile potrivite in care ar putea face fata:

paza aeriana a porturilor, aeroporturilor, bazelor militare paza/monitorizarea frontierelor paza litoralului, paza de coasta a apelor nationale prevenirea traficului ilegal pe mare, a braconajului survol asupra luciurilor de apa, sere, culturi pomicole, viticole, urmarirea terenurilor agricole in exploatare paza si protectia impotriva furturilor sau a deteriorarilor in conducte gaz/petrol paza/verificarea liniilor de inalta tensiune si transport electricitate, telefonie fixa, internet net prin cablu clasic sau fibra optica misiuni de cautare in caz de inundatii sau accidente montane prevenirea sustragerii ilegale de material lemnos si monitorizarea incendiilor de padure monitorizarea aeriana a retelelor de crima organizata si terorism monitorizare trasee montane si in caz de avalanse cautare-salvare in cazuri de accidente aeriene (investigatii privind imprastierea resturilor de aripa, fuselaj in vederea efectuarii filmului desfasurator) studiul fenomenelor naturale (vulcani, tsunami) si a efectelor lor Operatiuni militare si speciale : spionaj militar in camp tactic de lupta (managementul luptei) informatii/monitorizare obiective militare misiuni militare, politie, servicii secrete: urmariri, filaje supravegherea aeriana a exercitiilor militare reglarea tirului pentru piesele de artilerie terestra/navala

culegere informatii despre gradul de distrugere a tintelor lovite operatiuni speciale de identificare-salvare a militarilor in campul de lupta paza aeriana a taberelor sau a depozitelor de armament aflate in zone cu risc asigurare acoperire aeriana in misiuni frecvente de mentinere a pacii ONU

Parapanta cu motor din cadrul poriectului porneste de la ideea folosirii potentialului oferit de aripile flexibile si de creare a unui robot aerian performant, ca o continuare a parapantelor cu motor realizate la nivel de aeromodel. Parapanta cu motor este un robot UAV foarte performant, eficient si extrem de ieftin, capabil sa efectueze misiunile pe care orice UAV le poate indeplini, insa cu unele limitari viteza de zbor, altitudinea si autonomia. In esenta insa face aceleasi lucruri ca orice UAV cu aripa fixa de tip avion. Componenta parapantei cu motor Parapanta cu motor este un ansamblu format dintr-o componenta activa aerodinamic aripa (cupola, voalura) parapantei si o componenta pasiva neportanta o platformasuport pe care se monteaza diverse echipamente. 1. Cupola parapantei (voalura parapantei) este suprafata aerodinamica in forma de aripa incovoiata, avand toate ingredientele unei aripi clasice profil, curbura; este cea care imprima intregului ansamblu forta de sustentatie, precum si orientarea spatiala a acestuia.Cum functioneaza aripa parapantei? Cupola parapantei este o aripa manufacturata din material textil special avand forma aerodinamica (profil aerodinamic, special). Forma aerodinamica a voalurii este creata si totodata mentinuta prin aspirarea aerului in interiorul cupolei prin venturi, creandu-se astfel o perna de aer de presiune mai mare decat presiunea mediului; presiunea statica mare in interior mentine cupola parapantei vesnic gonflata pe tot parcursul zborului. Structura interna a aripii nu contine nici un fel de subansamblu rigid. In interiorul sau, cupola parapantei este compartimentata, compusa din mai multe camere, denumite popular celule, formate prin pozitionarea unor pereti interiori, profilati aerodinamic, avand gauri de comunicare pentru ventilatia dintre celule. In felul acesta intreaga suprafata a parapantei se mentine practic intinsa, chiar daca in unele zone presiunea aerului este mai mica si se produce caderea (colaps) prin dezumflarea locala, totusi ea isi revine foarte repede datorita acestor gauri perforate prin peretii celulelor care fac ca ventilatia sa fie eficace. Aerul patrunde in parapanta prin venturi (guri de ventilatie sau admisie) care sunt pozitionate in bordul de atac al aripii si datorita presiunii mari care se afla in acel punct de pe profil (presiunea totala), aceasta face ca in interiorul parapantei sa avem presiune mai mare decat cea exterioara, ceea ce determina ca aripa sa stea permanent gonflata in zbor. In interiorul voalurii parapantei exista presiunea totala, fiindca aerul este cules (prin pozitia bine studiata a ventului de intrare) la presiunea de stagnare, egala fireste cu presiunea totala. Pe exteriorul peretilor presiunea statica este mai mica decat presiunea din interiorul parapantei iar materialul textil al parapantei nu permite transpirarea (si implicit nici pierdere de presiune prin pereti) drept pentru care, avand o presiune mare in interior si o presiune mai mica in exterior, diferenta de presiune face ca parapanta sa fie permanent gonflata, atata timp cat presiunea din interiorul parapantei este culeasa prin venturi la presiune totala. In cazul in care ventilatia scade si presiunea aerului din interior devine foarte mica datorita unor fenomene de natura aerodinamica (de exemplu venturile de astupa accidental si aerul din interior este expulzat in afara iar in acest fel), curgerea

fileurilor de aer se face asa incat urechea partea de capat a parapantei cade intrand in stall sau in colaps, insa ea tot umflata ramane dar datorita fortelor aerodinamice mari nu se mai poate plia. De aceea concluzionam ca parapanta cu motor trebuie sa fie autostabilizata, sa isi revina singura la forma normala in zona de capat (urechi). Neavand structura interna rigida, forma parapantei este mentinuta exclusiv de catre presiunea din interiorul sau. Pentru a nu avea ventilatie puternica si pentru ca aerul sa fie mentinut in interior este nevoie ca materialul aripii parapantei sa fie special, impermeabil si peliculizat cu un strat sau doua de cauciuc polimeric cu rol de etansare. Profilul aerodinamic al sectiunii aripii parapantei va fi mentinut de catre nervurile textile, practic peretii celulelor in care este impartita parapanta. Forma exterioara a aripii mai este datorata sistemului de suspante, acesta fiind cel care imprima curbura profilului (de fapt doar o mentine). In bordul de atac al celulelor, spre zona de capat a planurilor aripii nu mai exista venturi, aerul patrunde in urechi numai prin gaurile de ventilatie din peretii celulelor (nervuri). Comanda parapantei Parapanta are prinse in bordul de fuga ultimul rand de suspante ce sunt fixate chiar in marginea bordul de fuga al profilului aripii parapantei. Aceste suspante de comanda sunt prinse pe ramificatii succesive pentru ca in final sa se reduca la numai doua suspante de comanda, stanga si dreapta; ele ajung ca lungime la nivelul caruciorului (platformei), fiecare dintre cele doua comenzi tragand practic de jumatatea stanga respectiv dreapta a bordului de fuga al aripii, acolo unde sunt inserate ochiurile pentru prinderea suspantelor. Tragand de bordul de fuga, aripa fiind flexibila, aceasta se curbeaza de bord in jos luand astfel nastere o suprafata de comanda: profilul se curbeaza asemeni unui flaps/eleron, ii creste portanta dar si rezistenta la inaintare, practic vorbind local ia nastere un nou profil aerodinamic.

Figura 1. Formarea aripioarelor de comanda ale parapantei

Rezistenta la inaintare a semiplanului aripii pe care a fost actionata suspanta de comanda creste, aceasta depinzand de cursa bordului de fuga, deci este variabila. Cum unul din planuri are o rezistenta la inaintare mai mare fata de celalalt, in timpul zborului

semiaripa cu aripioara de bracaj se franeaza si ramane in urma celeilalte care din inertie isi continua miscarea nefranata in nici un fel, ceea ce face ca cupola parapantei sa cunoasca o miscare de giratie, modificarea directiei de zbor facandu-se deci aproape pe loc, mai ales ca viteza de zbor se reduce considerabil momentul de giratie ne induce sentimentul ca parapanta practic isi schimba directia pur si simplu pe loc - avantaj enorm care poate fi exploatat in defavoarea avioanelor clasice care, pentru a schimba directia de zbor trebuie sa faca o curba (viraj) de o anumita raza functie de inclinare si de viteza. Acest avantaj poate fi fructificat instantaneu prin aceea ca un UAV cu aripa parapanta poate survola zona de interes aproape fara sa isi modifice atitudinea si nu este nevoita sa faca viraje largi care ar indeparta-o cumva de zona vizata. Sirul de suspante din bordul de atac, care au insertiile chiar sub buza ventului, daca sunt actionate in jos fac ca incidenta profilului fata de curentul de aer sa scada si prin aceasta implicit rezistenta la inaintare, ceea ce conduce la cresterea vitezei parapantei (rezistenta la inaintare este mai mica in cazul in care incidenta profilului scade) dar simultan si cresterea vitezei de infundare, drept pentru care suspantele din bordul de atac, cuprinse in ramificatii din care rezulta doar doua suspante in zona caruciorului, poarta numele de accelerator. Folosirea acceleratorului devine foarte importanta atunci cand se doreste ca parapanta sa iasa dintr-o evolutie periculoasa (vrie) sau sa paraseasca foarte rapid o zona periculoasa cu turbulente sau cu termica puternica ori sa se indrepte pur si simplu repede, prin planare de la inaltime, catre o zona de interes. Parapanta se prinde de platforma prin intermediul sistemului de suspentaj. Suspantele sunt inramurite, rezultand doua manunchiuri. Acestea se prind cu ochi sau cu sutura pe doua carabiniere de alpinism, care la randul lor se monteaza pe platforma. Cuplajul este usor de desfacut, permitand detasarea/atasarea parapantei in timp foarte scurt. Partea pasiva, neportanta, a sistemului o constituie platforma suport, pe care sunt montate aparatele speciale in conformitate cu scopul propus: camere video, de termodetectie, pentru diverse masuratori, precum si tot echipamentul de control si comanda al robotului aerian impreuna cu platforma senilata (modulul de lupta strategic). Pentru a putea zbura autonom, parapanta are nevoie de un sistem de propulsie care sa ii imprime viteza. In mod natural parapanta zboara prin planare numai cand exista curent de aer si pentru aceasta in zborurile cu parapanta se aleg anumite zone cu vant de panta de aici vine denumirea parapanta: parasuta in zbor pe panta - care pot asigura acele conditii de zbor sau zone eficiente din punct de vedere al moderatiei vitezei vantului. Prin propunerea de proiect dorim ca parapanta sa zboare indiferent de conditiile de vant la decolare (vant calm, absenta vantului) si de aceea este necesar un motor cu elice care, prin tractiunea sa, sa produca viteza relativa cu voalura parapantei. Altfel, aceasta nici macar nu se poate gonfla. Motorul este ales cu o putere estimativa de 18 CP, functioneaza cu benzina (aceasta alegere este facuta in ideea de a putea fi alimentat cu combustibil nepretentios) desi poate ca pretul motorului este mai crescut si randamentul sau este usor inferior fata de motoare smimilare folosind combustibili mai elaborati

(amestec cu alcool metilic si ulei de ricin foarte scump), insa benzina este foarte la indemana fiind un combustibil comun, consumat de orice motor. Consumul specific al motorului de aviatie este 0,2 litri/CP/ora ceea ce inseamna la 18 CP un consum de 3.6 litri per ora, la o turatie de n=9000-10000 rotatii/min. Forta de tractiune a unui astfel de motor este de 40 kgf la punct fix. Tractiunea este asigurata printr-o elice cu diametrul de . Motorul este pozitionat in spatele caruciorului, la fel ca la orice motoparapanta, creand astfel o forta de impingere (propulsiva). Pentru a evita taierea suspantelor sau ruperea elicii de lemn, discul elicii este protejat de o plasa metalica subtire fixata pe un cadru metalic circular, procedura care se aplica la toate motoparapantele, intrucat fie in zbor fie la decolare/aterizare parapanta se lasa pe spate iar suspantele vin in dreptul discului elicii si atunci elicea poate sectiona sau deteriora suspantele parapantei. Caruciorul (platforma) este construit dintr-o serie de tevi tubulare care formeaza un sistem spatial de cadre. Acestea sunt prevazute cu diverse sisteme de prindere a diferitelor echipamente oferind o flexibilitate extrem de mare in ceea ce priveste plaja de gabarite a echipamentelor ce pot fi ambarcate, prin posibilitatea de reglare a dimensiunilor caruciorului, asemeni unui joc lego; pe sasiul de baza, format din doua profile sau tevi metalice de mare rezistenta se plaseaza o suprafata metalica cu multe gauri pentru suruburi precum si doua osii pe care se monteaza roti de cauciuc cu rulmenti. Cadrele formate sunt astfel imbinate incat sa constituie o cusca protectoare foarte rezistenta la socuri, capabila sa protejeze elementele electronice scumpe si de mare sensibilitate din interior precum si modulul de lupta. Batiul motorului se prinde de un suport metalic, asemeni unui scaunel, foarte bine ramforsat, prin intermedierea unui sistem elastic cu bucse de cauciuc cu rol de amortizor (reducerea vibratiilor). Daca o camera foto/video vibreaza atunci imaginea reprodusa are ceea ce se numeste broom, este neclara la detalii sensibile, de aceea procedura de fotografiere va presupune oprirea in zbor a motorului, singurele vibratii neatenuate ramanand vibratiile de natura aerodinamica, din cauza campului de viteze nestationar produs de stratul de vartejuri Karman. In plus, daca pe viitor se opteaza pentru o platforma giroscopica stabilizanta pe care sa se ataseze camera video, atunci calitatea imaginilor va fi foarte mult imbunatatita. Pe platforma se monteaza si un carlig de care se prinde parasuta de salvare, compactata intr-un sac bine fixat de cadrul metalic. Modulul de lupta se prinde pe structura de cadre printr-o buna incadrare a platformei. Pentru coborarea pe teren, platforma aeropurtata este prevazuta cu un sistem simplu de talpi mobile, actionate, care functioneaza asemeni unui plan inclinat pe care modulul poate cobora elegant. Parasuta este de fapt o structura formata din parasuta principala si parasuta extractoare; acesta din urma este legata de capatul unui sac ce inveleste parasuta principala, parasuta extractoare avand rolul de a trage sacul si de a dezveli parasuta principala, determinand-o sa se umfle. Pentru largare exista un sistem care declanseaza aruncarea parasutei extractoare. Alegerea acestui sistem a fost facuta din considerente de

fiabilitate, metoda fiind foarte sigura din acest punct de vedere. Parasuta se declanseaza numai cu motorul oprit si numai in cazurile in care parapanta isi pierde stabilitatea (se incurca, se infasoara, se inoada, se infoaie, a intrat in colaps generalizat ori nu i se mai umfla urechile si nu mai poate iesi gonflata din evolutie ori s-a deteriorat in zbor din diverse motive). Parasuta de salvare se poate desface la orice viteza a parapantei cu motor, fiind calculata pentru 90kg, si aduce la sol cu viteza de cadere 4-5m/s intreg echipamentul electronic, sofisticat si foarte scump. Platforma este suport rigid pentru prinderea oricarui echipament electronic care se constituie in sarcina utila - dar si pentru buna fixarea servomecanismelor de control a traiectoriei. Cum aminteam anterior, comanda aerodinamica a parapantei este efectuata prin intermediul a trei suspante principale 2 pentru flaps (bord de fuga) si 1 pentru accelerator. Suspantele sunt petrecute prin sistem de scripeti cu rola si orientate spre mosorul electromotoarelor de comandaa. Acestea, la actionare, trag sau elibereaza suspantele creand astfel suprafete de comanda, ceea ce imprima parapantei atitudinea in zbor si traiectoria. Comanda poate fi radio/telecomandata sau provine de la calculatorul de proces. Echipamentele electronice de baza sunt: camera video, camera foto ambele avand functii de marire optica (zoom); calculatorul de bord este un calculator de proces avand incorporat un procesor Pentium de ultima generatie, care impreuna cu interfata input/output poate produce semnale de comanda catre electromagneti; un receptor GPS Global Position System conectat la computerul de bord. Pentru o calitate buna a datelor este nevoie de un calculator foarte rapid; software este un program in limbaj C++ special conceput de specialisti si este adaptat pentru caracteristicile aerodinamice ale aripii parapantei. Pe platforma mai sunt amplasate numeroase sisteme de senzori: vitezometru cu tub Pitot sau anemometric, altimetru si o centrala de viteze si acceleratii unghiulare. Toate acestea sunt utile in vederea verificarii traiectoriei (feedback) pe care o impunem parapantei cu motor. Sistemul de comenzi. Pentru indeplinirea misiunii parapantei cu motor este nevoie ca atat aceasta cat si toate echipamentele ambarcate sa fie intr-un fel sau altul comandate. Astfel, pentru stabilirea directiei de zbor sunt necesare doua servomotoare care sunt comandate fie radio fie cu calculatorul de bord, printr-un sistem interfata paralel; servomotoarele actioneaza suprafetele de comanda (aripioarele) ale parapantei iar cand sunt actionate amandoua se produce franarea aripii parapantei in zbor. Totodata, cand sunt actionati diferentiat produc modificarea traiectoriei si vitezei de zbor a parapantei. Pentru cresterea vitezei in zbor si a vitezei de infundare din pacate este necesara actionarea acceleratorului tot printr-o servocomanda. Pornirea/oprirea motorului se face cu un electromotor printr-o comanda, existenta demarorului facand oricand posibila pornirea in aer a motorului. Pentru variatia parametrilor de turatie este nevoie de o comanda de accelerare/decelerare a motorului,

lucru care se poate face cu un servomotor comandat. Un tahometru electronic va oferi computerului de bord datele legate de turatia motorului. Deschiderea parasutei se face in urma declansarii mecanismului special ceea ce implica inca o comanda. Pornirea/oprirea aparatelor sensibile foto/video trebuie facuta cu cate o comanda la care se adauga comanda pentru zoom/focalizare. Camera foto/video trebuie sa fie prevazuta cu o comanda de la distanta separata pentru focalizare sau in cazul in care robotul a ajuns deasupra zonei de interes sa existe comanda electronica de pornire a aparatelor de filmare, solutie care are avantajul pastrarii eficiente a energiei electrice in acumulatori prin evitarea consumurilor parazite. Facand o sinteza a comenzilor ce trebuie date, observam ca avem nevoie de : 2 servomotare pentru controlul directiei parapantei 1 servomecanism pentru acceleratie voalura parapanta (accelerator) 1 servomotor pentru actionare acceleratie motor cu benzina 1 electromotor de putere, cu reductor comanda on/off pentru motor 1 servomotor pentru deschiderea parasutei

comanda (1-2 sau mai multe) pentru echipamentele video/foto si 1-2 comenzi pentru zoom/focalizare Sistemul energetic. Siguranta energetica este necesara pentru buna functionare a sistemelor de la bord, drept pentru care aceasta este asigurata pe baza unor acumulatori si eventual a unui electromotor pe post de alternator, fiind necesara analizarea eficienta a fiecarui consumator de energie electrica: servomecanisme, calculator de bord, GPS, senzori, declansator parasuta, dar mai ales echipamente electronice camere video/foto. Bateriile de acumulatori trebuie astfel dozate incat sa permita indelunga functionare a sistemului, dincolo de durata de zbor. Greutatea bateriilor este un factor foarte important care influenteaza timpul de zbor si proprietatile aerodinamice ale parapantei cu motor. O masa sporita implica o portanta mare, deci fie o incidenta mai mare, fie viteza mai mare. Intreg caruciorul cu tot cu echipamente este invelit intr-o husa impermeabila care acopera carenajul din fibra de sticla, dandu-i astfel si o forma aerodinamica.

Fotografierea/filmarea

Procedura generala: se identifica cu precizie zona de interes

se opreste motorul, parapanta fiind la o inaltime suficient de mare care sa ii permita sa planeze mai mult timp se fotografiaza/filmeaza in zbor planat; e posibil si pe zbor motorizat, insa vibratiile induse de motor batiu induc bruiaj (broom)

Top

10. Particularitati care diferentiaza UAV cu aripa tip parapanta de celelalte tipuri de UAV-tip avion cu aripa rigida

1. Viteza de zbor. Daca pentru UAV cu aripa fixa tip avion, pentru realizarea fortei portante ale unor aripi relativ mici ca suprafata este nevoie de o motorizare si de viteza mai mare, in schimb aripa parapantei care este un material textil clasic, nu permite viteze de zbor prea mari din mai multe motive: vitezele mari tind sa induca pe panza forte aerodinamice mari si este posibil ca aripa sa isi piarda stabilitatea [sa se plieze partial sau sa se rasuceasca (invarta)] intrucat la viteze mari fortele induse de panza de vartejuri Karman sunt foarte mari, turbulenta este foarte mare de asemenea ceea ce creste instabilitatea aripii flexibile, rezistenta la inaintare este foarte mare, portanta la fel si exista riscul ruperii elementelor de inserare a ochiurilor suspantelor. Conformatia parapantei cu motor nu permite zborul la viteze foarte mari intrucat chiar daca motorul ar putea dezvolta putere mare de propulsie, forta de rezistenta la inaintare a aripii parapantei capata valori, fiind proportionala cu V2, in consecinta parapanta va fi lasata pe spate si va fi foarte puternic umflata, incepand sa actioneze asemeni unei parasute de franare, si in cel mai rau caz tesatura sau cusaturile cedeaza structural si parapanta intra in colaps. Viteza parapantei este limitata. Ventul aflat in bordul de atac imprima o grosime mare a profilului umflat iar pentru a evita acest lucru ar putea fi mentinut printr-o rigidizare si o indesire a celulelor si peretilor tip membrana celulara, efectul secundar fiind acela ca presupune o ingreunare a structurii aripii parapantei si nu este in avantaj. Ventul din bordul de atac al profilului strica si forma pura a profilului si curgerea in jurul profilului aripii cu vent nu mai este ca la profil normal: rezistenta la inaintare este mai mare atat datorita ventului cat si poate din cauza ca profilul se umfla prea puternic datorita presiunii si peretilor elastici, mai subtiri sau neramforsati (cum sunt peretii

profilului) intrucat se poate spune ca profilul este moale, flexibil, nu este rigid ca la aripa unui avion si prin urmare se ingroasa. Ingrosarea profilului pe masura cresterii vitezei vine sa sprijine afirmatia ca parapanta nu este destinata vitezelor mari.

Figura 2 Gonflarea puternica a celulelor face ca profilul sa se modifice 2. Viteza de zbor fiind mica, pentru crearea portantei este necesara o suprafata desfasurata mai mare a aripii parapantei. Acest lucru este avantajos intr-un fel pentru ca o incarcarea alara mai mica pe suprafata aripii solicita mai putin tesatura, nu o alungeste in timp si nu o rupe. Insa rezistenta la inaintare a aripii cu suprafata mare va fi mult mai mare de aceea este necesar un motor cu propulsie puternica. Viteza parapantei cu motor este mai mica decat la UAV cu aripia rigida, clasica. Pornind de la aceasta, sunt unele inconveniente legate de durata misiunii, vulnerabilitatea in campul tactic, comportamentul in cazul rafalelor de vant sau a curentilor de aer verticali precum si in turbulentele din termica. Parapanta cu motor, zburand cu viteza redusa, va trebui sa aiba o incidenta mare fata de curentul de aer decat o aripa normala, trebuind sa zboare la incidenta corespunzatoare finetii maxime, incidenta care este specifica fiecarui profil de aripa in parte si totodata fiecarei configuratii de aripa in parte. Avand o incidenta mai mare, un curent ascendent ar mari valoarea unghiului de incidenta inducand pe aripa de parapanta fenomenul de stall (eventual comportamentul de parasuta), ceea ce presupune pierderea portantei si caderea (colapsul) voalurii parapantei, asadar instabilitate. Acest lucru face parapanta foarte sensibila la conditiile meteorologice legate de vant. Avand viteza de deplasare destul de mica, pentru a fi eficienta se recomanda evitarea zborului la vanturi de peste 20km/h si mai ales in rafale. Se prefera calm atmosferic.

3. Datorita vitezei de zbor, pentru a reusi efectuarea de comenzi aerodinamice eficiente trebuie sa avem suprafata de comanda (aripioare de comanda) destul de generoase, mari, plasate eficient pe suprafata voalurii aripii parapantei. De aceea pe intreg bordul de fuga al profilului vor fi plasate puncte pentru suprafata de comanda (flaps/eleron).

4. Profilul aripii este relativ gros, nu se pot folosi profile foarte subtiri pentru zbor cu parapanta, un profil prea subtire nu se gonfleaza, nu are stabilitatea si exista o circulatie (ventilare) deficitara in interiorul aripii cu profil subtire.

Figura 3 Ventilatia in interiorul profilului in faza de gonflare 5. Suprafata foarte mare de zbor a parapantei relativ la UAV cu aripa fixa, impreuna cu viteza mica de zbor face ca parapanta sa aiba o proprietate foarte apreciata: decolarea se face la o viteza foarte mica, pe o distanta de decolare foarte mica, practic parapanta odata gonflata decoleaza imediat, indiferent de masa utila ce trebuie transportata, ceea ce nu implica necesitatea pistei de decolare special amenajata. Avantajul imediat care reiese de aici consta in faptul ca parapanta se poate lansa de oriunde, de pe orice teren fara nici un fel de pretentii, si, important, se poate lansa rapid, timpul putand fi in aceste conditii un enorm atu, culegerea de informati rapide, de date video/foto in timp real este un privilegiu pe campul tactic de lupta. In momentul in care parapanta este in aer, va prinde viteza si castiga altitudine.

6. Datorita vitezei mici de zbor, parapanta are o evolutie lenta, e greoaie in miscari in zbor si urca la plafon destul de greu. In evolutiile complicate trebuie sa se tina neaparat cont ca parapanta cu motor este construita din material textil iar in unele dintre evolutiile aeriene pot solicita asimetric aripa sau distributia de forte de natura aerodinamica poate modifica forma parapantei in timpul evolutiei (suprafata textila nu poate prelua forte sau momente decat daca acestea actioneaza de jos in sus si din centru spre capat ), solicitarile de pe alte directii facand sa apara acel fenomen de inchidere a urechilor sau de rasucire (incalecare a bordului de fuga peste suprafata aripii).

7. Viteza redusa de deplasare, combinat cu eficacitatea crescuta a suprafetelor de comanda face ca comanda de viraj sa se execute intr-un mod particular, in sensul ca se face aproape pe loc. Nu este necesara o raza de viraj asa cum se intampla la avioanele UAV cu aripa fixa, parapanta isi schimba atitudinea si directia de zbor pe loc, fara pierdere semnificativa de altitudine, fara sa se incline pentru a preintampina forta centrifuga care ia nastere pe avion UAV (lucru care ar schimba si zona vizata prin obiectivul camerei foto/video). La parapanta intreaga voalura se roteste perfect in jurul

axei de ruliu, si numai in cazul in care viteza este prea mare este nevoie si de o giratie pentru compensarea fortei centrifuge. Acest lucru constituie un avantaj intrucat fara a scapa din obiectivul camerei de filmat suprafata vizata, parapanta se poate intoarce deasupra zonei de interes. UAV cu aripa fixa tip avion nu pot face acest lucru intrucat intoarcerea asupra zonei de vizitare se face cu viraj, viraj care este cu atat mai larg cu cat viteza este mai mare iar giratia face ca aparatura video sa scape din vedere, pe durata virajului, zona de interes pentru misiune. Aceasta poate conduce implicit la scaparea unor detalii legate de fenomene aflate in miscare pe sol sau in aer. In plus, avionul tip UAV, avand viteza mare de zbor, nu poate stationa prea mult timp deasupra obiectivului vizat, el trebuind fie sa faca cercuri in viraj continuu pentru a filma zona de interes, fie sa faca treceri succesive. La altitudini foarte mici, un avion UAV nu poate stationa nicidecum deasupra unui obiectiv, daca se doreste filmarea din aer de la foarte mica inaltime trebuie efectuate treceri succesive, mare parte din timpul de filmare fiind irosit, lucru care este exclus la parapante.

8. Constructia cupolei parapantei nu suporta vant lateral mare din cauza ca fortele aerodinamice laterale pot inchide urechea, fara posibilitatea acesteia de a reveni. Parapanta are o suprafata laterala foarte mare, extrem de importanta, care nu se poate neglija in efecte. Cupola parapantei cu motor este sensibila la forte venite din partea laterala. Suprafata laterala a parapantei este foarte mare ceea ce ii confera o mare stabilitate in zborul longitudinal dar o sensibilitate locala sporita la curentii de aer laterali. Parapanta nu are suprafete de comanda verticale, ea avand prin insasi constructia structurii aripii o suprafata laterala importanta.

9. Zborul planat in curentii de aer verticali: parapanta, prin suprafata sa desfasurata foarte mare are capacitatea de planare foarte buna, cu o finete mai mare sau mai mica functie de profilul aripii parapantei. In zilele insorite, in conditii de calm de vant, se poate zbura cu parapanta sau se poate plana in curentii termici de inaltime. Curentii ascendenti sunt foarte puternici de aceea se poate aprecia faptul ca vor purta parapanta in ascensiune, impreuna cu masa de aer cald care se ridica. UAV tip avion nu are capacitatea de a utiliza termica suficient de bine datorita faptului ca are viteza foarte mare si, atunci cand apare o componenta verticala de viteza mica comparativ cu viteza de zbor, influenta acestui curent ascendent vertical este nesemnificativa asupra fortei portante. Parapanta prin insasi constructia ei denota faptul ca poate plana foarte mult timp, in timpul zborului fiind prevazuta chiar oprirea motorului in vederea economisirii de combustibil sau pentru marirea calitatii imaginilor filmate/fotografiate de la mare inaltime, in vederea eliminarii vibratiilor induse de motor. Finetea zborului planat este satisfacatoare, pentru parapantele performante fiind prevazuta o finete de f=7-8. Avioanele UAV nu au capacitatea prea buna de zbor planat, pierd viteza foarte repede fara motor pornit ceea ce le impiedica sa parcurga distante prea lungi in planare, din cauza faptului ca au viteza de infundare foarte mare. Parapanta cu motor are viteza de

infundare foarte mica, cea mai mica dintre toate UAV comparativ cu UAV cu aripa fixa, de tip avion, ceea ce inseamna durata mare de timp, in zbor fara motor la aterizare. Capacitatea de planare a parapantei este uimitoare si foarte importanta.

10. Parapanta, avand aripa din material textil sintetic, nu poate fi detectata radar, datorita faptului ca panza nu reflecta prea bine undele electromagnetice, asa cum este cazul metalelor. Amprenta sa radar este foarte stearsa, imprastiata si slaba si prin urmare greu identificabila. Aceasta proprietate se constituie intr-un semnificativ avantaj intrucat parapanta cu motor poate penetra nestingherita teritoriul inamic, pentru a culege informatii, fiind astfel un UAV subtil, foarte greu de contracarat si mai ales foarte costisitor de combatut. El poate insela foarte usor radarul prin imaginea sa difuza si mai ales inseala sistemele de urmarire de pe rachetele antiaeriene. Capacitatea combativa proprie efectiv este nula, insa prin potentialul informatiilor pe care le transmite parapanta este foarte periculoasa si extrem de eficienta. Parapanta cu motor este un robot foarte subtil care promite a oferi militarilor sprijin sustinut si eficace, suport nemijlocit in lupta. In cazul in care este atacata, parapanta are capacitatea reala de a rezista ranilor provocate de proiectile mici (gloante, aschii, schije) majoritatea incarcaturilor rachetelor de interceptare sunt de proximitate, improasca cu fragmente in zona imediat apropiata obiectivului datorita suprafetei mari si datorita fortelor aerodinamice foarte mici (incarcarea alara). Perforatiile mici afecteaza doar in foarte mica masura integritatea si capacitatea de zbor si se poate prevedea ca un numar semnificativ de astfel de proiectile de mic calibru pot sfasia voalura parapantei si totusi aprapanta cu motor sa zboare in continuare. Parapanta este foarte rezistenta, este foarte greu de doborat si pentru aceasta sunt necesare mai multe incarcaturi antiaeriene, foarte scumpe dealtfel. Aripa parapantei este confectionata din material textil special, denumit ripstop (antisfasiere) iar orice perforatie datorata unor variate motive, nu se poate propaga in materialul aflat sub forta de intindere care o solicita mult. Tesatura ripstop consta in aceea ca la un numar egal de fire din urzeala si batatura (ambele avand acelasi tip de fire), se insereaza un rand special continand mai multe fire, acestea avand rolul de ranforsare locala a tesaturii (firele pot fi si din alt material mai dur), ceea ce face ca sfasierea sa nu se extinda. In mod normal, daca aceste fire ripstop nu ar fi intercalate in cadrul tesaturii, o sfasiere locala a materialului ar face ca brusc sarcina care in mod firesc era preluata de catre firele rupte sa fie preluata de firele vecine, suprapunandu-se astfel peste sarcina distribuita pe care acestea deja o au ca si incarcare. In cazul in care firul rezista suprasolicitarii aparute, el se va deforma elastic; parte din deformatia elastica se va afecta si firele imediat inconjuratoare pe directia solicitarii. In cazul in care insa firul nu rezista suprasolicitarii el va ceda, iar sarcina sa, suprasarcina de fapt, se va rasfrange asupra urmatoarelor fire din structura tesaturii iar acestea evidend cedand ulterior si intinzand ruptura. Pentru a preveni acest fenomen distructiv, a aparut ideea folosirii din loc in loc a structurii formate dintr-un manunchi de fire sau de catre un fir foarte rezistent, iar atunci cand se va rupe un numar mic de fire din celula sfasiata ruptura va intalni in drumul sau manunchiul de fire ripstop si se va opri, evitandu-se astfel propagarea.

11. Aripa parapantei nu poate zbura pe timp de ploaie pentru ca apa ingreuneaza suprafata foarte mult si apare pericolul ca ea sa colapseze, sa nu-si suporte propria greutate sau mai degraba greutatea apei de pe suprafata sa. Este recomandat sa se evite pe cat posibil zborul pe ploaie sau in norii de ploaie, cand se face condens. Desi panza este impermeabila prin definitie, totusi picaturile de ploaie pot stagna pe suprafata cauciucata si in felul acesta pot impiedica foarte mult mentinera formei aripii de parapanta. Este foarte important ca inainte de desfasurare voalura parapantei sa fie bine scuturata de apa. In orice caz, picaturile de apa ingreuneaza substantial cupola si chiar rapiditatea comenzilor (inertia suprafetei aripii creste), fapt ce duce in final la afectarea caracteristicilor aerodinamice principale. Pentru prevenirea partiala a acestor fenomene nedorite precum si pentru crearea unei parapante cu motor care sa poata efectua zboruri inclusiv pe timp ploios este indicat alegerea unui material pur impermeabil, peliculizat cu cauciuc natural, chiar daca mai greu, insa sa fie peliculizat pe ambele suprafete ale panzei.

12. Timpul de pregatire pentru aripa parapantei cu motor este foarte scurt in comparatie cu UAV clasice tip avion avand aripa din profil tare, inflexibil. Acesta este un atu incontestabil pentru aripa flexibila. Durata scurta de pregatire pentru zbor, redusa practic la minim, impachetarea in sac si depozitarea nepretentioasa impreuna cu minima mentenanta in materie de pastrare a parapantei, toate acestea pot insemna timp pretios si intaietate in culegerea de informatii in campul tactic. Daca se tine cont de faptul ca se pot monta camere video/foto modulare precum si alte efect in forme diverse fata de avion unde din cauza rigiditatii structurii si a compartimentarii precise este destul de greu sa schimbi configuratia si sa se monteze alte echipamente electronice, apare evident avantajul flexibilitatii propuse de parapanta cu motor, putandu-se face configuratii functie de necesitatile si nevoile specifice misiunii incredintate parapantei cu motor. Parapanta se impatureste foarte simplu si rapid dupa incetarea misiunii, cand in prealabil se scutura foarte bine de praf, nisip sau picaturi de apa, intrucat altfel particulele devin foarte abrazive in timp, si exfoliaza atat stratul de pelicula de cauciuc natural in primul rand si in al doilea rand degradeaza firele din tesatura panzei, firele sintetice. Subtierea peliculei si local distrugerea sa cresc in timp permeabilitatea panzei si in felul acesta scad caracteristicile de transpiratie a suprafetei avand ca efect faptul ca aripa nu se mai gonfleaza corespunzator din cauza ventilatiei mai puternice printre locurie rarite din panza, celulele slab gonflate pierd forma de profil si flutura, vibratii suprapuse peste cele induse de profilul de vartejuri Karman periodice, afecteaza celulele apropiate si in cele din urma influenteaza curgerea pe intreaga suprafata a parapantei. Se infasoara in sac conform procedurii de impachetare, principiul fiind ca suspantele sa nu fie incurcate (ca sa nu se mai piarda timp pretios si desfasurare in campul tactic de lupta). In afara de un minim de conditii normale (se evita umezala mucegaieste ; nu se depoziteaza in soare sau caldura se deterioreaza firele sintetice la ultraviolete, se pierd elasticitatea si proprietatile de rezistenta a firelor)

Platforma aeropurtata cu aripa flexibila gen parapanta cu motor este totusi un produs de inalta tehnicitate in ciuda simplei sale aparitii vizuale. Nu orice UAV isi permite sa inglobeze calculator de bord si pilotaj automat prin satelit (GPS) care sa-i ofere autonomie si protectie la bruiaj electronic. Prin misiunile pe care le poate duce la indeplinire, asemeni oricarui UAV, din punct de vedere economic se evidentiaza scaderea costurilor legate de culegerea de informatii aeriene prin mai multe puncte de vedere: un UAV necesita costuri de manufacturare mult mai mici si costuri de exploatare si intretinere foarte scazute, practic reduse la minim nu are pilot, costurile sociale implicate in formarea pilotilor, asigurarea sanatatii in campul de lupta fiind nule Pentru realizarea proiectului parapantei UAV de monitorizare propriu zisa este nevoie de conceptia celor doua subsisteme necesare pentru zbor: 1. aripa (voalura, anvelopa) parapantei 2. platforma aeropurtata pentru modulul de lupta strategic.

Voalura aripii parapantei este o suprafata profilata aerodinamic, confectionata din material textil special, artificial. Aripa textila are in interior o serie de pereti despartitori ce compartimenteaza volumul interior in celule, intre membranele acestor celule efectuandu-se o ventilatie importanta, definitorie pentru gonflarea corecta a aripii. Admisia aerului in interior se face prin asa numitele venturi sau guri, pozitionate anume in zona bordului de atac astfel incat admisia aerului sa se faca pe cat posibil la maxima presiune. Din loc in loc se prind pe suprafata intradosului aripii o serie de ochiuri din material textil, ranforsate local, care se constituie in puncte de preluare a fortei. Mai departe, de aceste ochiuri se leaga un set de fire speciale denumite suspante, unele avand insa si rol de comanda a aripii. La celalalt capat al suspantelor este sustinuta in aer sarcina utila, in cazul nostru o platforma usoara care adaposteste echipamentul electronic pentru comanda si control dar si pentru culegerea de informatii aeriene. Materialul textil artificial din care este tesut corpul parapantei este o componenta extrem de importanta. Este manufacturat in tehnologia ripstop, fiind capabil sa preintampine propagarea sfasierii materialului in cazul aparitiei unor forte de natura aerodinamica mult prea mari fata de rezistenta mecanica a firelor ce compun tesatura, fie datorita unor ruperi sau sfasieri pur intamplatoare, in cadrul unor eventuale accidente pe timpul etapelor de zbor agatarea de diferite obstacole taioase, muchii ascutite, si care pot produce pagube asupra aripii parapantei. Minimizarea intinderii zonei sfasiate este un obiectiv prioritar intrucat se urmareste ca parapanta sa poata efectua zborul chiar si cu

mici deteriorari ale suprafetei aripii si mai mult, vrem ca aceste rupturi practic inerente intr-un camp de lupta, sa nu fie un criteriu pentru incapacitatea de zbor a parapantei. Supravietuirea aripii parapantei in campul de lupta este legata in mod nemijlocit de capacitatea ei de planare cu multiple leziuni ale voalurii, lezari in mod evident de dimensiuni reduse, astfel incat sa nu fie compromis esentialmente zborul. Platforma aeropurtata este in principiu construit dintr-un un sasiu si o serie de cadre metalice capabile sa ofere rezistenta pentru sustinerea echipamentelor electronice, pentru prinderea motorului si a rotilor, dar si pentru a oferi o buna protectie mecanica in cazul unor accidente sau incidente in zbor. Inima sistemului o constituie echipamentele electronice de comanda si control (calculator de bord, GPS, interfete, sistem de telecomanda radio) si un sistem optic pentru misiunile de monitorizare aeriana (camera video/foto). Mentionam ca utilizarea acestei platforme nu se limiteaza numai la acest gen de misiuni, datorita flexibilitatii sale si a dimensiunilor generoase platforma poate fi folosita si la alte tipuri de misiuni, chiar cu caracter ofensiv. Profilul aripii parapantei Profilul aripii precum si forma geometrica a voalurii imprima parapantei caracteristicile aerodinamice generale. In alegerea profilului urmarim mai multe variante care sa ne satisfaca cerintele impuse de viteza, stabilitate, volum, portanta mare si rezistenta la inaintare minima (finete aerodinamica cat mai mare), stabilitate in zbor, raspuns rapid la comenzi, usurinta de decolare prin ridicarea parapantei la verticala. Curbura generoasa ne ofera garantia unei portante bune la vitezele mici de zbor pentru parapanta si indeosebi o comportare buna in faza de gonflare. Cunoscatorii stiu cat este de important ca parapanta sa se gonfleze rapid si sa se mentina la verticala. In procedura de gonflare si inaltare comenzile sunt trase suficient de pronuntat pentru ca profilul astfel curbat, sa poata oferi sustentatie mare la viteza mica a vantului de panta. Am fost nevoiti sa alegem un profil avand curbura proeminenta intrucat nu este suficient ca aripa sa isi mentina forma si stabilitatea la verticala, ea trebuie sa si ridice in aer masa utila.
Top

11. Constructia modulului de lupta strategic Pornim de la un motto esential pentru propunerea de proiect: Nu trebuie sa abandonam ideea folosirii vehiculelor terestre unmanned in ciuda tuturor problemelor intalnite in cercetare, asa cum spunea un renumit general de armata american.

Constructia MLV. Obiectivele specifice prevad conceperea si construirea unui sistem de lupta comandat de la distanta, construirea si conceperea MLV sa pastreze capacitatile de invizibilitate (amprenta radar redusa), in vederea penetrarii sistemului de aparare advers;

nivel de zgomot redus; componente electronice si optoelectronice (camere video/tv) de mare sensibilitate pentru vedere zi/noapte, stabilizate; construirea MLV cu capacitate de culegere de informatii si lupta si cu autonomie mare de functionare (3-4 zile). Vehiculul militar terestru se bazeaza pe o structura cadru ca la majoritatea constructiilor auto, avand ca suport un sasiu format din doua cadre de rezistenta, pe care se aseaza caroseria. Sistemul de suspensie care leaga sasiul de rezistenta de rotile senilelor este de forma unor resorturi amortizoare. Modulul terestru este constuit in jurul unei platforme senilate, compusa din sasiu metalic pe care se dispun roti si sisteme elastice de sustentatie si de amortizare; este propulsat de un sistem dual de motoare electrice care, in mersul fortat, sunt alimentate prin conectare directa la alternatorul angrenat de un motor termic de 4-5 CP cu reductor si cu un motor electric demaror. Alegerea variantei cu senile s-a facut pe considerentul ca datorita presiunii mici pe suprafata pe care o exercita modulul se poate deplasa pe orice tip de teren (teren desfundat, zapada, pat de vegetatie, roca). Intreg ansamblul mecanic si electronic din interior este protejat de o carcasa metalica, din duraluminiu; intreaga constructie este foarte joasa astfel incat modulul de lupta sa poata sa incapa sub un autoturism (in cazul luptelor urbane). Pe sasiu este prins, prin intermediul unui dispozitiv mobil ce permite rotatia de tip turela, sistemul de armament, constand dintr-o teava lunga de arma de precizie, sistemul de alimentare cu cartuse si magazia de tuburi. Miscarea tevii este comandata electronic si este realizata cu ajutorul unor servomotoare de precizie, pas cu pas. In acest fel, teava poate fi orientata prin rotatie 360o in plan orizontal. Similar, in plan vertical teava se poate roti folosind un sistem de servomotor cu precizie pana la 90o. Se observa cum sistemul de foc poate acoperi orice unghi. Pentru a culege informatii sunt necesare sisteme optoelectronice - camere video color, de inalta rezolutie, fiecare avand cate un rol: prin luneta montata pe teava armei priveste una din camere; pentru o vedere panoramica, pe deasupra vegetatiei, se impune o miniplatforma orientabila 360o in plan orizontal si 45oin plan vertical pe care se vor monta o camera video cu un sistem optic de marire (grossisment variabil) si o camera video speciala pentru vedere pe timp de noapte cu amplificarea luminii, capabile sa cerceteze imprejurimile in orice conditii de luminozitate. Transmisia imaginilor este realizata printr-un emitator 2.4GHz de putere. Comanda platformei se face de la distanta sau cu ajutorul unui calculator de bord asimilat dintr-unul pentru avioane, prin intermediul unui set de senzori si GPS. Modulul este inchis ermetic, protejat impotriva umiditatii iar camera motorului termic are un regim special, aerul fiind filtrat si ventilat fortat.

Sistemele de senzori de la bord au capacitati de sesizare la un nivel tehnologic ridicat si pot oferi perceptia in medii ostile si bruiate (bruiaj indus), reprezentarea eficienta a mediului, confera disponibilitate, fiabilitate, siguranta, o mentenanta usoara si securitate. Intreg ansamblul este construit in jurul unei arme de foc, de mare precizie, cu bataie peste 1800-2000m. Pentru realizarea balisticii, este prevazuta o camera video care are

ocularul in focarul lunetei. Pentru vederea in noapte, luneta este prevazuta cu un dispozitiv special de amplificare a luminii, avand si efect de filtru.

Telemetrul laser

Telemetrul laser este un dispozitiv special pentru masurarea distantei dintre sursa de lumina emitenta si obiectul iluminat. Masurarea are loc cu acuratete, fara a fi nevoie sa fie atinse obiectele.

Sistemul de masurare este suficient de simplu: o raza de lumina focalizata este trimisa spre tinta iluminata, parte din energia luminoasa fiind intoarsa spre sursa de lumina prin fenomenul de reflexie pe suprafata. Pentru captarea precisa a fasciculului de lumina reflectat, exista doua lentile de grosime mai mare care ofera precizia dorita si prin care raza poate ajunge la senzorul care detecteaza spotul de lumina reflectat. Diferenta de timp dintre momentul transmiterii luminii pana cand unda de lumina reflectata se intoarce inapoi in aparat, acolo unde a fost emisa poate fi contorizata prin intermediul unui numarator pe un microcircuit integrat si, datorita oscilatiilor de mare frecventa ale unui cristal cu proprietati pierzzoelectrice, se poate numara de cate ori a oscilat cristalul pana cand senzorul fotoelectric a oferit semnalul ca raza de lumina s-a reflectat si a fost captata Cunoscand viteza de deplasare a luminii si considerand-o o constanta c, in felul acesta se poate determina distanta pana la obiectul iluminat. Telemetrul laser are o functie foarte importanta anume de a fi capabil sa fie cuplat direct la un computer prin intermediul portului serial, protocolul de comunicatie RS232, fiind atasat de computerul de bord pe una din mufele seriale libere (free) de pe placa multiport. Aceasta facilitate usureaza in mod considerabil munca de a introduce in memoria computerului de bord datele obtinute prin masurarea la distanta. O alternativa ar fi fost transmiterea wireless a acestor date insa am preferat ca intreaga operatiune de cautare tinte, marcare, urmarire sa fie facute si inregistrate la nivelul MLV, in vederea asigurarii unui grad cat mai mare de autonomie si prin aceasta, eliberarea operatorului uman de cat mai multe sarcini, prin preluarea lor de catre MLV. Telemetrul laser poate inregistra distantele pana la o serie de suprafete care permit reflectarea luminii, cum ar fi pereti, suprafete de lemn, materiale metalice neacoperite sau acoperite cu vopsea. Conditia este ca raza laser sa nu fie reflectata in alta directie fata de cea pe care priveste senzorul fotosensibil astfel incat sa nu se poata intoarce la locul de emisie, lucru care se intampla insa destul de rar. Telemetrul este un dispozitiv optoelectronic de mare precizie, care ofera satisfactie deosebita Telemetrul laser are doua functii de care se poate profita in cadrul misiunilor MLV in campul de lupta si anume: 1. Achizitia tintei in vederea lovirii cu arma de foc rolul telemetrului fiind aceea de a masura distanta pana la tinta in vederea reglarii tirului (balisticii armei) pentru lovirea precisa

2. Masurarea distantei pana la tinte de interes, fara a se executa foc. Achizitia tintelor poate fi facuta in scopul determinarii actiunilor militarilor inamici fara insa a le lovi, ci doar pentru a crea o harta a dispunerii tintelor de interes piese de artilerie, blindate, antene radar, mashini de lupta transportoare, camioane, 3. Pozitionarea si mentinerea spotului laser pe o tinta se numeste marcarea tintelor, facand-o pe aceasta vulnerabila la lovituri cu arme inteligente, in special bombe lansate din avion si ghidate prin laser. MLV poate astfel marca si mentine spotul laser pe piese valoroase, fara a periclita viata soldatului, marind uluitor shansele de lovire, fara a lasa achizitia tintelor la indemana pilotului, in mod normal pilotul incadreaza tinta, o interogheaza si daca este inamica o marcheaza si mentine spotul laser, iluminarea tintei pana cand racheta lansata ghidata laser de pe aripa sa atinge tinta cu precizie sub jumatate de metru. In felul acesta MLV devine un modul activ in marcarea tintelor pe teren, cu precizie, facand mult mai usoara misiunea pilotului care nu mai pierde timp cu gasirea, identificarea, setarea alegerea armei si lansarea, scurtand la maxim timpul petrecut in proximitatea viitoarei tinte (posibil in adancul teritoriului campului inamic) ce-l expune la lovituri antiaeriene, scaderea timpului de zbor deasupra campului de lupta avand implicatie directa in diminuarea perioadei de vulnerabilitate fara scaderea combativitatii, pilotul, atunci cand tinta ii este deja marcata, neavand altceva de facut decat sa lanseze missile la distanta optima, si sa se intoarca sau sa loveasca alta tinta, tinta iluminata fiind deja selectata, pregatita sa primeasca lovitura. In felul acesta, cu tintele deja pregatite si iluminate, pilotul poate lovi la o ieshire mai multe tinte in mod eficient, precis; nu este nevoie ca pilotul sa faca evaluarea loviturii intrucat MLV evalueaza lovitura, vazand cat a fost distrusa, daca a fost atinsa si operatoul MLV putand sa faca o buna evaluare. In caz ca tinta a fost insuficient sau partial distrusa avand inca potential de pericol, ea poate fi din nou marcata si lovita, prin revenirea avionului cu o noua racheta. Integrand in mod inteligent aceste capacitati de interoperabilitate intre MLV si avioanele de lupta se poate ca avionul sa fie incarcat cu mai multe bombe inteligente si missile aer-sol, timpul de marcare si incadrare, lovire tinta sa se reduca pana la 90%, pilotul neavand ce sa faca decat sa lanseze optim bomba atunci cand avionul este atins de catre raza laser reflectata de suprafata tintei, fara a face alta operatie. Containerul de iluminare laser a targeturilor un element de o deosebita sensibilitate, si care necesita precautii foarte mari, fiind un dispozitiv optoelectronic complicat, ce include elemente perfect combinate si reglate care de obicei este atasat sub burta fuselajul avionului, poate fi acum inlocuita cu o bomba aer-sol, implicit cel putin o tinta putand fi lovita. Se observa cum campul de potentiale aplicatii ale MLV se largeste pe masura ce sunt descoperite noi valente ale sistemelor ambarcate pe ele. Procedura de iluminare si marcare laser a tintei este unul foarte periculos intrucat fasciculul laser poate sa tradeze pozitia in spatiu a avionului, timpul de pozitionare a razei pe tinta fiind mare, intrucat este foarte dificil si pentru pilot sa identifice elemente de lupta in conditiile camuflajului modern aproape impenetrabil, perfect. Daca iluminarea laser si punerea spotului mentinerea lui pe tinta este grea si necesita timp mare, de ordinul zecilor de secunde, timp in care avionul se afla in raza de actiune a sistemelor antiaeriene sol-aer, fiind foarte vulnerabil, mentinerea iluminarii tintei pana cand aceasta este atinsa de missila trimisa sa o distruga este si mai indelungata, functie de tipul rachetei balistica, cinetica, noncinetica, de proximitate -, precum shi de tipul tintei tancuri, masini de lupta ale infanteriei, nave, avioane pe pista

sau hangare, piste de avion pe aeroport o tinta mai mica necesitand mentinerea perfecta a spotului laser pentru ca precizia sa se incadreze in precizia de lovire a armei inteligente. MLV scuteste foarte mult din timpul de vulnerabilitate a avionului, lasand in acest fel mai multa sansa de a nu fi lovit si reperat in timpul manevrelor de achizitie si de iluminare tinte In felul acesta, implicit, MLV serveste la salvarea de vieti umane (piloti) si in special a avioanelor de lupta, cunoscut fiind pretul prohibitiv al acestora; avioanele de vanatoare sunt intotdeauna avangarda, cine stapaneste aerul stapaneste si teritoriul, aceasta este realitatea si strategia razboiului modern, astfel ca adevarata lupta se da pentru cucerirea si mentinerea superioritatii asupra spatiului aerian. Avioanele, dupa cum vedem, au devenit o suprafata portanta pentru lovituri aeriene asupra celor mai sensibile si vulnerabile sisteme de aparare.
Top

12. Pilotul automat

1- GENERALITATI Pilotul automatconsta din echipamentul de bord (calculator, interfata, servomecanisme, senzori, sistem comunicatie), adaptabil soft, in masura sa realizeze autonomia in zbor pentru diverse tipuri de aeronave. Realizarea acestui echipament, la un pret considerabil inferior altor produse similare (utilizarea unui soft complex pentru un ansamblu inglobind componente cu pret scazut), ofera posibilitati de testare preliminara echipamente, alegere traseu pe o harta la pupitrul de comanda, monitorizare zbor cu regimurile : manual, automat (cu functiile: automat, orientare, salvare automata), parasutare. Utilizarea unui calculator de bord programabil soft are capabilitati net superioare genului de echipament tip controller care se achizitioneaza in intregime (sistem integrat de dirijare+comunicatie) si este limitat de catre producator, din considerente strategice, ca performante si dezvoltari ulterioare. 2-COMPUNERE SISTEM Conditii generale de functionare a sistemului: -temperatura : operare = -25 0 C - +60 0 C stocare = -55 0 C - +85 0 C -vibratii : 5 - 2000 Hz

Bloc de calcul :

Calculator PC 104 -frecventa de minim 133 Mhz; -nu are nevoie de monitor (optiune no-video); nu are nevoie de cooler; -hardDisk de tip CompactFlash; -memorie SDRAM preferabil lipita pe placa; -legatura initiala in retea cu un PC astfel incit sa poata fi incarcate executabile diferite continind softul de aplicatie si sa poata fi extrase fisierele de date inregistrate in timpul rularii aplicatiei; -softul de aplicatie (dinamica sistemului) este in limbaj C standard (operatii aritmetice, functii trigonometrice, scriere de date intr-un fisier de minim 50 MB) rulat la fiecare 10 ms (trebuie prevazuta prin functiile API si posibilitatea schimbarii acestei valori minime) ocupa un timp de maxim 2 ms [pentru lucrul in timp real ramin deci 8 ms alocate problemelor de interfatare];

2.1.2-Interfata : -comanda servomecanisme (PPM) minim 5 servomecanisme [4 pot fi comandate pentru pozitionare selectiva in cadrul cursei de deplasare iar unul (cel pentru salvare) poate fi comandat pe doua pozitii (minim-maxim)]; -durata impulsurilor : 200 2400 ms; -perioada de repetitie : 50 Hz; -tensiunea de alimentare : 5 V cc +/- 5 %; -tensiune potentiometru de reactie : 0 3 V; -conversie analog-numeric pentru : -3 senzori cu semnal util 0 3 V; -5 informatii de pozitie de la servomecanisme (tensiune potentiometru de reactie); -informatia logica activat-dezactivat provenind de la telecomanda; -informatia logica oprire tractiune provenind de la telecomanda; -informatii privind tensiunea acumulatorilor [posibilitatea de calibrare initiala prin intermediul blocului de calcul in retea cu un PC (instrument LabView)];

-rezolvarea procedurii salvare [in cazul cind telecomanda este activata si se sesizeaza sincope de receptie mai mari de 0,2 s (timp reglabil) (in mod normal rata de transmisie este de 25 ms) interfata declanseaza procedura de salvare] constind succesiv in : -actionarea unuia din cele 4 servomecanisme ce pot fi comandate pe intreaga cursa de deplasare; -actionarea servomecanismului salvare; -intreruperea energiei electrice a blocului de calcul, senzorilor si servomecanismelor (temporizat astfel incit actiunile precedente sa poata fi efectuate);

Senzori : -GPS (legatura seriala RS 232 cu PC104) optiuni si facilitati accesabile prin functiile API; -3 senzori analogici [posibilitatea de calibrare initiala a fiecarui senzor analogic prin intermediul blocului de calcul in retea cu un PC (instrument LabView stabilire punct zero, minimul si maximul)]; -senzor integrat pentru unghiuri, viteze unghiulare si acceleratii (legatura seriala RS 232 cu PC104)- optiuni si facilitati accesabile prin functiile API;

Servomecanisme : -5 servo-uri comandate direct prin receptorul telecomenzii dar cu posibilitatea de a fi comandate (PPM) prin blocul de calcul; -modificare servo-uri prin adaugarea unui fir si preluarea catre blocul de calcul a informatiei de pozitie (potentiometru de reactie); -posibilitatea de calibrare initiala (stabilirea cursei) a fiecarui servomecanism prin intermediul blocului de calcul in retea cu un PC (instrument LabView stabilire punct zero, minimul si maximul);

Subsistem de comunicatie -telecomanda pentru evolutie in apropiere (comanda manuala) [prin constructie receptorul telecomenzii poate actiona in mod direct asupra servomecanismelor (PPM)];

-informatia de tip logic activat-dezactivat provenind de la telecomanda este necesar sa ajunga la softul de aplicatie (functie API) si la interfata (pentru sesizarea eventualelor sincope de telecomanda si aplicarea procedurii de salvare); -informatia de tip logic oprire tractiune provenind de la telecomanda este necesar sa ajunga la softul de aplicatie (functie API); -radiomodem (legatura seriala RS 232 cu blocul de calcul) pentru evolutie autonoma la departare (comanda automata) [comenzile de pozitionare pentru fiecare servomecanism calculate prin softul de dinamica aplicatiei se transforma in comenzi PPM prin intermediul interfetei];

SPECIFICATII PENTRU ECHIPAMENTE

Specificatii pentru calculatorul de bord (CB)

Calculatorul de bord asigura : -evolutia aeronavei si stocarea datelor privind parametrii de zbor; -declansarea procedurilor speciale pentru siguranta aeronavei; -cuplarea la sol cu echipamentul de testare (parte integranta a pupitrului de control), in vederea testului bunei functionari a echipamentului de bord (programul de simulare trebuie sa verifice posibilitatile de control ale actionarilor prin bracarea lor functie de timp), pentru incarcarea variantei soft de control al evolutiei, a traiectoriei programate si pentru extragerea datelor stocate (arhivate) in timpul zborului; -confidentialitatea datelor inregistrate (software instalat si informatii stocate/arhivate pe timpul zborului) prin parolare modificarea si validarea parolei se face prin intermediul echipamentului de testare.

Hardware : -calculatorul de bord se va constitui intr-un sistem inglobat (embedded system) de timp real de tip hard (nu se accepta depasirea timpului de raspuns); -timpul de raspuns al sistemului trebuie sa fie mai mic de 10ms (la o frecventa de lucru de cel putin 133 MHz); -arhitectura sistemului de timp real va trebui sa fie pe 32 biti, sa contina minim 256 KB de memorie program si 30 MB memorie de date;

-se va alege un calculator standard (exemplu PC104 cu dimensiunile de 3.6 x 3.8 inch).

Software : Proprietatile minimale ale sistemului de operare in timp real : -sa ofere facilitati pentru crearea, terminarea, intirzierea si activarea proceselor; -sa permita planificarea proceselor cu rechizitionare (preemtive); -sa gestioneze dinamic resursele hardware si software; -sa garanteze tratarea intreruperilor si sa permita emiterea raspunsurilor corespunzatoare; -sa ofere facilitati pentru cooperarea intre procese (procesele sa se poata sincroniza si sa comunice intre ele prin semafoare, excluderi mutuale, schimburi de mesaje, etc.); -sa permita conectarea dispozitivelor periferice specifice (interfetele cu sistemele de traductori, de actionare, GPS, statia de emisie-receptie sau echipamentul de testare la sol). Din categoria sistemelor de operare in timp real se distinge ca un standard de facto sistemul VxWorks, care a fost si primul acceptat in industria aeronautica. Au mai fost utilizate, pentru dezvoltarea sistemelor de control al traficului, de siguranta la decolare si aterizare, pentru avioanele fara pilot, sisteme de operare ca Linux, QNX si, in ultima perioada, WinCE. Implementarea aplicatiei software va avea in vedere urmatoarele cerinte: -Functionalitate programul pentru dinamica evolutiei aeronavei trebuie sa asigure realizarea schemelor structurale specifice sistemului de comanda; -Simplitate structura programului, definitiile obiectelor si functiilor vor fi cit mai explicite si sugestive, astfel incit sa se poata diagnostica cu usurinta deficientele de implementare, sa se permita dezvoltarea ulterioara si sa se faciliteze evaluarea produsului; -Robustete se va avea in vedere utilizarea compilatoarelor apropiate de masina pe care se va instala programul, o buna structurare a cooperarii si tratarea structurata a exceptiilor care sa permita recuperarea din eroare in timp util; -Flexibilitate vor trebui sa existe posibilitati de programare la nivel fizic, compilare separata, supraincarcarea functiilor;

-Portabilitate programul va fi structurat astfel incit sa se poata muta usor de pe masinilecu sisteme de operare de utilitate generala, pe masina de timp real (prin utilizarea limbajelor de programare care respecta cerintele standardelor in vigoare); -Eficienta parametru de baza pentru sistemele de timp real, impus de timpul de raspuns al sistemului (totusi se prefera utilizarea limbajelor de nivel inalt pentru reducerea costului programarii si pentru evitarea introducerii erorilor de programare la nivel fizic, obtinindu-se astfel aceleasi rezultate pe masina de timp real cu cele obtinute la simularea sistemului). La alegerea calculatorului de bord (hardware sistem de dezvoltare) trebuie sa se tina cont atit de cerintele enumerate mai sus cit si de urmatorii factori care pot influenta costul total si succesul proiectului: -producatorul sa furnizeze un sistem de dezvoltare complet; -masina de timp real sa accepte unul din sistemele de operare enumerate mai sus; -alegerea sistemului de operare sa se faca functie de echipamentele periferice necesare, in special pentru asigurarea driverelor; -sistemul sa permita dezvoltarea ulterioara.

Sisteme de calcul inglobate PC 104 (IEEE P966.1 Standard for Compact Embedded- PC Modules) este o implementare, redusa din punct de vedere al dimensiunilor, a specificatiilor P996 pentru magistralele PC si PC/AT. Ca urmare, PC 104 este o versiune compacta ( 3.6 x 3,8) a standardului PC ISA. S-a urmarit in primul rind reducerea spatiului si a necesarului de putere in sistemele inglobate. Utilizarea unei arhitecturi PC precum si a unor hardware / software standardizate ofera multe avantaje proiectantilor. Magistrala PC 104 este formata din doi conectori tata/mama de 64 si 40 pini (total 104). In felul acesta, placile pot fi asezate in stiva, asezare ce permite eliminarea conectorului de fund iar pe de alta parte contribuie la reducerea spatiului total rezervat calculatorului inglobat. PC 104 este o dezvoltare a standardului anterior care permite utilizarea magistralei rapide PCI in aplicatiile inglobate. Forma placii si cei doi conectori ISA au ramas neschimbati, insa a mai fost adaugat un conector de 120 pini pentru PCI. La standardul PC 104 sint afiliati multi producatori (www.pc104.org).

Specificatii pentru sistemul de comunicatie Sistemul de comunicatie asigura legatura radio de date intre pupitrul de comanda la sol si calculatorul de bord. Cerintele tehnice de performanta ale legaturii radio sint : -distanta de actiune : 30 - 40 Km; -fluxul de date trebuie sa asigure transmisia in timp real a comenzilor de zbor si receptionarea datelor de pozitie si de stare a echipamentelor de bord; -legatura radio trebuie sa aiba o buna stabilitate la perturbatii; -legatura radio trebuie sa asigure securitatea datelor transmise; -autonomie de functionare minim 2 ore; -asigurarea compatibilitatii cu calculatorul de bord si calculatorul pupitrului de control (standard RS- 232). Un sistem de comunicatii poate fi descris simplu prin trei elemente componente : emitatorul, calea de transmisie (canal sau linie) si receptorul. In comunicatiile bidirectionale atit emitatorul cit si receptorul sint dispozitive ce pot emite si receptiona date in acelasi timp. Sistemul de comunicatie realizeaza o comunicatie seriala de date intre calculatorul de bord si calculatorul pupitrului de control prin semnale de radiofrecventa, calea de transmisie fiind atmosfera. Transformarea datelor din formatul digital, existent la porturile de iesire ale calculatorului, in semnale de radiofrecventa se efectueaza cu ajutorul modemului radio. Comunicatiile seriale sint utilizate pentru transferul de date la distante mari deoarece o comunicatie paralela necesita prea multe fire sau canale de transmisie. Datele seriale primite de la modem sint convertite in format paralel pentru a putea fi transferate pe magistrala de date a PC-ului, iar cele provenite de la PC sint convertite din formatul paralel in formatul serial necesar modemului. Echipamentul pentru comunicatii seriale poate fi divizat in simplex, half-duplex si fullduplex. Intr-o comunicatie seriala simplex se transmit informatii intr-o singura directie, half-duplex presupune faptul ca datele pot fi transmise in orice directie intre doua sisteme dar nu in acelasi timp, iar o transmisie full-duplex inseamna ca fiecare sistem poate transmite si poate primi date in acelasi timp. Exista doua cai de transmitere a datelor seriale : sincron si asincron. In transmisia sincrona datele sint trimise in blocuri, transmitatorul si receptorul fiind sincronizate prin unul sau mai multe caractere speciale numite caractere sync.

Specificatii pentru echipamentele de masurare Sistem integrat de senzori pentru unghiuri, viteze unghiulare si acceleratii dupa cele trei axe : 3DM-G combina trei senzori de viteza unghiulara, trei accelerometre de c.c. ortogonale, trei magnetometre ortogonale, un multiplexor, un convertor A / D pe 12 biti si un microcontroler incorporat pentru a furniza cele trei unghiuri de orientare (tangaj, ruliu, giratie) in conditii dinamice si statice. Operind in intreaga circumferinta de 360 grade de rotatie unghiulara pe toate cele trei axe, 3DM-G furnizeaza orientarea in formate matriciale, cuaternioni sau unghiuri Euler. Iesirea seriala digitala poate fi programata sa furnizeze date scalate de la toti cei noua senzori ai sistemului. Retelele nodurilor senzorului 3DM-G pot fi desfasurate prin utilizarea protocolului de retea RS-485 incorporat. Microcontrolerul incorporat in fiecare nod elibereaza sistemul gazda de sarcina efectuarii calculelor de orientare, permitind desfasurarea unor duzine de noduri ale sistemului 3DM-G, fara o descrestere semnificativa a performantelor sistemului. Modurile de iesire si parametrii filtrului software sint programabile de catre utilizator. Toti parametrii programabili si datele de calibrare sint stocati in memoria nonvolatila.

Specificatii :

Domeniul de orientare

360 grade full scale, toate axele (modurile matriciale, quaternion) Domeniul vitezelor unghiulare + / - 300 grade/secunda (maximum) Rezolutia A / D 12 biti Compensarea dinamica Control digital in bucla inchisa (de la 0 la 50 Hz) Rezolutia unghiului de orientare < 0,1 grade Deriva de temperatura Pe o singura axa +/- 0,025% / grad C (specificatia pentru rezolutia de unghi este preluata pentru setarile de filtrare cele mai agresive) Neliniaritatea 0,23 % full scale (testata in conditii statice) Repetabilitatea 0,10 grade Precizia + / - 5 grade tipic pentru orientare unghiulara arbitrara Moduri de iesire Matrice, quaternion, Euler, bits Domeniul senzorului Giroscoape : + / - 300 grade/secunda; accelerometre : + /

Iesiri digitale Rata datelor de iesire Rata datelor seriale Tensiunea de alimentare Curentul de alimentare Conectori Temperatura de operare Dimensiunea carcasei Greutate Limite de soc

- 2G; magnetometre : + / - 1 Gauss RS-232 serial sau optional RS-485 cu programare prin software 100 Hz (RS-232 digital) 19,2 / 38,4 / 115,2 kbaud, programabil prin software 5,2 V c.c. min, 12 V c.c. max 52 miliamperi tipic Un LEMO cu cheie, doua pentru optiunea RS-485 -40 la 70 grade cu carcasa, -40 la 85 grade fara carcasa 64 x 90 x 25 mm 40 grame cu carcasa, 18 grame fara carcasa 1000 g (nealimentat), 500 g (alimentat)

3DM-G- M (modul = modul de orientare cu 3 axe : placi cu circuite imprimate cu montaj de suprafata, carcasa de plastic ABS) = pret 1195 $; 3DM-G- SK (starter kit = kit de pornire pentru sistemul de orientare cu 3 axe : placa, alimentator, carcasa, software, manual) = pret 1295 $. Sistem de pozitionare globala (GPS) - Este prezentata in continuare oferta firmei RCS in domeniul sistemelor de pozitionare globala. Specificatii pentru sisteme de actionare Servomecanismele, utilizate pentru actionarea organelor de comanda ale aeronavei, reprezinta dispozitive care inglobeaza un motor de curent continuu, un reductor, un potentiometru si un circuit integrat. Cele trei fire ale motorului sint pentru alimentare (+), masa (-), comanda. Potentiometrul face parte din circuitul de control care opreste motorul in pozitia corecta. Nivelul de putere al semnalului de comanda este proportional cu marimea rotatiei. Astfel, controlul proportional inseamna ca daca servo-ul trebuie sa se roteasca mult, rotatia se va face la viteza maxima, iar daca unghiul rotatiei este mic, servo-ul se va roti cu viteza mica. Servomecanismele sint controlate printr-un puls de latime variabila, repetabil la o perioada constanta (20 ms). Punctul neutru al servo-ului este definit ca pozitia in care acesta are acelasi potential de rotatie in sensul acelor de ceas sau in sens contrar. Daca in general servo-urile diferite au constringeri diferite de rotatie, in schimb toate au o pozitie neutra, de obicei la pulsul cu latimea in jur de 1,5 ms. Unghiul de rotatie al servo-ului este determinat de durata pulsului de comanda aplicat. De exemplu, latimea pulsului de 1,5 ms determina rotirea motorului la pozitia 90 grade

(pozitia neutra). Cind pulsul de comanda este mai mic de 1,5 ms, servo-ul se roteste in sens contrar acelor de ceas, iar cind pulsul este mai mare de 1,5 ms in sensul acelor de ceas. In general (functie de fabricant), latimea maxima a pulsului de comanda este in jur de 2 ms, iar cea minima in jur de 1 ms. Atunci cind servo-ul este comandat, se roteste pina la pozitia comandata si apoi pastreaza aceasta pozitie. Daca o forta externa actioneaza asupra servo-ului, acesta reactioneaza pentru pastrarea pozitiei ca o forta rezistenta, definita pentru fiecare servo ca parametrul de cuplu. In general se pot diferentia servo-uri la care predomina caracteristica de viteza de rotatie si servo-uri la care predomina caracteristica de cuplu.

DETALIERE BLOC DE CALCUL Descriere bloc de calcul si conexiuni externe Hardware Plac CPU Pentium 166 MHz PC104, MSMP5-XEN Digital Logic AG Extensii Interfa serial PC104, 4x RS232C (COM3 - COM6) MSMX104 Digital Logic AG Interfaa proprie Microcontroler Bus calculator Intrare senzori interfaa acionare ATMega8 (Atmel AVR) Serial RS232C 3 senzori tensiunea de intrare: 0 3V Comanda servomecanisme tensiunea de alimentare: 5Vcc 5% 6 x PPM durata impulsurilor: 200 2400 us perioada de repetiie: 50 Hz tensiune poteniometre reacie: 0 3V Firmware: GPS Tip tensiunea de alimentare: 5Vcc 5% Proprietar

interfa protocol Tensiunea de alimentare Software Sistem de operare

Serial RS232C

QNX 6.2.0 Neutrino

Conexiuni externe ale calculatorului de bord

Figura 4. Sistemul de calcul

Hardware Componente standard Placa CPU Componenta principal a calculatorului de bord este placa CPU PC/104. Dimensionarea calculatorului de bord a fost efectuat pornind de la dou cerine contradictorii. Pe de o parte, acesta trebuie s asigure resursele necesare dezvoltrii aplicaiei software, iar pe de alt parte, trebuie s se in cont de spaiul disponibil i de meninerea la minimum a consumului energetic. In urma dimensionrii au rezultat urmtorii parametri minimali: - Computer placa baza procesor PC/104; - procesor x86 (Pentium, Geode) cu frecvena minim de 166 MHz;

- Memorie flash: 64 MB simcard CompactFlash; - Memorie SDRAM: minim 32 MB preferabil lipit pe plac; - 6 porturi seriale RS232 (i minim 1 configurabil RS485); - opional port USB; - opional port Ethernet. - s suporte RTOS uzuale (WinCE, Linux, QNX, VxWorks). Placa CPU aleasa este de tip MSMP5-XEN la 166 MHz (Digital Logic AG), care ndeplinete toate condiiile enumerate mai sus. n plus, placa este livrabil cu opiunea No-Video, reducndu-se n acest mod consumul total cu aproximativ 300 mA. CPU BIOS Mrimea cuvntului Clock Soclu Memorie RAM HardDisk Video Serial Paralel USB Watchdog Mediu Umiditate relativ: Vibraii: oc: Temperatura: EMI / EMC SmartCore-P5 Intel Mobile PENTIUMTM Phoenix 32 de bii 166 MHz SmartCore-P5 64 MB / lipit pe plac CompactFlash 64 MB 2 x RS232C (COM1, COM2), compatibil 8250 LPT1, SPP, EPP 2 canale 5 90%, fr condens 5 2000 Hz 10 G Operare -25C +60C Stocare -55C +85 C IEC1131-2 MIL 461/462 Deoarece dispozitivele externe calculatorului de bord sunt prevzute cu interfee seriale RS232C iar placa CPU nu conine dect dou astfel de porturi,se utilizeaz n plus o plac ce conine patru astfel de porturi. Extensia aleasa pentru utilizare este MSMX104, Digital Logic, cu caracteristicile: Portul COM1 poate fi utilizat pentru configurarea iniial a calculatorului de bord prin intermediul programului monitor hostkey furnizat de Digital Logic. Placa de extensie se alimenteaz direct din conectorul PC/104 (ISA) deoarece consumul acesteia este redus. Interfata de actionare

Componenta A treia plac din calculatorul de bord este proiectat special pentru aplicatia de ansamblu i are urmtoarele funciuni: managementul distribuiei de energie electric ctre celelalte elemente ale ansamblului; - transformarea semnalelor analogice de la altimetru, vitezometru i variometru n informaie digital; - formarea i transmiterea impulsurilor PPM ctre servo; - translatarea semnalelor de comunicare TxD i RxD de la receptorul GPS; Componenta principal a interfeei este un microcontroler AVR de 8 bii, ATMega8, care lucreaz la frecvena de 8 MHz. -

Porturile acestui microcontroler sunt alocate dup cum urmeaz: Calculatorul de bord este alimentat de la doua acumulatoare NiCd cu tensiunea nominal de 7,2V. Din prima baterie sunt alimentate servomecanismele, senzorii, receptorul GPS i microcontrolerul. Bateria a doua este utilizat doar pentru alimentarea plcilor PC104. n acest mod se echilibreaz consumul pe cei doi acumulatori. Comanda servo Interfaa poate controla poziia unghiular a maxim 5 servomotoare simultan. Comanda acestora este PPM, specific servourilor destinate aeromodelelor. Pe fiecare canal se emit impulsuri pozitive cu durate de 200 pn la 2400 us ntr-o perioad constant de 20 ms. Deoarece cele cinci servo nu sunt identice comenzile limit i nule difer pe fiecare canal. Spre exemplu primul servo poate fi comandat cu impulsuri de durate 800 la 2200

us, al doilea cu impulsuri de 600 la 2000 us, etc. Aceste limite se stabilesc la calibrarea platformei. De la placa CPU se primesc comenzi numerice de poziionare care sunt transformate n impulsuri PPM la fiecare 20 ms. La proiectarea interfeei s-a avut n vedere faptul c domeniul tensiunilor furnizate de senzorii analogici este oarecum unitarizat, n general tensiunile de ieire a senzorilor utilizai pot lua valori ntre 0 i 3V. Cele trei canale analogice sunt identice, constind din divizoare rezistive pentru adaptarea cu domeniul de intrare a convertorului analognumeric (ADC). ADC este un convertor cu aproximaii succesive pe 10 bii. Timpul de conversie este de aproximativ 100 us iar timpul de eantionare de maxim 2 us. Firmware-ul microcontrolerului transmite datele digitale ale senzorilor sub forma unor numere ntregi, reprezentnd ieirea ADC. Este sarcina programului de aplicatie care acceseaz aceste date s le prezinte n formatul cerut de specificaii. n cadrul sistemului de ansamblu prezentarea datelor cade n sarcina driverului devnb-servo. Transformarea are loc pe baza unor coeficieni de calibrare, care sunt specifici fiecrui senzor i se stabilesc la punerea n funciune a calculatorului de bord sau platformei, cu ajutorul utilitarelor de calibrare. Este important ca, pe timpul zborului, s se pun n eviden prezena i funcionarea normal a senzorilor. Dac dup conversia analog-numeric se obin valori n afara domeniului de validitate, senzorul este declarat invalid sau ca nefiind prezent.

Software Partea software a calculatorului de bord se bazeaz pe sistemul de operare n timp real QNX 6.2.0. Pentru buna funcionare, sistemul de operare a fost redus, n calculator fiind

ncrcate doar fiierele i utilitarele strict necesare. In acest mod se obine un sistem mai "rapid" i se face loc n memoria CompactFlash pentru stocarea altor date. Una dintre cerinele sistemului-ansamblu este aceea de a se putea schimba metoda de control a zborului platformei, de fapt schimbarea programului de dinamic a zborului, nainte de decolare. De asemenea, rata de mprosptare i structura datelor sunt specifice fiecrui senzor n parte. Ca urmare, partea software a calculatorului de bord este structurat pe dou nivele: unul de control, constituit din mai multe drivere specifice i unul de aplicaie, supervizare, care poate fi orice program ncrcat i rulat pe calculatorul de bord i care acceseaz driverele. Toate aceste drivere sunt pornite automat la punerea n funciune a calculatorului de bord, astfel nct strile dispozitivelor periferice pot fi controlate chiar dac nu a fost pornit programul de dinamic a zborului. Pentru a simplifica comunicaia cu pupitrul de control au fost dezvoltate cteva utilitare cu ajutorul crora se pot efectua mai multe operaiuni: ncrcarea programului de dinamic a zborului, ncrcarea fiierului traseu, descrcarea fiierelor cu datele nregistrate pe timpul zborului etc. Suplimentar exist utilitare specifice pentru configurarea calculatorului de bord. Drivere specifice Softul de aplicatie, constituit pentru comanda, control si inregistrare date, confera autonomia aeronavei prin stabilirea in timp real, la bordul acesteia, a comenzilor necesare pentru stabilizarea zborului si pentru urmarirea automata a traiectoriei prescrise, sau modificate in timpul misiunii prin instructiuni radio transmise de la sol. Calculul comenzilor necesare pentru evolutia autonoma a aeronavei poate fi efectuat fie prin utilizarea unei legi de comanda stabilita off-line din conditii de stabilitate, incluzind reactii de tip proportional, derivativ, integrativ, reactii incrucisate intre comenzi, reactii dupa parametrii de stare (viteze, unghiuri de pozitionare, coordonate, viteze unghiulare) cu informatii provenind de la senzori sau cu informatii estimate, fie prin rezolvarea online a problemei inverse (pe baza traiectoriei ce se impune a fi urmarita rezulta comezile necesare aeronavei) prin care insasi traiectoria prescrisa devine un factor stabilizant al zborului. Utilizarea combinata a informatiilor provenind de la senzori si a informatiilor estimate pentru parametrii de stare prezinta avantajul realizarii unor comenzi complexe care tin cont si de valori de parametri unde senzorii lipsesc, au iesit din functie sau furnizeaza informatii perturbate. Ambele modalitati de urmarire a traiectoriei se bazeaza pe datele aerodinamice, inertiale si de tractiune specifice aeronavei, rezultate prin configuratia, profilele si motorizarea aleasa. In prima instanta datele aerodinamice sint calculate din considerente geometrice, sint apoi corectate pe baza incercarilor in suflerie pe macheta aeronavei si in final sint identificate pe baza datelor inregistrate in zboruri neautonome (telecomanda de la sol).

Toate aceste etape succesive utilizeaza modele de simulare liniare si neliniare ale dinamicii avionului, astfel incit, dupa identificarea datelor aerodinamice, inregistrarile comenzilor de pilotaj, date de la sol in cursul unui zbor complex (incluzind viraje stinga si dreapta) si introduse in aceste modele de simulare, au ca rezultat o evolutie simulata relevind un bun grad de similitudine cu evolutia reala a aeronavei data de inregistrarile senzorilor. Softul de comanda si control al aeronavei este testat in timp real prin modele de simulare incluzind conditii meteo defavorabile (formele consacrate Dreyden si Karman timp frumos si furtuna) si vint cu directie selectabila permanent on-line.
Top

13. Capabilitatile sistemului robotic

Capabilitatile unui vehicul militar terestru de acest tip sunt identice cu cele ale unui UAV dar care sunt mult imbunatatite si completate. Astfel, un UAV ofera in general informatii video aeriene, in schimb propunerea de proiect are in vedere si exploatarea capacitatii de transport pe care o poate oferi UAV, alaturi de cea devenita clasica de culegere de informatii.

Cateva din proprietatile generale ale unui sistem de tip vehicul unmanned fie el aerian sau terestru, care definesc si necesitatea utilizarii acestora, sunt printre altele:

Supravegherea misiunea prin care o tinta este urmarita in timp in vederea descoperirii amenintarilor la care poate fi supusa in campul de lupta sau pentru culegerea de informatii privind potentialul sau de amenintare.

Monitorizarea misiunea prin care este urmarita si inregistrata tinta de interes pe o perioada mai indelungata in scopul fie a determinarii actiunilor distructive care s-ar abate asupra ei, fie in scopul de a-i urmari si identifica intentiile si in felul acesta de a preveni pagubele ce ar putea fi facute ca urmare a activarii potentialului sau distructiv

Persistenta este caracteristica UAV prin care acesta zboara insistent permanent deasupra unei zone, spre deosebire de avioanele pilotate uman care trebuie sa paraseasca zona in timp relativ scurt, altfel devenind vulnerabile, uneori cu pretul abandonarii si implicit periclitarea misiunii in favoarea salvarii vietii pilotului sau a avionului. Persistenta este strans legata de efectul monitorizarii. Avionul unmanned este greu

detectabil si aceasta ii permite prezenta timp indelungat deasupra zonei de interes prestabilite.

Supravietuirea - este caracteristica UVs prin care ele reusesc, datorita particularitatilor specifice, sa isi indeplineasca misiunea fara sa fie lovite, deteriorate, avariate, sa se poata intoarce acasa in conditii de siguranta a zborului, cu alte cuvinte sa supravietuiasca deasupra campului ostil. Calitatile care maresc exponential gradul de supravietuire in camp de lupta sunt strans legate de dimensiunile mici, invizibilitate radar, invizibilitate cu ochiul, identificare extrem de greoaie, inaltime mare de zbor, fiabilitatea componentelor, a structurii, motoarelor, legaturilor de comunicatii si de asigurare a stabilitatii, silentiozitatea motorului, caracterului ilicit al operatiunilor de acest tip

Pentru vehiculele militare unmanned terestre, se regasesc aceleasi caracteristici ca si ale UAV insa cu anumite trasaturi particulare:

Supravegherea se efectueaza prin intermediul camerelor de luat vederi, de mare rezolutie; aflat pe teren in campul de lupta, intr-un loc retras, bine camuflat, ULV poate furniza date video despre ceea ce se petrece in campul sau vizual, putand include miscari de trupe, descoperirea intentiilor militarilor inamici, urmarirea deplasarilor de trupe si material volant camioane, trenuri, avioane ambarcate, puterea de a le numara si estima si toate acestea fara sa isi dea seama ca sunt urmariti, ca un ochi vigilent priveste din umbra, de la adapost, fara a lasa urme, fara a-si trada in vreun fel prezenta. In domeniul cercetarii stiintifice a naturii, poate sa se camufleze si sa urmareasca animalele salbatice in mediul lor de viata

Monitorizarea se refera la capacitatea de urmarire in timp a unei tinte sau zone, in vederea stabilirii si identificarii modificarilor care apar. Dotarea cu camere video zi/noapte ii confera MLV capacitatea de a monitoriza permanent tinta, indiferent de luminozitatea mediului, avand un sistem de management energetic la bord foarte eficient, evitand astfel risipa si scurgerile inutile de energie spre canale care nu sunt eficiente sau in concordanta cu scopul si obiectivele specifice misiunii in curs. In scop stiintific, aici MLV isi arata potentialul de monitorizare in felul in care pot fi urmarite animalele timp indelungat. Camuflat, fara sa dea de banuit, se poate infiltra foarte aproape, invizibil, silentios, de animale salbatice sau de pasari, putand culege informatii de o rara spectaculozitate asa cum omul nu ar putea reusi sa o faca prea curand sau cu atata succes, fara sa depuna efort

Persistenta se refera la capacitatea MLV de a indeplini misiuni care ocupa mult timp, in aceeasi zona, urmarind aceeasi tinta in mod repetat, in vederea identificarii intentiilor sale. Se pot urmari miscarile de trupe, miscarile de tehnica de lupta si datorita insistentei pot fi descoperite alte elemente de tehnica de lupta fie camuflate fie activate sporadic insa avand capacitate mare de lupta (sisteme antiaeriene dotate cu radar) Datorita persistentei intentiile adversarilor sunt demascate, intuite, iar inamicul este obligat sa isi modifice rapid strategiile de lupta, in felul acesta fiind stanjenit in buna desfasurare a planurilor, se necesita timp pentru buna coordonare a actiunilor si stiindu-se urmariti, se desfasoara mai greu, devin mult mai atenti, precauti, aceasta ducand implicit la ingreunarea activitatii lor, la lentoare

Combativitatea capacitatea de lupta efectiva a vehiculelor unmanned, concretizata in puterea de foc, capabilitatea de a trage cu pusca de precizie, angajarea unei tinte anterior identificate

Urmarirea se refera la capacitatea de a pastra imaginea focalizata pe o anumita tinta, care se afla in miscare, determinandu-i astfel traiectoria si putand deduce anumite particularitati ale sale ce pot fi folosite eficient in distrugerea ei si indeosebi la identificarea posibilitatilor sale combative, a potentialului sau de agresiune, de amenintare si de pericol.; capacitatea de a persista asupra unei tinte, de a insista in vederea monitorizarii si a determinarii gradului de pericol sau de amenintare care il reprezinta

Permisivitatea capacitatea unui vehicul unmanned de a patrunde in spatiul aerian deasupra inamicului, capacitatea redusa a acestuia din urma de a repera intrarea in spatiul sau

Flexibilitatea capacitatea de a efectua diverse tipuri de misiuni fara a fi implicate schimbari structurale sau altfel de modificari importante, adaptarea la diferite tipuri de misiuni care nu fac parte din aceeasi familie, si in cele din urma la puterea de a supravietui in medii ostile. Masina MLV poate fi adaptata foarte rapid la mai multe tipuri de misiuni si pentru diverse arme: pusca cu luneta (lunetist), pusca clasica de asalt cu foc automat, aruncator de grenade, puitor de mine terestre sau antitanc, iluminator fascicul laser, brat robot antitero.

Clandestinitatea - sa poata efectua misiuni cu caracter special, in cel mai deplin secret, in maxima discretie, fara sa atraga atentia, ceea ce presupune capacitatea de camuflare foarte buna, miscari cu silentiozitate, sa nu lase urme care sa demaste faptul ca acolo a

fost ceva. Amprenta termica, magnetica, luminoasa, radar reduse implica folosirea de tehnologii stealth si capacitatea de a dispersa energia termica in mediul natural astfel incat aceasta sa se identifice cu mediul inconjurator fara a putea fi detectata

Substituie fiinta umana efectueaza operatii care in mod normal erau efectuate de om, in conditii de risc foarte mare spre exemplu culegerea de informatii video, cercetare

Interoperabilitatea capacitatea de a interactiona cu alte sisteme de tip unmanned sau manned, de a fi integrat in alte sisteme in ceea ce priveste comunicatiile

Interoperativitate

Modulul de lupta MLV, este conceput pentru a fi parte componenta a unui sistem mult mai larg de unituri avand ca scop general apararea, securitatea vietii militarilor implicati intr-un conflict. MLV va coopera in principal cu centrul de comanda si control aflat intrun buncar sau intr-un adapost indepartat, care-i va coordona intreg ansamblul de miscari, care poate programa deplasarea MLV in campul tactic si poate face alte multe combinatii posibile; in principal culege informatii video, date importante privind situatia loco in campul de lupta, evaluarea pagubelor, monitorizarea si supravegherea tintelor; insa o utilizate mai putin prevazuta, care poate fi trecuta subtil usor cu vederea, priveste comunicarea cu militarul din campul de lupta; poate trimite imagini video+sunet catre un grup de militari in cazul deosebit al militarilor din trupele de commando prin intermediul camerelor de luat vederi si tot militarul poate decide si actiona deschiderea focului impotriva tintelor angajate.

Multidisciplinaritate

Vehiculul militar poate comunica eficient nu numai cu trupele si militarii terestrii ci si cu avioanele, cu pilotii, acestia avand capacitatea de a vizualiza ceea ce MLV poate vedea, ambele sisteme facand parte dintr-un ansamblu complex de culegere de date complete din campul de lupta, iar pilotul din avion poate vedea prin obiectivul pustii si eventual poate lansa bomba inteligenta cu ghidare prin raza fascicul laser catre tinta marcata si vizualizata prin ocularul lunetei MLV, fara a mai pierde timpul cu localizarea tintei sau identificarea ei inainte de a o ataca: ofiterul de comanda al video al MLV deja a

facut-o, a identificat tinta shi a achizitionat-o, avionul de vanatoare neavand altceva ce sa faca decat sa lanseze bomba in siguranta sau racheta.

Disponibilitatea

Se refera la capacitatea UV de a putea fi puse in functiune foarte repede, imediat, in orice moment, fara a fi necesare operatiuni suplimentare consumatoare de timp. Ele trebuie sa fie in stare de lupta, gata pregatite pentru a interveni acolo unde le este necesara prezenta.

Asa cum s-a stabilit anterior, utilizarea robotilor MLV poate fi privita ca o prelungire a fortei, ca amplificator de forta militara pana spre limite greu de atins de catre om, in special apropierea foarte riscanta de liniile inamice, cand viata oricarui militar ar fi pusa intr-un real pericol. Fara nici o pierdere umana, militarii pot provoca pagube foarte mari. Pot oferi acoperire la retragerea din campul de lupta a militarilor, pot ramane la sacrificiu oferind sprijin si intarziind fortele inamice sa inainteze in timp scurt, oferind posibilitatea militarilor aliati de a se retrage in siguranta de sub foc. Perfect camuflat, culege informatii care pot ajunge direct pe masa presedintelui, se pot vedea imagini cu caracter secret.

Viziune si recomandari. Dat fiind potentialul impresionant al MLV impreuna cu aripa portanta flexibila de tip parapanta, aria de utilizare a robotilor devine foarte vasta cu o multitudine de posibilitati. In principal mentionam ca prioritar ramane totusi domeniul militar, al operatiunilor militare in campul de lupta, acolo unde prezenta soldatilor este periculoasa. Sa nu uitam ca este o masina de lupta, ca robotul cu pusca poate sa traga, sa stea alaturi de militar si sa il sprijine in lupta. Fiind cu predilectie o arma destinata soldatilor, potentialul sau se brodeaza in jurul capacitatilor sale de lupta, ca element eficient, puternic combativ si mai ales greu de scos din lupta. Pe langa arma (pusca) aflata in dotarea sa, MLV culege informatii video/audio si poate transmite imagini la distanta in conditii de securitate a datelor de inalt nivel

Extinderi. Imbunatatiri

Pentru cresterea capacitatii de marire a duratei timpului misiunii, in special cand este folosit in scopuri tehnice, stiintifice pe timp de pace, vehiculul poate fi dotat cu panouri fotoelectrice (celule solare) pe care le poate deplia si se pot incarca bateriile. Poate fi

folosita de asemenea radiatia solara pentru producerea de energie electrica cu panouri solare, (celule fotovoltaice) prin acumularea energiei de hidroliza pentru celule de pile electrice.

Valorile si viziunea propunerii de proiect

Valorile pe care le promoveaza propunerea de proiect constau in culegerea de informatii video, audio si de alta natura, capabile sa fie masurate la bord pentru a angrena in procesul de cunoastere multiple date ce pot fi procesate fie in timp real, fie printr-o analiza ulterioara misiunii. MLV poate fi utilizat cu mare succes la cercetari biologice cu valoare stiintifica cand, camuflat, se poate apropia de animale salbatice asa cum omul nu ar putea sa o faca vreodata; in acest sens BBC prezenta un astfel de robot cu care s-au reusit filmari spectaculoase ca fiind o minune a tehnologiei cand in fapt totul este destul de simplu, ideea utilizarii potentialului MLV in aceasta directie fiind intr-adevar foarte inspirata. MLV este prin definitie un observator bine camuflat, gata sa fie retras din campul de lupta in caz ca ar fi descoperit, cunoaste singur drumul pana acasa (situl de inceput a misiunii). Este o prezenta foarte fina si discreta, nu atrage atentia fiind bine camuflat, gata de riposta nemijlocita cu pusca de precizie, este asadar o prezenta persistenta, incomoda, greu de detectat si de distrus, un ochi deranjant practic musafir care nu e binevenit, un intrus. Se remarca prin introducerea in campul de lupta a unor elemente robotizate de foarte inalta precizie, si asemeni unui lunetist profesionist, este capabil sa loveasta precis tinte foarte indepartate, fixe sau mobile intrucat o proprietate de baza a robotilor militari este precizia loviturilor; in viitor preconizam atacarea automata a tintelor folosind software de recunoasterea formelor sau a amprentelor termice si datorita senzorilor de miscare cu care vor fi dotate camerele de luat vederi; coroborat, in conformitate cu cele de mai sus, prezenta in campul de lupta a acestor roboti este descurajatoare pentru inamic intrucat intervine factorul surpriza, frica de un mijloc de lupta necunoscut, permite provocarea si atragerea adversarului intr-o zona in care poate fi usor atacat (misiuni de diversiune); recomandat pentru culegere de date (spionaj filaj, contraspionaj) din campul de lupta, fara a expune forta militara vie riscurilor impuse de culegerea de informatii video. Pentru utilizarile civile putem spune ca intreaga functionare a sistemului este brodata pe marginea culegerii de informatii video de la nivelul solului astfel ca se pot realiza sintetizari de date privitoare la activitati ilegale, ilicite, cu caracter de jaf, atac cu mana armata, terorism, trafic de carne vie; sustine cresterea gradului de securizare urbana, prin amplasarea camerelor tv mobile in zonele profund populate, in matrici adaptatabile in zone centrale, in vederea culegerii de informatii despre acte antisociale, infractionale; contribuie la sporirea sigurantei cetateanului in orasele asediate, MLV putand sa asigure monitorizarea zonelor cu pericol si refacerea zona green; ofera sprijin in culegerea de date, urmarirea, monitorizarea secreta, discreta a suspectului, stanjenirea intentionata a

grupurilor mafiote organizate; ajuta la prevenirea traficului de droguri si a traficului de armament peste frontiera; paza si cresterea gradului de securizare a frontierelor (practic implementarea de senzori pe granita); poate participa la aplicatii militare marine, pentru cresterea gradului de securitate pe mare si culegere date video in zona litorala; pentru paza frontierelor, marirea gradului de siguranta, detectarea, identificarea, culegerea de date video despre infractori care forteaza trecerea frontierei de stat, grupuri transfrontaliere, prin detectarea miscarii. Monitorizarea ca orice camera video mobila a tot ce se petrece in zona de urmarire, mobilitatea fiind un atuu si pe timp de noapte putand sa ofere informatii foarte importante privind miscarile. Totodata poate fi folosit drept sistem de paza al proprietatilor, MLV fiind practic un sistem de supraveghere mobil mult mai eficient decat unul fixat care are miscari si implicit unghiuri de vedere limitate. Poate ajuta la paza si asigurarea securitatii zonelor intinse care necesita insa grad sporit de securitate cum ar fi zonele aeroporturilor, a pistelor de decolare aterizare, a terminalelor de marfa, pentru evitarea actelor de sabotaj, terorism, cresterea gradului de siguranta al avioanelor prin paza efectiva, zi/noapte a parcurilor de avioane, imposibilitatea penetrarii sistemelor si nivelurilor de siguranta din aeroport, eliminarea greselilor umane, MLV este asemeni unui agent de paza vesnic treaz si in plus are capacitate combativa imediata.

Viziunea este ca in foarte scurt timp pe campul de lupta operatiunile cu militari , vor fi sustinute de roboti, misiunile riscante de orice natura sa poata fi preluate de catre roboti iar avansul tehnologic sa isi puna amprenta pe strategia militara, pe tacticile care trebuie aplicate iar o serie de elemente de rutina sa fie preluate integral de procese robotice. Cercetarea stiintifica a naturii, animalelor sa nu se faca si fara implicarea efectiva, nemijlocita, esentiala a acestor tipuri de roboti, fara de care parte din misiunea de cercetare isi pierde efectul
Top

14. Concluzii Din cele prezentate pana acum se pot trage cateva concluzii mai importante. 1. Pe plan mondial exista o tendinta puternica de a introduce elemente de inalta tehnologie in campul de lupta, in vederea cresterii performantelor unei armate cat si pentru evitarea pierderilor de vieti omenesti in randul militarilor 2. Sunt disponibile foarte putine date despre robotii-soldati cu capacitate de lupta, ceea ce ne face sa credem ca aura de secret care ii inconjoara este menita a proteja aceste cercetari, element strategic care ofera avantaje ascunse si potential combativ iminent 3. Introducerea robotilor militari schimba radical strategia de lupta asa precum a facut-o aviatia fara pilot (UAV), nelipsita din confruntarile mondiale ale ultimelor decenii

4. Este nevoie de dezvoltarea robotilor aerieni cu capacitate de transport, alaturi de perfectionarea in continuare a celor avand ca obiectiv culegerea de informatii aeriene 5. Dupa succesul repurtat de avioanele fara pilot, a venit momentul conceperii, realizarii si perfectionarii de roboti militari terestri avand alte probleme specifice de rezolvat (evitarea obstacolelor). Robotii terestri cu scop militar sunt o solutie fezabila, viabila in conditiile tehnologice actuale. 6. Platforma aeriana autonoma este in fapt o aripa de parapanta care transporta un suport (platforma) pe care este deplasat modulul de lupta. Propulsia in aer a parapantei este asigurata de un motor termic care actioneaza o elice. Computerul de bord si software special dezvoltat pentru aceasta aplicatie ii vor asigura controlul zborului in regim autonom. 7. Modulul de lupta este o platforma senilata, de forma unui vehicul blindat, avand in dotare o arma de foc de mare precizie, sisteme optoelectronice (camere video) performante, pentru culegere de date pe timp de zi si de noapte. Durata misiunii este de ordinul zilelor. 8. Modulul de lupta se dovedeste a fi util in timpul misiunilor cu caracter militar, in lupta antitero, in promovarea sentimentului de siguranta asupra proprietatilor, a instalatiilor si cladirilor de importanta vitala dar si in cadrul filmarilor cu caracter pur stiintific privind lumea vie. 9. Modulul terestru poate fi folosit atat ca arma cat si ca prieten, aria de aplicabilitate este atat de vasta incat putem spune ca putine sunt sistemele de acest tip care au atatea intrebuintari, atat militare cat si civile; asadar este nevoie de crearea si implementarea unei culturi vis a vis de acceptarea si promovarea mijloacelor tehnologice moderne pentru inlaturarea scepticismului care planeaza asupra vehiculelor militare in special in mediile militare. 10. Se realizeaza un pas foarte important, se poate vorbi despre un salt tehnologic esential ale carui beneficii vor fi cunoscute in viitorul foarte apropiat. 11. Tara noastra se alatura altor natiuni care au preocupari serioase in domeniul vehiculelor militare in acest fel tinand pasul cu cele mai noi tehnologii, putand sa ne mandrim cu o armata in continua modernizare, cu potential ofensiv in crestere 12. Implementarea vehiculelor militare in teatrele de operatiuni vor reduce simtitor costurile aferente desfasurarii fortelor militare, oriunde in lume. 13. Vehiculele militare aduc cu sine avantaje incontestabile: putere de foc, supravietuire in camp ostil, persistenta, anduranta, eficienta, capacitate de modularizare, flexibilitate, adaptabilitate.

14. Se preconizeaza ca sistemele robotizate pentru scopuri militare sa fie un adevarat succes pe campul de lupta, in lupta urbana, in lupta antiterorista, in paza obiectivelor militare strategice si a granitelor astfel incat se poate vorbi despre tendinta de usoara inlocuire a omului cu aceste sisteme robotizate. 15. Pretul de cost al acestor echipamente militare raportat la eficienta in lupta este net inferior costurilor de pregatire, echipare, mentinere, si a cheltuielilor medicale ale unui militar, pe langa faptul ca ii salveaza viata, ceea ce va conduce la o scadere a cheltuielilor aferente unei campanii militare terestre.

Top

15. Bibliografie 1. Geoff Fein, Gladiator Unmanned Ground Vehicle Preparing For Testing In 2006, Defense Daily, Sept. 15, 2005.; Gladiator Duel Ends, Inside the Navy, Feb. 14, 2005. 2. Ronald ORourke Unmanned Vehicles for U.S. Naval Forces: Background and Issues for Congress, Jan. 31, 2005 3. Sandor Szabo, Harry A. Scott, Karl N. Murphy and Steven A. Legowik Control System Architecture for a Remotely Operated Unmanned Land Vehicle Albuquerque, NM, November 16-18, 1988. 4. Defense Indstry Daily The Fire Scout VTUAV Program: By Land and By Sea Posted 09-Feb-2007 5. Tracy Heath Pastore, Improved Operator Awareness of Teleoperated Land Vehicle Attitude, Technical Report 1659, June 1994 6. Katrina C. Arabe, Unmanned Machines to Redefine Warfare, April 26, 2005 7. A. Brent Strong, Deryl Snyder, and Troy Takach, Unmanned Vehicles: Seeing 8. Around The Corner And Over The Horizon , CM Magazine, 2006 9. Proceeding of Future Combat Systems ~ Unmanned Ground Vehicle (UGV) Systems Industry Acquisition Update 20-21 November 2002 10. Ed Moser, Pentagon Pouring Funds Into a Host of Land and Sea Robots, Sept 06.2003 11. John H. Klein, Unmanned Combat Aerial Vehicles and Transformation, 2002 12. Naval Research Advisory Comittee Report, Unmanned Vehicles in Mine Countermeasures, November 2008 13. Kevin W. Williams, Human Factors Implications of Unmanned Aircraft Accidents: Flight-Control Problems, April 2006 14. Department of Defense, Federal Aviation Administration, International Civil Aviation Organization Report,The U.S. Air Force Remotely Piloted Aircraft and Unmanned Aerial Vehicle Strategic Vision, 2005 15. Tariq Malik, Robot Road Warriors: Unmanned Vehicles to Race for $1 Million in DARPA Contest, 25 February 2004

16. Board on Army Science and Technology, Technology Development for Army Unmanned Ground Vehicles (2002) 17. Intelligence and Combat Support Army MOS Information, Unmanned Aerial Vehicle Operator (96U), November 25, 2005 18. Manjeet Singh Pardesi, Unmanned Aerial Vehicles/Unmanned Combat Aerial Vehicles, Air & Space Power Journal, 1 September2005 19. Bill McBride, Raul Longoria, Eric Krotkov - MEASUREMENT AND PREDICTION OF THE OFF-ROAD MOBILITY OF SMALL ROBOTIC GROUND VEHICLES