Echipamente UAV

Abstract
În ultimii ani, avioanele fără pilot, numite şi drone, s- au dezvoltat continuu, ajungând să nu fie utilizate
doar exclusiv în scopuri militare ci şi în viaţa de zi cu zi. Bazele de date oferite de ele sunt gestionate în
diverse domenii ale ştiinţei. Asisităm şi în mediul educaţional la crearea de noi oportunităţi şi
competenţe privind utilizarea profesională a dronelor. Aceste noi competenţe se referă în mod particular
la folosirea de soluţii IT avansate şi integrate în operarea dronelor, la procesarea pe teren a datelor
înregistrate de o dronă, prin aplicații specifice. În această publicație voi prezenta utilizarea dronelor în
cadrul diferitelor discipline aferente tuturor formelor de studii universitare: BSc, MSc și PhD.

Introducere

Drona este un vehicul aerian fără pilot (unmanned aerial vehicle - UAV), adică un aparat de
zbor căruia îi lipsește pilotul uman, fiind ghidat fie de către un pilot automat digital aflat la
bordul său, fie prin telecomandă de la un centru de control aflat la sol sau situat în altă aeronavă,
pilotată.
Ceea ce diferenţiază dronele de alte aparate de zbor fără pilot este în primul rând dimensiunea şi
greutatea foarte redusă, apoi faptul că alimentarea cu energie se face de la o baterie sau pe baza
propriilor metode de a produce energie (de exemplu folosind celule fotovoltaice).
Dronele utilizate în cercetare şi în educaţie au următoarele caracteristici:

 La bord sunt dotate cu un calculator performant, cu o mulţime de senzori, eventual alte

dispozitive precum camerele foto sau video de înaltă rezoluţie.
 Deplasarea şi poziţionarea lor se face pe baza sistemului GPS (Global Positioning
 System), fapt ce permite navigarea cu acurateţe.
 Sunt capabile să se menţină stabile la o altitudine fixă sau într-o anumită poziţie.
 Comunicarea şi transmisia de date se poate face prin internet.
 Sunt capabile de a se întoarce independent la locul din care au plecat.

Greutatea dronelor variază între 16 g şi 25 kg. Pentru utilizare în scop educaţional, optime
sunt dronele între 1,5 şi 2 kg, iar pentru cercetare trebuie utilizate drone mai mari, de preferat
între 5 - 22 kg.
Dacă până de curând dronele erau utilizate exclusiv în scopuri militare, ele ar putea deveni
omniprezente. Ele promit să transforme numeroase domenii, marcând o schimbare fără precedent
în viaţa noastră de zi cu zi.
După tipul general constructiv distingem două categorii de drone:

 Cu aripă fixă (fixed wing) care sunt utilizate pentru suprafeţe mari şi care pot fi
programate în privinţa traseului de urmat, a altitudinii şi a intervalului de fotografiere.
  Cu aripă rotativă (rotary wing) care pot transmite în direct imaginile dintr-un punct fix.
Acestea sunt folosite pentru monitorizarea clădirilor, instalaţiilor, drumurilor şi a faunei.
Sunt proiectate pentru a folosi o cameră video, foto, cu infraroşu sau scanere.

Figura 1. Tipuri de drone

În practică, construcția dronelor se bazează pe o tehnologie, sau un proiect, prin care se

îmbină tehnica de zbor cu aripă fixă pentru deplasarea pe orizontală, cu zborul, deja clasic, al
dronelor cu propulsoare pentru zbor vertical, cu aripi rotative. Cele două moduri de deplasare
alternează în timpul aceleiași misiuni de zbor, fără a afecta viteza maximă sau registrul de zbor.

Alegerea instrumentului

Înainte de a filma sau captura imagini cu ajutorul dronelor, este de preferat să ținem cont de
o serie de caracteristici, cum sunt: mărimea spațiului aerian de zbor, modul de fotografiere dorit,
greutatea camerei, precum și timpul de zbor necesar. Fundamental, acestea sunt parametrii care
definesc tipul de dron necesar realizării activităților propuse. Plaja de alegere este vastă: de la
câteva grame la instrumente de zeci de kilograme. Preț, cunoștință, performanță, credibilitate,
înzestrare și automatizare adecvată sunt deasemenea parametrii importanți care trebuie analizați
la alegerea unei drone. Cei care doresc să ridice aparate fotografice pretențioase, reflex digitale
(digital single-lens reflex – DSLR), trebuie să aleagă o dronă cu 6-12 motoare. Pentre camere
mai mici, demontabile sau fixe, este suficient şi o dronă de 4 motoare (quoad copter). Este
important şi autonima prelungită a acumulatorului, ghidarea inteligentă, înzestrea cu camere care
suportă fişiere RAW.

Metode inteligente

Deseori trebuie să realizăm imagini zburând pe rute repetitive sau circulare. Pentru astfel de
situaţii putem utiliza metode inteligente oferite de firmele producătoare. La realizarea imaginilor
dinamice, temporale, multi-spectrale sau la utilizarea mai multor camere este util metoda de zbor
Waypoints [1]. Cu ajutorul acestei metode, putem defini, pentru o anumită altitudine,
coordonatele unor puncte pe care drona le va urmări. Esenţa acestei metode este că la o anumită
altitudine, drona zboară de la un punct la altul cu o viteză dată. Poziţia punctelor şi esenţa
sistemului este evidenţiat în fig. 2, unde preluarea imaginii necesită zborul în jurul unui punct dat
(Waypont).
 Figura 2. Setarea “Waypoints” deasupra
unei instituţii

În momentul lansării metodei este suficient să alegem punctele în prealabil salvate

(coordonatele punctelor+altitudinea), apoi trebuie comunicat viteza de zbor respectiv comanda
de a se întoarce la locul de decolare şi să efectueze aterizarea.
Există şi posibilitatea construirii unui plan înainte de zbor. În acest plan, putem defini punctele
cheie pe care drona să ia în considerare, putem seta direcţia de urmat, punctele prin care să
treacă, altitudinea şi viteza de zbor, modul de efectuare a filmării. Astfel putem obţine panorame
aproape perfecte.

Dificultăţi

Filmările sunt efectuate prin metode semiautomate sau automate, ca atare nu ar trebui să ne
aşteptăm la apariţia eventualelor dificultăți, având în vedere că aparatul este cel care execută
comanda primită. Totuşi, pot apare inconveniente pentru cel care realizează filmări cu ajutorul
dronelor. Vremea reprezintă, cu siguranţă, una din ele. Este cel mai mare duşman al acestor
instrumente. La dronele mai mari chiar şi un vânt de 15 km/oră poate constitui obstacol în cea ce
priveşte calitatea rezultatelor. Pentru evitarea unor astfel de inconveniente, este recomandat ca în
condiţiile de vânt puternic, incert, să efectuăm măsurări precise la sol cu un anemometru, aparat
de măsurare a vântului:

Figura 3. Anomometru digital utilizat la drone

 Un al impediment poate fi timpul de zbor. În general aceasta este limitat până la 18-20
minute. Însă pentru măsurători complexe, pe spaţii largi poate fi insuficient. Este important să
ţinem cont şi de acest lucru, când detailăm un plan de acţiune pentru o dronă.
Pot apare şi alte probleme, neaşteptate. De exemplu drona noastră este atacată la 40 m înălţime
de o cioară grivă, care poate periclita realizarea sarcinilor pentru care drona a fost programată.
Este bine să avem în vedere şi eventualele imperfecţii geometrice, mai ales când ţintim
efectuarea de imagini cu rezoluţie ridicată (peste 1024 X 768 pixeli până la 1600 X 1200 pixeli).

Utilizarea dronelor în educaţie şi cercetare

Pentru educaţie, imaginile capturate de drone oferă oportunităţi importante la cursuri sau în
cadrul activităţilor practice. Pe parcursul studiilor, studenţii, utilizând observaţia vizuală, pot face
o serie de constatări semnificative. Prin intermediul seriilor de imagini spectaculoase, ei pot
observa schimbările mediului odată cu modificarea anotimpului.
Dronele sunt de un real folos şi în cadrul disciplinelor geografice, unde studenţii pot dobândii
cunoştinţe avansate de topografie. Ei pot crea planuri de trasee, pot realiza comparaţii cu alte
hărţi. În cazul în care vor utiliza geocodificarea seriilor de imagini, pot plasa fotografiile într-un
sistem de coordonate, cea ce permite efectuarea de măsurători sau utilizarea lor în scop de
cercetare.
Studenţii de la Biologie au posibilitatea să examineze îndeaproape înfrunzirea şi înflorirea
plantelor, necesarul de apă al plantelor și pagubele cauzate de secetă.
Studenții de la Agronomie utilizează dronele pentru supravegherea culturilor, livezilor și viilor,
pentru colectarea de informații despre starea plantațiilor și pentru analizarea lor. Astfel, ei pot
evalua rapid situația de pe teren și pot aplica tratamente adecvate și implicit pot reduce pagubele
cauzate de boli și dăunători.
Recent au apărut și alte provocări, cum ar fi utilizarea dronelor pentru sistemul anticopiat la
concursul de admitere într-o facultate în China. Supravegherea elevilor și studenților în timpul
probelor scrise, pentru a se evita copiatul, nu va mai fi făcută de profesori, ci de drone. Sistemul
a fost testat cu succes, dovedind că este capabil să descopere acei tineri care încearcă să
înlocuiască lipsa de cunoștințe, apelând la fițuici sau alte mijloace nepermise de lege. Dronele au
încorporate detectoare pentru undele emise de dispozitivele electronice interzise în sălile de
examen astfel încât localizează aparatele și transmit informația către un tablou de control, cel
vinovat fiind imediat identificat și sancționat.
Pentru cercetările PhD dronele oferă o serie de posibilităţi, cum ar fi realizarea imaginilor
dinamice, temporale, multispectrale aferente ştiinţei mediului. În figura 4 sunt prezentate
imaginile temporale efectuate pentru examinarea suprafeţei unei vegetaţii de pe o insula
respectiv modelele 3D pentru cercetare:

Figura 4: reconstrucţia 3D despre insula Jeju

 A apărut și proiectul eDrone (european for drone) al Uniunii Europene. Scopul
proiectului este definirea mediului educaţional, crearea de noi oportunităţi şi
competenţe în domeniul utilizării profesionale a dronelor. În principiu, este vorba de
folosirea soluţiilor TIC (Tehnologii informatice şi de comunicare) avansate şi
integrate în operarea dronelor, stabilirea unor proceduri de prelucrare a datelor
obţinute în procesul de achiziţie a informaţiilor prin senzorii de la bord.
Obiectivul principal al proiectului eDrone este de a furniza universităţilor din ţările
partenere instrumente efective şi eficiente pentru dezvoltarea de laboratoare de
educaţie în domeniul dronelor (offices for education for drones – OED). Cunoştinţele
dobândite în aceste laboratoare vor fi transferate către profesioniştii din ţările
partenere. Pentru acest transfer, proiectul urmăreşte şi realizarea unei infrastructuri
TIC prin folosirea de tehnologii şe metodologii avansate în vederea dezvoltării unei
reţele de publicare a conţinutului educational şi a bazelor de informaţii către
profesionişti. Ţările care dezvoltă programul vor transfera cunoştinţele şi experienţa
lor în cadrul proiectului eDrone, prin instruirea viitorilor profesori al laboratoarelor
OED şi prin sprijinirea susţinerii primei ediţii educaţionale.