Referat GPS

Ghinet Tibi 10F

GPS-ul
Sistem de Pozitionare Globala (GPS), sistem de radio navigatie ,alcatuit din 24 de sateliti
cu suport global, ce determina precis, pozitia tri-dimensionala, foarte rapid, 24 de ore pe
zi, in fiecare zi, oriunde in lume, si in orice conditii meteo. Pentru ca utilizatorul nu
comunica cu satelitul GPS-ul serveste un nr. nelimitat de utilizatori.
Istoria si Producerea
Folosit si intretinut de Departamentul American de Aparare, Sistemul de Pozitionare
Globala Navstar a fost initiat in 1973 pt. a reduce nevoia de ajutor in navigatia aeriana.
Creand un sistem care depasea limitele multor sisteme de navigatie, GPS-ul a devenit
atractiv pentru un foarte mare nr. de oameni. De la producerea primilor sateliti el s-a autoimpus in aplicatiile clasice ale navigatiei.
Pentru ca capabilitatile sale sunt obtinute cu echipamente mici, nu foarte scumpe, GPS-ul a
fost folosit si in alte aplicatii mai noi.
Capacitati
GPS-ul este disponibil in doua tipuri de baza: Service de Pozitionare Standard (SPS) si
Service de Pozitionare Precis (PPS). SPS produce o pozitie orizontala care are o eroare de
100 m. Acuratetea orizontala a PPS-ului este de 20 metri. Pentru utilizatori autorizati, de
obicei militarii Armatei SUA si aliatii sai, PPS produce o mai mare rezistenta la bruiaje si
imunitate la semnale defectuase.
Tehnicile avansate ca GPS-ul diferentiat (DGPS) cu frecventele sale electromagnetice
foarte inalte permit utilizatorilor DGPS-ului sa aiba o precizie orizontala de 3 m.
Cum Functioneaza GPS-ul
Satelitii GPS-ului poarta ceasuri atomice ce masoara timpul cu o foarte mare acuratete.
Informatia timpului este stocata in codurile transmise de satelit asa ca cel care primeste
informatia poate permanent determina timpul la care semnalul a fost transmis. Semnalul
contine date pe care receptorul le foloseste pt. a determina pozitia satelitului si pentru a
face alte ajustari necesare pt.o pozitionare de mare acuratete. Receptorul foloseste
diferenta dintre timpul la care mesajul a fost transmis de satelit si timpul la care acesta a
fost primit pt. a determina distanta pana la satelit.
Receptorul trebuie sa tina cont si de intarzierile receptiei produse de reflectia cauzata de
ionosfera si troposfera. Cu trei distante pana la trei sateliti, si cunoscand ora satelitului
cand i-a fost transmis semnalul, receptorul poate procesa cele trei dimensiuni personale.
Pentru a procesa distante mai direct, receptorul trebuie sa aiba un ceas atomic sincronizat
cu cel al GPS-ului. Luand masuratoarea de la un satelit auxiliar, receptorul evita nevoia de

un ceas atomic. Rezultatul este ca receptorul foloseste 4 sateliti pentru a determina

latitudinea, longitudinea, altitudinea si timpul.
Partile GPS-ului
GPS-ul are trei segmente: spatiu, control si utilizator. Segmentul spatiului include satelitii
si rachetele Delta care lanseaza satelitii pe orbita. Satelitii GPS-ului zboara pe traiectorii
circulare la 17,440 km altitudine fiecare taiectorie fiind completa in 12 ore. Orbitele sunt
concentrate la ecuator la 55 pentru a se asigura o acoperire si in regiunile polare.
Alimentate de celule solare, satelitii se orienteaza singuri cu panourile solare in directia din
care cad razele soarelui si cu antenele inspre Pamant. Fiecare satelit poarta 4 ceasuri
atomice. Segmentul controluluiinclude statia principala de control si statiile de
monitorizare. Segmentul controlului foloseste masuratorile colectate de statiile de control
pentru a stabili traiectoriile esentiale ale fiecarui satelit si timpul. Segmentul controlului
are grija de asemenea ca orbitele satelitilor sa ramana constante si ca ceasurile sa nu se
deregleze prea mult.
Segmentul utilizatorului este un termen asociat de multe ori cu receptorii militari si cu
receptorii civili. GPS-ul este acum folosit de aeronave si nave pt. navigatie en route si de
aeroporturi pentru a stabili manevrele de apropiere si aterizare. Este acum inclus si in
echipamentul de bord al unor automobile de serie fiind folosit pentru a indica drumul sau
traiectoria cea mai scurta pana la destinatie. Mai este folosit si pentru a monitoriza si
controla efectele fertilizatorilor si pesticidelor.
Cu capabilitatile sale de a produce siguranta si de a ajuta la un consum mai mic de
carburanti, GPS-ul va fi un instrument esential in navigatia internationala si va fi folosit la
decolare, la zborul propriu-zis si aterizare.

Navigatia dupa VOR

Peste tot in lume, principalul ajutor electronic in navigatie este VOR-ul.
Cum functioneaza

Statiile de emisie si receptie ale VOR-ului functioneaza intre frecventele 108.0

117.95 MHz. Statia de emisie trimite doua semnale. Primul semnal, cel principal, este
raspandit in toate directiile. Al doilea semnal, secundar, are unghiul variabil si se roteste la
360 de grade ca lumina unui far (farul din navigatia maritima). Ambele semnale au acelasi
unghi cand semnalul variabil trece de 360 grade (dupa nordul magnetic) si sunt la180 grade
cand semnalul variabil trece de 180 grade. Cele doua semnale din transmitatorul VOR
genereaza 360-de linii, la fel ca spitele unei roti de bicicleta. Fiecare linie se numeste un
radial . Acest echipament de navigatie, VOR, este capabil sa determine pe care din aceste
radiale se afla. Pilotul avionului poate de asemenea sa aleaga unul din radiale pe care vrea sa
le urmeze. Astfel el urmeaza un curs magnetic spre sau dinspre statia VOR. Echipamentul
VOR indica pozitia avionului spre sau dinspre statia VOR, si felul in care acesta este abatut
de la cursul stabilit (stanga sau dreapta).
Limitele
Semnalele radio ale VOR-ului sunt la fel ca orice semnal radio obisnuit. Ele depind de
formele de relief sau orice alt obstacol care se poate pune intre statia vor si avionul care
foloseste acest sistem de navigatie. Semnalul VOR-ului este de asemenea limitat. Sub
18000-ft. (5860 m), raza de actiune a statiei VOR este cam intre 40-130 mile marine.
Peste 18000 ft. aceasta este mai mare de 130 mile marine. Cum se vede si in poza aparatul
are doua linii, cea orizontala indica cursul ce trebuie urmat, iar cealalta indica pozitia
relativa a avionului fata de curs. In poza, avionul este abatut dreapta cu un unghi de 45
grade fata de curs. Mai este si un indicator care pote avea doua pozitii: cand indica TO
inseamna ca zburam dinpre statia VOR spre un alt aeroport care si el poate avea o statie
VOR. Sau FROM, cand zburam de la un alt aeroport fara statie VOR pe un VOR care
apartine de aeroportul-destinatie.

Venirea la aterizare cu VOR-ul

De obicei VOR-ul se foloseste atunci cand un pilot face primele manevre de apropiere de
pista. Acesta seteaza heading-ul* pistei, pune indicatorul pe TO (adica zboara spre pista cu
heading-ul selectat), si lasa avionul sa se puna singur pe cursul selectat. Avionul face cateva
manevre dupa care se pune chiar deasupra pistei. Dupa aceasta pilotul opreste pilotul
automat si aterizeaza in siguranta, facand ultimele retusuri pentru ca aterizarea sa fie cat
mai reusita.