Optoelectronica.

Lucrarea 4

FIBRA OPTICA. CARACTERISTICI, PROPRIETATI

1. Scopul lucrării
Prezenta lucrare are drept scop cunoaşterea de către viitorii ingineri a caracteristicilor
fizice, optice şi funcţionale ale fibrelor optice, cu orientare preponderentă către partea de
proiectare a circuitelor care folosesc transmisia prin fibra optică.

2. Definiţii
Fibra optica reprezinta un mediu optic ghidat pentru transmiterea luminii. Lumina se
transmite prin fibra optica prin fenomenul de reflexie totala.
Constructiv, o fibră optică este construită dintr-un miez cu indice de refracţie n1, de
dimensiuni foarte reduse, de ordinul zecilor de microni, şi o manta de câteva sute de microni,
exterioara miezului şi concentrică cu acesta. Peste manta se aşează un material optic numit
buffer, care are rolul de a da consistenţă mecanică fibrei optice, iar peste buffer se toarnă în
general un material plastic pentru protecţie sporită la îndoiri sau la acţiunea factorilor de
mediu.

2.1. Reflexia și refracția luminii

În vid, dar și în medii omogene și izotrope din punct de vedere al caracteristicilor
optice (indice de refracție n, permitivitate electrică relativă εr), lumina se propagă rectiliniu.
La separația între două medii cu indici de refracție diferiți are loc schimbarea direcției de
propagare a luminii la nivelul suprafeței de separație dintre cele două medii prin fenomenele
de reflexie și refracție (figura 3). Există o relație de dependență între indicii de refracție ai
celor două medii și unghiurile de incidență și de refracție dată de legea lui Snell sau legea
refracției:
n1 sin i1 = n2 sin i2
i’1 = i1
unde:
n1 este indicele de refracție al mediului de unde provine radiația luminoasă;
n2 este indicele de refracție al mediului în care pătrunde radiația luminoasă

Figura 1. Reflexia și refracția luminii la nivelul suprafeței de separație Σ dintre două medii omogene
cu indici de refracție n1 și n2.
1 

 
 2.2. Reflexia totală
Reflexia totală este fenomenul de întoarcere a radiației luminoase în mediul din care a
venit, fără să se mai transmită în mediul al doilea (mediu transparent) Reflexia totală se
produce doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
- n1 > n2
- unghiul de incidentă al undei incidente i trebuie să fie mai mare decât un
unghi limită imin, unghi la care unghiul de refracție devine 90° (π/2):
n1 sin imin = n2 sin 90°  n1 sin imin = n2 => imin = arcsin(n2/n1)

3.Tipuri de fibre optice

Fibrele optice utilizate în transmiterea de informații sunt un caz particular al ghidurilor

de undă pentru radiațiile luminoase. Aceste fibre optice sunt de fapt ghiduri de undă de formă
cilindrică sau eliptică.
Ghidul de undă optic este un dispozitiv prin care unda luminoasă este transmisă dintr-
un punct în alt punct cu o pierdere cât mai mică a caracteristicilor undei (frecvență, energie,
polarizare, etc.).

Figura 2. Structura unei fibre optice. (2a – diametrul miezului, 2b- diametrul învelișului)

Figura 3. Transmiterea luminii prin fibra optică

2 

 
 Toate razele incidente pe secţiunea transversală a fibrei vor fi ghidate dacă unghiul de
intrare care le corespunde este mai mic decât  c , valoare numită unghi de acceptanţă.
Parametrul fibrei optice care caracterizează capacitatea unei fibre de a capta lumina se
numește apertură numerică (AN sau NA). Ea se definește cu relația:

După modul de propagare a luminii în fibră și după modul de variație al indicelui de refracție
al miezului, fibrele optice (FO) se pot împărți în 3 tipuri:
- FO multimod cu profil treaptă al indicelui de refracție n1 și diametrul miezului
mai mare de 50 µm
- FO multimod cu profil gradat al indicelui de refracție al miezului, cu diametrul
miezului mai mare de 50 µm
- FO monomod, cu profil treaptă al indicelui de refracție n1 și cu diametrul
miezului mai mic decât 12 µm.

 Fibră multimod cu salt de indice. La aceste fibre diametrul minim este 100 140 m .
Valorile tipice pentru NA sunt între 0.2 şi 0.5. Principalul dezavantaj al acestor fibre este
banda mică datorită dispersiei multimodale. Cu cât NA este mai mare cu atât se propagă mai
multe moduri. Astfel, NA determină banda fibrei. Fibrele cu salt de indice se realizează
complet din plastic. Ele se utilizează în aplicaţii pe distanţe mici.

 Fibra multimod cu indice gradat, reprezintă un compromis între eficienţa de cuplaj şi

bandă largă. Ea se construieşte dintr-un miez având un profil neuniform al indicelui de
refracţie (figura 6). Traiectoriile mai lungi ale razelor exterioare sunt compensate printr-o
viteză a luminii v mai mică în centrul miezului: v=c/n. Unghiul de acceptanţă depinde de
distanţa de la centrul fibrei: este maxim în centru şi zero la limita miez-teacă. NA este tipic
0.2. Un posibil profil al indicelui este:


n r   n12  NA 2  r a  , r  a.

Parametrul  determină diferenţa de viteză dintre moduri şi deci banda fibrei. Profilul
se numeşte parabolic pentru   2 . Cele mai frecvent, fibrele cu indice gradat au diametrul
miezului de 50 m, iar teaca de 125 m. Parametrul  este dependent de lungimea de undă,
astfel că este greu să se fabrice o fibră pentru un interval larg de lungimi de undă.

 Fibră monomod cu salt de indice Tipic, fibra monomod are diametrul miezului între 5
- 12 m, iar al învelișului de 125 m. Dispersia modală este în acest caz foarte mică. Singura
cauză a dispersiei în acest caz este viteza diferită a celor două polarizări posibile ale aceluiaşi
mod. Din nefericire, este foarte dificil să realizăm o eficienţă de cuplaj rezonabilă a acestei
fibre cu o sursă şi să construim conectori care să se alinieze cu miezul cu o precizie de cca. 1
m.

3 

 
 Figura 4. Tipuri de fibre optice

Atenuarea in FO

Lumina care se propagă prin FO suferă o atenuare, adică are loc o pierdere de energie.
Aceste pierderi trebuie să rămână mici pentru a putea parcurge distanțe mari fără regenerare.
Aceste pierderi depind foarte mult de lungimea de undă a radiației.
Atenuarea într-o fibră din silica, la frecvenţe joase, are trei cauze: împrăştierea
Rayleigh, absorbţia şi pierderile de curbură. La frecvenţe mari, aceste pierderi sunt legate de
banda fibrei.
Împrăştierea Rayleigh este determinată de neuniformităţile microscopice şi de indicii
de refracţie ai acestora. O rază de lumină este parţial împrăştiată în toate direcţiile, astfel încât
o anumită parte din energia ei se pierde. Atenuarea datorată acestui efect este proporţională cu
1 4 .
Absorbţia depinde de materialele nedorite din fibră. Apa (ionii OH) este absorbantul
cel mai important în majoritatea fibrelor, determinînd un maximum de perderi optice la 1.25
şi 1.39 m . Peste 1.7 m sticla începe să absoarbă energia datorită unei rezonanţe
moleculare a SiO2. Curba de atenuare din Fig. 5 arată clar de ce proiectanţii sistemelor de
comunicaţii pe fibră preferă lungimile de undă de 1300 nm şi 1550 nm.

4 

 
 Puterea optică scade exponenţial în lungul fibrei:

P x  P0 e    x
unde:
P(x) - puterea optică la distanţa x de la intrare
P0 - puterea optică la intrarea fibrei

  - coeficientul de atenuare 1 km 

În dB, ecuaţia anterioară poare fi rescrisă (utilizînd   4.35  ):

Figura 5. Dependenţa atenuării de lungimea de undă

P x  P0 10  x 10
P x  dB  P0  dB  x 10 ,
 
 - coeficientul de atenuare, dB km

Rezultă că pentru o fibră la care se cunoaşte atenuarea semnalului pe unitatea de

lungime (dB/Km) şi lungimea fibrei, relaţia ăntre puterile optice de intrare şi de la ieşirea
fibrei este:
Pi
 dB / Km  L  10 log
Po

Dispersia în FO

Dispersia este fenomenul de lățire a impulsului transmis pe fibră. Ea este cauzată de

mai multe fenomene și o putem clasifica în dispersie modală, dispersie cromatică, dispersie
de material și dispersie de ghid.
 Dispersia modală - este fenomenul de lărgire a impulsului transmis pe fibră datorită
puterii optice transmisă pe diferite moduri de propagare, care ajung la ieșirea fibrei cu
întârzieri diferite (Figura 8). O fibră cu salt de indice poate avea în jur de 1000 de
moduri în timp ce o fibră cu indice gradat, avînd acelaşi diametru, are aproximativ 500
de moduri. O valoare tipică pentru dispersia modală a fibrele cu salt de indice este 20
ns/km, ceea ce corespunde la o bandă la 3dB (optic) de 20 Mhzkm.
5 

 
  

Figura 6. Lărgirea impulsului datorită dispersiei modale

 Dispersia de material este o componentă a dispersiei cromatice, alături de dispersia de

ghid. Ea se referă la dependenţa indicelui de refracţie n al miezului de lungimea de
undă, ceea ce determină o variaţie a vitezei de propagare cu lungimea de undă. Cele
mai multe surse de lumină au o lăţime spectrală de cel puţin 1 nm. Diferitele
componente din acest spectru se propagă cu viteze diferite.

 Dispersia de ghid - determină lărgirea impulsului ce se propagă printr-o fibră datorită

lăţimii spectrale finite a sursei de lumină, chiar şi atunci când indicele de refracţie al
miezului este presupus constant în raport cu lungimea de undă. Acest fenomen se
datoreşte geometriei fibrei care influenţează constanta de propagare a fiecărui mod
astfel încât ea depinde de lungimea de undă. În fibrele multimod, dispersia de ghid
este neglijabilă comparativ cu celelalte dispersii. Ea se observă doar în fibrele
monomod. Valoarea tipică a dispersiei de ghid pentru o fibră monomod este de -2
ps/kmnm la 1300 nm. O consecinţă practică a acestui fenomen este o deplasare a
punctului de dispersie cromatică zero: dacă fibra prezintă o dispersie de material zero
la 1300 nm, atunci dispersia cromatică poate fi zero la, de exemplu, 1330 de nm. Acest
fenomen este ilustrat în Fig. 7. Dispersia afectează banda de lucru a fibrei.

Figura 7. Curbele de dispersie pentru o fibră monomod

6 

 
 Exemplu de aplicaţie numerică pentru calcularea parametrilor unei fibre.

1. Pentru transmiterea unei radiații luminoase cu lungimea de undă de 0,85µm se

utilizează o fibră optică multimod cu salt de indice, cu diametrul miezului de d=80 µm și cu
indicii de refracție ai miezului n1=1,48 și al învelișului n2=1,46. Să se calculeze:

a) parametrii fibrei: apertura numerică, frecvența normată a fibrei și numărul modurilor

ghidate.

b) Cât trebuie sa fie diametrul maxim al fibrei pentru a opera monomod?

Rezolvare:
a) Apertura numerică

Frecvența normată

Numărul total al modurilor ghidate în fibră este moduri

ghidate.

b) Pentru a funcționa monomod V trebuie să îndeplinească relația: 0 ≤ V ≤ 2,405. Luând

pentru V valoarea maximă de 2.4 rezultă:

4.Desfăşurarea lucrării.

4.1. Se vor studia fibrele optice din laborator. Se va injecta în fibră un semnal luminos
provenit de la o sursa de lumină din spectrul vizibil de diverse lungimi de undă şi se va
vizualiza semnalul optic de la ieşirea fibrei. Se poziţionează fibra optică la diverse distanţe şi
unghiuri în raport cu sursa de lumină. Se vor nota observaţii.

4.2. Se repetă operaţiile anterioare pentru o sursă de lumină în infraroşu (un LED IR
sau LASER IR). Se va vizualiza ieşirea cu ajutorul unui senzor CCD (cameră de captură
video).

4.3. Se va injecta in fibră o intensitate luminoasă constantă şi se va cura fibra,

observându-se intensitatea luminoasă de la ieşirea fibrei. Se vor nota observaţiile şi se va
explica fenomenul (atenţie, fibra este casantă; se va curba cu grijă, cât suportă, fără a depăşi o
anumită rază minimă).

4.4. Determinaţi empiric apertura numerică prin calcularea unghiului maxim sub care
iese lumina din fibră, focalizând spotul luminos pe o foaie albă de hârtie. Se va calcula

7 

 
apertura numerică şi prin utilizarea formulei de definiţie, pe baza parametrilor fibrei (indicii
de refracţie ai miezului şi ai învelişului).

4.5. Printr-o fibră multimod se va injecta un semnal optic de la o sursă LASER. Ce se

observă la ieşirea fibrei? Explicaţi.

4.6. Se vor conecta două fibre prin conectori sau prin alăturare şi se va observa ce se
întâmplă la ieşirea din fibră. Se vor testa fibre identice, respectiv fibre diferite, modificându-
se distanţa între ele, axele sau unghiurile. Notaţi observaţiile şi explicaţi.

4.7 Se repeta punctele anterioare pentru un semnal în impulsuri, obţinut prin comanda
sursei de lumină de la un generator de semnal în impulsuri.

4.8. Se determină atenuarea fibrei optice prin măsurarea puterii optice la intrarea şi la
ieşirea din fibră. Se compară cu atenuarea specificată de producător.

Probleme

1. O fibră optică cu salt de indice are un diametru al miezului de 4 µm şi indicele de

refracţie al miezului 1,49. Calculaţi care este cea mai mică valoare a lungimii de
undă a luminii transmise prin fibră care permite funcţionarea monomod, dacă fibra
are diferenţa relativă a indicilor de refracţie pentru fibră este de 2%.

2. Puterea optică medie lansată într-o fibră optică este de 1,5 mW, iar fibra are o
atenuare de 0,5dB/Km. Determinaţi lungimea maximă a fibrei dacă nu se folosesc
repetoare (se presupun conectori fără pierderi), dacă nivelul minim al puterii optice
necesare la detector este de 2 µW.

 
8