6.3.

PARTICULARITĂŢILE REŢELELOR RADIO ÎN

GAMA VHF ÎN CONDIŢII SPECIALE
6.3.1. În deşert
Legătura radio monocanal reprezintă, de obicei, principalul
mijloc de comunicaţii în deşert. Poate fi întrebuinţată eficient în
condiţiile de climă şi teren proprii deşertului, constituind mijlocul
de comunicaţii cu cea mai mare mobilitate utilizat de forţe
dispersate pe arii largi de acoperire. Terenul din deşert prezintă
următoarele particularităţi:
 posibilităţi reduse de împământare;
 temperaturi ridicate de lucru pentru echipamentele radio
folosite;
 condiţii de praf, nisip şi umiditate.
Pentru folosirea optimă a staţiilor radio în deşert, antenele
acestora trebuie amplasate pe cele mai ridicate porţiuni de teren. în
deşert, la emisie, se va pierde un procent (de exemplu, 30%) din
raza de acţiune pe care o asigură echipamentele radio în gama
VHF în condiţii normale de funcţionare datorită caracteristicilor
reduse de împământare. Din acest motiv se recomandă utilizarea
de sisteme de antenă complexe (de exemplu, antene dipol
orizontale şi antene verticale) şi contragreutăţi adecvate.
Temperatura ridicată de lucru impune folosirea unui sistem de
ventilaţie adecvat (în mod special pentru amplificatorul de
radiofrecvenţă de emisie).
Temperaturile ridicate de lucru provoacă descărcarea mai
rapidă atât a bateriilor cu electrolit lichid (cazul staţiilor radio
dispuse pe mijloace de luptă) cât şi a celor cu electrolit uscat.
Electrolitul lichid se evaporă rapid şi, de aceea, se recomandă
verificarea săptămânală (sau mai des, dacă este cazul). În acest
scop, în mijloacele de transport trebuie să existe o rezervă de apă
distilată suficientă.
în deşert, praful şi nisipul afectează echipamentele de
comunicaţii. Nisipul şi pietrişul pot deteriora, în timp, izolaţia
conductoarelor electrice. De asemenea, nisipul poate pătrunde în
interiorul echipamentelor, împiedicând realizarea contactelor
electrice sau conectarea cablurilor. Se recomandă protejarea
suplimentară cu bandă a cablurilor electrice pentru a preîntâmpina
deteriorarea izolaţiei şi, ori de câte ori este posibil, folosirea
huselor de protecţie împotriva prafului.
În condiţii de deşert cu umiditate mare, în timpul nopţii poate
avea loc fenomenul de condensare ori de câte ori suprafeţele
(exemplu suprafeţe de metal expuse aerului) sunt mai reci decât
temperatura mediului. Condensarea poate afecta fişele, jacurile şi
conectorii. Toţi conectorii ce ar putea fi afectaţi datorită
condensării vor fi protejaţi cu bandă adezivă pentru a preveni
contactul acestora cu umezeala. Fişele trebuie să fie uscate înainte
de a fi introduse în jacuri. Umezeala excesivă trebuie îndepărtată
de pe conectorii de antenă pentru a nu se deforma.
Electricitatea statică este răspândită în deşert. Este cauzată de
numeroşi factori, cum este cazul particulelor de praf transportate
de vânt. Umiditatea extrem de redusă contribuie la descărcări
statice între particulele încărcate. Se recomandă acoperirea
muchiilor antenelor pentru atenuarea descărcărilor statice cauzate
de vânt şi utilizarea frecvenţelor de lucru mari deoarece zgomotul
cauzat de electricitatea statică se atenuează odată cu creşterea
frecvenţei.

6.3.2. În medii cu vegetaţie densă

Climatul şi densitatea vegetaţiei pot limita performanţele
comunicaţiilor radio în gama VHF. Vegetaţia densă acţionează ca
un ecran de absorbţie pentru energia RF polarizată vertical, ceea ce
reduce considerabil distanţa de legătură.
Pentru îmbunătăţirea comunicaţiilor radio în astfel de medii se
recomandă:
 amplasarea antenelor, pe cât posibil, în zone şi pe
înălţimi cât mai mari;
 poziţionarea cablurilor telefonice şi de alimentare şi a
conectorilor de antenă fără contact cu solul pentru a reduce
efectele umezelii;
 îndepărtarea vegetaţiei din locul de instalare a antenei;
 folosirea antenelor cu polarizare orizontală deoarece
vegetaţia, mai ales dacă este umedă, acţionează ca un ecran
polarizat pe verticală şi absoarbe o mare parte a semnalului
polarizat;
 creşterea randamentului în procesul de alocare a resursei
radio (de exemplu folosirea modului de lucru fix secretizat
sau salt de bandă îngustă).

6.3.3. În medii cu temperaturi scăzute

Particularităţile comunicaţiilor radio în condiţii de temperaturi
scăzute sunt:
 cerinţe speciale de funcţionare pentru echipamentele radio şi
sursa de alimentare (baterie);
 condiţii de lucru grele pentru operatori (în mod special în faza
 de instalare a mijloacelor);
 îngheţul şi stratul gros de zăpadă conduc la o împământare
redusă;
 probleme cu privire la transportul mijloacelor şi adăpostul
personalului.
Pentru îmbunătăţirea comunicaţiilor radio în astfel de medii se
recomandă:
a) în faza de instalare a mijloacelor:
 secţiunile catargului şi cablurile de antenă să fie mânuite
cu grijă, deoarece devin fragile la temperaturi extrem de
scăzute;
 ori de câte ori este posibil, cablurile de antenă trebuie
întinse aerian pentru a preveni deteriorarea acestora de
către zăpadă şi ger;
 folosirea ancorelor de nailon faţă de cele de bumbac sau
cânepă, deoarece ancorele de nailon nu absorb atât de
repede umezeala şi e mai puţin probabil să îngheţe şi să
se rupă;
 antenele să fie prevăzute cu ancore, ţăruşi şi suporturi
suplimentare pentru a rezista la vânt puternic şi depuneri
de zăpadă şi gheaţă;
b) folosirea unor contragreutăţi dispuse la o înălţime suficient
de mare de pământ pentru a nu fi acoperite de zăpadă în scopul
compensării efectelor de atenuare a slabei conductivităţi electrice a
solului îngheţat şi acoperit cu un strat de zăpadă;
c) înainte de exploatare, staţia radio şi bateria (sursa de
alimentare) să fie încălzite (este indicată acoperirea acestora cu
pături);
d) expunerea mijloacelor în mediu exterior numai dacă este
cazul.

6.3.4. În zone montane

Zonele montane, ca urmare a cerinţelor legăturilor VHF de
vizibilitate directă, restricţionează posibilitatea alegerii locului de
instalare pentru mijloacele radio. Organizarea unor astfel de reţele
este şi mai dificilă în condiţii de temperaturi scăzute. În scopul
creşterii distanţei de legătură sau asigurării accesului abonaţilor
între diferite grupuri de utilizatori din cadrul reţelei radio este
indicat a fi folosit principiul retranslaţiei.
 6.3.5. În mediul urban
Comunicaţiile radio în mediile urbane implică probleme
speciale, unele dintre ele fiind similare celor întâlnite în zonele
montane. Căile de emisie sunt deseori blocate de obstacole.
Datorită suprafeţelor pavate, conductivitatea electrică este scăzută.
O altă problemă o constituie interferenţa cu liniile electrice civile.
Ca urmare, staţiile radio VHF nu sunt atât de eficiente în zonele
urbane faţă de zonele în care există vizibilitate directă. O soluţie
constă în folosirea principiului retranslaţiei în care problema
organizării implică alegerea corectă a locului de instalare pentru
punctul de retranslaţie. Pentru a creşte distanţa de legătură se
recomandă folosirea modurilor de lucru eficiente spectral,
frecvenţă fixă secretizat şi salt de bandă îngustă, iar pentru
mijloacele fixe utilizarea şi amplasarea pe înălţimi avantajoase din
punct de vedere al propagării.
Organizarea reţelelor radio
toate antenele şi cablurile trebuie îndepărtate de la echipament
pentru a minimiza efectul EMP asupra lor. De asemenea este
necesară luarea măsurilor pentru a realiza împământarea
corespunzătoare în scopul reducerii efectului EMP.