CADASTRUL FONDULUI

FORESTIER
Aspecte generale
Fondul forestier cuprinde pădurile şi terenurile afectate
împăduririlor sau care servesc nevoilor de cultură, protecţie
ori administrare forestieră. Acestea ocupă aproximativ 6,4
milioane hectare (26,7%) din suprafaţa fondului funciar al
ţării fiind deţinute de statul român, persoane fizice şi
juridice.
După natura proprietăţii, fondul forestier naţional cuprinde:
 fondul forestier proprietate publică (stat şi unităţi
administrativ teritoriale);
 fondul forestier proprietate privată (persoane fizice şi
juridice).
 Cadastrul fondului forestier este un subsistem al cadastrului
general, de evidenţă şi inventariere sistematică a bunurilor
imobile din fondul forestier naţional sub aspect tehnic şi
economic, cu respectarea normelor tehnice elaborate de ANCPI
şi a datelor de bază din cadastrul general privind suprafaţa,
categoria de folosinţă şi proprietarul.

 Obiectivul cadastrului fondului forestier îl constituie

inventarierea, descrierea, evidenţa şi reprezentarea pe planuri şi
hărţi a suprafeţelor componente în vederea menţinerii şi
dezvoltării pădurilor, a exploatării raţionale şi ameliorării lor în
vederea întăririi rolului de protecţie şi producţie.
 Amenajamentul silvic
Amenajamentul silvic este un proiect de specialitate,
amplu, în care se tratează aspecte tehnice, economice şi
juridice, întocmit în vederea reglementării şi organizării
producţiei forestiere şi a protecţiei mediului ambiant.
Obiectivele amenajamentului silvic au în vedere:
 delimitarea fondului forestier;
 inventarierea fondului forestier;
 descrierea terenurilor cu destinaţie forestieră;
 organizarea procesului de producţie forestieră.
 Parcela reprezintă diviziunea cu caracter
permanent a fondului forestier în cadrul unei
unităţi de producţie/protecţie cu ocazia
amenajării pădurilor, în vederea organizării
teritoriale a acesteia.
Mărimea maximă a parcelelor, pentru pădurile
gospodărite în crâng şi codru, este următoarea:
 20 ha la câmpie-baltă;
 30 ha în zona colinară;
 50 ha la munte.
 Subparcela (unitatea amenajistică) este
unitatea teritorială elementară care reprezintă
o porţiune din parcelă ce aparţine unui singur
proprietar, omogenă din punct de vedere
staţional, biometric, funcţional şi al folosinţei.
• Suprafaţa minimă a unităţii amenajistice
(u.a.) este de 0,5 ha, ea putând ajunge până
la 0,1 ha pentru terenurile afectate, degradate
şi goluri.
Porţiune din planul topografic amenajistic
 Hărţile amenajistice sunt materiale
cartografice specifice amenajamentului şi
servesc la evidenţierea unor caracteristici ale
pădurilor precum şi a principalelor lucrări ce
trebuie realizate în fondul forestier.
 Aceste hărţi constituie documente
cartografice derivate, obţinute prin
reducere, după planul topografic
amenajistic prin pantografiere (procedeu
depăşit), fotografiere.
Descrierea parcelară

 Descrierea parcelară este operaţia prin care se

culege informaţii de bază, numeroase şi foarte
variate, privind mărimea şi conţinutul tuturor
suprafeţelor din fondul forestier.
 Descrierea condiţiilor staţionale are în vedere
culegerea datelor care caracterizează staţiunea şi
stabilesc potenţialul său productiv: tipul unităţii
geomorfologice (versant, vale, platou), expoziţia
(E, V, S, N), altitudinea, panta, tipul de sol şi
condiţiile climatice.
Registrul cadastral forestier

 Registrul cadastral forestier al parcelelor ţine

corespondenţa dintre parcela cadastrală şi structurile
amenajistice forestiere pentru pădurile proprietate de
stat şi proprietate particulară şi se păstrează la
Inspectoratele Silvice Teritoriale.
 In cazul pădurilor proprietatea statului registrele
cadastrului fondului forestier se păstrează şi de către
direcţiile silvice. Aceste date sunt centralizate de
serviciile în drept din cadrul ministerului şi se pun la
dispoziţia organelor care răspund de evidenţele
cadastrului general şi publicitate imobiliară, respectiv
ANCPI, OCPI şi judecătorii.
Planul cadastral forestier
 Planul cadastral folosit de cadastrul fondului
forestier se obţine din planul de bază la scara 1 : 5000,
restituit fotogrametric, cu curbe de nivel, denumit şi
plan topografic amenajistic. Conţinutul acestuia
cuprinde elementele specifice amenajamentului,
bornele şi limitele cadastrale aparţinând cadastrului
general.
 Scara de redactare a planului cadastral forestier este
1 : 5000, aceeaşi cu cea a planului de bază. In anumite
cazuri unde nu există planuri de bază la scara 1 : 5000
se folosesc planuri la scara 1 : 10000.