Tăiatul porcului, tradiții și obiceiuri de Ignat

Tăiatul porcului sau Ignatul se sărbătorește în fiecare an pe 20 decembrie. Chiar

dacă în zilele noastre tăiatul porcului este un obicei mai mult gastronomic, el este
încărcat cu tradiții și obiceiuri la sate, dar și cu semnificații mistice păgâne.

Tradiții și obiceiuri în preziua de Ajun

Ziua de 23 decembrie este cunoscută în calendarul popular sub denumirea de
preziua Ajunului sau ajunul Ajunului. De altfel, preziua Ajunului este cunoscută în
popor și ca ziua în care încep obiceiurile și tradițiile de Crăciun

Tradiții, obiceiuri și superstiții în ajunul Crăciunului

Ajunul Crăciunului, în tradiția populară, este sărbătoarea de sfârșit de an patronată
de moș Ajun. Despre moș Ajun se spune că ar fi fost frate geamăn cu moș Crăciun,
deoarece seamănă între ei ca două picături de apă. Totodată, se știe despre moș
Ajun că ar fi fost ultimul dintre apostoli

Ajunul Bobotezei între tradiții și superstiții

Ajunul Bobotezei în calendarul popular precede sărbătoarea propriu zisă, a
Bobotezei și este chiar mai importantă decât sărbătoarea în sine. Acest lucru e
posibil datorită numărului mare de practici magico-rituale, cât și prin intensitatea
sacralității ce se pogoară asupra ei

Sărbătorirea Ursului
Ursul este iarăşi un spectacol popular mascat foarte răspândit în satele bucovinene, a cărui
semnificaţie simbolizează moartea şi reînvierea naturii. Masca este confecţionată din blana şi capul
animalului care este investit cu virtuţi magice, terapeutice, relevate sub comanda unui conducător
denumit „ursar”, care îndeamnă animalul să dănţuiască în ritmul tobelor.

Capra
Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocau
personaje biblice sunt înlocuite de masca unui singur animal, al cărui nume variază
de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau ţurcă în Moldova şi Ardeal,
borita (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra e denumită
„brezaia“ (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii) şi obiceiul se practică mai ales de
Anul Nou.
Steaua
Un alt obicei care în timp şi-a pierdut semnificaţia este mersul cu 'steaua' - obicei
vechi ce se întâlneşte la toate popoarele creştine. Acesta avea menirea de a vesti
oamenii de naşterea lui Hristos: copiii care mergeau cu 'steaua' se deghizau în magi şi
vesteau marea minune.
Sorcova
Un obicei de Anul Nou, care aduce mare bucurie copiilor, este umblatul cu sorcova.
Aceştia au o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în
jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă are originea în
cuvântul bulgar surov (verde fraged), făcând aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă
odinioară dintr-un arbore. Atingând de mai multe ori persoanele cu sorcova sunt
făcute urări de bine şi bunăstare celui vizat.