Portofoliu

Anul al II-lea, Semestrul al II-lea

Limba română contemporană – Morfologie

Student:
Dumitru Georgiana Andreea
 Valorile gramaticale ale formelor „i”, „o”, „și”

Valorile gramaticale ale lui „i” sunt următoarele:

1. morfologice:
a. articol hotărât: cățeii, frații, studenții;
b. diverse forme ale verbului „a fi”:
 verb copulativ, personal: Maria-i la fel de frumoasă ca mama ei.
 verb predicativ, personal: Cana-i pe birou.
 verb copulativ, impersonal: Bine-i în casă!
 verb predicativ, impersonal: Asta-i pentru ca n-ai fost atent!
 verb auxiliar în formarea diatezei pasive: Cina-i gătită!
c. pronume personal, persoana a III-a, singular, formă neaccentuată: I-a făcut un bine.
d. pronume personal, persoana a III-a, plural, formă neaccentuată: I-a ajutat mult pe acei
copii.
2. sintactice:
a. complement direct: I-am cunoscut pe cei doi.
b. complement indirect: I-am zis că așa va fi.

Valorile gramaticale ale lui „o” sunt următoarele:

1. morfologice:
a. articol nehotărât: Am văzut o fată.
b. Adjectiv pronominal nehotărăt: O căruță merge, iar alta stă.
c. Numeral cardinal cu valoare adjectivală: S-au prezentat o femeie și doi bărbați până
acum.
d. Pronume personal (persoana a III-a, singular, în acuzativ): Am văzut-o când am trecut
pe stradă.
e. Pronume personal cu valoare neutră (fără funcţie sintactică — intră într-o locuţiune
verbală): Am luat-o la fugă atunci când l-am văzut furios.
f. Verb auxiliar (care intră în structura formei verbale):
 Indicativ, viitor, invariabil: O să vă spun adevărul curând.
 Indicativ, perfect compus, forma regională (persoana a III-a singular/plural):
Mi s-o fi părut că l-am văzut.
 Conditional-optativ, formă populară: Oare o să se prezinte la judecată?
g. Interjectie (fără funcţie sintactică): O, ce veste minunata!
2. sintactice:
a. complement direct: O văd clar.
b. atribut adjectival: S-au prezentat o femeie și doi bărbați până acum.
Valorile gramaticale ale lui „și” sunt următoarele:
1. morfologice:
a. conjuncţie coordonatoare copulativă: Alex și Maria se joacă în parc.
b. adverb de mod (cu sensul de repede/iute/devreme): Ai și terminat?
c. adverb de întărire, fără funcţie sintactică: S-a arătat şi ea, în cele din urmă.
d. pronume reflexiv, fără funcţie sintactică: Și-a închipuit că va reuși.
e. pronume reflexiv, atribut pronominal în cazul dativ: Și-a reparat calculatorul.
2|Page
 f. adjectiv pronominal de întărire: Mai știi și tu ce o veni?
g. poate intra în componenţa numeralelor compuse (morfem): Avea trezeci și cinci de
ani.
2. sintactice:
a. subiect: „Și” este cea mai folosită conjuncție.
b. complement indirect: Și-a zis că nu va mai repeta această greșeală.
c. circumstanțial de mod: Ai și venit?
d. atribut adjectival: Mai știu și eu ce o să fac?

3|Page
 Politețe negativă, politețe pozitivă – definire, exemplificare

Există atât politețea pozitivă, cât și cea negativă. În vorbirea cu o persoană ne putem adresa formal,
respectând normele care ne sunt impuse de circumstante, însă sunt și situații când pronumele de politețe pot
avea un sens diferit. Astfel, avem următoarele aspecte:
1. Politeţea pozitivă – pune accentul pe relaţia de colaborare cu interlocutorul şi se
caracterizează prin adoptarea unei atitudini de familiaritate faţă de interlocutor.
Strategiile acestui tip de politeţe au la bază afirmarea simpatiei, a admiratiei sau a
apribării fată de tot ceea ce tine de persoană, anticiparea unor rezultate favorabile ale
actului comunicativ in curs.
2. Politeţea negativă – implică menţinerea distanţei dintre indivizi şi se caracterizează
prin atitudine deferentă si rezervată față de interlocutor. Se bazează pe sublinierea
continuă a dorinței de noninferență, pe evitarea oricăror presupuneri sau anticipări
legate de persoană, pediminuarea propriei personalități simultan cu exagerarea valorii
celuilalt.
Exemple de politețe pozitivă:
 Formularea explicită a unor observaţii care să marcheze interesul și atenţia locutorului faţă de
interlocutor, precum şi empatia: Trebuie să fii foarte încântat!
 Exagerarea expresiei aprobării, a admiraţiei, a simpatiei faţă de interlocutor (prin folosirea
complimentelor si a flatărilor): Ai făcut cea mai bună mâncare pe care am gustat-o vreodată!
 Folosirea unor mărci de identitate care subliniază apartenenţa interlocutorului la acelasi grup:
Hai să-ți dau o mână de ajutor, dragule!
 Afirmarea sau presupoziţia preocupării locutorului faţă de nevoile partenerului de dialog: Știu
că este vital pentru tine să primești un răspuns cât mai curând.
 Fumizarea sau solicitarea de motive pentru efectuarea unei acţiuni dorite numai de locutor:
De ce nu ai rezolvat ce ți-am cerut?
 Căutarea acordului cu receptorul prin abordarea unor subiecte sigure sau prin reluarea,
integral sau parţial, a replicilor acestuia: A: Am avut pană în drum spre serviciu., B: Vai!
Pană?
 Includerea partenerilor în realizarea acţiunii pe care o exprimă enunţul, desi aceasta îl priveste
fie numai pe locutor, fie numai pe colocutor: Să-ți privim noua mașina!
Exemple de politețe negativă:
 Formularea de scuze pentru a-i indica interlocutorului intentia de a nu-i ameninţa imaginea:
Vă rog să mă scuzați că trebuie să plec.
 Adoptarea unei atitudini permisive cu privire la dorinta sau la posibilitatea partenerului de
dialog de a efectua o anumită acţiune, cu intenţia de a nu-i da impresia de constrângere: N-ai
putea să mă ajuți cu bagajul?
 Impersonalizarea enunturilor prin folosirea verbelor impersonale, a pluralului în loc de
singular, a verbelor reglexive impersonale, prin evitarea folosirii persoanei I sau a II-a, în
funcție de natura actului verbal: Să vedem ce se poate rezolva.
 Reducerea la minimum a presupunerilor privind dorinţa receptorului de a realiza o anumită
acțiune, prin construcții interogative sau strategii de atenuare: Dacă ești liber, crezi că poți să
mă ajuți?

4|Page
5|Page
 Personal versus reflexiv – exemplificare

Pronumele reflexiv are doar forme de acuzativ şi dativ: pe mine, mă, m-, mie, îmi mi, pe tine, te, ție,
iți, ți, pe sine, se, s-, sieşi, îşi, şi, pe noi, ne, nouă, ne, ni, pe voi, vă, v-, vouă, vă, vi; confuzia cu pronumele
personal poate apărea pentru cele două persoane mentionate mai sus. Încă din definitia reflexivului, afălm că
actiunea trebuie să se manifeste (direct/indirect) asupra autorului acesteia: cel care face actiunea este şi
influenţat de aceasta. De aici rezultă un aspect foarte important: trebuie să existe acord (de persoană şi
număr) între verb şi pronume. Dacă nu există acest acord, adică dacă au persoane diferite, pronumele va fi
unul personal.
Pentru persoana a III-a, confuzia este imposibilă, asta pentru că aici pronumele reflexiv are forme
unice, iar verificarea nu este necesară. Formele acestuia sunt întotdeauna reflexive şi nu pot fi niciodată
personale.
Și-a închipuit că totul o să fie bine până la final. – aici, și- este pronume reflexiv deoarece acțiunea
este executată de aceeași persoană (el – și-). Nu există situații prin care acest pronume poate deveni pronume
personal.
Mi-am închipuit că așa se va întâmpla. – aici, mi- este pronume reflexiv din aceeași cauză ca cea
prezentată mai sus, excepția fiind că pot fi situații în care acesta devine pronume personal.
Acel copil mi-a spart geamul, trebuie să plătească! – aici, mi- este pronume personal deoarece
acțiunea este executată de copil, iar efectul acțiunii sale este asupra unei alte persoane (mie mi-a spart
geamul).

6|Page
 Scrierea numerarelor ordinale – aspecte normative

Numeralul ordinal indică ordinea prin numărare. Numeralele orinale au forme diferite după gen.
Numeralul intăi asezat după substantiv nu isi schimbă forma, indiferent de genul substantivului.
Numeralul ordinal este format:
 la genul masculin si neutru din articolul genitival al+ numeral cardinal + articolul hotărât -le+
particula -a. (al doi-le-a; al trei-le-a ș.a.)
 la genul feminin din articolul genitival a + numeral cardinal + articolul hotărăt -a. (a trei-a, a patr-a
ș.a.)
În scrierea cu cifre romane, numărul este precedat de articol genitival si este urmat de articol hotărât legat
prin cratimă de acesta (al II-lea / a II-a; al III-lea / a III-a).
Cifrele romane sunt:
 I–1
 V–5
 X – 10
 L – 50
 C – 100
 CD – 400
 D – 500
 M – 1000

7|Page