Temă de verificare

1. - Bună dimineața, Maria! (enunț asertiv)

- Bună dimineața, Florentina! (enunț asertiv) Ți-ai pregătit planurile de lecție
pentru săptămâna viitoare? (enunț interogativ)
- Tocmai le-am terminat. (enunț asertiv). Am redactat fișe de lucru despre
folosirea corectă a literei „Î/” la clasa a II-a. (enunț declarativ/asertiv).
- Sună foarte interesant! (enunț exclamativ). Și eu trebuie să le explic această
temă. (enunț asertiv). Îmi împrumuți și mie un exemplar? (enunț interogativ).
- Desigur. (enunț asertiv). Să nu le dai altor colegi! (enunț imperativ)
- Îți promit (enunț asertiv) că nu le arăt nimănui (enunț asertiv).
- Mulți elevi nu înțeleg regulile, mai ales când scriu cu „” la începutul și la
sfârșitul cuvintele. (enunțuri asertive). Adaptează-le și folosește exemple din
texte literare ușoare! (două enunțuri imperative).
- Îți mulțumesc frumos! (enunț exclamativ). Să ai succes! (enunț exclamativ).
- Trimite-mi și tu fișele pe care le folosești la orele de limba română! (enunț
exclamativ-imperativ). Nu uita! (enunț imperativ). Mă bucur că ne-am
revăzut și am discutat. (2 enunțuri asertive). Mai caută-mă când ai nevoie de
ajutor! (enunț exclamativ)
- Promit că te voi căuta! (enunț asertiv-exclamativ). Să fii mereu la fel de
serioasă și bine pregătită! (enunț imperativ)
- Voi încerca. (enunț asertiv/declarativ). Spor la muncă! (enunț exclamativ-
imperativ)
- Mulțumesc! (enunț exclamativ) Bazează-te pe discreția și pe seriozitatea mea
(enunț imperativ)
2. Substantiv neutru în cele 5 cazuri gramaticale din limba română:

Nominativ: Tabloul (= subiect)a fost expus la Muzeul Național de Artă din București
Acuzativ: Mă bazez pe curajul (= complement indirect) tău.
Genitiv: Culoarea arcului (= atribut substantival genitival) a fost schimbată odată cu
vopsirea lui.
Dativ: Tabloului (= complement indirect) i s-a renovat rama.
Vocativ: Curcubeule, (substantiv neutru, fără funcție sintactică) întotdeauna mă
fascinează apariția și frumusețea ta!
Pronume demonstrativ:

Nominativ: Aceasta (=subiect) este concluzia mea.

Acuzativ: Ei l-au acuzat pe celălalt. (= complement direct)
Genitiv: Ai spus ceva împotriva acelora (=complement indirect/ prepozițional,)?
Dativ: Bravo acelora (= complement indirect)!
Vocativ: Acela, (fără funcție sintactică) să se prezinte la director acum!
3. Formele corecte sunt următoarele:
(a) Intrarea nu e permisă decât cu invitație specială. Aceasta este enunțul corect,
pentru că în enunțurile negative se folosește forma cu „decât”. Dacă enunțul ar
avea verbul la formă afirmativă, s-ar folosi „numai”, iar asocierea „decât numai”
este greșită, fiind asemănătoare unui pleonasm, adică greșeala de a spune de
două ori același lucru.
 (b) Sunt corecte enunțurile: Avem numai pește și Avem doar pește. Primul enunț
este greșit, pentru că „decât” nu este admis decât atunci când verbul este
afirmativ. Totuși, în prezent, mai ales în sudul țării, se folosesc extrem de mult.
Chiar s-a încetățenit ideea că forma cu „decât” în enunțuri afirmative ar fi
corectă: Am decât 10 lei. Au venit decât vreo 100 de spectatori la nuntă.
(c) Enunțul corect este: Nu mă mai doare capul. Aici, adverbul „mai” este o
particulă adverbială care trebuie să apară obligatoriu în fața verbului, deci
proclitic indiferent de modul sau timpul verbal. Vezi și alte exemple: Am mai
vorbit. Voi mai suna. Există și forme derivate, unde acest adverb se asociază cu
prefixul „ne”: nemaiauzit, nemaivăzut, nemaipomenit.
(d) Enunțul corect este: Vreau o cană cu lapte. Dacă folosim prepoziția „de” este
ambiguă în sensul că aceasta indică materia (pahar de sticlă, adică fabricat din
sticlă). De aceea, cana nu poate fi „de lapte”, ci „cu lapte”.
(e) Gramaticianul G. Gruiță notează că ambele formulări sunt corecte: Maria
Popescu este avocat/ avocată. În prezent, se consideră că forma de masculin este
mai elevată, mai rafinată din motive psihologice. De aceea, femeile consideră că
sunt mai moderne și elegante formulările cu masculinul: Am vorbit cu doamna
doctor. Am întrebat-o pe doamna profesor/ director.
(f) Enunțul corect este: Răspunde elevul Radu Ionescu. „Radu Ionescu” este un
atribut de identificare sau, după noile gramatici academice ale limbii române
(GALR și GBLR), un „modificator denominativ restrictiv”, atributul nemaifiind
o funcție sintactică. În enunțul de aici trebuie să se țină cont și de faptul că
numele propriu este precedat de un substantiv (elevul), care este articul, fapt care
obligă la admiterea acestei formulări.
(g) Enunțul corect gramatical este: Avea o memorie și o inteligență remarcabile.
Gramaticile tradiționale acceptă forma cu adjectivul la singular remarcabilă,
unde acordul este prin atracție, numai cu ultimul substantiv. Totuși, trebuie să
ținem cont de faptul că avem două substantive, fapt care cere să facem acordul
cu întregul ansamblu, deci la plural, fapt care conferă atât corectitudine, cât și
claritate enunțului, după cum afirmă și G. Gruiță, în opinia sa putându-se
accepta drept corecte și utilizabile ambele formulări.
(h) Enunțul corect este: Cartea pe care o citesc acum este excelentă. În acest enunț
există o regulă clară în toate gramaticile limbii române. Pronumele „care” apare
obligatoriu însoțit de prepoziția „pe” atunci când are funcția sintactică de
complement direct, aspect care reiese și din prezența pronumelui personal
neaccentuat „o”, care dublează complementul direct.
(i) Enunțul corect este: Ne întâlnim la ora 17. Și în acest enunț avem de-a face cu o
situație de identificare, la fel ca în alte situații: Locuiesc la etajul trei. Profesorul
Ionescu este foarte exigent, dar corect. Numeralul „17” identifică și
individualizează, precizând cu exactitate ora întâlnirii. Utilizarea cu substantivul
la plural este însă extrem de răspândită în vorbirea cotidiană curentă (Ședința
începe la orele 12.).
(j) Enunțul corect este: L-am apărat ca coleg. În acest enunț, „ca” este o prepoziție
cu sensul de „în calitate de/ drept”. Vorbitorii limbii române evită această
formulare din cauza cacofoniei (caco). Iar alții folosesc greșit forma cu „ca și”.
Când nu apare cacofonia, lucrurile sunt foarte clare: L-am apărat ca prieten/ ca
fost coleg/ ca bun prieten.
4. Fragmentul dat abordează problema politeții în exprimarea actuală, autorul
subliniind faptul că, în prezent, din ce în ce mai mulți vorbitori renunță la regulile
adresării politicoase/reverențioase, preferând „un fel de tutuire generală”. Din păcate,
constatăm că exprimarea politicoasă, care presupune un comportament caracterizat
prin bună-cuviință, respect, amabilitate în relațiile cu ceilalți oameni, pierde teren,
devenind un adevărat fenomen social. Acest aspect se reflectă în tot mai multe medii și
situații, precum: vorbirea orală și scrisă, mediul virtual (telefonia mobilă, internetul),
dar și la posturile de radio și de televiziune. În opinia mea, acest fenomen s- a extins
îndeosebi în rândul tinerilor, care adoptă un limbaj vulgar, gesturi, atitudini și un mod
de comportament lipsit de respect, de spirit civilizat. Astfel, se poate afirma că regulile
de politețe par exagerate și învechite, începând de la formele de salut. La acestea se
adaugă exprimările cu termeni vulgari, folosirea englezismelor, a cacofoniei, tutuirea
persoanelor în vârstă. Toate acestea creează pentru unii o adevărată modă lingvistică
sau chiar un stil de viață. Observăm, așadar, că mulți oameni nu țin cont de statutul
social al persoanelor cu care interacționează (profesori, medici, manageri, cunoștințe,
membri ai familiei). Pentru toți aceștia, comunicarea lipsită de politețe înseamnă
libertate, democrație, normalitate, fapt regretabil și extrem de greu de corectat.
În concluzie, considerăm că școala și mediul familial ar trebui să intervină cu planuri
de remediere, cu activități de culturalizare și de educare, pornind de la cele mai simple
metode, la baza acestora stând cuvinte dintre cele mai simple (Bună ziua, Mulțumesc, Te
rog/Vă rog etc.).