Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Adjectivul
pronominal relativ
Pronumele relativ are rolul de a face legătura în frază între o propoziție secundară
și propoziția de care aceasta depinde. Pronumele relative sunt omonime cu
pronumele interogative: care
cine
ce
cât SIMPLE
câtă
câți
câte
ceea ce COMPUS
ex. Nu am auzit1/ ce a cântat. 2
Grupările cel ce, cei ce, cele ce sunt analizabile, fiind alcătuite dintr-un pronume
demonstrativ (semiindependent) și un pronume relativ (ce poate fi înlocuit cu
pronumele relativ care). Popular, există și pronumele relativ invariabil de. ( Băiatul
de stă acolo, mă cunoaște.)
Cum se află funcția sintactică a unui pronume relativ?
a) Se împarte enunțul în propoziții
b) Se extrage propoziția care are pronumele relativ
c) Se transformă în propoziție interogativă
d) Se dă răspuns la întrebare
e) Se află funcția sintactică a cuvântului primit ca răspuns
f) Funcția sintactică a cuvântului primit ca răspuns este funcția sintactică a
pronumelui relativ
Exemplu
a) Știu1/ cine a câștigat.2/
b) „cine a câștigat”
c) Cine a câștigat?
d) Maria (Maria a câștigat.)
e) Maria = subiect
f) Maria = cine = subiect
Acordul încrucișat
În cazul genitiv, pronumele relativ se acordă în gen și în număr cu substantivul pe
care îl înlocuiește, iar articolul genitival se acordă în gen și număr cu substantivul
determinat de pronumele relativ cu funcție sintactică de atribut:
ce- adjectiv pronominal relativ, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul „copil”
(genul masculin, numărul singular, cazul acuzativ), funcția sintactică de atribut
adjectival