săptămâna 4 a modulului al IV-lea: 20-24.III.

2023

Rolul și importanța Sfintelor Taine pentru mântuirea şi desăvârşirea creştinilor.

Modalități de relaţionare cu Dumnezeu în Pildele (=Parabolele) Domnului Iisus Hristos

I. Cele 7 Taine ale Bisericii (prin care ortodocșii primesc harul Duhului Sfânt)
sunt: Botezul, Mirungerea, Spovedania, Împărtășania/Euharistia, Cununia,
Hirotonia/Preoția și Maslul (=Taina ungerii cu ulei sfințit a celor bolnavi).
II. A. Pilda Samarineanului milostiv e despre virtutea dragostei faţă de aproapele;
B. Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr – despre rai și iad ca răsplăți
pentru fapte bune, respectiv păcate; C. Pilda vameşului şi fariseului – despre
rugăciunea curată; D. Pilda celor zece fecioare – despre trezvie (păzirea minții).

(†) Buna Vestire (25 martie):

De Buna Vestire sărbătorim momentul în care Maica Domnului a acceptat să rămână însărcinată
în mod supranatural (fără soț) și să-l nască (peste 9 luni de la 25 martie  pe 25 decembrie) pe
Dumnezeu-Omul Hristos. Ca sărbătoare a Zămislirii Domnului în pântecele Născătoarei de
Dumnezeu, Buna Vestire e atestată încă din sec. IV-V d.Hr., când s-a zidit la Nazaret o biserică
pe locul unde fusese casa în care Maica Domnului primise de la Sfântul Arhanghel Gavriil vestea
cea bună. Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară (conform
hotărârii dogmatice de la al III-lea dintre cele 7 Sinoade Ecumenice), cuvenindu-i-se
hiperdulie (supravenerare sau preacinstire). „Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce
eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei (Luca 1:28); „Iar când a
auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh
Sfânt, și cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul
pântecelui tău” (Luca 1:41-42). Dintre cele 12 Praznice Împărătești, patru sunt dedicate
Născătoarei de Dumnezeu (Buna Vestire, Nașterea, Adormirea și Intrarea ei în Biserică la 3 ani).

Lecturile săptămânale din Sfânta Scriptură (=Biblia=Vechiul și Noul Testament):

a. Lecturile săptămânale din Vechiul Testament:

„Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului, care staţi în casa Domnului, în
curţile casei Dumnezeului nostru.” (Psalmul 133, versetul 1)
„Bucuraţi-vă, drepţilor; celor drepţi li se cuvine laudă. […] Fie, Doamne, mila Ta spre noi,
precum am nădăjduit şi noi întru Tine.” (Psalmul 32, versetele 1 și 21)

b. Lecturile săptămânale din Noul Testament:

Evanghelia de la Marcu despre Vindecarea paraliticului din Capernaum (capitolul 8, versetele

34-38 și capitolul 9, versetul 1):

„Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după
Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape
sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va
scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar
putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de
cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va
veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii,
din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu,
venind întru putere.”

Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel (capitolul 4, versetele 14-15 și capitolul 5,
versetele 1-6):

„Drept aceea, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să
ţinem cu tărie mărturisirea. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile
noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat. Să ne apropiem, deci, cu
încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit. Căci
orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să
aducă daruri şi jertfe pentru păcate; El poate să fie îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, de
vreme ce şi el este cuprins de slăbiciune. Din această pricină dator este, precum pentru popor, aşa
şi pentru sine să jertfească pentru păcate. Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este
chemat de Dumnezeu după cum şi Aaron. Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuşi, ca să
Se facă arhiereu, ci Cel ce a grăit către El: «Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut». În alt loc
se zice: «Tu eşti Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec».”