săptămâna a 6-a a modulului al IV-lea: 3-6.IV.

2023

Biserica în primele veacuri creştine. Întemeierea Bisericii Creştine. Răspândirea creştinismului

Intemeierea Bisericii a avut loc la Cincizecime (=Rusalii), atunci când Duhul Sfant, în
chipul unor limbi ca de foc, S-a pogorât asupra Sfinților Apostoli, aflați in Ierusalim, învățându-i
într-o clipă toate limbile străine, ca ei să poată răspândi creștinismul în toată lumea. Au fost
botezați atunci primii 3000 de creștini, ulterior Sf. Apostoli Andrei și Filip aducând creștinismul în
Dobrogea (numită pe atunci „Scythia Minor”), în sud-estul României de azi.

Săptămâna de dinainte de Paști (=Săptămâna Mare) se împarte în Triduum-ul Mirelui

(=Lunea, Marțea și Miercurea mari), respectiv Triduum-ul Pascal (=Joia, Vinerea și Sâmbăta
mari). Cele 3 cărți (dintre cele 39 ale Vechiului Testament) din care se citește în timpul celor 40 de
zile ale Postului Mare sunt Facerea, Proverbele lui Solomon și Isaia. În schimb, în timpul
Săptămânii Mari, acestea sunt înlocuite cu Ieșirea, Ecclesiastul și Iezechiel. Fiecare zi a Săptămânii
Mari a Patimilor are o anumită tematică:

• Lunea – Sfântul Iosif cel Preafrumos şi blestemarea smochinului neroditor de către Iisus

• Marțea – Pilda celor 10 Fecioare și Pilda talanților

• Miercurea – Ungerea Domnului cu Mir de către femeia cea păcătoasă

• Joia – Sfânta Spălare a picioarelor Apostolilor de către Hristos, Cina cea de Taină (=prima
Liturghie), rugăciunea cea mai presus de fire din Ghetsimani şi vânzarea trădarea Domnului

• Vinerea – Pătimirile suferite de Hristos și mărturisirea (Spovedania) mântuitoare făcută pe cruce

de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El.

• Sâmbăta – îngroparea Domnului și pogorârea Sa cu sufletul la iad pentru a-i scoate de acolo pe
Adam, Eva și pe Drepții Vechiului Testament și a-i muta în Rai

Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca (=Duminica a V-a din Post):

Sfânta Maria Egipteanca este prin excelență, un exemplu de pocăință creștină (potrivit pentru Postul
Mare), căci a părăsit viața desfrânată pe care o ducea, trăind în deșert o viață de asceză extremă și de
rugăciune, pentru dragostea lui Hristos. După 17 ani petrecuți în păcate, Sfânta Maria Egipteanca a dorit
în ziua Înălțării Sfintei Cruci.să intre în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, însă icoana Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu i-a interzis să intre în biserică. Conștientizându-și păcătoșenia, ea i-a promis
Fecioarei Maria că, dacă va fi lăsată să intre, se va călugări. Astfel, după ce intră și sărută Lemnul
Adevăratei Cruci (găsit de către Sfânta Elena – mama Sfântului Constantin, primul împărat creștin), ea s-a
împărtășit, iar apoi a mers în deșert, unde a rămas 47 de ani, până când a fost găsită, spovedită și
împărtășită de către Starețul Zosima.

Sâmbăta Învierii lui Lazăr, cu o zi înainte de Florii (=Intrarea Domnului în Ierusalim)

La fel ca Învierea fiului văduvei din Nain și a fiicei lui Iair, Învierea lui Lazăr preînchipuie învierea
trupurilor ce va avea loc odată cu A Doua Venire a lui Hristos și Judecata de Apoi.

Lecturile săptămânale din Sfânta Scriptură (=Biblia=Vechiul și Noul Testament):

a. Lecturile săptămânale din Vechiul Testament:

„Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.” (Psalmul 102, versetele 1-2)

„Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor. […] Tu,
Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac.” (Psalmul 11, versetele 1 și 7)

b. Lecturile săptămânale din Noul Testament:

Evanghelia de la Marcu despre Cererea fiilor lui Zevedeu de a ocupa primele locuri lângă Mântuitorul
Iisus în împărăția Sa (capitolul 10, versetele 32-45):

„Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau
după El se temeau. Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se
întâmple: Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor
osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor
omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule,
voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă
să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce
cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-
au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă
veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care
s-a pregătit. Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-
a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le
stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru.
Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci
ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.”
Evanghelia de la Luca despre Femeia păcătoasă din casa lui Simon fariseul (capitolul 7, versetul 36-50):

„Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă. Şi iată
era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.
Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul
capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis
în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Şi
răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el. Un cămătar avea
doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să
plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis:
Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Şi întorcându-se către femeie,
a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu
lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a
încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.
De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. Şi
a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este
Acesta care iartă şi păcatele? Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace.”

Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel (capitolul 9, versetele 11-14):

„Iar Hristos, venind Arhiereu al bunătăţilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare şi mai
desăvârşit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta; El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta
Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare.
Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa junincii, stropind pe cei spurcaţi, îi sfinţeşte spre curăţirea
trupului, Cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine,
jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui
viu?”

Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel (capitolul 3, versetele 23-29):

„Iar înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea să se
descopere. Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă. Iar dacă
a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos
Iisus. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este
nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în
Hristos Iisus. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după
făgăduinţă.”.