Duminica a 5-a

din Postul Mare

(10.04.2011)

Semnificaţia zilei
Amintirea sfintei Maria Egipteanca şi a drumului ei de la
abisul păcatelor la gloria sfinţeniei, ne aminteşte că cerul
este pentru toţi, indiferent cât de păcătoşi ne considerăm.
Textul Evangheliei ne prezintă o treaptă din scara de valori
a creştinismului, raportul dintre umilinţă şi autoritate dorit
de Cristos în Biserică şi în lume: cine vrea să devină mare
între voi să fie slujitorul vostru. Prin convertire şi umilinţă
ne apropiem de Înviere.

Laudele (tropar şi condac)

Troparul învierii, glas 5
Cuvântul cel împreună fără de-nceput cu Tatăl şi cu
Spiritul, care s-a născut din Fecioară pentru mântuirea
noastră, să-l lăudăm, credincioşii, şi să i ne închinăm; că
bine a voit a se sui cu trupul pe cruce şi moarte a răbda şi
a sculat pe cei morţi, întru mărită învierea sa.
Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Spirit şi acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin.
Condacul sfintei Maria Egipteanca, glas 4
Ceea ce mai înainte ai fost întinată cu tot felul de păcate,
astăzi, prin pocăinţă, mireasă a lui Cristos te-ai făcut;
iubind chipul vieţii îngereşti, pe draci cu arma crucii i-ai
pierdut; pentru aceasta mireasa Împăratului te-ai arătat,
Marie preamărită.
 Lectura din Apostol
Faceţi Domnului Dumnezeului vostru făgăduinţe şi le
împliniţi. În Iuda Dumnezeu se face cunoscut. (Ps. 75)

Epistola sfântului apostol Pavel către Evrei (9, 11-14)

Fraţilor, Cristos, devenit marele preot al bunurilor viitoare,
trecând printr-un cort mai mare şi mai desăvârşit, care nu
este făcut de mână omenească, adică nu este din această
lume, a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor
nu cu sânge de ţapi şi viţei, ci cu propriul lui sânge,
dobândind o mântuire veşnică. Căci dacă sângele de ţapi şi
de tauri şi cenuşa de junincă cu care sunt stropiţi cei
întinaţi îi sfinţeşte, dându-le curăţia trupului, cu cât mai
mult sângele lui Cristos, care prin Spiritul veşnic s-a oferit
pe sine fără prihană lui Dumnezeu, va curăţi conştiinţa
voastră de faptele moarte, pentru a sluji Dumnezeului celui
viu.

Sfânta Evanghelie (Mc. 10, 32-45)

În vremea aceea, luându-i pe cei doisprezece ucenici ai săi,
Isus a început să le vorbească despre cele ce aveau să i se
întâmple: "Iată, urcăm la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat
pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor; îl vor condamna la
moarte şi-l vor da pe mâna păgânilor. Aceştia îşi vor bate
joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui şi-l vor ucide, dar după
trei zile va învia". Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu, au venit la
el şi i-au spus: "Învăţătorule, vrem să faci pentru noi ceea
ce îţi cerem". El le-a spus: "Ce vreţi să fac pentru voi?"
Atunci ei i-au spus: "Fă-ne să stăm unul la dreapta şi altul
la stânga ta în gloria ta". Dar Isus le-a spus: "Nu ştiţi ce
cereţi. Puteţi să beţi potirul pe care-l beau eu sau să vă
botezaţi cu botezul cu care eu sunt botezat?" Ei i-au spus:
"Putem". Iar Isus le-a zis: "Potirul pe care-l beau eu îl veţi
bea, iar cu botezul cu care sunt botezat eu veţi fi botezaţi.
Însă, a sta la dreapta sau la stânga mea, nu eu trebuie să
dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit". Când au
auzit, ceilalţi zece au început să fie mânioşi faţă de Iacob şi
Ioan. Chemându-i la sine, Isus le-a spus: "Voi ştiţi că cei
care sunt consideraţi conducători ai popoarelor le domină
şi cei mari dintre ei îşi fac simţită puterea asupra lor. Dar
între voi să nu fie aşa. Dimpotrivă, cine vrea să devină
mare între voi să fie slujitorul vostru şi cine vrea să fie
primul între voi să fie servitorul tuturor. Pentru că nici Fiul
Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi
dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi".

Cântece

1. Pe-a Golgotei culme

Pe-a Golgotei culme
dezgolită,
Se înalţă-o cruce părăsită.
Doar un înger neclintit
veghează
Şi îndurerat se întristează.

Refren:
O, de ce n-am fost eu de
faţă,
Lângă lemnul dătător de
viaţă.
Adorând preascumpul trup şi
sânge,
Cu amar păcatele mi-aş
plânge.

O, Isuse, răstignit pe cruce,

 Lângă Tine-aş sta şi nu m-aş
duce.
Nu mai vreau păcate şi
pierzare,
La picioare-ţi cad şi-ţi cer
iertare.
2. De-ai lua pe umeri crucea
1. De-ai lua pe umeri crucea, după Domnul ai
porni,
Fericire, fericire, nici nu ştii cât ai găsi.

2. În a vieţii zile grele, când străin ai suspina,

Mângâiere, mângâiere, nici nu ştii câtă ţi-ar
da.

3. De-ai cădea sfârşit de chinuri, să te scoli

te-ar sprijini;
Alinare, alinare, chinului ţi-ar dărui.

4. Alungat de-ai fi de-a pururi şi pe veci de

ură-mpuns,
Bucurie, bucurie, ţi-ar da crucea îndeajuns.

5. Chiar de-ai fi stăpân pe lume şi pe aurul din

ea,
Fericire, fericire, ce-ţi dă crucea, n-ai avea.

6. Când, lovit de toţi cu ură, îmi curg lacrimi

pe obraz,
Mângâiere, mângâiere, numai crucea îmi
dă azi.
7. De-ai luat pe umeri crucea şi-ai pornit la
drum cu ea,
Du-o frate cu răbdare şi dintr-însa nu tăia.

8. De-ai luat pe umeri crucea şi-ai pornit pe

deal în sus,
Du-o până la Golgota, tot mereu după Isus.

9. De-ai luat pe umeri crucea şi-ai pornit pe

drum spinos,
Nu căta să scapi de dânsa, sau să o târăşti
pe jos.

10. Nu-ţi alege singur crucea, cum îţi place şi

cum vrei,
Ea e puntea ce te duce, până dincolo, la
Rai.

11. Crucea trebuie purtată, printre spini şi

suferinţi;
Căci aşa a dus-o Domnul şi urmaşii lui cei
sfinţi.

12. Înainte deci cu crucea! Înainte, tot mereu;

Domnul ne va da putere s-o purtăm în
orice greu.