CALEA LUMINII1

Cântec: Cristos a înviat

Rugăciune de început: Isuse Cristoase, tu eşti Domnul, Fiul lui
Dumnezeu cel viu, cel pe care Tatăl l-a glorificat cu învierea şi cu
viaţa veşnică pe care o poţi oferi celor credincioşi. Fiecare om care
crede poate redobândi conştiinţa şi certitudinea de a intra, prin tine şi
împreună cu tine, în viaţa cea nouă. Isuse prea dulce scrie numele
meu sub numele tău suav în cartea vieţii. Spune sufletului meu: „Tu
eşti al meu, eu, mântuirea ta, te-am recunoscut. Nu te vei mai numi
om părăsit, ci te vei numi bunăvoinţa mea”.

STAŢIUNEA I-a. ISUS CRISTOS ESTE VIU: A ÎNVIAT!

Ne închinăm ţie Cristoase şi te adorăm
Căci prin învierea ta mântuieşti lumea.

Reflecţie: „Îngerul a spus femeilor: «Nu vă temeţi! Ştiu că-l căutaţi

pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat precum a zis!»” (Mt
28,5-6). Învierea este indisolubil legată de pătimire şi ţâşneşte din ea
precum victoria ce urmează unei lupte: păcatul şi moartea sunt
învinse de Isus datorită ascultării şi iubirii dovedite faţă de Tatăl cu
prisosinţă. Victoria sa Isus o dăruieşte celor credincioşi prin Biserică
în Euharistia ce primeşte puterea salvifică a misterului morţii şi
învierii sale. Paştele lui Cristos, adică celebrarea „trecerii” lui Isus de
la moarte la viaţă, este şi Paştele celor care cred. Sfântul Leon repeta
deseori în predica sa: Pascha Capitis, pascha est Corporis, adică
sărbătoarea Capului care este Isus, supremul conducător al Bisericii,
se prelungeşte în sărbătoarea celor care sunt din trupul Bisericii
datorită credinţei. Puterea Duhului Sfânt care în carnea torturată şi

1
Textul este alcătuit de câţiva cercetaşi din Asociaţia scout catolică română
(ASCRo) şi de asistentul spiritual general al lor, pr. dr. Alois Hîrja cu ocazia
exerciţiilor spirituale de la Valea Lupului (17-21 aprilie). Sunt folosite texte
compuse dar şi preluate din diferite surse.
ucisă a Slujitorului lui Dumnezeu a produs învierea şi este pentru noi
puterea iubirii Tatălui ce ne face să devenim părtaşi ai misterului lui
Cristos când celebrăm misterele dumnezeieşti. Puterea desfăşurată de
Dumnezeu în Paştele lui Isus continuă să fie prezentă şi activă în
orice timp şi loc.

Rugăciune: O, Isuse preaiubit, fii tu mereu cu noi, iar iubirea ta să

rămână cu mine, în mod indisolubil. Dă-ne harul de a ne purta crucea
imitându-te ca să avem parte de bucuria veşnică a Duhului Sfânt.
C. Cristos a înviat! P. Adevărat a înviat!

Cântec: Cristos a-nviat, aleluia!

E-acum printre noi, aleluia!
Slăvit fie-n veci al său nume sfânt, Aleluia, aleluia!

STAŢIUNEA a II-a. SOLDAŢII VEGHEAZĂ LA

MORMÂNTUL LUI
Ne închinăm ţie Cristoase şi te adorăm
Căci prin învierea ta mântuieşti lumea.

Reflecţie: Consiliul cu bătrâni a dat bani mulţi soldaţilor, zicând: „Să

spuneţi: «Discipolii lui au venit noaptea şi l-au furat, pe când noi
dormeam»”(Mt 28,13). Ca şi conducătorii evreilor ce voiau ca
minciunile să înlocuiască adevărul, la fel şi lumea de azi întinde
multe curse ca speranţa creştină să fie anihilată. Deja mulţi creştini
trăiesc într-o atmosferă de secularism, de comoditate. Numai Isus cel
înviat şi eforturile credinţei de a-l primi pot elibera pe oameni de
duhul lumesc. „După cum am purtat chipul lui Adam pământesc, tot
astfel vom purta şi chipul lui Adam ceresc” (1 Cor 15,49). Aşadar, ca
să avem parte de învierea finală glorioasă trebuie să progresăm în
comuniunea cu Isus şi cu aceia care sunt ai lui Cristos. Învierea este
dăruită prin Biserică pentru că ori de câte ori trăim Evanghelia lui

2
Isus, participăm la sfintele sacramente şi-l imităm în viaţa noastră
lucrăm prin Cristos la învierea noastră şi devenim părtaşi la învierea
lui.

Rugăciune: Doamne, mărturisesc că, după meritele mele, nu sunt

vrednic să primesc nici cel mai mic dintre darurile tale. Dar implor
bunătatea şi milostivirea ta ca să străpungi inima mea cu sabia iubirii
tale. (Sfânta Gertruda de Helfta)
C. Cristos a înviat! P. Adevărat a înviat!

Cântec: 2. În cântec voios, aleluia!

Slăvim pe Cristos, aleluia!
Din veci ne-a iubit şi ne-a mântuit, Aleluia, aleluia!

STAŢIUNA III-a. ISUS SE ARATĂ MARIEI MAGDALENA

Ne închinăm ţie Cristoase şi te adorăm
Căci prin învierea ta mântuieşti lumea.

Reflecţie: Maria Magdalena plângea lângă mormânt. Suferinţa ei

este profundă datorită morţii lui Isus pe care-l iubea nespus şi nu ştia
unde a dispărut. Noi, de asemenea, suferim adesea datorită atâtor
probleme care apar, şi deşi încercăm să căutăm capătul luminat al
tunelului în care ne aflăm, el pare interminabil. Speranţa şi credinţa
pot lumina calea întunecată pentru ca asemenea Mariei să-l întâlnim
pe Isus. Dacă perseverăm în iubire putem vedea lumina de la capătul
tunelului şi pe Isus care ne strigă pe nume ca să fim alături de el şi să
ne bucurăm de împărăţia lui Dumnezeu. Mântuitorul îi cere Mariei ca
să fie prima care predică învierea sa. Deoarece ne iubeşte, ne cheamă
şi pe noi să fim martorii şi vestitorii învierii sale.

Rugăciune: Sfântă Marie, mama lui Isus şi mama noastră, roagă-te

ca în momentele de cumpănă să putem înfrunta totul cu aceeaşi

3
credinţă şi speranţă ca şi a ta şi a sfinţilor. Roagă-te pentru noi si
ajută-ne să exclamăm şi noi cu bucurie: Raboni şi să vestim că
Învăţătorul nostru este prezent cu noi şi între noi. (Adina Frâncu)
C. Cristos a înviat! P. Adevărat a înviat!

Cântec: 3. Cristos a-nviat, aleluia!

Vestim tuturor, aleluia!
Căci El ne-a lăsat un dar minunat, Aleluia, aleluia!

STAŢIUNEA a IV-a. ISUS APARE FEMEILOR

Ne închinăm ţie Cristoase şi te adorăm
Căci prin învierea ta mântuieşti lumea.

Reflecţie: Isus cel înviat le-a zis femeilor:”Nu vă temeţi! Mergeţi şi

daţi de ştire fraţilor mei să meargă în Galileea!” (Mt 28,10) Există o
intimă legătură între faptul învierii lui Cristos şi speranţa viitoarei
noastre învieri. Isus Cristos înviat constituie garanţia şi fundamentul
speranţei noastre, care se deschide dincolo de limitele vieţii noastre
pământeşti. Sfinţii până în zilele noastre, mişcaţi de această speranţă
şi întemeiaţi pe Cristos şi-au dat viaţa fie prin martiriu, fie
angajându-se în slujirea lui Cristos şi a fraţilor. Ei oferă o multitudine
de mărturii la care, dacă privim devenim mai puternici. Această
speranţă înalţă inima creştinilor spre realităţile cereşti, fără a-i
împiedica să-şi împlinească şi obligaţiile ce le revin în această lume,
deoarece: „aşteptarea unui pământ nou nu trebuie să slăbească, ci să
stimuleze grija faţă de munca relativă la acest pământ”.

Rugăciune: Să mă binecuvânteze, Isuse drag, sufletul tău. Să mă

binecuvânteze suveranitatea ta divină. Să mă binecuvânteze
umanitatea ta rodnică. În întregime fiinţa mea transformată în tine de
iubirea ta invincibilă, să adere la tine în mod inseparabil. Fă-mă
desăvârşit în teama de tine. Fă-mă plăcut ţie în umilinţa spiritului.

4
Motivaţi de iubire vrem şi noi să ne închinăm vieţile noastre în
slujirea ta şi a celorlalţi.
C. Cristos a înviat! P. Adevărat a înviat!

Cântec: 4. În pâine şi vin, aleluia!

Cu toţi-l primim, aleluia!
Cu noi a rămas ca hrană s-a dat, Aleluia, aleluia!

STAŢIUNEA a V-a. PETRU ŞI IOAN SE DUC LA MORMÂNT

Ne închinăm ţie Cristoase şi te adorăm
Căci prin învierea ta mântuieşti lumea.

Reflecţie: Petru „a văzut giulgiurile aşezate […]. Atunci a intrat şi

celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut”
(cf In 207-8). „Creştinii înşişi sunt adesea derutaţi de libertatea de a
gândi şi de a acţiona, care nu are fundamente cu adevărat raţionale, şi
cu atât mai puţin fundamentate pe viaţa creştină. Se preferă uneori a
planta mai ales propriile experienţe pe nisipul mişcător al
scepticismului (orgoliului), mai mult decât a clădi edificiul vieţii
personale şi sociale pe stânca puternică a Cuvântului lui Cristos.
Curentul concepţiilor lumeşti, valurile opiniei publice, sugestiile
modei fac din noi trestii bătute de vânt, aşa cum ne avertizează
Evanghelia. Este necesar să ne întoarcem la încrederea în Dumnezeu
care este rezultatul credinţei şi al speranţei. Chiar dificultăţile noastre
pot să fie orientate spre bine în planul providenţei. Să ridicăm ochii
sufletului spre imaginea triumfătoare a lui Cristos şi să lăsăm ca
încurajatoarele sale cuvinte să răsune şi astăzi în sufletele noastre: «
Pace vouă, fericiţi cei care, deşi nu au văzut cred!»” (Paul al VI-lea).

Rugăciune: Fii preamărit Tată ceresc, pentru că „prin glorioasa

moarte a Fiului tău ai „pus fundamentul reconcilierii şi al păcii”. Te
rugăm să deschizi „inima noastră adevăratei convertiri” ca şi noi să

5
devenim „martori ai omenirii noi, pacificată prin iubirea ta”. În
păcătoşenia noastră să descoperim bucuria adâncă a milostivirii tale
ce ne dă iertarea păcatelor şi harul sfinţitor prin sacramentul
Reconcilieri, iar prin Cuvântul tău ne călăuzeşte ca o lumină şi ne
stimulează prin forţa Spiritului pe care ni-l dăruieşti.
C. Cristos a înviat! P. Adevărat a înviat!

Cântec: 5. Cristos era mort, aleluia!

Acum a-nviat, aleluia!
Cristos e prezent şi va reveni, Aleluia, aleluia.

STAŢIUNEA a VI-a. ISUS ÎŞI ARATĂ RĂNILE

DISCIPOLILOR
Ne închinăm ţie Cristoase şi te adorăm
Căci prin învierea ta mântuieşti lumea.

Reflecţie: Isus cel înviat ca să încurajeze credinţa ucenicilor „le-a

zis: «Priviţi mâinile mele şi picioarele mele, că eu însumi sunt;
pipăiţi-mă şi convingeţi-vă căci un duh nu are nici carne şi nici oase,
precum mă vedeţi pe mine că am!». Şi zicând acestea, le-a arătat
mâinile şi picioarele” (Lc 24,39) Şi astăzi sunt multe dovezi ale
învierii. „De când Isus Cristos a înviat, forţa de atracţie a iubirii este
mai puternică decât cea a urii; puterea de atracţie a vieţii este mai
puternică decât aceea a morţii. Oare nu este aceasta cu adevărat
situaţia Bisericii din toate timpurile ca şi din timpurile noastre?
Mereu este impresia că ea trebuie să se afunde, şi mereu este deja
salvată. Sfântul Paul a ilustrat această situaţie prin cuvintele:
«Suntem … ca muribunzii, şi totuşi trăim» (2Cor 6,9). Mâna
salvatoare a Domnului ne susţine, şi astfel putem să cântăm de acum
cântecul celor salvaţi, cântecul nou al celor înviaţi!” (Benedict al
XVI-lea, Roma, 11.04.2009).

6
Rugăciune: Iartă-mă Domne, pentru toate momentele când te-am
înlocuit cu un mort: Iartă-mă, pentru toate împrejurările în care te-am
considerat o fantomă lipsită de trup. Iartă-mă Isuse, pentru toate
Liturghiile la care am participat şi nu te-am recunoscut şi primit în
sfânta împărtăşanie. Iartă-mă Învăţătorule, pentru toate ocaziile în
care am refuzat să înţeleg. Iartă-mă, pentru toate ocaziile în care nu
am fost martor al tău şi martor al învierii. Fă ca trăind învierea să am
puterea de a fi liniştit oricâte ar fi insultele ce mi se aduc, să nu
răspund niciodată răului cu rău, fiindcă învierea ta îmi dă statornicie
în bine.
C. Cristos a înviat! P. Adevărat a înviat!

Cântec: Primăvar-aduce veste de cântare

Şi ne zice nouă şi vă zice vouă
Cristos a-nviat. (bis).

STAŢIUNEA a VII-a. ÎN DRUM SPRE EMAUS

Ne închinăm ţie Cristoase şi te adorăm
Căci prin învierea ta mântuieşti lumea.

Reflecţie: Ca şi discipolii care părăseau Ierusalimul şi mergeau trişti

spre Emaus (cf Lc 24,13-32) fiecare dintre noi parcurge drumul vieţii
proprii. Dar acesta are foarte multe ramificaţii încât toţi ajungem
deseori la răscruci şi trebuie să facem alegeri. Atâţia bărbaţi, femei şi
tineri sunt dezorientaţi atunci când lucrurile nu decurg cum doreau.
Asta se întâmplă datorită faptului că nu cred în Isus cel înviat şi în
înviere, nu se încredinţează în mâinile lui Dumnezeu. Totuşi, Isus se
face „drumeţ” şi călătoreşte cu ei pentru a le lumina paşii, pentru a le
„încălzi inimile” cu învăţăturile sfintelor scripturi şi astfel vrea să le
redea speranţa. Aşezaţi la masă dacă îi cer lui Isus să rămână cu ei, el
ia locul gazdei, frânge pâinea, o binecuvântează şi o împarte

7
deschizând ochii, mintea şi inima celor ce cred ca să le descopere că
este prezent. În Euharistie Isus ne împarte Cuvântul şi Trupul lui ca
să nu rătăcim pe drumul nostru de zi cu zi.

Rugăciune: Doamne Isuse, ajută-ne să te descoperim în viaţa noastră

obişnuită, în lectura Sfintei Scripturi şi la celebrarea Euharistiei, unde
ai vrut să devii hrana noastră zilnică. Dă-ne o dorinţă arzătoare de a
te descoperi şi în fraţii noştri şi ai tai. (Sabina Mârţ)
C. Cristos a înviat! P. Adevărat a înviat!

Cântec: 2. Crist cu ochii dulci se-uită la noi

Şi ne zice nouă şi vă zice vouă
Înviaţi şi voi (bis).

STAŢIUNEA a VIII-a. ISUS DĂ APOSTOLILOR PUTEREA

DE A IERTA PĂCATELE
Ne închinăm ţie Cristoase şi te adorăm
Căci prin învierea ta mântuieşti lumea.

Reflecţie: Frica îi stăpânea pe apostoli încât stăteau cu uşile şi

inimile încuiate. Isus cel înviat apare, spulberă orice barieră şi-i ajută
să-şi deschidă inimile pentru a putea primi pe Duhul Sfânt şi marele
dar al iertării păcatelor. (In 20, 19-23). Darul este neasemuit de mare
căci iertarea păcatelor oferă reconcilierea cu Dumnezeu, cu oamenii
şi asigură viaţa veşnică. Fără acest dar, în zadar ne-am căi şi am cere
iertare; păcatele noastre ar fi ”ţinute” şi nu ar fi nici o speranţă. Dar
prin Isus Dumnezeu este nemărginit de bun şi iartă orice, oricât,
oricând. Dar noi beneficiari ai iertării învăţăm să iertăm? Avem noi
puterea de a ierta? Iertăm pe cei ce ne-au greşit, ne-au făcut rău, ne-
au batjocorit, ne-au minţit, ne-au trădat, ne-au părăsit? De multe ori
ne este frică să iertăm. Ne este frică, deoarece considerăm iertarea o
slăbiciune, o înjosire a orgoliului. Dar oare Dumnezeu este slab sau

8
orgolios? Nu. Să îndrăznim a ierta, să învingem frica, să ne
deschidem inimile şi să-l lăsăm pe Dumnezeu să lucreze cu noi. Doar
aşa vom ierta şi vom fi iertaţi.

Rugăciune: Isuse, venirea ta să fie astăzi pentru mine iertare a

tuturor păcatelor mele şi recuperare a întregii mele vieţi irosite. Să fie
pentru mine mântuire veşnică, să-mi vindece sufletul şi trupul, să
înflăcăreze iubirea, să statornicească virtutea şi să cuprindă viaţa mea
în tine pentru totdeauna. (Ivona Balint).
C. Cristos a înviat! P. Adevărat a înviat!

Cântec: 3. Treziţi-v-acum, iubiţi fraţi creştini,

Să nu vină noaptea, să nu vină moartea
Să n-aveţi lumină (bis).

STAŢIUNEA a IX-a. ISUS ÎNTĂREŞTE CREDINŢA LUI

TOMA
Ne închinăm ţie Cristoase şi te adorăm
Căci prin învierea ta mântuieşti lumea.

Reflecţie: Credinţa întrece capacităţile naturale, dar nu este

iraţională. Dumnezeu este cel care deschide ochii sufletului şi ajută
raţiunea să înţeleagă aşa cum l-a ajutat pe Toma. Dar sunt mai
„fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut! (In 20,26-29). A lărgi
inteligenţa, pentru a crede în Isus cel înviat, pentru a creşte în
credinţă, nu se poate face decât într-un singur mod: a ne lăsa
luminaţi, a lăsa ca tot Cuvântul lui Dumnezeu să lumineze inteligenţa
noastră. Cuvântul lui Dumnezeu poate umple inima, poate pătrunde
în suflet, poate lumina viaţa. Să fim căutători ai lui Dumnezeu, să fim
însetaţi de absolut. Cuvântul lui Dumnezeu se cuvine a se citi cu
pasiune şi inteligenţă, nu precum turiştii în muzeu ci absorbit aşa
cum fac însetaţi sau nevoiaşi ce caută sensul vieţii şi tandreţea, căci

9
aşa se lărgeşte inima credinţei. Să citim Cuvântul vieţii, să-l
aprofundăm, să ne rugăm cu el, să-l vestim, ca să ne umple, să ne
încălzească, să ne convertească şi să ne înnoiască.

Rugăciune: O, Dumnezeule, care prin Spiritul tău conduci

credincioşii la tot adevărul, fă, te rugăm, să avem parte de Isus cel
înviat prin prezenţa Spiritului său pentru a participa la înţelepciunea
ta şi pentru a ne bucura necontenit de mângâierea lui. Prin Cristos
Domnul nostru. Amin
C. Cristos a înviat! P. Adevărat a înviat!

Cântec: 4. Că-n vremea lui Noe, lumea nu credea

Şi-atunci zis-a Domnul, voi şterge tot omul
Duhul voi lua (bis).

STAŢIUNEA X-a. ISUS APARE LÂNGĂ MAREA

TIBERIADEI
Ne închinăm ţie Cristoase şi te adorăm
Căci prin învierea ta mântuieşti lumea.

Reflecţie: Barca lui Petru este imaginea Bisericii. Efortul uman nu

este suficient pentru ca Biserica să-şi împlinească misiunea.
Discipolul pe care-l iubeşte Isus ştie să-l vadă pe Isus şi să strige:
„Este Domnul!” (In 21,1-6) Ascultarea omului presupune bunăvoinţa
totală a lui Dumnezeu faţă de el. Este Dumnezeu care iubeşte şi
hrăneşte creaturile sale, care vrea binele omului. Pentru ce să ascult?
Pentru că am încredere în cineva care mă iubeşte şi care mi-a
demonstrat asta. Încrederea se naşte din iubirea care se
experimentează, din atenţiile care se primesc. Aşa este şi cu
Dumnezeu. Dar pentru a-l cunoaşte, pentru a experimenta acţiunea sa
în viaţa noastră, trebuie să începem să-l ascultăm, să acordăm atenţie
la ceea ce trebuie să ne spună.

10
Rugăciune: Caritatea ta perfectă, o Cristoase, să mă facă să înving
plin de curaj orice ispită. Umilinţa ta sfântă să mă înveţe să evit cu
prudenţă toate cursele duşmanului. Adevărul tău luminos să mă
conducă şi să mă facă să merg cu fidelitate în faţa ta cu inimă
desăvârşită.
C. Cristos a înviat! P. Adevărat a înviat!

Cântec: 5. Şi atunci potopul pe toţi i-a-luat

Şi din necredinţă şi din rea voinţă
Toţi s-au înecat (bis).

STAŢIUNEA a XI-a. PETRU ESTE ÎNTĂRIT ÎN IUBIRE DE

ISUS
Ne închinăm ţie Cristoase şi te adorăm
Căci prin învierea ta mântuieşti lumea.

Reflecţie: La cele trei întrebări ale lui Isus Petru declară iubirea sa
faţă de Isus care nu-i reproşează laşitatea ci îl pune în fruntea
Bisericii ce abia se naşte pentru a sluji pe fraţii săi prin iubirea pe
care Isus o măreşte în sufletul lui (In 21,15-17). De fapt acesta este
secretul învierii: iubirea. „Fără a crede că Iubirea lui Dumnezeu este
atotputernică, cum să credem că Tatăl ar fi putut să ne creeze, Fiul să
ne răscumpere, Duhul Sfânt să ne sfinţească. Pentru a demonstra
realitatea învierii, Cristos aminteşte în mod simplu afirmaţia din
cartea Exodului: Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui
Isac şi Dumnezeul lui Iacob”, pentru a propune apoi această
concluzie: Dumnezeu „nu este un Dumnezeu al celor morţi, dar al
celor vii”. Expresia „Dumnezeul lui Abraham” înseamnă „Salvator al
lui Abraham”, dacă moartea ar fi triumfat definitiv asupra lui
Abraham, acesta nu ar fi fost salvat de Dumnezeu, dar nu a fost aşa,
el a fost salvat pe deplin şi complet şi trăieşte în Dumnezeu. Cristos

11
nu obligă niciodată să-l iubim. Dar el, Cel Viu, rămâne alături de
fiecare, ca un sărac, ca un necunoscut. Este prezent şi în
evenimentele cele mai urâte, în fragilitatea existenţei. Iubirea sa este
prezentă nu numai de o singură clipă, ci permanentă. Acea iubire de
veşnicie deschide o lume de dincolo pentru trăirea noastră.

Rugăciune: O, Isuse, fă ca eu să port mereu pe umerii mei, din

iubire faţă de iubirea ta, jugul plăcut şi povara uşoară a poruncilor
tale, şi pe pieptul meu misterul sfintei credinţe, aşa încât tu, răstignit
pentru mine, să rămâi mereu unit cu inima mea.
C. Cristos a înviat! P. Adevărat a înviat!

Cântec: 6. Treziţi-vă acum înviaţi cu toţii

La o viaţă nouă, la o lume nouă
Cristos a-nviat (bis).

STAŢIUNEA a XII-a. RĂMAS BUN: ISUS ÎNCREDINŢEAZĂ

MISIUNEA APOSTOLILOR
Ne închinăm ţie Cristoase şi te adorăm
Căci prin învierea ta mântuieşti lumea.

Reflecţie: Isus a poruncit discipolilor săi: „Mergeţi şi faceţi ucenici

din toate naţiunile!” (Mt 28,19). Misiunea lui Isus continuă şi într-un
anumit sens, îşi găseşte „împlinirea” în răscumpărare iar Duhul Sfânt
„ia” din răscumpărare, astfel încât răscumpărarea este total înfăptuită
de Fiul Tatălui ceresc care a venit şi lucrează în puterea Duhului
Sfânt în inimile şi în conştiinţele noastre, în istoria lumii. „De la
acest Spirit se autoexclud toţi aceia care, refuzând să alerge la
Biserică, se privează pe ei înşişi de viaţă prin doctrinele lor false şi
prin faptele lor netrebnice. Căci acolo unde este Spiritul lui
Dumnezeu, acolo este Biserica şi orice har. Spiritul este Adevărul.
De aceea, cei care nu participă la el nu sunt călăuziţi pe calea vieţii şi

12
n-au deloc parte de izvorul limpede care curge din trupul lui Cristos,
dar «îşi sapă fântâni sparte, care nu pot ţine apă» făcute din găuri
pământeşti şi beau apă infectată dintr-un smârc; ei fug de credinţa
bisericii de teamă ca nu cumva să fie demascaţi şi resping Spiritul
pentru a nu fi instruiţi” (Sf. Irineu, Adversus haereses)

Rugăciune: Inima mea şi trupul meu tresaltă de bucurie în tine,

Dumnezeule viu, şi sufletul meu se bucură în tine, Mântuitorul meu.
O, cât de admirabil este templul tău, Doamne, Dumnezeul oricărei
puteri! Cât de glorios este locul sălaşului tău, unde tu, Dumnezeule
preaînalt, în maiestatea ta conduci toate lucrurile!
C. Cristos a înviat! P. Adevărat a înviat!

Cântec: 7. Ei crezând la urmă, a fost prea târziu

Uşa s-a-ncuiat, harul s-a luat
Toţi s-au înecat (bis).

STAŢIUNEA a XIII-a. ÎNĂLŢAREA LUI ISUS LA CER

Ne închinăm ţie Cristoase şi te adorăm
Căci prin învierea ta mântuieşti lumea.

Reflecţie: Isus „ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat, iar în timp ce

îi binecuvânta, s-a îndepărtat de ei şi a fost ridicat la cer” (Lc 50-51).
Isus a venit ca Fiu al lui Dumnezeu şi s-a înălţat ca Fiu al Omului.
„Unitate de trup şi suflet, omul, prin însăşi condiţia sa trupească,
sintetizează în sine elementele lumii materiale, astfel încât acestea,
prin el, îşi ating culmea şi îşi înalţă glasul pentru a-l lăuda în libertate
pe Creator. Ca atare, nu îi este îngăduit omului să dispreţuiască viaţa
trupului, ci, dimpotrivă, este obligat să-şi considere bune şi vrednice
de cinste toate componentele trupului deoarece este creat de
Dumnezeu şi trebuie să învie în ziua de apoi. Totuşi, rănit de păcat,
omul experimentează revoltele trupului. Aşadar, însăşi demnitatea

13
omului cere ca el să-l preamărească pe Dumnezeu în trupul propriu şi
să nu îngăduie ca acesta să fie robit de înclinaţiile rele ale lumii”
(Gaudium et spes, 14).

Rugăciune: O; Isuse, principe al păcii, stai mereu la dreapta mea ca

paznic şi călăuză al pelerinajului meu, pentru ca nimic să nu mă
poată tulbura şi să nu mă poată îndepărta de tine. Trimite-mi din
ceruri pe sfântul tău înger care, sub conducerea ta iubitoare, să aibă
grijă de mine şi să mă conducă pe calea ta.
C. Cristos a înviat! P. Adevărat a înviat!

Cântec: 8. Deci să luăm pildă şi noi de la ei,

Şi cu primăvara la o viaţă nouă
să-nviem şi noi (bis).

STAŢIUNEA a XIV-a. COBORÂREA DUHULUI SFÂNT ÎN

ZIUA DE RUSALII
Ne închinăm ţie Cristoase şi te adorăm
Căci prin învierea ta mântuieşti lumea.

Reflecţie: Isus a promis un Mângâietor şi „toţi au fost umpluţi de

Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul
le dădea să vorbească!”(Fap 2,4) „Duhul Sfânt este cel care dă
mărturie, în primul rând în inima sfinţilor, apoi prin cuvintele lor, că
«Isus este adevărul» (1 In 5,6), adevărata înviere şi viaţa. Iată de ce
apostolii, care au rămas la început dominaţi de dubii, după ce au
constatat că Isus este cu un trup înviat, „au dat mărturie cu multă
putere despre învierea sa” (Fap 4,33), când l-au primit pe Spiritul
vivificator. Prin urmare, este mai folositor a-l concepe pe Isus în
inima proprie decât a-l vedea cu ochii trupului sau a-l simţi vorbind,
şi opera Sfântului Spirit este mult mai viguroasă asupra
simţămintelor omului interior, decât este impresia obiectelor

14
materiale asupra omului exterior. Ce spaţiu, cu adevărat, rămâne
pentru dubiu atunci când cel care dă mărturie şi cel care o primeşte
sunt un acelaşi şi unic spirit? (cf. 1 In 5,6-10). Dacă este numai un
unic spirit, sunt egale un unic sentiment şi un unic asentiment”
(Guerric d’Igny, Sermo I in Pascha, 4-5)

Rugăciune: „O Sfinte Spirit, suflet al sufletului meu, eu te ador!

Iluminează-mă, călăuzeşte-mă, întăreşte-mă, mângâie-mă, spune-mi
ce trebuie să fac, dă-mi ordinile tale. Îţi promit să mă supun cu totul
dorinţei tale şi să accept oriunde mă vei trimite! Învaţă-mă numai
voinţa ta” (Cardinalul Mercier)
C. Cristos a înviat! P. Adevărat a înviat!

Cântec: 9. Din iarna-ngheţată, din rău şi păcat

La o viaţă nouă, într-o lume nouă
Înviaţi şi voi (bis).

RUGĂCIUNE CONCLUSIVĂ: „Doamne Dumnezeule

atotputernic, Tatăl fiului tău preaiubit şi binecuvântat, Isus Cristos,
prin care am primit cunoaşterea numelui tăui, Dumnezeul îngerilor,
al puterilor, al întregii creaţii, şi al întregului neam al drepţilor care
trăiesc înaintea feţei tale, te binecuvântez pentru că m-ai învrednicit
de ziua şi de ceasul acesta, ca să iau parte, în mijlocul martirilor, în
potirul Unsului tău, spre învierea vieţii veşnice a sufletului şi a
trupului, în incoruptibilitatea Duhului Sfânt, între care să fiu primit
astăzi, în prezenţa ta ca o jertfă grasă şi bine-plăcută, precum m-ai
pregătit, mi-ai descoperit de mai înainte, Dumnezeu al adevărului
fără minciună. De aceea, pentru aceasta şi pentru toate te laud, te
binecuvântez, te preamăresc, prin marele arhiereu etern şi ceresc
Isus Cristos, fiul tău preaiubit, prin care să-ţi fie glorie împreună cu
el şi cu Duhul Sfânt, acum şi în veacurile ce vor să fie. Amin”
(Rugăciunea Sf. Policarp înainte de a muri ca martir).

15