Maica Domnului în iconomia mântuirii

Prof.Călin Florentina-Anca

Maica Domnului este cea mai înaltă făptură desăvârşită, pârga Bisericii, inima şi esenţa ei. Ea
este Doamna şi Stăpâna credincioşilor şi a noastră, pentru că ea stă acum, de la naştere, în centrul
preocupărilor noastre ca mama noastră, ca Doamnă alături de Domnul nostru Iisus Hristos.
Discutând obiectivul lucrurilor şi înlăturând abuzul de pietate şi exagerările sentimentalismului
religios, dând la o parte tot ce este apocrif şi legendar, sinaxarele şi vieţile sfinţilor istorisec minuni reale
ale Maicii Domnului făcute la rugăciunile stăruitoare ale credincioşilor. În acest sens au circulat o
mulţime de manuscrise intitulate ,,Minunile Maicii Domnului”, citite cu multă pietate şi respectate şi de
credincioşii noştri. Lucru neîndoios este că Sfânta Fecioară a săvârşit minuni ca una ce este Maica lui
Dumnezeu.1
Teofan al Niceii afirma că: ” toate darurile s-au revărsat din omenitatea lui Hristos, întâi în Maica
Sa şi din aceasta în noi şi cu toate acestea Maica Domnului nu întrerupe contactul direct al oamenilor cu
Hristos” şi nu împiedică să avem legătură în mod direct cu Mântuitorul cu Care stă unită cel mai mult, ci
ne lasă cea mai deplină libertate cu El. Maica Domnului are cel mai deplin har. Ea este mai plină decât
oricine de energie dumnezeiască revărsată din umanitatea Lui”.
Misterul Fecioarei Maria ca mijlocitoare a mântuirii trece prin cruce. Acţiunea ei de mijlocitoare
pe lângă Mântuitorul, se face vădită încă din timpul activităţii pământeşti a Domnului Iisus Hristos.
Posibilitatea de mijlocitoare şi puterea rugăciunii ei pe lângă Iisus Hristos o dovedesc cele petrecute la
nunta din Cana, când la rugămintea Mamei Sale a prefăcut apa în vin. 2
Dacă harul dumnezeiesc curge prin Biserică, el curge mai deplin prin Maica Domnului în care
Hristos a binevoit să se sălăşluiască mai deplin ca în oricare Biserică.
Maria continuă în cer, prin rugăciunile şi prin intervenţiile ei, idisolubil legate de cele ale lui
Iisus, opera de mijlocitoare şi de Maică, şi această operă de rugăciune şi de intervenţie se întinde, evident,
la ansamblul operei de răscumpărare. 3
Sfântul Grigorie Palama precizează: ”Iar dacă este cinstită moartea cuvioşilor şi pomenirea
dreptului este cu laudă, cu atât mai mult a Sfintei Sfinţilor prin care vine toată sfinţirea sfinţilor.” 4
Dar, ca să nu se creadă că această mijlocire a sfinţirii constă numai în faptul că a născut pe
Hristos, ci exprimă o permanenţă necontenită, Sfântul Grigorie precizează: ”Dar nu era trebuinţă ca şi ea
să zăbovească puţin în pământ ca Fiul lui Dumnezeu. De aceea îndată a fost înălţată din mormânt la cer,
de unde iarăşi trimite până la atotluminoasele şi atotdumnezeieştile raze şi haruri, iluminând de acolo tot
destinul celor pământeşti”.5
În concepţia Sfântului Grigorie Palama, precum din soare ne vine toată lumina sensibilă, aşa prin
Maica Domnului ne vine toată lumina spirituală. Şi indicând că prin aceasta Maica Domnului nu se
interpune între noi şi Hristos, arată că faţă de El nu mai este soare, ci cer.
1
Magist. Constantin Pârvu, Temeiuri ortodoxe ale cultului Maicii Domnului, în rev. ST, an VI, nr. 3-4, 1954, pg.
200
2
Pr. Prof. Dr. Nicolae Bălaşa, Despre supracinstirea Maicii Domnului şi chemarea ei în ajutor , în rev. Mitropolia
Olteniei, nr.1, ian-feb, 1991, pg. 27
3
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Maica Domnului ca Mijlocitoare, în rev. Ortodoxia, nr.1, ian-mart., 1952, pg. 81
4
Monahul Teoclit Dionisiatul, Maica Domnului în teologia şi imnografia Sfinţilor Părinţi, Editura Bizantină,
Bucureşti, 2002, pg. 107
5
Ibidem
 Tot Sfântul Grigorie Palama afirmă că şi îngerii se împărtăşesc de Dumnezeu prin Maica
Domnului: ”Trebuie să vedem de aici că ea nu va sfârşi în tot veacul să facă bine întregii creaţiuni, nu
numai nouă adică, ci şi însă şi cetelor nemateriale şi mai presus de fire. Nimeni nu poate veni la Domnul
dacă nu este luminat cu adevărat de ea, făclia de Dumnezeu luminată; toată coborârea luminii
dumnezeieşti şi toată descoperirea tainelor dumnezeieşti şi toată forma darurilor duhovniceşti nu o poate
primi nimeni fără ea.”6
Maica Domnului este “iniţiatoare de viaţă” 7 pentru întreg neamul omenesc. Sfântul Efrem Sirul
spune în acest sens: ”Hristos a curăţit pe Fecioara Maria şi aşa S-a născut, pentru a arăta că El
efectuează toată curăţia acolo unde se găseşte. El a curăţit-o în Duhul Sfânt pentru a o pregăti şi aşa a
fost conceput dintr-un sân curăţit.”8
Toate omiliile închinate Maicii Domnului, toate imnele de laudă adresate ei, nu fac decât să arate
că Sfânta Fecioară, fiind prototipul sfinţeniei şi al curăţiei, fiind binecuvântată şi plină de har, poate să
mijlocească către Fiul ei pentru neamul creştinesc.
Împletind credinţa cu raţiunea, Sfântul Ioan Damaschin răspunde la unele întrebări mai dificile:
”De ce s-a născut Maria Fecioara din cea sterpă? Pentru că trebuia ca singurul fapt nou sub soare să
apară minunat şi încetul cu încetul, de la cele mai modeste să ajungă la cele de mai sus.” 9 Dar zice
Sfântul Părinte: ”Firea s-a încins de har şi a rămas tremurând fără a mai putea face nimic. Deci, fiindcă
va trebui să se nască Născătoarea de Dumnezeu, Fecioara de la Ana, firea n-a îndrăznit să facă ceva
înainte de har, a rămas fără sămânţă până când aceasta a fost semănată de har. Căci trebuia să se nască
prima cea care avea să nască pe Primul Născut al întregii făpturi.” 10
Biserica Ortodoxă nu are adjectiv şi calificativ atât de înalt pentru a cânta gloria Maicii
Domnului: bucură-te scenă de profeţi, kerigmă de apostoli sfinţi, căci Dumnezeul nostru, Acela Care este
Adevărul, S-a întrupat întru tine.
Feicoara Maria este proclamată cer mistic în care Dumnezeu întrupându-Se, coboară pentru a
locui între noi, vas în care mana divină este păstrată, rază a soarelui făr-de-apus, munte umbrit de Duhul
Sfânt, cameră nupţială a Domnului, masă unde viaţa este dăruită. Aceste expresii arată clar rolul de
mediatoare al Maicii Domnului.
Textele liturgice ale Bisericii Ortodoxe sunt nenumărate pentru a i se recunoaşte aceste calităţi de
mijlocitoare pentru mărturia noastră. Necontenit se repetă refrenul:
”Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne pe noi”. Nu se spune niciodată “miluieşte-ne pe
noi”căci prin această expresie, adresată numai lui Dumnezeu , se afirmă credinţa noastră că noi depindem
întru totul de mila lui Dumnezeu.”Mântuieşte-ne pe noi” adresat Maicii Domnului nu are sensul de
mântuire, ca operă înfăptuită de Hristos, ci de “scăpare” sau “izbăvire” din diferite greutăţi, necazuri,
primejdii care însă au şi ele o legătură cu mântuirea. 11
De aceea Maicii Domnului îi cerem incomparabil mai des decât tuturor sfinţilor să se roage
pentru noi şi pentru toţi ai noştri. Totdeauna, la slujbele Bisericii, după două tropare adresate lui
Dumnezeu, al treilea este adresat ei.
6
Idem, pg.108
7
Dr. Ierom. Chesarie Gheorghescu , Învăţătura despre Maica Domnului în ortodoxie şi catolicism ,
În rev.Ortodoxia , nr.3, 1970, pg. 389
8
Ibidem
9
Pr. Dr. Constantin Duţu, Sfânta Fecioară în opera omiletică a Cuviosului Andrei Criteanul şi a Sfântului Ioan
Damaschin, în rev. ST, seria a-II-a, an XXXIII, 1980, pg.30
10
Ibidem
11
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, pg. 212
 În Maica Domnului avem în cer o inimă de mamă, inimă care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei
şi a bătut şi bate ea însăşi la inima Lui pentru cauza Lui, care este mântuirea noastră, căci mântuirea nu
este o problemă de justiţie, ci de iubire între Dumnezeu şi oameni. Ea este darul cel mai de preţ făcut lui
Dumnezeu de către umanitate.
Maica Domnului premerge umanităţii şi toţi îi urmează. Premerge în iubire, în curăţie, în
apropierea de Dumnezeu. Orice i se cere Maicii Domnului i se cere pentru faptul că este în unirea cea mai
strânsă cu Fiul ei, deci El este în ultimă analiză izvorul a tot ajutorul pe care ni-l dă ea. Numai pentru că
este Maica lui Dumnezeu, i se cere şi ei direct anumite ajutoare, nu pentru că ea ar fi mântuitoare sau co-
mântuitoare, căci ea nu poate fi pusă în acelaşi plan cu Iisus Hristos, propriul autor al mântuirii. 12
De foarte multe ori se spune că ne ajută pentru că mijloceşte la Fiul ei cu deosebită eficienţă:
”Ocrotitoarea creştinilor, neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul, neclintită, nu trece cu vederea
glasurile rugăciunilor celor păcătoşi, ci aleargă ca o bună în ajutorul nostru, al celor ce strigăm cu credinţă
către tine, grăbeşte spre mijlocire, aleargă spre rugăciune, cea care ocroteşti pururea Născătoare de
Dumnezeu, pe robii tăi.”13
Ea este deasupra tuturor creaturilor omeneşti îndumnezeite şi a îngerilor, unite în Hristos. Dar nu
este identică şi cu Hristos Dumnezeu-Omul. Ea este numai om, dar este omul ridicat prin harul lui Hristos
deasupra tuturor sfinţilor şi mai venerată decât toţi, fără să i se aducă închinare ca lui Dumnezeu sau ca
lui Hristos, închinare ca celui de care depindem în mod total şi absolut în existenţa şi fericirea noastră
veşnică. Tot ce are ea, are ca şi noi, prin Dumnezeu, şi mai special prin Dumnezeu Cel întrupat, deşi are
mai mult decât noi toţi şi s-a ridicat prin curăţia şi iubirea ei faţă de Dumnezeu mai presus decât toată
creaţiunea.14
Biserica Ortodoxă, prin textele sale liturgice, atestă că fără încetare, Maica Domnului, purtătoare
de Duh sfânt, intervine pentru salvarea sufletelor. La proscomidie, mirida Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu este aşezată de-a dreapta Sfântului Agneţ, simbolizând apropierea ei de Mântuitorul şi slava de
care Sfânta Fecioară Maria este părtaşă. Starea Fecioarei de-a dreapta Fiului este starea de mijlocire şi
solire la fiul, în directă legătură cu jertfa Acestuia. La această jertfă a participat şi ea de la Betleem până la
Golgota, adunând şi păstrând în inimă toate cele spuse despre Fiul ei, îngrijorându-se de El sau
frângându-se de gânduri, ca o sabie. Ea stă de-a dreapta Fiului pentru că slava ei este strălucire din slava
Fiului: ”nimic nu se interpune între mamă şi fiu.”15
Stăpâna noastră nu este niciodată epuizată în generozitate celor ce îi oferă mult, ea le dă mai mult.
În icoane ea este zugrăvită cu Pruncul în braţe.”În această îmbrăţişare prin care îşi stânge Pruncul la
sân, în această alinare care îi licăreşte în ochii, vedem nu numai semnul iubirii de mamă pentru
copilaşul ei, ci mărturia vie a iubirii ei de Domnul, căci ea ştia că strânge la sân nu orice copil, ci pe
copilul dumnezeiesc.”16
Maica Domnului este socotită, în viziunea Ortodoxă, cel mai înalt arhiereu după Hristos. Aşa o
socoteşte Teofan al Niceii, aşa o socoteşte Isidor Glavas, spunând: ”este mai aproape de Dumnezeu decât
toţi oamenii şi arhiereii”, ea întrece toată proorocia şi toată preoţia. Dacă preotul mijloceşte harul pentru

12
Ibidem
13
Ibidem
14
Ibidem
15
Dr. Irineu Pop Bistriţeanu, Împărăteasa cerului şi mama noastră, Casa de editură Dochia, Cluj-Napoca,1996,
pg.103
16
Idem, op.cit., pg.94
parohia lui, arhiereul pentru eparhia lui, ce opreşte de a admite că Maica Domnului mijloceşte harul
pentru toată creştinătatea?17
Omoforul Maicii Domnului de arhiereu se întinde peste credincioşii din lumea întreagă.

17
Ibidem