CURS 2

Colectia de canoane a Bisericii Ortodoxe

Colectia este si astazi in Biserica, in special in principiile fundamentale ale Bisericii.
Biserica, inca de la inceputul sau, constienta de constitutia sa divino-umana, a simtit nevoia de
a-si stabili reguli specifice care sa sistematizeze propriul mod de organizare si functionare.
Astfel, inca din primele scrieri crestine, se poate remarca atentia deosebita acordata
organizarii si functionarii comunitatilor.
Treptat, aceasta atentie pastorala s-a concretizat in reguli precise, care aveau ca
principal scop indrumarea persoanelor din respectiva comunitate catre comuniunea cu
Domnul nostru Iisus Hristos.
In primele 3 secole ale crestinismului astfel de reguli pastorale (de organizare si
functionare) sunt amintite de o maniera nesistematica atat in scrierile neo-testamentare (in
special in cap. 15 al cartii FA) cat si in literatura pseudo-epigrafa neo-testamentara: Didahia
celor 12 Apostoli, Canoanele lui Ipolit, Randuielile SF. Apostoli prin Clement, Constitutiile
APostolice sau Didascalia.
Dupa edictul de la Mediolan (313), Biserica iese din perioada de persecutie si primeste
dreptul legal de a se organiza si functiona in cadrul Imperiului Roman. Libertatea, pacea si
sustinerea publica i-au permis bisericii o dezvoltare importanta, in special in ceea ce priveste
organizarea si functionarea institutiilor sale.
In sec. 4-5, se constata o inmultire a sinoadelor episcopale care, convocate pentru a
raspunde la situatii si necesitati concrete din viata comunitatilor crestine, emana decizii
doctrinare si disciplinare in acest sens.
Astfel, deciziile disciplinare (canoanele) erau intelese intial ca reguli pastorale
destinate reglementarii unor aspecte de organizare si functionare a Bisericii, fara valoare
juridica.
Cu timpul insa, aceste canoane au obrtinut in Imperiul BIZANTIN chiar valoare de
lege! Atunci cand au fost promulgate ca atare impreuna cu legi civile care aveau drept scop
reglementarea unor aspecte din viata Bisericii.
Pentru a fi mai bine conservate si mai usor utilizate, canoanele emanate de Sinoade
erau adunate in Colectii Canonice, in care, de obicei, canoanele erau clasificate potrivit unei
ordini prevalent cronologice. In acest mod nu se facilita doar conservarea si difuzarea
canoanelor ci se exprima si valoarea lor ce transcede timpul si spatiul. Este necesar sa
1

mentionam si influenta dreptului roman asupra teologiei canonice, mai ales dupa ce Biserica a
capatat un caracter oficial in Imperiul Roman.
Mare parte a terminologiei care descrie istitutiile si mecanismele de functionare ale
Bisericii provine din Dreptul Roman. Asadar, era absolut normal ca Biserica sa imprumute
din cultura juridica din acea epoca, de astfel recunoscuta pana astazi ca fiind foarte dezvoltata.
Ramane sigur faptul ca substanta si specificitatea teologiei canonice nu provine din
DREPTUL ROMAN, ci se fundamenteaza pe traditia apostolica si pe initiative inspirate de
Duhul Sfant, in functie de indeplinirea misiunii pastorale in orice moment istoric.
In consecinta, cu toata importanta sa, contributia dreptului roman la dezvoltarea
teologiei canonice, mai ales in Orientul crestin, se rezuma doar la nivel tehnic-instrumental.
La ultimul Sinod Ecumenic s-a considerat necesar constituirea unei colectii care sa
contina toate canoanele valabile in Biserica, identificate prin sintagma de "Sfintele Canoane"!
Ulterior, acestor canoane li s-au adaugat si altele care, desi nu au fost sanctionate ca
oficiale de catre un Sinod Ecumenic, au fost totusi acceptate de Biserica prin acel "consensus
ecclesiae dispersae" (consensul Bisericii in tot universul).
Dupa schisma din 1054, aceste Sfinte Canoane s-au constituit ca un unic Corpus
Canonum al ortodoxiei, fiind publicate, traduse si comentate in diferite limbi.
Sintagma Ateniana (sec. 19 - 8 volume sub indrumarea a 2 juristi). Cea mai corecta si
compelta colectie este aparuta in 1964 la Roma cu textul in limba greaca, traducerile in limba
latina si traducerea in limba franceza.
De-a lungul timpului, teologi si canonisti ortodocsi s-au exprimat asupra valorii si
importantei Sf. Canoane in Biserica. Osciland de la a le acorda acestora un rol central si pana
la a le considera absolut desuete. Tendinta cea mai frecventa a fost aceea de a imprumuta sau
imita practici si viziuni din Biserica Romano-Catolica in ceea ce priveste rolul, importanta si
modalitatea practica de aplicare a Sf. Canoane in realitatea cotidiana.
Definitie: in Biserica, distinctia clara intre Canoane (canones) si legi (legis, nomoi)
evidentiata inca din Novelele Imparatului Justinian este inca in vigoare!
Astfel, trebuie notat ca, pe langa Sf. Canoane exista si legi civile si decizii ale
autoritatilor bisericesti, care desi nu fac parte din unicul Corpus Canonum al Bisericii, privesc
viata si activitatea Bisericii. Toate acestea, care sunt in cea mai mare parte de natura
administrativa, sunt numite in colectiile din primul mileniu cu apelativul de "Nomoi" (legi).

De asemenea, este necesar de precizat ca teologia ortodoxa face distinctia intre

deciziile dogmatice (oros/oroi) si cele disciplinare (canon,canones), emanate de sinoadele
Bisericii. Astfel, deciziile dogmatice nu pot fi niciodata modificate. In timp ce deciziile
disciplinare pot fi modificate sau inglobuite de autoritatea suprema in biserica (Sinodul
Ecumenic) si sub conditia de a fi receptate de trupul bisericii.
Se impune o precizare, si anume ca, poate prea des exista tendinta la unii teologi de a
intelege Sinodul de episcopi intr-o perspectiva prea formala. Mai precis, de a vedea doar
aspectul sau organizational, intr-o persepctiva diferita, chiar opusa a ceea ce reprezinta
episcopul romei (papa) in Biserica Romano-Catolica.
Este adevarat ca Sinoadele de episcopi reprezinta autoritatea in Bisericile autocefale si
ca Sinodul Ecumenic este autoritatea suprema in Biserica Ortodoxa. Insa, in acelasi timp,
trebuie precizat ca Sinodul Ecumenic nu se situeaza niciodata deasupra Bisericilor
Autocefale.
Despre canon:
Cat priveste termenul de "canon", el provine din punct de vedere etimologic din
grecescul "kanon", derivat din ebraicul kaneh si are intelesul de regula, norma, ghid, model,
principiu, indreptare.
Sf. Parinti din primele secole ale crestinismului au preferat ca pentru disciplina
bisericeasca sa nu imprumute un termen deja consacrat in limbajul juridic roman (lex, nomos,
jus etc) ci sa introduca un termen nou pentru a sublinia dubla constitutie a Bisericii, inteleasa
ca societate divino-umana si pentru a creiona cadrul interferentelor cu statul. Aceasta
deoarece eclesiologia ortodoxa afirma ca Biserica se manifesta in cadrul societatii umane ce
este organizata ca o comunitate politica. Baza acestui tip de relationare (intre Biserica si stat)
este fundamentata pe invatatura de credinta conform careia Biserica este o realitate
duhovniceasca, mistica, cat si o realitate institutionala, sociala iar omul, ca subiect al istoriei,
apartine atat imparatiei cerurilor cat si celei a cezarului.
Acest tip de raport se desfasoara doar intre anumite limite si se fundamenteaza pe baza
unor conditii invocate reciproc. Astfel, odata cu aparitia crestinismului, termenul de "canon" a
primit un nou inteles, care in latina este exprimat sub forma a 2 expresii: regulae fidei (reguli
de credinta) si regulae morum (reguli morale).
Chiar daca in conceptia scolastica termenul de canon este inteles mai mult ca o norma
juridica, specifica unei societati, asemanatoare oricarei legi pozitive, teologia ortodoxa a
sustinut dintotdeauna ca prin canon se intelege o regula pastorala emanata de autoritatea

bisericeasca, a carei indeplinire inseamna urmarea indemnului Mantuitorului Iisus Hristos:

"Fa aceasta si vei fi viu" (Luca, 10:28)
Astfel, in teologia ortodoxa, prin termenul de canon se intelege o regula emanata de
autoritatea bisericeasca sub actiunea Duhului Sfant in continutul careia se regasesc revederi
cu caracter disciplinar, administrativ-organizational, doctrinal, moral si/sau liturgice necesare
pentru pastorirea persoanelor catre comuniunea cu Mantuitorul Iisus Hristos.

CURS 3
Cum a fost sistematizat colecia de canoane a Bisericii Ortodoxe
nprezent,nBisericaOrtodox ,prinexpresiasfintecanoanesen elegengeneral
colec iacarecuprindecele85decanoaneapostolice,canoaneleSinoadelorEcumeniceiale
unorsinoadelocale,precumicanoaneleunorSfin ip rin i,adic acelecanoane care au fost
recunoscute prin Canonul 2 al Sinodului Trulan (Quinisext) iconfirmatedeCanonul 1 al
Sinodului 7 Ecumenic. n plus e necesars preciz mc nBisericaOrtodox ,spre deosebire
de Biserica Romano-Catolic , se admite ca avnd caracter ecumenic Sinodul convocat de
mp ratul Iustinian al II-lea n sala palatului imperial din Constantinopol, numit Trulos n
jurul anului 691-692. Acest sinod, cunocut sub numele de Sinodul Quinisext (5-6), a reluat
uneleprevederidisciplinareexistentei a emanat unele prevederi disciplinare noi f r ,ns ,a
luahor rricucaracterdogmatic.Uneledecizii luate la Sinodul Trulan suntncontradic iecu
disciplinadinBisericaOccidental ,ianume:dezaprobareapostuluidinsmbeteledinpostul
Patelui (Can. 55),hirotoniadiaconiloripreo ilor c s tori i(Can.13), egalitatea n cinstire
ntre scaunele Constantinopolului i Romei (Can. 36). Acest sinod a avut meritul de a fi
unificatdisciplinabisericeasc ideafielaborateoprim sistematizare oficial a sfintelor
canoane prin enumerarea lor cronologic. Modelul de enumerare cronologic i ordinea
succesiunii din cel de-al doilea canon al Sinodului Trulan a fost preluat dintr-o colec ie
anterioar din sec. VI, i anume din Sintagma n 14 titluri care, potrivit unei ipoteze nc
neconfirmate, ar fi fost alc tuit de 2 patriarhi ai Constantinopolului: Eutihie i Ioan IV. n
plus, acelai canon 2, dup ce enumer toate canoanele precedente acceptate de Biseric
ncheieprinaprecizac nim nuinui este iertat a schimba canoanele mai nainte enumerate
saualeabrogasauapriminafar deacesteaaltecanoane, mincinos intitulate dec treunii
care le-au alc tuit i care au ncercat s precupe easc adev rul. Iar dac se va dovedi c
cinevavancercas schimbevreuncanondincelemen ionatecualtulnouaus lmodifice,
4

acesta va primi epitimia, precum hot r te acelai canon mpotriva c ruia a greit i, prin
aceasta,sevindec deceeaceagreit.
Mai trziu,p rin iidelaSinodul7Ecumenic austabilitnprimulcanonc :Primim
ninimilenoastresfintelecanoaneint rimaez mntullorntreginestr mutat, date fiind
de trmbi ele Duhului Sfnt de prea-l uda ii apostoli i de c tre cele 6 sfinte sinoade
ecumeniceidec trecele locale adunatepentruadaastfeldeaez minteidec tresfin ii
notrip rin i. C cieito i,fiindlumina ideunuliacelaiDuhSfnt,auhot rtceledefolos
i,deci,peceiceeiisupunanatemei,ianatemiz minoi, ipeceipecareicaterisesc,i
caterisim i noi, i pe cei pe care i afurisesc, i afurisim i noi, i pe cei pe care i supun
epitimiei,inoiasemeneaisupunem.
Aadar, prin acest canon al Sinodului 7 Ecumenic s-a finalizat o prim etap a
activit iidesistematizare aizvoarelorteologieicanonicef r ,ns ,caactivitateadeemanare
de dispozi ii disciplinare de c tre sinoadele de episcopi s fie oprite. Dimpotriv , aceasta a
continuat mai ales prin recunoaterea autorit ii unor decizii sinodale sau scrieri cu caracter
disciplinaraleunorsfin ip rin i.Toateacestedocumente,privitoareladisciplinadinBiseric ,
chiar dac unele au fost inserate n colec ii oficiale de canoane, nu au mai fost supuse
sanc ion riiunuisinodecumenic. Astfel,nsecIX,aumaifostinclusencolec iileoficialede
canoaneicanoaneleadou sinoade inutelaConstantinopol,ianumeceldinanul861icel
din 879-880. Primul sinod a emis un nr de 17 canoane iar cel de-al doilea de 3 canoane. De
asemenea, tot n sec IX, tot n colec ia sfintelor canoane a fost inclus i o scrisoare a
Patriarhului Tarasie al Constantinopolului. Toate aceste 21 de canoane, emanate n sec IX, au
fost recunoscute ca valabile n ntreaga Biseric abia n sec X ca urmare a includerii lor n
colec ia canonic oficial a Bisericii, i anume n Nomocanonul n 14 titluri (Nomocanonul
lui Fotie) care a fost proclamat ca i colec ie oficial a Bisericii de c tre sinodul endemic
inut la Constantinopolnanul920(sinodulepiscopilorreziden i).
Potrivit Nomocanonului lui Fotie, auvaloareoficial iautoritateabsolut urm toarele
canoane:
1. Canoanele apostolice (85)
2. Canoanele Sinoadelor Ecumenice: a. Niceea (20), b. C-pol (7), c. Efes (8), d.
Calcedon (-), e. Quinisext (102), f. Constantinopol (22)

3. Canonele sinoadelor locale: Cartagina (1), Ancira (25), Neocezareea (15), Tandra
(21), Antiohia (25), Sardica (21), Laodiceea (60), C-pol, 394 (1 canon), II
Cartagina, 419, C-pol (17), C-pol, 880 (3)
4. Canoanele Sfin ilor P rin i: Dionisie al Alexandriei (4), Grigorie Taumaturgul
(11), Petru al Alexandriei (15), Atanasie cel Mare (3), Vasile cel Mare (92),
Timotei al Alexandriei (18), Grigorie de Nazianz (1), Amfilohie de Liconiu (1),
Grigorie de Nyssa (8), Teofil al Alexandriei (14), Chiril al Alexandrei (5),
Ghenadie al Constantinopolului (1), Tarasie (1).
n plus fa de acestea, n colec iile canonice ale Bisericii Ortodoxe din al doilea
mileniu, prin consensul Bisericii, au mai fost introduce i aa-numitele canoane
ntregitoare, adic unele fragmente din scrierile cu caracter canonic ale urm torilor
patriarhi ai Constantinopolului:
-

65 de canoane ale lui Ioan Postitorul;

49decanoanealeluiNichiforM rturisitorul;

11canoanealeluiNicolaeGr m ticul.

Pentru eruditul ierarh srb Nicodim Mila, simpla prezen a acestor canoane n
colec iadelimb greac dinsecXIX,publicat laAtenaiintitulat Sintagmaatenian ,ar
reprezentagaran iacaracteruluiloroficial.Totui,lipsaconsensului ntregii Biserici Ortodoxe
asupra validit ii acestora i absen a acestor canoane ntregitoare din colec iile primului
mileniu sunt motive suficiente pentrucreareadeserioasedubiireferitoarelaautenticitateai
autoritatea lor n Ortodoxie.

CURS 4
Etapa de colectare
Dac pn n secolul IV nu s-a putut discuta despre canoane sau colec ii canonice,
Biserica fiind persecutat (n special de autoritatea imperial care interzicea reuniunile de
sinoade), ncepnd cu secolul IV, Biserica cretin se manifest prin organismele sale de
autoritate (sinoadedeepiscopi)pentruaclarifica,ndreptasausolu ionaaspectproblematice
dinvia abisericeasc .Practic,Biserica,beneficiinddelibertatedeorganizareifunc ionare,a

nceputs reuneasc sinoadedeepiscopicarer spundeau la problemele dogmatice, liturgice,

disciplinareipracticedinvia acomunit ilor.
Coleciile canonice
Despre primele colec ii canonice nu exist date foarte exacte, ci doar unele referin e
saumen iunindocumenteulterioare.Primacolec iedecanoane afostalc tuit deunautor
necunoscutnsecolulIVicon ineacanoanelesinoadelordelaAncira(314)iNeo-cezareea
(315). Aceast colec ie intitulat Enumerarea canoanelor (Consequentia canonum) a fost
completat succesivcucanoanealealtorsinoade,ianumeceledelaNiceea(325)iceleale
sinodului de la Gangra (340-341). Din punct de vedere al con inutului, aceast colec ie
con inea canoanele celor 4 sinoade enumerate, aranjate n ordine cronologic , cu excep ia
canoanelor de la Sinodul de la Niceea, care erau primele. Datorit faptului c n aceast
colec ie nu existau canoanele Sinodului de la Antiohia din anul 341, despre care se tie c
circulau n Biseric i erau acceptate n epoca respectiv , unii autori au lansat ipoteza c
aceast colec ie ar fi fost ntocmit n Dioceza Pontului (Asia Mic ). Profesorul Valerian
esanaafirmatc autorulacesteicolec iiarfifostunantiohian. nsecolulVacest colec ie
sedezvolt prinincludereacanoanelordelaSinoduldinAntiohia iaaltorcanoanecare nu au
fost citate din actele Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon. n acest sens, istoricii izvoarelor
dedreptafirm c naceast colec iearfifostincluse icanoanelesinoduluidelaLaodiceea
(343),precumi cele ale Sinodului II Ecumenic (381) delaConstantinopol,ajungndastfels
con in un num r de 165 de canoane. Aceast nou colec ie canonic cronologic a fost
v zut deuniicercet toricafiindoperaepiscopuluiMeletiedinAntiohia, care ar fi realizat-o
ntre anii 342 i 381. Din acest motiv au numit-o sintagma canone sau sintagma
antiochionae.Al iiistoricidedreptauafirmatc autorulacesteicolec iiar fi fost episcopul
omian EuzoyosalAntiohiei,care,dup anul370,arfiantologat(reunit) cele mai importante
hot rrisinodaledepn atunci.
nadouaparteasecoluluiV,naceast colec ieaufostintroduse canoanele Sinodului
IV Ecumenic de la Calcedon, cele ale Sinodului III Ecumenic de la Efes i canoanele
sinodului de la Sardica (343). Numele acestei colec ii afostmen ionatnmodoficialpentru
prima oar n actele Sinodului III Ecumenic de la Efes, iar la Sinodul IV Ecumenic de la
Calcedon s-a citat din aceast coelc ie. n aceast colec ie, canoanele erau numerotate
continuu. Astfel, n actele SinoduluidelaCalcedonsemen ioneaz textulcanoanelor4,83,
84, 95 i 96 din Enumerarea canoanelor. Textul acestora este, ns , identic cu textul
7

canonului 4 al Sinodului I Ecumenicialcanoanelor4,5,16i17alSinoduluidelaAntiohia

(341). Astfel,colec iacuprindea cele 20 de canoane ale Sinodului de la Niceea, cele 24 de la
Ancira, 14 de la Neocezareea, 20 de la Gangra, 25 de la Antiohia, 59 de la Laodiceea, 4 de la
Constantinopol i 27 de la Calcedon. Reunirea acestor canoane din colec ia Enumerarea
canoanelorcualtecanoane,nspecialcuceleapostoliceicucelealesinoadelorafricane,saf cutexclusiv ncadrultraducerilordinlimbagreac nlimbalatin aacestora, mai ales n
traducerile P rintelui Dionisie Exiguul, care a realizat 3 edi ii consecutive, publicate ntre
ultimiianiaisecoluluiVianul520.
Cu toate acestea, n secolul XVII, Cristoph Justel,secretaralregeluiFran ei, a ncercat
reconstituireamaterial aacesteiprimecolec iicanonice,urmndunelepresupuneripersonale
n ceea ce privete manuscrisele de limb greac . Astfel, n anul 1610, la Paris, a publicat
volumul Codex canonu ecclesiae universae. A Iustiniano confirmatus ce con inea 207
canoane ale sinoadelor de la Niceea, Ancira, Neo-cezareea, Gangra, Antiohia, Laodiceea,
Constantinopol, Efes i Calcedon, urmate de comentarii extinse ale teologului protestant.
Aceast edi ie afostulteriorinclus nvolumul Bibilotheca JurisCanoniciVeteris,editat
n anul 1661, de fiul acestui Henry Justel. Din p cate, aceste edi ii nu pot fi considerate ca
avnd un caracter tiin ific, ci doar ca opinii personale ale editorilor deoarece nu exist
manuscrise ale colec iei Enumerarea canoanelor care s certifice autenticitatea colec iei
publicate de Justel.
Primacolec iedecanoanep strat esteSinopsa atribuit luitefanEfeseanul,care
reprezint ,defapt,oculegeredetexteprescurtatealecanoanelor emisepn nsecolulVI. Ea
cuprindea canoanele apostolice, cele de la Niceea, Neo-cezareea, Gangra, Antiohia, Laodiceea
iConstantinopol. Avndnvederec aceast colec ieprovinedinperioadan care canoanele
sinodului de la Efes erau receptate n colec iileoficialeiarcelealesinoduluidelaSardicanu
erau,nc ,acceptate,esteevidentc aceast colec ieesteanterioar celeiluiIoanScolasticul.
Ordineadinaceast colec ieesteunacronologic ,cuprecizareac aiciseg sescicanoanele
Sinodului de la Efes. Ulterior, aceast colec ie s-a dezvoltat pe acelai model ca i colec ia
Enumerarea canoanelor, adic prin inserarea canoanelor universal acceptate n Biseric ,
ajungndu-se lasfritulsecoluluiVII, ca prin canonul 2 al Sinodului Trulans seoficiaizeze
onou colec iecanonic ,careeraorganizat cronologic i cuprindea canoanele aspostolice,
canoanele Sinoadelor Ecumeniceialeunorsinoadelocale,precumialeunorSfin iP rin i.
Aceast colec ie se numea Colectio trulana. Lund n considerare acest aspect evolutiv
cronologic al colec iilor de canoane, teologii protestan i Justel i Voelly au publicat n
8

volumullordou sinopse de canoane aproape identice, una atribuind-o prezumtiv lui Simeon
Magistrul i Logof tul, iar cealalt canonistului bizantin din secolul XII Alexios Aristen.
Diferen ele dintre cele dou sinopse constau n special, n modul distribu iei canoanelor,
precum i n faptul c Aristen a f cut la acestea unele comentarii. Astfel, canoanele sunt
organizate potrivit importan ei autorit ii care le-a emis, i anume: mai nti canoanele
apsotolice, apoi cele ale Sinodelor Ecumenice, ale sinoadelor locale i, n final, cele ale
Sfin ilor P rin i. Aceast modalitate de prezentare nsuit ulterior i de unii canoniti
bizantini din secolele XI-XII (Ioan Zonaras i Theodor Balsamon) a devenit o practic
generalizat nOrtodoxie,eafiindfolosit inprezent.
Cea de-a doua categorie este cea a colec iilor sistematice. ncepnd cu secolul VI,
constatndu-seineficien acolec iilorcanonice cronologice,pentruadministra iabisericeasc
s-a procedat la alc tuirea unor colec ii sistematice, n cadrul c rora canonele erau puse n
ordine tematic . Prima colec ie sistematic a fost colec ia n 60 de titluri, al c rui con inut
redactat de un autor necunoscut n jurul anului 355 nu s-ap strat.Aceast colec iecuprindea
toate canoanele din colec ia Enumerarea canoanelor i Sinopsa canoanleor, precum i
canoaneleapostoliceicelealesinoduluidelaSardica(343).Despreexisten aacesteicolec ii
avem informa ii din men iunile f cute n colec ia n 50 de titluri, care men iona c prima
colec ie sistematic era mp r it n 60 de titluri f r a fi subdivizat n capitole.canoanele
fiind enumerate f r niciosepara ie.
Colec ian50detitluriafostalc tuit celmaiprobabiln Antiohia n jurul anului 550
de c tre preotul Ioan Scolasticul. Era alc tuit dup modelul Pandectelor promulgate de
mp ratul Iustinian n 553 i cuprindea cele 55 de canoane apostolice, 224 canoane ale
sinoadelorecumeniceialeunorsinoadelocale,precumicele68decanoanealeSf.Vasile
cel Mare, extrase din epistolele a II-aiaIII-a aleierarhuluicapadocianc treAmfilohie.Mai
trziu, Ioan Scolasticul aad ugatlaaceast colec ieunapendicecarecon ineatoatenovelele
luiIustiniancereglementauproblemebisericetiicareeramp r it n87decapitole. Din
acestmotiv,colec iaamaifostidentificat isubnumeledeColec ian87decapitole.
n secolul IX, colec ia n 50 de titluri a fost tradus n slavon i a devenit baza
nv

turiicanonicealuiMetodie.nanul1914,laSanktPetersburg,istoriculizovarelorde

drept Vladimir Beneevici a publicat o edi ie critic a acestei edi ii. Edi ia critic a fost
reeeditat n 1972 la Munchen.

O a treia colec ie sistematic este Colec ia n 14 titluri, alc tuit cel mai probabil n
ultimeledecadealesecoluluiVI,dup 580,autorifiindpatriarhiiConstantinopoluluiEutihie
i Ioan Postitorul. Diferen a dintre acesta i colec ia n 50 de titluri a lui Ioan Scolasticul
const n special n faptul c , n colec ia n 14 titluri, erau incluse canoanele sinoadelor
africane de pn atunci (traduse n limba greac , canoanele Sinodului de la Constantinopol
din 394, precum i canoanele altor Sfin i P rin i n afar de cele ale Sf. Vasile cel Mare).
Aceast colec ie ni s-a p strat prin intermediul Nomocanonului n 14 titluri, care a fost
alc tuitpebazaacesteia.

CURS 5
PRINCIPIILECANONICEFUNDAMENTALEPENTRUORGANIZAREAIFUNC IONAREA
BISERICII

Canoanele = suma de principii fundamentale pentru organizarea i func ionarea

Bisericii.
Dup aprobareacorpusuluidecanoanealBisericiiauexistat mai multe teorii privind
importan a i aplicabilitatea canoanelor n via a Bisericii. Unii autori au afirmat c , ntruct
textul canoanelor provine dintr-o epoc diferit i ndep rtat n timp, ele nu ar reprezenta
nicioimportan

nBiseric ,cireprezint doarm rturiiistoricedindiferiteepoci. Al iautori

s-au situat n cealalt extrem , sus innd c textul canoanelor trebuie aplicat mot-a-mot.
Ambele interpret ri au fost refuzate de autoritatea bisericeasc , care a subliniat importan a
sfintelor canoane pentru Biseric i a precizat c n textul acestora se reg sesc principiile
fundamentalepentruorganizareaifunc ionareaBisericii.
Principiile se numesc canonice pentru c izvor sc din textul canoanelor i
fundamentale pentru c f r aceste principii nu se poate vorbi de o Biseric . O comunitate
organizat f r respectareaacestorprincipiinuesteconsiderat Biseric . Aceste principii au
fost clasificate n mai multe categorii. Primiiautoricareaurealizatastfeldeclasific riaufost
profesoriiLiviuStaniIorguIvan,carele-aump r itndou categorii:
-

Principiicufonddogmaticidisciplinar;

Principii cu fond disciplinar.

10

Al i autori le-au mp r it n func ie de alte criterii, n special n func ie de obiectul

reglement rii.
Principii cu fond dogmatic:
1. Principiul eclesiologic-institu ional,princareseprecizeaz caracaterulBisericiide
institu ie saudeorganismv zut,organizatattdup regulilebisericeti,ctidup
legilepozitiveomeneti. ntoate canoaneleseobserv c solu iileoferite au att
un caracter pastoral, ct i unul social. Expresia v zut a acestui principiu este
cultul public al Bisericii.
2. Principiulorganicsauconstitu ionalbisericesc, prin care Biserica estedefinit ca
un organism viu n componen ac ruiaavem att clerici,ct i mireni i monahi.
Acestprincipiucreeaz ostaredeechilibrupastoralnvia aBisericii prin modul n
care fiecare membru al Bisericii este chemat s -i asume liber o resposabilitate
eclesial .
3. Principiul ierarhic,care prezint dou aspecte: cel al ierarhiei deinstituire divine
(episcop, preot, diacon) i cel al ierarhiei de instituire bisericeasc sau pozitiv
pentru fiecare dintre slujirile ierarhiei de instituire divine.
4. Principiulsinodalit ii, princareBisericaidefineteorganismeleeideautoritate
caicomuniune acelorcaremergpeaceeaicalec treMntuitorulIisusHristos.
Exist o sinodalitate n sens propriu, care se manifest n cadrul sinoadelor de
episcopii o sinodalitatemixt ,nsensuldeactivitateaorganismelordeautoritate
bisericeasc cecuprindattclerici,ctimireni.
5. Principiul iconomiei, prin care autoritatea bisericeasc

poate folosi puterea

ncredin at pentruadiminuasauaccentuaanumiteprevederi canonice.

6. Principiul autonomiei externe, prin care Biserica, urmnd ndemnul Mntuitorului:
Dai Cezarului ce este al Cezarului i lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, a
afirmatc ntotdeaunantreBiseric istattrebuies existeorela iedecooperare
distinct nspiritderespectreciproc. Legeaprivindlibertateareligioas iregimul
juridic al cultelor.

Principii disciplinare
1. Principiul autonomiei interne, prin care via abisericeasc poatefiorganizat dup
propriileregului,p strndtotodat unitateadogmatic ,liturgic icanonic .
11

2. Principiul autocefaliei, autonomiemaxim . Drepturi:

-

alegereantist t torulf r nicioingerin extern ;

sfin ireamareluimir;

reprezentareadeunasingur nrela iileexterne;

acordarea autocefaliei unei Biserici fiice (se face de c tre Biserica-mam iar
recunoatereasefacedec trentreagaBiseric ,fiencadrulunuisinodecumenic,
fie prin acel consensus ecclesiae dispersiae).

Obiseric local poatefirecunoscut caautonom dac ntruneteurm toarelecondi ii:

-

adatdovad destatornicienceeaceprivetenv

turadecredin imodulde

organizare;
-

cuprindenmajoritatecredincioiiunuineam (principiul etnic);

d dovad dematuritate nceeaceprivetevia abisericeasc ;

sinoduldeepiscopiestealc tuitdintreimembri.

3. Principiul nomocanonic (pravilnic), prin care Biserica are datoria de a se organza

i func iona n conformitate cu sfintele canoane i cu respectul legisla iei n
vigoare n statul n care este organizat i func ioneaz . Principiile canonice
fundamentale de organizare i func ionare sunt aplicate practic n Biseric prin
statutele proprii aprobate de organismele de autoritate (sinodul de episcopi).
4. Principiul acomod rii organz rii bisericeti la organizarea statului, prin care
Bisericatrebuies in cont de administrarea statului (canonul 17 al Sinodului IV
Ecumenicicanonul38Trullan).

CURS 6
AUTORITATEABISERICEASC IPUTEREABISERICEASC

De multe ori, termenii de autoritate (autoritas)iputere (potestas) sunt prezenta ica

sinonime par iale sau totale. n drept, termenul de putere indic un mijloc n stare s
s vreasc o ac iune, un mijloc apt pentru o lucrare determinat . n comunitatea social

12

organizat castat,putereaesteindicat prinexpresiaputeredestat iindic toatemijloacele

morale imateriale necesarepentruob inereaip strareaordiniisociale.
Biserica nu are scopul de p strare a ordinii sociale, ci este o institu ie divino-uman
care are ca principal scop comuniunea cu Hristos. n Drept, termenul de putere este folosit
pentru a exprima natura elementului sau a elementelor prin care se s vresc actele de
organizareideconducereastatului. Aadar,modulncareoriceform prin care societatea
este organizat i condus constituie o expresie a puterii de stat. Prin urmare, n teoria
Dreptului,putereaindic unmijlocsauosum demijloace careaunsuirea de a efectua o
lucrare,oac iunenvedereaunuiscopprecis,strnslegatdeacelaalsociet iiorganizateca
stat. Oriceac iunecomplementar scopului principal esteconsiderat caexpresiea puterii de
stat. Se poate discuta despre putere doar n cadrul unui stat suveran iar despre putere
bisericeasc doar n cadrul unei biserici autocefale. Astfel, n Biseric , no iunea de putere
exprim existen a unui num r determinat de mijloace care au nsuirea de a putea efectua
anumite acte n leg tur cu organizarea i conducerea Bisericii, acte subordonate scopului
principal al Bisericii, care este mntuirea. Oriceactdeorganizare,func ionareiconducerea
Bisericii constituie o expresie a puteriibisericeti.
Relaia puterii cu autoritatea
Deosebireadintreautoritateiputereseexprim prinfaptulc autoritateaindic mai
mult profilul moral al puterii, mai precis autoritatea poate fi definit ca expresia moral a
puterii. n lumina acestor preciz ri, puterea poate fi definit

ca fiind suma mijloacelor

materiale i morale care au nsuirea ca prin ele s se s vreasc o lucrare n vederea

realiz rii scopului societ ii pentru care sunt destinate. Aadar, puterea are nevoie de o
societatencadrulc reias seconstituiecaosum demijloacepentruanf ptuiunscop,n
timp ce autoritatea este doar o expresie a respectivei puteri. Autoritateaesteexpresiamoral a
puterii constituite ntr-oanumit societate. Eapoate,ns ,s indiceisimplaexpresieaunor
nsuirisauaptitudinipersonale ale unor oameni nzestra inmoddeosebit;sau,maiprecis,a
activit iipecareacetiaopresteaz .
Organismele de autoritate n Biseric sunt sinodul de episcopi (mitropolitan,
patriarhal, ecumenic sau pan-ortodox) i chiriarhul (episcop, arhiepiscop, mitropolit,
patriarh).

13

Puterea bisericeasc este suma mijloacelor religioase, morale i materiale de care

Biserica se servete pentru nf ptuirea lucr rii sale mntuitoare. Caracteristica puterii
religioase const n faptul c principalele mijloace de care aceasta se servete sunt cele
religioase, fiind doar dublate de cele morale i sprijinite de cele materiale. Mijloacele sau
elementele religioase ale puterii bisericeti provin din ns i lucrarea Mntuitorului Iisus
Hristos,s vrit atuncicndantemeiat Biserica. Mijloacelemoralei materiale constituie
doar un suport sau un auxiliar pentru mijloacele religioase i provin din voin a i lucrarea
credincioilorsauamembrilorBisericii.Mijloacelereligioasesuntaceleacarecontinu cele
trei lucr ri pe care le-a s vrit Mntuitorul Iisus Hristos, nf ptuind mntuirea obiectiv a
neamului omenesc mijloacele folosite n: lucrarea nv

toreasc (propov duitoare),

sfin itoareipastoral .Aceast ntreit lucrarenuancetat inunceteaz nicioclip pentru

c MntuitorulIisusHristosestepropov duitorulpermanentalcredincioilor,estesfin itorul
permanentalvie iicredincioilorip storulBisericii pn lasfritulveacurilor. Mntuitorul
Iisus Hristos este cel carepropov duiete,sfin eteip storeteBisericaSai,prinurmare,
puterea bisericeasc constituie suma acestor mijloace (religioase, morale i materiale) care
alc tuiescnfondosingur puterenedesp r it ,dup cumafostilucrareaMntuitorului i
dup cumesteBisericans i.
Sedistingtreicategoriidelucr ri strnslegatedenaturauman ,inudeceadivin i
raportndu-selaacestea,putereabisericeasc esteprezentat canf ptuindacestelucr ri.Prin
urmare, putereabisericeasc ,raportat laacestelucr ri,semparten:puterea nv

toreasc

(propov duitoare),putereasfin itoare(sacramental )iputereapastoral (crmuitoare).

Mijloacele morale care intr n alc tuirea puterii bisericeti constau, n primul rnd,
dinacteledevoin

pecareles vresc n aplicarea mijloacelor religioase nseipersoanele

sau institu iile care de in i exercit puterea bisericeasc (sinodul de episcopi i episcopul).
Institu iile sau persoanele care exercit puterea bisericeac sunt puse n situa ia de a decide
norme cu carcater moral sau administrativ pentru organizarea, func ionarea i conducerea
Bisericii, mai ales pentru c , n cadrul succesiunii apostolice, nu exist norme cu caracter
administrativ, canonic i juridic, ci doar cu caracter religios i moral. Ca parte a tradi iei
apostolice, atuncicndorganismelede autoritate trebuies rezolveproblemeorganizatorice
de func ionare i conducere, acestea reprezint un act de voin

pe care respectivele

organisme i le asum n a aplica mijloacele religioase iar rezultatul acestor acte de voin
reprezint mijloacele morale. ns i voin a organismelor de autoritate constituie un mijloc

14

moral. ncadrulputeriibisericeti,avem,astfel,dou mijloacenoicarenuprovindinvoin a

divin icarenufacparte dinsuccesiuneaapostolic ,ianume:
1. ntregul efort de voin

pe care l s vrete autoritatea bisericeasc n s vrirea

actelor de organizare i de conducere a Bisericii, prin aplicarea mijloacelor religioase ale

puteriibisericeti i,ulterior,prinaplicaremijloacelormorale;
2. totalitatea normelor moral-administrative i canonice elaborate de autoritatea
bisericeasc spre a servi ca mijloace adecvate i eficiente n exercitarea puterii bisericeti.
Exist ,ns ,icazurincare,naplicareamijloacelorreligioase,nuexistanicioprevederei
atunci ntregul efort al autorit ii bisericeti se orienta n a identifica r spunsuri pentru
respectivele probleme i, n consecin , pentru aplicarea mijloacelor religioase. Rezultatul
acestuitipdeac iunealeorganismelordeautoritateianume,normeleemanate,constituieele
nsele un mijloc moralalputeriibisericeti.
Un element care intr activ n ac iune i d un con inut nou puterii bisericeti este
factorul reprezentat de voina credincioilor, care este i trebuie s fie n colaborare
permanent cu voin aautorit iibisericeti,pentruca celelaltemijloacepecarelecreeaz n
mod principal autoritatea Bisericii s fie ntotdeauna expresia voin ei ntregului trup al
Bisericii;c cinuputemseparaorganismeledeautoritatedecorpuleclesial. D.p.d.v. practic,
aceast voin acredincioiloresteprezent isemanifest latoatenivelurileorganismelorde
autoritate.
n exercitarea lucr rii autorit ii Bisericeti se utilizeaz elemente sau mijloace
materiale i anume acele mijloace care permit p strarea, conservarea, multiplicarea textelor
religioase, mijloace de p strare i propov duire ale adev rului revelat, precum i mijloacele
de sus inere ale activit ilor misionar-pastorale. Trebuie, ns , subliniat c Biserica nu are
mijloace sau elemente materiale deconstrngerecares constituieputereabisericeasc .
Constituit dinceletreicategoriideelementesaumijloacecareintr ncomponen aei
(religioase, morale i materiale), puterea bisericeasc este destinat s fie folosit numai n
cadrul chipuluiv zutal Bisercii,nefiinddestinat ipentruBisericanev zut . Orice lucrare
f cut nBiseric reprezint unactalputeriibisericeti,ontrebuin areamijloacelordincare
eaestealc tuit ,faptpentrucareunastfeldeact senumeteaplicarea puterii bisericeti sau
exercitarea ei. n Biseric , prin toate cele trei lucr ri de nv are, sfin ire i p storire, se
continu ,defapt,lucrareaMntuitoruluiIisusHristos.
15

CURS 7
ST RILEDINBISERIC
Atunci cnd vorbim despre Biseric , avem n minte o clasificare simpl , i anume
aceea de a-imp r ipemembriiBisericii caapar inndfiest riilaicale(mireneti),fiest rii
monahale,fiest riiclericale. nstructuraBisericii,atuncicnddiscut mdespremembriiei,se
constat mai nti o comunitate de persoane care sunt strns legate ntre ele prin aceeai
credin , prin aceeai n dejde a mntuirii i prin aceeai leg tur a des vririi care este
dragosteacretin . Aceste persoane sunt membrii Bisericii, care se mpart n 3 categorii (st ri)
bisericeti: starea laic , starea clerical i starea monahal . Primele dou st ri se deosebesc
prinstarealorharic iar cea de-atreiastarenusedeosebetedeprimeledou printr-o stare
haric deosebit ,cisedeosebete,nmodesen ial,printr-ostaremoral apartedeacelorlalte
dou st riprinaceeac iimpunes vie uiasc la un nivel spiritual mai nalt prin observarea
celor3sfaturievanghelice:alascult rii, als r cieiialcastit ii.
Din punct de vedere haric, membrii st riimonahalepotfacepartefiedinstarealaical ,
fie din starea clerical , dup cum unii dintre monahi nu au primit dect taina Botezului, a
Mirungeriiorialtetainecarerecreeaz oanumit stareharic ,nuns iTainaCununieisau
cea a Hirotoniei sau,dup cumal imonahiauprimitTainaHirotonieintr-una dintre slujirile
sacerdotale: episcop, preot sau diacon. Aadar, ntre starea laical i cea clerical exist o
diferen haric iarntreacesteadou i starea monahal esteodiferen ierede staremoral
prin faptul c monahii aleg n mod liber s tr iasc ntr-o manier spiritual elevat prin
respectarea celor 3 voturi monahale. Trebuie s mai avem n considerare faptul c atunci
cnd, n cadrul st rii monahale, un monah nehirotonit este asimilat oarecum st rii laicale,
acesta nu este un laic simplu, ci unul caresedistingedeceilal ilaiciprinstareasamoral . n
acelai fel, monahii hirotoni i sunt n starea clerical , distingndu-se, totui, prin via a lor
moral ,asumat nmodliber. Stareamonahal nuconstituieunelementesen ial al Bisericii,
aa cum sunt clericii i laicii, ci constituie un element auxiliar care a ap rut n timp prin
diferen iereacelorcaredoreauovia spiritual launnivelmaielevat.Deaicirezult ifaptul
c monahii nuau,n Biseric , caracteruli importan ape careoauclericiii laicii,f r de
care Biserica nu poate exista.
Starea clerical
16

Atuncicndvorbimdesprestareaclerical ,nspecialnlimbajulteologic,aceastaeste
identificat prin termeni diferi i, privi i ca sinonime totale sau par iale, i anume: cler,
ierarhie, preo ie. Din aceast cauz , uneori starea clerical este identificat cu cea ierarhic
sau cu cea preo easc . n Biseric , prin sintagma starea clerical se identific totalitatea
slujitorilor bisericeti care sunt institui i prin hirotonie. n trecut, unii autori au introdus n
stareaclerical ipeceicaref ceaupartedinaa-zis ierarhieinferioar ,adic peceicare
primeau o responsabilitate n Biseric prin hirotesie (ipodiaconul, cnt re ul etc.). Este
necesatdesubliniat c doctrinacanonic n elegeprin expresiastareclerical doar pe cei
caresuntchema iaslujiBisericaprinhirotonie.
Termenul de cler provine din termenul grecesc cleros care nseamn cel ales,
cel chemat, fiind un derivat al verbului grecesc clereo. Prin urmare, n Biseric , prin
termenulclericesteidentificatcelalesprintragerelasor iaslujiBiserica.Aadar,clericii
suntceichema ilaslujireapreo easc sau, n alte cuvinte, n a fi slujitori ai Bisericii.
Termenuldeierarhieesteuncuvntcompusdindoitermenigrecetiieros(sfnt)
iarhe(conducere)isetraduceprinexpresiadeconduceresfnt ,identificndastfelpe
acei membri aiBisericiicareaufostalei,chema ipentruap stori,pentruaconduce.
Termenuldepresbiteros, carenseamn b trn, identifica pe cel care conducea o
comunitate. Prin urmare, prin termenul de preo ie se identific o stare haric superioar
st rii comune a credincioilor care se creeaz prin conferirea harului sfin itor la hirotonie.
Aadar,dinstareaclerical facpartedoarceletreislujirialepreo ieideinstituiredivin care
secreeaz prinhirotonie: episcop, preot, diacon.
Toate celelate st ri sau slujiri care au la baz hirotonia sunt derivate din ele prin
lucrareaomeneasc i,prinurmare,toateacesteasenumescslujirideinstituirebisericeasc :
arhidiacon, episcop, mitropolit, patriarh etc. Stareaclerical reprezint ocategoriedemembri
ai Bisericii,ianumeceaformat princonferireaharuluisfin itornunadincele3slujiriale
preo ieideinstituiredivin .Totodat trebuie subliniat faptulc preo iaconstituieneans i
unul dintre mijloacele cu care Mntuitorul Iisus Hristos, prin Sfin iiS iApostoli,anzestrat
Biserica,adic unuldinacelemijloacef r decarenusepoatecontinualucrareamntuitoare
a Bisericii. Preo iasauslujireaclerical este,deci, unmijlocprincipal princareselucreaz
mntuireanBiseric iexist doarnBiseric ,nunafaraeiinicideasupraei, ci n trupul
Bisericii ca o parte a acesteia. Astfel,preo iasesitueaz pecelmai avansat loc saupozi iea
vie ii bisericeti i, prin urmare, formeaz elementul ndrum tor, pastoral sau conduc tor al
17

Bisericii prin ns i starea, lucrarea i rolul ei. Preo ia este cea dinti chemat , nu doar s
lucrezemntuireacredincioilor,ci i s p strezetoatemijloacele cucare,pelng preo ie,
Mntuitorul a nzestrat Biserica Sa. Totalitateaacestormijloaceafosttransmis Bisericii de
c treSfin iiApostolii,dinacestmotiv,aufostconsiderate caformndmpreun motenirea
l sat de Sfin ii Apostoli sau ceea ce se numete succesiunea apostolic . Rezult , astfel, c
preo ia,n totalitateaei, estepurt toareasuccesiuniiapostolicepecaretrebuies op streze
spre a o folosi n lucrarea sa mntuitoare deoarece, f r mijloacele care intr n alc tuirea
acesteisuccesiuniapostolice,lucrareamntuitoarenuarputeafis vrit . Cu toate acestea,
este necesar de precizat c nu trebuie confundat starea clerical cu succesiunea apostolic .
Prin urmare, p str toarea principal a succesiunii apostolice este Biserica n totalitatea ei.
Avemnvederenudoarclericii,ciclerulmpreun cuto iceilal icredincioi(laiciimonahi)
sub c l uzirea Duhului Sfnt i avnd n frunte pe nsui Mntuitorul Iisus Hristos capul
Bisericii.
Starea clerical (preo ia), dei chemat la lucrarea de conducere a Bisericii, ea nu o
poate exercita dect n comuniune cu to i ceilal i membri ai Bisericii (laici i monahi) i
numaincadrat nduhulBisericiiipoatendeplinilucrareaimisiuneasa. Din succesiunea
apostolic , preo ia de ine n mod special cele trei ramuri ale puterii bisericeti, prin care se
s vrete efectiv mntuirea: puterea nv

toreasc , puterea sfin itoare i puterea pastoral .

Aceste trei puteri sunt primite la hirotonie cnd cel hirotonit primete i dreptul de a le
exercita. Totodat ,trebuiesubliniatfaptulc clericiinude indectcaondatorireaceapartea
puterii bisericeti care nu deriv din starea sa haric sau pe care nu o implic , i anume
putereadeap stranealteratadev ruldecredin ;pentruc aceast putereafostdat Bisericii
n totalitatea ei i numai Biserica, n aceast totalitate, o poate folosi sau exercita. Aceast
puterenv

toreasc ,chiardac estespecific st riicelricale,nuestentotalitatea ei, ci este

doarondatorirepentruc putereaidreptuldeap straadev ruldecredin apar ineBisericii

ntregi. Sub acest raport, preo ia apare i mai clar ca un mijloc al Bisericii i ca o parte a
succesiunii apostolice care const din dou p r i esen iale: credin a i harul. Credin a l
p streaz Bisericaiarharullde inepreo iantotalitateaei.Astfel,preo iaarecaprincipal
responsabilitate p strarea adev rului de credin i mp rt irea harului sfin itor, pentru ca
prin ele,s fieasigurat mntuireacredincioilor. Laaceast lucrareparticip ntreagastare
clerical , adic to i membrii clerului de instituire divin , c ci preo ia, dei mp r it n trei
slujiri, estetotuiunainedesp r it ,dup cumiBisericaesteuna,dup cumiharuleste

18

unul,dup cumicredin aesteuna. Astfelprivit in eleas ,stareaclerical ntoateceletrei

slujiri ale sale este purt toareasuccesiuniiapostoliceicontinuatoarealucr riimntuitoare.
Apostolii, atunci cnd au chemat persoanecas slujeasc Bisericii, nuauf cut-o din
ra iuni proprii, ci din mandat divin; dinacestmotiv,ierarhiaastfelcreat senumeteierarhie
de instituiredivin . Episcopii,deinumi isuccesoriaiApostolilor,nusuntsinguriiurmaiai
acestora, dar poart acest nume, n special, pentru c de in plenitudinea preo iei i, ca
exponen iaiacesteia,suntipotfinumi iastfel. Aceast denumireaepiscopilornuestedat
caicndcelelaltedou slujiri(preo iaidiaconia)nuarfip rtaelasuccesiuneaaspostolic ,
cidoarpentruaeviden iafaptulc episcopiide inplenitudineast riiclericale.

CURS 8
nc dinprimelesecole,datorit unor necesit ialevie iibisericeti,careauvariatnu
doarnfunc iedetimp,ciideloc,aufostcreate(instituite)diferiteslujiri(responsabilit i)
bisericetipelng cele trei slujirialepreo iei deinstituiredivin . Daorit faptului c toate
aceste responsabilit i erau acordate clericilor, ele au fost numite slujiri (responsabiliti)
clericale. Cum aceste slujiri nu sunt instituite de apostoli prin actul de voin al
Mntuitorului, ci ca urmare a unei decizii sau de acceptare a unei cutume, a unui obicei, toate
aceste slujiri au fost numite slujiri clericale de instituire bisericeasc , crendu-se astfel o
ierarhiedeinstituirebisericeasc ,fudamentat pedistinc iaresponsabilit iloradministrative
bisericeti.
n Biserica primar , slujitorii nehirotoni i care primeau, prin hirotesie, o anumit
responsabilitate n biseric erau identifica i adeseori prin sintagma de cler inferior, fiind
nscrii, de multe ori, i n cataloagele clerului (sub-diaconul sau ipodiaconul, cite ul sau
lectorul, cnt re ul sau psaltul, exorcistul, ostiarul, catehe ii). Diaconi ele i presbiterele nu
aveaunicioresponsabilitateliturgic sausacaramental ,ciexclusivnasisten asocial .
Diaconul

19

nBiseric s-aueviden iatdou posibilit ideaprimi,prinSfntaTain a hirotoniei,

slujirea de diacon: diaconul care slujete n parohie i diaconul care slujete n m n stire.
Dac n primul caz, obligativitatea celui care solicit hirotonia ntru diacon este de a fi
c s torit,pentruadouasitua ieobliga iaestedeafiprimitvoturilemonahale. Pn n sec. IV,
nu exista obligativitatea ca pentru slujirea de diacon persoanarespectiv s fiec s torit ,ci,
la hirotonie, respectivul trebuia s precizeze dac dorete s se c s toreasc (Can. 10 de la
Ancira). Ulterior, la sinodul Trulan, prin canonul 6, s-a decis ca cei care dorescs fiediaconi
s fienprealabilc s tori i.
n Biserica Romano-Catolic , to i clericii sunt, ncepnd cu reforma gregorian ,
nec s tori i (semi-monahi). Datorit problemelor care au existat de-a lungul istoriei, la
Conciliul Vatican II (1962-1965) s-aluathot rreacas existenBisericaRomano-Catolic
idiaconic s tori i (diaconipermanen i).
De-a lungul timpului, diaconii, datorit responsabilit ilor administrative de
reprezentaresaudeonoare,aufostpuinsitua iadeafisitua inainteapreo ilor,lucrucare
uneori s-a transpus i n slujirea liturgic i/sau sacramental . Din aceast cauz , Sfin ii
P rin i au emanat sinodal canoaneprin careauprecizat c diaconiitrebuies stean urma
preo ilor,iardac nu,s secateriseasc (Can. 7 al Sinodului Trulan, 18 al Sin. I Ecumenic,
20 Laodiceea).
Atunci cnd un diacon este reprezentantul unui episcop la ntruniri oficiale organizate
n afara slujirilor liturgice, acestavaprimicinsteaceluipecarelreprezint , avnd dreptul de
astachiarintreepiscopi(Can.7alSinoduluiTrulan).
Preotul
n primele secole, nBiseric sef ceadistinc ientrepreo iidincet i(orae) ipreo ii
delasate,diferen afiinddat attdeculturaieduca iafiec ruiadintreacetia,ctideunele
drepturipastoraleiadministrative.
nc din primele secole avem distinc ia dintre preotul paroh i preo ii slujitori,
primul distingndu-seprinfaptuldeaaveantreagaresponsabilitateadministrativ aparohiei.
Oalt distin ied.p.d.v.adminsitrativesteceaaresponsabilit iideperiodept,adic inspector
bisericesc, responsabilitatecest labazaslujiriiactualedeprotoiereu(blagocin). Unii autori
aun elesc respectivulprotoiereuestereprezentantulclericilornfa aepiscopului,ntimpce
al iiafirm c protoiereul este numit de episcop ca reprezentant al su pentru un anumit
20

numr de clerici (Can. 49 Apostolic: nimic s nu se fac fr ncuviinarea episcopului).

Oalt distinc ieaclericilornbiseric esteceaatitlurilor(rangurilor)onorificepecareacetia
le primesc. n B.O.R.: sachelar, iconom i iconom stavrofor. Pentru ieromonahi, exist
rangurilede:singhel,protosingheliarhimandrit (conduc toralturmeicuvnt toare).
Episcopul
nc din primele secole, n Biseric a existat responsabilitatea de horepiscop
(episcopul de la sat), a c rui autoritate era oarecum limitat . Pe baza acestei slujiri de
horepiscop,nepocamodern afostinstituit slujireadearhiereuvicarsaudeepiscopvicar,
acetiafiindsubautoritateadirect aepiscopuluieparhiot(chiriarh).
Episcopul eparhiot are autoritatea ntr-o eparhie. Pentru eparhiile care se distingeau
printr-o anumit importan istoric , pastoral sau administrativ , Biserica a instituit,
ncepnd cu sec. VI, titlul de arhiepiscopie,adic primuldintreepiscopi. Exist arhiepiscopi
conduc toriaiuneiarhiepiscopiiiarhiepiscopionorifici chiriarhi ai unei episcopii. Pentru
episcopii care se aflau n metropole (orae mari), Biserica a rnduit titlul de mitropolii iar
chiriarhiiaufostnumi imitropoli i. Mitropoli i:1.Conduc toride mitropolii; 2. Onorifici; 3.
nBisericaGreciei,ncepndcuanul1923,to ichiriarhiiaudevenitmitropoli i iar episcopul
Atenei are titlul de arhiepiscop. Pentru Bisericile organizate ntr-un stat suveran a fost creat
sistemulpatriarhal.PentrucuvntulPatriarhexist dou etimologii:
1. pater + arhe = ntiul printe (al unei Biserici autocefale) corect ;
2. arhe + patria primulalpatriei.
Mai exist n Biserica Ortodox actual o anumit categorie de episcopi, i anume
episcopii titulari, care primesc slujirea arhiereasc prin hirotonie, atribuindu-li-se o eparhie
istoric f r oprezen real nprezent.
Exist titluri ale preo iei de instituire divin atribuite cardinalilor (titlu de provenien
romano-catolic colaboratorii cei mai apropia iaiPapei).

Ierarhia divina si raportul ei cu ierarhia de instituire bisericeasca

Ordinea episcopilor - este intotdeauna data de diptice. In cadrul dipticelor avem 2 notiuni:
ierarhie de instituire bisericeasca si intaietate.

21

Intaietate si diptice
Canonul 34 Apostolic este primul canon care vorbeste despre intaietate avem
terminologiaspecicabisericiicatsimodulincareaceastaintaietatetrebuiesaeprevazuta
in Biserica si stabilita. Din punct de vedere etimologic, intaietatea este identicata cu
termenul grecesc de "protos", care in limba latina se traduce prin "primus" (primul dintr-o
serie de mai multi egali).
Pericolul este ca termnul de intaietate sa e identicat cu superior, pentru ca in unele
limbi primus a fost tradus prin primatus (primatus are 2 nivele de autoritate, nu este egal cu
ceilalti). Dipticele, din punct de vedere etimologic, este un adjectiv care provine din 2 termeni
grecesti: "dis" (de 2 ori / dublu) si "tisei" (a indoi / a plia) = dublu indoit / dublu pliat (ca o
felicitare). In trecut, termenul de diptice indica un fel de tablita dubla, adesea decorata la
exterior si cu inscriptii in interior, care se putea plia in 2 si pe care crestinismul a folosit-o
pentru a nota numele celor care apartineau Bisericii - vii sau morti.
Potrivit canonului 1 al Sin. 3 Ec., atunci cand un membru al Bisericii devenea eretic,
acesta era sters din aceasta lista (diptice). Eliminarea numelui unui episcop din diptice
echivala cu excomunicarea acestuia, iar introducerea unui episcop in diptice era considerata
ca acceptarea acestuia in comuniunea Bisericii. In diptice, episcopii erau asezati intr-o
anumita ordine, care respecta titlul administrativ sau onoric (arhiepiscop, mitropolit,
catolicos etc.) pe care respectivii il aveau. Totusi, aceasta ordine de precedenta, creata prin
insiruirea numelor episcopilor in diptice nu crea niciun fel de privilegiu de putere, care
ulterior sa conduca la subordonarea unui episcop fata de alt episcop.
In timp, aceasta lista ordonata, numita diptice, a devenit un element propriu organizarii
Bisericii care garanta ortodoxia episcopilor prezenti in lista si indica pozitia lor in cadrul unei
slujiri in sobor de episcopi. Prin extensie aceasta, insiruire ordonata a episcopilor a fost
aplicata si pentru a indica ordinea de precedenta intre diferitele Biserici autocefale, creandu-se
in acest mod si un diptice general al Bisericii.
In dipticele Bisericii Ortodoxe sunt inscrise toate bisericile ortodoxe autocefale in ordinea
lor de precedenta onorica (14 Biserici autocefale). Inscrierea unei Biserici autocefale in
diptice demonstreaza ca aceasta este in comuniune canonica dogmatica si liturgica cu Biserica
Ortodoxa si indica totodata locul ei precis in ordinea de precedenta. De asemenea, in
interiorul ecarei biserici locale autocefale sau autonome exista un diptice canonic si
administrativ in care sunt inscrise, potrivit ordinei de precedenta proprii, eparhiile care
alcatuiesc respectiva Biserica.
Referitor la ordinea de precedenta, trebuie mentionat ca potrivit doctrinei canonice si
traditiei ortodoxe, locul unei Biserici in diptice se stabileste de obicei, tinand cont de
urmatoarele criterii:
1. vechimea autocefaliei respectivei Biserici (Canonul 6 si 7 ale Sinodului 1 Ec.;
canoanele 2 si 3 ale Sin. 2 Ec, canonul 8 Sin 3 Ec., canonul 28 Sin. 4 Ec., canonul 36
Trulan);
22

2. titlul administrativ (arhiepiscop, mitropoli, exarh, papa etc.) al intaistatatorului

respectivei Biserici (aceleasi canoane ca si la primul criteriu);
3. importanta social-politica a scaunului intaistatatorului respectivei Biserici (canonul 17
Sin. 4 Ec. si 38 Trulan);
4. importanta activitatii misionar-pastorale desfasurate de respectiva Biserica (41
Apostolic, 21 Antiohia - toate canoanele care vorbesc despre importanta slujirii
pastorale).
Metodologia aplicarii acestor 4 criterii a fost dintotdeauna coroborarea acestora, iar nu
aplicarea lor partiala sau unilaterala. Nerespectarea unuia sau mai multora din aceste criterii,
conduce la o bulversare si o deformare a dipticelor, fapt care poate conduce ulterior la crearea
de tensiuniarticialeintreBisericileOrtodoxe.
Dipticele ortodoxe: 1. Patriarhia Constantinopolului (Ecumenica); 2. Patriarhia
Alexandriei; 3. Patriarhia Antiohiei; 4. Patriarhiei Ierusalimului; 5. Patriarhia Moscovei; 6.
Patriarhia Serbiei; 7. Patriarhia Romaniei; 8. Patriarhia Bulgariei; 9. Patriarhia Georgiei; 10.
Mitropolia Cipru; 11. Mitropolia Grecia; 12. Mitropolia Poloniei; 13. Arhiepiscopia Albaniei;
14. Mitropolia Cehiei si Slovaciei
Ordinea de precedenta din diptice nu a fost stabilita printr-ohotarare unica,denitivasi
irevocabila a unui organism de autoritate, ci ea s-a format in timp, constituind de fapt
rezultatul evolutiei organizational-administrative a Bisericii. In primele secole, primul loc in
diptice a fost recunoscut Bisericii din Roma, in special datorita faptului ca Roma era atunci
capitala imperiului Roman. Bisericii din Roma ii urmau in diptice Bisericile din Alexandria,
Antiohia si Ierusalim (conform canonului 6 si 7 de la Sinodul 1 Ecumenic). In sec. IV,
imparatul Constantin a mutat capitala la Constantinopol - la sinodul II ecumenic, prin
canonul 3 s-a schimbat ordinea de precedenta din diptice, hotarandu-se ca "dupa episcopul
Romei intaietatea cinstei (ta presbeia tis times) sa o aiba episcopul Constantinopolului, pentru
ca cetatea aceasta este Roma noua".
Din punct de vedere etimologic, aceasta expresie de intaietate onoritifca, care de altfel nu
este folosita decat in canonul 3 al Sin. 2 Ec. se traduce in romana prin intaietatea de onoare al
celui intai nascut, formula absolut normala pentru epoca in care episcopii se considerau ca si
frati. Atunci cand episcopii recunosteau pe cale sinodala importanta unuia dintre ei, il
considerau pe acestacaindprimuldintreei,adicafratelelorintainascut.Trebuie precizat si
faptul ca in Sf. Canoane este intotdeauna folosita expresia "ta presbeia" - intaietatea primului
nascut, pentru a indicaprivilegiulunuiscaunepiscopaldeain primele locuri ale ordinii de
precedenta a Bisericii. Prin urmare, se poate deduce ca Sf. Canoane nu au prevazut niciun fel
de primat si ca teologia ortodoxa nu distinge niciun privilegiu de autoritate (presbeia ecsclusia
privilegium autoritatae) care saesuperiorceluialepiscopului, caci intaietatea de onoare
nu priveste decat buna ordine (taxis) a Bisericii.
Dupa primul mileniu, dupa ruptura de comuniune din 1054, Biserica Romei nu a mai fost
in diptice (excomunicarea acesteia), dipticele sufera o noua modicare, pe primul loc ind
trecuta Biserica Constantinopolului. In mileniul 2 au aparut si alte biserici autocefale moscova a fost cea mai importanta.
23