beneficiile sale.
Fiecare Sacrament are efectele sale benefice, dacă este primit cum se cu-
vine. Botezul ne eliberează de păcatul originar și ne curăţă de orice alt păcat
comis până la primirea botezului. Sacramentul Preoţiei oferă preotului multe
puteri extraordinare. Căsătoria îi transformă pe oameni în soţ și soţie.
De asemenca, Maslul, dacă este primit cu devoţiune,îl pregăteşte pe creş-
tinul muribund pentru intrarea imediată în Rai,salvându-1 astfel de Purgator.
De accea, este un lucru necugetat să amânăm primirea acestui Sacrament
până târziu, când muribundul este prea obosit pentru a-l mai primi conştient
și cu devoţiune. Momentul trecerii în altă viaţă este clipa supremă a existen-
ţei noastre. Este momentul care decide soarta noastră, pentru toată veșnicia.
Hotărâre: Să ne orientăm, așadar, toată puterea pentru a ne asigura o
moarte sfântă și fericită, primind în special Maslu, cât mai curând posibil și
cu devoţiune.
Indulgenţele și Purgatoriul
În infinita Sa răbdare și compasiune, Dumnezeu ne oferă o modalitate
minunată și ușoară, pentru a ne uşura sau a ne elibera de Purgator. El a des-
chis larg comoara bunătăţii Sale, fiind conștient de slăbiciunea și frica noas-
tră în faţa penitenţei și ne oferă din abundenţă Iudulgențe, în schimbul unor
mici acte de devoţiune. Pentru recitarea unor scurte invocaţii, El ne acordă
100, 300 sau mai multe indulgence zilnic (Cu toate că regulile Bisericii, pri-
vind indulgenţele, s-au schimbat, putem spera să primim aceste indulgențe
de la Dumnezeu Tatăl, dacă ne rugăm cu încredere și spunem invocaţiile cu
evlavie). Acestea le putern spune de sute de ori pe zi.
Cei care spun invocaţia: "Preasfântă Inimă a lui Isus mă încred în Tine"
de 100 de ori pe zi, primesc nenumărate indulgențe zilnic.
Nimic nu poate fi mai simplu decât a-ţi face obiceiul de a spune această
mică rugăciune zilnic de nenumărate ori
Pentru. Fiecare „ Bucură-te Marie" din Rozariu se primesc iarăși multe
indulgențe. Pe lângă numărul imens de indulgențe parţiale, pot fi primite
foarte multe indulgențe plenare, care pot fi câştigate pe parcursul vieţii sau
în ceasul morții. Acestea au fost oferite special de Biserică, pentru a fi un
ajutor în evitarea Purgatoriului.
Aceste indulgențe pot fi îndreptate chiar spre sufletele noastre, primind
astfel iertarea pedepselor pentru păcate. Sau ele pot fi îndreptate spre sufle-
tele din Purgator, care vor avea mai apoi grijă, să avem de câștigat în urma
generozităţii noastre.
Hotărâre: Să încercăm, așadar, prin toate puterile, să căștigam toate indul-
genţele posibile.
8
ADOREMUS
Protopopiatul Greco –Catolic
Tg Mureş
Foaie de informare religioasă
AGRU TG MUREŞ 29 Octombrie 2017 Nr. 487
Gîndul zilei
Fericiți cei morți, cei care de acum mor în Domnul!
Punând față în față speranța creștină și realitatea morții, putem spune că
civilizația noastră modernă tinde tot mai mult să șteargă adevărul morții. Nu
este de mirare că, atunci când aceasta sosește, ne găsește nepregătiți, lipsiți
de un «alfabet» adaptat prin care să schițăm cuvinte pline de sens în jurul
misterului ei, care oricum rămâne. Și totuși, primele semne de civilizație
umană au tranzitat chiar prin această enigmă. Am putea spune că omul s-a
născut odată cu cultul morților”.
Isus a iluminat misterul morții noastre.Prin comportamentul Său, ne auto-
rizează să ne simțim îndurerați atunci când o persoană dragă pleacă dintre
noi. El S-a tulburat ”adânc” la mormântul prietenului Lazăr și ”a lăcrimat”
(In 11,35). Prin atitudinea Sa, noi Îl simțim pe Isus foarte aproape, fratele
nostru. El a plâns pentru prietenul său Lazăr. Atunci, Isus L-a rugat pe Tatăl,
izvorul vieții, și i-a poruncit lui Lazăr să iasă din mormânt. Și așa s-a întâm-
plat. Speranța creștină se alimentează din această atitudine pe care Isus o
asumă împotriva morții umane: dacă este prezentă în Creație, este însă o
scrijelire care afectează planul de iubire al lui Dumnezeu, iar Mântuitorul
vrea să ne vindece.
Isus ne conduce pe această cale a credinței.Martei care plânge pentru dis-
pariția fratelui ei, Lazăr, Isus îi prezintă lumina unei dogme: ”Eu sunt Învie-
rea și Viața; cine crede în Mine, chiar dacă moare, va trăi; și oricine trăiește
și crede în Mine, nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?” (In 11, 25-26). Este
ceea ce Isus repetă fiecăruia dintre noi, de fiecare dată când moartea vine să
destrame țesutul vieții și al afecțiunii. Întreaga noastră existență se joacă ai-
ci, între versantul credinței și abisul fricii: ”Eu nu sunt moartea, spune Isus,
Eu sunt Învierea și Viața. Crezi tu aceasta? ” Noi, cei care suntem astăzi,
credem în aceasta?.
Suntem cu toții mici și neapărați în fața misterului morții. Dar, ce har
dacă în acel moment păstrăm în inimă flacăra plăpândă a credinței! Isus ne
va lua de mână, cum a luat-o pe fiica lui Iair, și va repeta încă o dată: ”Talità
kum, Copilă, ridică-te!” (Mc 5, 41). O va spune și nouă, fiecăruia dintre noi:
”Ridică-te, învie!”. (…) Aceasta este speranța noastră în fața morții. Pentru
cel care crede, este o ușă care se deschide larg cu totul; pentru cel care se
îndoiește, este o rază de lumină care pătrunde printr-o închidere care nu s-a
închis chiar cu totul. Dar pentru noi toți va fi un har atunci când această
lumină, a întâlnirii cu Isus, ne va lumina.
Vă invitămt la un mic exercițiu de credință: Vă invităm acum să vă gân-
diți, poate cu ochii închiși, la momentul acela, la momentul morții noastre.
Fiecare dintre noi să se gândească la moartea lui și să-și imagineze acel mo-
ment în care Isus ne va lua de mână și ne va spune: «Vino, vino cu Mine,
ridică-te!» Acolo speranța se va termina și va fi realitatea, realitatea vieții.
Gândiți-vă bine: Isus Însuși va veni la fiecare dintre noi și ne va lua de mâ-
nă, cu blândețea,tandrețea și iubirea Sa. Fiecare să repete în inima lui cuvân-
tul lui Isus: «Ridică-te, vino! Ridică-te, vino! Ridică-te, învie!».
Apostolul: Efeseni 2,14-22;
Căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două- una, surpând pe-
retele din mijloc al despărţiturii, desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său, legea
poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine,pe cei doi să-i zidească într-un
singur om nou şi să întemeieze pacea, și să-i împace cu Dumnezeu pe
amândoi, uniţi într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia. Şi,
venind, a binevestit pace, vouă celor de departe şi pace celor de aproape; Că
prin El avem şi unii şi alţii apropierea către Tatăl, într-un Duh. Deci, dar, nu
mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu
sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu, Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a
proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Isus Cristos. Întru El,
orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul, În
Care voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh.
Evanghelia: Luca 8,41-56.
Şi iată a venit un bărbat,al cărui nume era Iair şi care era mai-marele
sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Isus, Îl ruga să intre în casa Lui, Căci
avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte.Şi, pe când se
ducea El, mulţimile Îl împresurau. Şi o femeie, care de doisprezece ani avea
scurgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi de nici unul nu
putuse să fie vindecată, Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei
Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Şi a zis Isus:Cine este cel ce s-a
atins de Mine?Dar toţi tăgăduind,Petru şi ceilalţi care erau cu El, au zis:
Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine este
cel ce s-a atins de mine?Iar Isus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am
simţit o putere care a ieşit din Mine. Şi, femeia, văzându-se vădită, a venit
tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză
s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică,
credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace. Şi încă vorbind El, a venit cineva de
la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe
Învăţătorul. Dar Isus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va
izbăvi. Şi venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe
Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi pe tatăl copilei şi pe mamă. Şi toţi plângeau şi
se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Şi
râdeau de El, ştiind că a murit. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de
2
E greu de înţeles cum Dumnezeu ar putea refuza o asemenea rugăciune
constantă și neîncetată. Faptul că asemenea rugăciuni sunt rostite zilnic de
mai mulţi ani, 20, 30, 50 de ani, atestă faptul că ele sunt săvârșite cu o cre-
dinţă neclintită și multă perseverenţă. Îndemnăm pe toţi catolicii să adopte
această practică. Cu cât vor ști mai multe despre Purgator, și se vor gândi la
acesta cu atât mai frecvente vor deveni rugăciunile lor.
Hotărâre: De fiecare dată când spunem "Bucură-Te Marie" să rostim din
inimă și fervoare cuvintele "Roagă-Te pentru noi pacatoșii acum şi-n ceasul
morții noastre. Amin"
Al șaselea mijloc: Resemnare în fața morţii
Al șaselea mijloc prin care putem evita Purgatoriul ne este ilustrat de unii
mari sfinţi. Ei spun că atunci când o persoană suferindă devine conștientă că
va muri și oferă în perfectă resemnare moartea sa lui Dumnezeu, este foarte
probabil că acea persoană să meargă direct spre cer.
Moartea este îngrozitoarea pedeapsă pentru păcat și atunci când o accep-
tăm, cum ar trebui să o facem, cu supunere, umilinţă și resemnare gestul
nostru Îl multumește într-atât pe Dumnezeu, încât nu observă nici o vină în
noi. Această idee l-a însufleţit pe Sfântul Părinte Papa Pius al X-lea când a
încuviinţat acordarea indulgenţei plenare acelora care în ceasul morţii, după
cel puţin o Sfântă Împartășanie, spun următoarea rugăciune: „Părinte veşnic,
din această zi înainte primesc cu o inimă plină de bucurie și resemnare
moartea pe care Tu o dorești pentru mine, împreună cu toate durerile și sufe-
rințele ei".
Totuși ar fi bine să spunem această rugăciune după fiecare Împărtășanie
pe care o primim. Este în interesul şi spre binele nostru să acceptăm voia lui
Dumnezeu, în toate împrejurările vieţii și în apropierea morţii.
Nimic mai simplu, dacă ne amintim de faptul,că Dumnezeu dorește întot-
deauna binele pentru noi. Dacă nu Îi respectăm voia vom suferi cu siguranţă.
Hotărâre: De fiecare dată când ne rugăm Tatăl nostru, să spunem cu toată
convingerea: „Fie voia Ta". La fel să procedăm și când suntem copleșiți de
griji. Astfel totul va avea o importanţă deosebită. Prin acest fapt simplu pu-
tem schimba tristeţea în bucurie și grijile vieţii în trepte spre cer.
Al șaptelea mijloc: Maslul
Însuși Dumnezeu ne-a dat un Sacrament prin care să ajungem direct în
Rai. Acest Sacrament este Maslul, care, după părerea Sfântului Toma și a
Sfântului Albert, a fost instituit special, pentru a obţine harul unui sfârșit
sfânt și fericit și pentru intrarea imediată în împărăţia cerească.
Mulţi catolici nu pătrund acest adevăr, fericit și pentru că nu-l înţeleg, ei
se pregătesc insuficient pentru primirea Maslului, pierzând astfel multe din
7
 Ce trist este că atât de mulţi creștini, din dorinţa de reflecţie și analiză, își
fac suferinţele de o mie de ori mai grele decât sunt și pierd imensele merite
pe care le-ar fi putut câștiga atât de ușor.
Solntie: Să ne purtăm suferinţele cu calm și seninătate din dragoste pen-
tru Dumnezeu. Astfel vom scăpa de Purgator.
Al patrulea mijloc: Spovada, Împărtăşanie și Sfânta Liturghie
Al patrulea mijloc prin care ne putem scurta sau chiar evita timp pe care
ar trebui să-1 petrecem în Purgator, constă în mărturisirea păcatelor noastre
prin Sacramentul Spovezii, prin Împărtășnia cu Trupul și Sângele Domnului
și participarea la Sfânta Liturghie în fiecare zi.
Spovada ne curăţă sufletul de păcate și ne luminează pentru a înţelege
gravitatea lor, făcându-ne să ne îngrozim de păcat și dându-ne putere de a-1
evita.
În Sfânta Împărtășanie Îl primim pe Dumnezeul Iubirii și al Îndurării infi-
nite, pe Domnul cel Preasfânt care vine la noi în mod deosebit pentru a ne
ierta păcatele, desigur că înainte trebuie să obţinem iertarea păcatelor de
moarte în scaunele de spovadă, și pentru a ne ajuta să nu mai păcătuim.
Odată El a vizitat casa lui Zaheu și numai prin acea singură vizită acesta
a obţinut iertarea pentru toate păcatele sale.
Cum ar fi posibil ca același Dumnezeu al bunătăţii și blândeţii să vină, nu
în casele, ci în sufletele noastre, iară a ne oferi aceleași haruri sau chiar ha-
ruri rnai mari?
Pe Zaheu 1-a vizitat o dată, pe noi ne vizitează în fiecare zi dacă Îi permi-
tem. Mulţi nu permit, aproape niciodată, imenselor bucurii și mângâieri adu-
se de Sfânta Împartășanie să pătrundă în sufletele lor. Liturghia este în esen-
ţă identică cu Jertfa Sacrificiului de pe Golgota. Sacrificiul de pe Calvar a
fost suficient pentru a salva întreaga lume și ar fi fost capabil să salveze ne-
numărate alte lumi păcătoase dacă ele ar fi existat. Luând parte la Sfânta
Liturghie ne putem hrăni proprii!e suflete din acest ocean de haruri și aceas-
ta nu o dată, ci în fiecare zi.
Soluţie: Să luăm zilnic parte la Sfânta Liturghie. Nu este nimic mai bun
ce am putea face în schimb. O zi cu Liturghie și Împărtășnie valorează cât o
sută de zile fără acestea.
Al cincilea mijloc: Rugăciunea de cerere către Dumnezeu
Al cincilea mijloc de a evita Purgatoriul este să cerem de la Dumnezeu
harul Său. Unii catolici înţelepţi posedă un secret care este în același timp
mare și simplu, meritând să fie descoperit și folosit de noi spre binele pro-
priu. Dumnezeu promite în mod solemn și deliberat, și El nu-și încalcă pro-
misiunea, că ne va da tot ceea ce Îi cerem prin rugăciune, dacă este spre bi-
nele nostru.
Două sunt condiţiile care conferă infailibilitate rugăciunii și anume perse-
verenţa și credinţa. Dumnezeu nu poate refuza o astfel de rugă. Acei catolici
despre care a fost vorba mai sus, se roagă zilnic și în mod deosebit pentru
ca Dumnezeu să-i elibereze de Purgator. În ce mod? Aceasta va decide
Dumnezeu.
6
mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat
îndată; şi a poruncit El să i se dea să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei.
Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.
Cum să evităm Purgatoriul!
În aceast articol se arată cum să ne ispășim păcatele în viață fiind, pentru
a merge direct, în cer după ce vom muri. Aici vom găsi descrierea numeroa-
selor metode atât de ușoare, pe care ni le oferă sfânta noastră credinţă catoli-
că pentru a evita suferinţele Purgatoriului și a gusta bucuriile Raiului ime-
diat după moarte. Este un articol despre practicarea credinţei noastre prin ca-
re tindem spre cer. Scopul lui este să ajungă la cât mai mulţi oameni, pentru
mântuirea sufletelor și pentru pace în lume.
" Vă spun, aşadar, în ziua judecății oamenii vor da cont de orice cuvânt
nelalocul lui pe care l-ar fi spus."
Putem evita Purgatoriul? Da. Mulţi cred că este practic imposibil pen-
tru un creștin obișlnuit să evite Purgatoriul. Toţi trebuie să mergem acolo,
spun ei. Ei remarcă râzând: „Ar fi bine pentru noi dacă am ajunge chiar și
acolo". Noi! Prea târziu își vor da ei seama cât de necugetate au fost cuvin-
tele lor.
Ca și consecinţă a unor asemenea idei fataliste, mulţi nu fac nici un efort
serios pentru a evita Purgatoriul sau chiar şi numai pentru a scurta perioada
de timp pe care o au de petrecut acolo. Mulţumesc lui Dumnezeu că nu toţi
au viziuni atât de descurajante și confuze. În paginile ce vor urma ne vom
strădui să arătăm:
a) cum fiecare își poate scurta considerabil perioada de ispășire din
Purgator;
b) cum Purgatoriul poate fi chiar evitat.
Aceste pagini merită într-adevăr să fie citite și recitite.
Cert este că un mare număr de suflete merg în Purgator și rămân acolo
pentru mulţi ani din simplu motiv că niciodată nu li s-a spus cum ar fi putut
evita acest lucru. Metodele sugerate de noi sunt simple, practice și la înde-
mâna tuturor. Mai mult decât atât, departe de a fi obositoare sau plictisitoa-
re, folosirea acestor mijloace ne vor face viaţa noastră pe acest pământ mai
simplă și mai fericită, eliberându-ne de teama exagerată a morţii, care în-
grozeşte și înspăimântă pe mulţi. Vă rugăm, dragi cititori să puneţi această
micuţa foaie în mâna tuturor prietenilor dumneavoastră. Astfel le veţi face
un mare serviciu.
Cum se evită Purgatoriul?
Primul mijloc: Îndepărtarea cauzei
Primul mijloc sau prima metodă de a evita Purgatoriul este evident înlă-
turarea cauzei care ne duce acolo și care este reprezentată de păcat. Se poate
să nu fie ușor a ne păzi de păcate în întregime, dar orice creșţin obişnuit se
poate feri de păcatele de moarte prin utilizarea deasă a Sfintelor Sacramente.
În al doilea rând putem evita păcatul săvârșit cu bună știință și pe acela
greu de iertat. Este un lucru oribil să Îl supărăm intenţionat pe bunul
Dumnezeu. Buna știință intensifică enorm gravitatea păcatului și Îl rănește
3
pe Dumnezeu mai mult decât o fac greșelile slăbiciunii sau cele comise fără
voia noastră.
În ultimul rând trebuic să ne străduim să ne debarasăm și să ne eliberăm
de obiceiurile rele. Obiceiurile, asemenea bunei științe, măresc amploarea
păcatului. O falşitate intenţionată este mult mai gravă decât o minciună spu-
să fără chibzuială, iar o minciună rezultată dintr-un obicei adânc înrădăcinat
este mai gravă decât o minciună obișnuită.
O doamnă mi-a povestit mai demult despre obiceiurile ei de a-şi vorbi
mereu vecinii de rău. Auzind o predică pe acest subiect a luat o hotărâre pe
care a urmat-o. Acea simplă, dar hotărâtă decizie a schimbat întreg cursul
vieţii ei și a salvat-o de mii de păcate, și cu siguranţă a scutit-o de un
Purgator îndelungat și dureros.
Cine poate lua, şi urma o asemenea decizie? Dacă un creștin evită, căci
poate cu ușurință, aceste trei feluri de păcate, de moarte, intenţionate și cele
greu de iertat, alături de păcatele intrate în obicei, va fi destul de uşor pentru
el să se căiască de păcatele săvârșite din cauza slăbiciunii.
Soluţie: Ar fi bine și de dorit ca de fiecare dată când spunem Tatăl nostru
să rostim cu atenţie, şi cu fervoare cuvintele:"Iartă-ne nouă greșelile noastre,
precurn și not iertăm greșiţilor noștri".
Acestea sunt cuvinte lăsate de Însuși Domnul nostru și repetarea lor frec-
ventă și cu fervoare ne va obţine cu certitudine iertarea păcatelor.
Al doilea mijloc: Penitenţa
Al doilea mijloc pentru a evita Purgatoriul este să ne ispășim păcatele în
această viaţă făcând penitențe: “Faceţi pocăinţă sau veţi pieri". Faceţi peni-
tenţe, altfel veţi arde ani întregi în Purgator, este un fapt, un adevăr, o certi-
tudine de care nu putem scăpa. Acesta este un gând înspăimântător care îl
înfioară până și pe cel mai curajos om. Câţi dintre noi nu tremură gândindu-
se la aceia care au murit într-un incendiu?
Cum ar fi oare teama noastră în faţa unei asemenea morţi? Şi totuși sufe-
rinţa lor a fost de scurtă durată. Cât de cumplit și incomparabil este focul
Purgatoriului pe care va trebui să-1 suportăm 20, 50 sau chiar 100 de ani!
Mulţi oameni au atâta oroare de penitență, încât nu le trece nici măcar
prin gând să o practice. Este asemănătoare fricii de fantome pe care o au co-
piii, o teamă foarte mare, dar deloc justificată. Ei îşi imaginează că penitenţa
este ceva îngrozitor, se gândesc poate la penitențele severe ale marilor sfinţi
și se tem să întreprindă ceva asemănător.
Dumnezeu nu ne cere, ca printr-o regulă, fapte eroice. Când însă dorește
de la noi acest lucru, ne dă și tăria necesară, așa cum a dat-o sfinţilor. El îi
cere fiecăruia cât poate. Dacă ne este frică, și e normal să ne fie, să facem
mult, atunci să ne limităm la puţin. Doar unui laș îi este frică să facă puţin,
mai ales având în vedere că oricât de puţin am face, primim mult în schimb.
Drumul spre cer al Sfintei Tereza era săvârșirea multor lucruri mărunte.
Dumnezeu a fost foarte mulţumit de modesta ofertă a văduvei, la fel de mul-
ţumit va fi de micile noastre penitenţe.
Ca urmare a micilor mortificări, ne putern elibera de focurile îngrozitoare
4
ale Purgatoriului și putem câștiga multe pentru cer. Desigur că trebuie şă ne
aflăm în stare de har sfinţitor. Penitenţele sau mortificările nu sunt însoţite
de o mare dificultate, iar teama oamenilor în faţa acestora este absurdă.
Penitenţa nu este doar ușoară, ci și folositoare și necesară, aducându-ne
multă fericire. A nu face penitență este cea mai mare greşeală. De fapt, fie-
care om din lume se mortifică în mod natural și spontan. Principii de bază ca
politeţea și buna purtare, de exemplu, ne obligă să ne sacrificăm capriciile și
eventualele preferinţe spre binele celorlalţi. Omul egoist este un bădăran
răutacios pe când omul generos este admirat de toţi.
De asemenea, singurul mod de a ne păstra o sănătate de fier este să ne fe-
rim de mâncăruri apetisante, când acestea ne dăunează și să ne hrănim cu
mâncăruri simple și nesofisticate care ne fac bine. Supraalimentarea repre-
zintă cauza majorităţii bolilor și morţilor premature.
Să luăm alte exemple. Secretul succesului este munca extenuantă, inten-
să, sistematică și regulată. La fel generozitatea, auto -neglijarea, sistematiza-
rea, sunt forme autentice și practice ale mortificării. Și totuşi, nici un om nu
se poate descurca fără ele. Să insistăm asupra propriilor noastre preferinţe și
să facem doar ceea ce vrem, înseamnă să ducem o viaţă plină de dificultăţi
în care orice datorie este o provocare, orice faptă bună un efort, o trudă.
Cercetășii sunt obligaţi să facă un act de bunătate în fiecare zi, chiar dacă
îi costă mult efort. Creștinii ar trebui, cu siguranţă, să facă mai mult. Acte
zilnice de înfrânare, răbdare cu ceilalţi, bunătate faţă de ei. Îndeplinirea
obligaţiilor, sunt splendide penitenţe și un pas mare spre fericire.
Soluţie:Dacă ne este frică să facem multe, să facem multe lucruri mărunte.
Al treilea mijloc: Suferinţa
Al treilea mijloc de a evita Purgatoriul este unul foarte simplu. Constă în
a transforma necesităţile în virtute, îndurând cu răbdare ceea ce nu putem
evita, și cu atât mai mult având în vedere că suferinţa, îndurată cu răbdare
devine ușoară și suportabilă. Suferinţa acceptată cu calm și resemnare de
dragul lui Dumnezeu îşi pierde dureroasa intensitate. Primită, însă, în mod
negativ, în spiritul revoltei, cu agresiune și repulsie se intensifică devenind
aproape intolerabilă.
În această vale de lacrimi fiecare trebuie să facă faţă la multe Şi diverse
necazuri, mâhniri, supărări. Crucile uşoare sau grele sunt soarta noastră, a
tuturor. Oricât de ciudat ar părea, aceste mâhniri și dureri, la care majori-
tatea oamenilor au renunţat, sunt de fapt cele mai mari haruri ale lui
Dumnezeu. Ele sunt o mică parte din Patimile Sale pe care ne cere să le în-
durăm din dragoste față de El și ca penitență pentru păcatele noastre.
Răbdate în acest spirit, ele vor limita considerabil timpul nostru pe care
va trebui să-l petrecem în Purgator și poate îl vom reduce complet - cu dife-
renţa că Purgatoriul, chiar o perioadă de 50 sau 100 de ani petrecuţi acolo,
nu va îmbogăţi meritele noastre pentru cer; pe când orice durere, suferinţă și
dezamăgire a acestei vieţi, va ușura suferinţa noastră în Purgator, aducându-
ne mai multă fericire și glorie în cer.
5