Duminica Floriilor

Intrarea Domnului în Ierusalim

(17.04.2011)

Semnificaţia zilei
Sărbătorim intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim.
Sărbătoarea se numeşte Duminica Floriilor (a florilor), sau a
stâlpărilor (stâlpare = ramură verde), pentru că poporul
evreu a aşternut ramuri verzi în calea lui Isus, ca înaintea
unui împărat. În amintirea acestui eveniment, la Sfânta
Liturghie preoţii îmbracă veşminte luminoase şi sfinţesc
ramuri de salcie verzi şi înflorite, care se împart
credincioşilor. În sens spiritual, prin spovadă şi cuminecare,
Isus vrea să fie primit ca rege în Ierusalimul sufletelor noastre
şi să devenim ramuri verzi, trăind în harul sfinţitor.

Antifoane speciale
Antifonul 1
Îl iubesc pe Domnul, care a ascultat glasul rugăciunii mele. Durerile
morţii m-au împresurat; în lanţurile iadului am căzut.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.
În necaz şi durere am ajuns şi numele Domnului l-am chemat. Voi
umbla înaintea Domnului, în pământul celor vii.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...
Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Spirit şi acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...
Antifonul 2
Încrederea am păstrat-o chiar când am zis: sunt atât de zdrobit.
Cum îi voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi le-a dat?
Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, cel ce ai
şezut pe mânzul asinei; pe noi care-ţi cântăm ţie:
Aleluia.
Paharul mântuirii îl voi lua şi numele Domnului voi chema.
Jurămintele făcute Domnului le voi împlini în faţa întregului popor.
Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu...
Mărire Tatălui şi Fiului şi sfântului Spirit şi acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.
Unule născut, Fiule şi Cuvinte al lui Dumnezeu...
Antifonul 3
Mulţumiţi Domnului, că e bun; veşnică e mila lui. Spună casa lui
Israel: veşnică e mila lui. Spună casa lui Aron: veşnică e mila lui.
Spună toţi cei ce se tem de Domnul: veşnică e mila lui.
Troparul sărbătorii, glas 1
Învierea tuturor, mai înainte de patima ta adeverind-o, pe Lazăr din
morţi l-ai sculat, Cristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca
pruncii, semnele biruinţei purtând, ţie, învingătorul morţii, îţi
strigăm: Osana celui de sus, binecuvântat este cel ce vine în
numele Domnului.

La Intrarea cu Evanghelia, în loc de „Veniţi să

ne închinăm”:
Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului. Dumnezeu
este Domnul şi s-a arătat nouă.
Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, cel ce ai
şezut pe mânzul asinei; pe noi care-ţi cântăm ţie:
Aleluia.

Laudele (tropar şi condac)

Troparul sărbătorii, glas 1
Învierea tuturor, mai înainte de patima ta adeverind-o...
Condacul sărbătorii, glas 6
Pe tron în cer şi pe mânz pe pământ fiind purtat, Cristoase
Dumnezeule, laudă de la îngeri ai primit, cântare de la pruncii care
îţi strigau: binecuvântat eşti, cel ce vii să-l chemi pe Adam.
 Lectura din Apostol
Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului; Dumnezeu
este Domnul şi s-a arătat nouă. Mulţumiţi Domnului, că e bun. (Ps.
117)

Epistola sfântului apostol Pavel către Filipeni (4, 4-9)

Fraţilor, bucuraţi-vă mereu în Domnul! Iarăşi vă spun: bucuraţi-vă!

Dragostea voastră să fie cunoscută tuturor oamenilor. Domnul este
aproape. Nu vă îngrijoraţi pentru nimic şi, în orice împrejurare,
cerând cu insistenţă prin rugăciune, cu mulţumire, să fie
prezentate cererile voastre lui Dumnezeu. Iar pacea lui Dumnezeu,
care întrece orice închipuire, va păzi inimile şi gândurile voastre în
Cristos Isus. În rest, fraţilor, preocupaţi-vă de acestea: toate cele
adevărate, toate cele demne, toate cele drepte, toate cele curate,
toate cele plăcute, toate cele vrednice de laudă, tot ce e nobil, ce e
drept, ce e curat, ce e vrednic de iubire, ce e vrednic de cinste,
dacă ceva este virtute sau onorabil, ceea ce aţi învăţat şi primit, ce
aţi auzit şi văzut la mine, aceea să puneţi în practică. Şi Dumnezeul
păcii va fi cu voi.

Sfânta Evanghelie (In. 12, 1-19)

Înainte de Paşti cu şase zile, a venit Isus în Betania, unde se afla

Lazăr, pe care Isus îl înviase din morţi. Au pregătit acolo pentru el o
cină; Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la
masă cu el. Atunci, Maria a luat un vas cu mir de nard curat, de
mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi i le-a şters cu părul ei, iar
casa s-a umplut cu parfumul mirului. Iuda Iscarioteanul, unul dintre
ucenicii lui - cel care avea să-l trădeze - a spus: „De ce nu s-a
vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să se dea săracilor?”
Dar a spus aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era
hoţ: întrucât el ţinea punga cu bani, fura din ce se punea în ea.
Atunci Isus a spus: „Las-o! Pentru ziua înmormântării mele l-a
păstrat. Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, pe mine, însă, nu mă
aveţi întotdeauna”. Atunci o mare mulţime dintre iudei a aflat că
este acolo şi a venit nu numai pentru Isus, ci şi ca să-l vadă pe
Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Arhiereii voiau să-l ucidă şi pe
Lazăr, pentru că mulţi iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în
Isus. În ziua următoare, mulţimea numeroasă, care venise pentru
sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, a luat ramuri de
palmier, a ieşit în întâmpinarea lui şi striga: „Osana! Binecuvântat
cel care vine în numele Domnului, regele lui Israel!” Isus, găsind un
măgăruş, s-a aşezat pe el, după cum este scris: Nu te teme, fiică a
Sionului, iată, regele tău vine aşezat pe un mânz de măgar. La
început, discipolii lui n-au înţeles acestea, însă când Isus a fost
glorificat, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise despre el
şi că au făcut aceasta pentru el. Aşadar, mulţimea, care fusese cu
el când l-a chemat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi,
dădea mărturie. De aceea i-a ieşit mulţimea în întâmpinare, pentru
că a auzit că el a făcut semnul acesta.

Cântece: 1. Duminica Floriilor

O, veniţi ca să privim, colo, spre
Ierusalim,
Cum azi Isus, Domnul mare, vine pe asin
călare.
Să-mplinească profeţia, care-a spus-o
Isaia:
„Tu a Sionului fată, nu te teme, că azi
iată,
Al tău mire încălecând, vine, pe asin
şezând.”
Spre Ierusalim cetate, arătând o pietate.
Azi poporul adunat pentru ziua de serbat,
Pune a sale veşminte, la asin, jos, înainte.
Şi cu glas de bucurie îi strigau: „Osana,
ţie!
Osana, să fii mărit, fiul lui David numit!”
„Osana întru cei de sus!”, strigau puncii,
lui Isus;
Plecând faţa lui senină, părea-ncinsă de
lumină.
Deci, osana să-i cântăm, lui Isus să ne-
 nchinăm,
Că vine în Ierusalim, să îndure mare chin.
2. Sub o salcie pletoasă
Sub o salcie pletoasă, Maica Sfântă se opri,
Şi cu vocea ei duioasă, către salcie grăi: (bis)
„Salcie, dacă ţi-e milă, apleacă-ţi crengile-n jos
Să fac din ele-o cunună, pentru Fiul meu
Cristos. (bis)
Dacă îmi cunoşti durerea şi voieşti să mi-o alini
Dă-mi din ramurile tale, o cunună fără spini.
(bis)
Fiul meu e sus pe cruce, însângerat şi-n mare
chin
Şi cu ea la el m-aş duce, ca durerea să-i alin.”
(bis)
Atunci salcia miloasă, crengile şi le-a plecat,
Maica a-mpletit cununa şi s-a dus la Golgota.
(bis)
Dar iudeii n-o lăsară cu cununa fără spini,
Ei voiau, Isus să moară, în dureri şi-n mare
chin. (bis)
De-atunci salcia pletoasă, nu s-a mai ’nălţat în
sus
A rămas aşa, plecată, ca să-l plângă pe Isus.
(bis)