UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

,, JUSTINIAN PATRIARHUL’’

CATEHEZĂ

ABORDĂRI ȘI PERSPECTIVE
PASTORAL-CATEHETICE
ASUPRA MORȚII ȘI VIEȚII DE APOI

COORDONATOR

PR. LECT. DR. VASILE CREȚU

NUME ȘI PRENUME

CISMARU GEORGE-LAURENȚIU

BUCUREȘTI

1
 2019

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.Amin

,,Căci Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu, întoarceți-vă deci și

trăiți!’’ (Iez. 18,32), adică fiți vii.

Astăzi omul are o mare reținere în a vorbi despre moarte.Și totuși, cât de deșartă este
lumea aceasta și cât de nestatornică!Cum de nu rămâne viața aceasta într-o stare, ci continuu se
schimbă și se transformă lucrurile.O zi sau o noapte oarecare va fi ultima din viața noastră, de
aceea, fericit este cel care zi și noapte își aduce aminte de moarte.

Azi, am să vă vorbesc, cu ajutorul Domnului despre câteva abordări și perspective

pastoral-catehetice asupra morții și vieții de apoi.

Părintele Cleopa ne spunea că, fiind întrebat marele Vasile de un înțelept, Eubul pe nume,
care este cea mai înaltă înțelepciune, Sfântul Vasile i-a răspuns: ,,cea mai mare înțelepciune care-
l păzește pe om de tot păcatul și-l duce la fericirea veșnică este să vadă pururea moartea în fața
lui.’’Prin urmare, gândul la moarte și pregătirea din viața aceasta pentru întâlnirea cu ea te poate
duce la bucuria veșnică.

Moartea are obiceiul să vină lin la cei care o așteaptă, iar la cei care nu se pregătesc
pentru ea să vină cu amărăciune și dureroasă.

Omul este ființa asupra căreia Dumnezeu a suflat dându-i viață.Dacă Dumnezeu a creat
viața, moartea cine a creat-o?Dumnezeu?Dar, Dumnezeu nu creează moarte, ci viață.Iisus
Hristos, Dumnezeul nostru ne spune : ,, Eu sunt Calea, Adevărul și Viața!’’(Ioan 14,6)

Prin păcatul protopărinților noștri moartea a intrat în lume, trecând pe la toți oamenii,
,,pentru că toți am păcătuit în El’’.(Rom 5,12)De aceea, ca păcatul să nu fie fără de sfârșit, veșnic
în om, Dumnezeu a îngăduit moartea, ca plată pentru păcat.

Atunci când apare fenomenul numit moarte, sufletul omului părăsește trupul mergând în
viața de apoi, iar acesta din urmă se întoarce în pământul din care a fost plămădit.,,Mare plâns și
mare tânguire, mare suspin și nevoie este despărțirea sufletului.’’(dintr-o stihiră glasul al 2-lea,
din Slujba înmormântării mirenilor).

Dincolo de mormânt, omul nu trece ,,în neființă’’ așa cum ziariștii păstrând tarele
comunismului anunță decesul unei persoane, nu merge în neant.Dacă după moarte nu mai este
nimic, viața și-ar pierde sensul ei, ce rost are să trăiești, să iubești, să te zbați, să urăști, să
speri?...1
1
Valeriu Anania, Cartea deschisă a Împărăției, studii introductive de Jan Nicolae și Vasile Gordon, editura
Polirom, 2011, pag. 428

2
 Și totuși ce este moartea?

Moartea nu este o nimicire, o distrugere, ci o trecere, ca o ușă care se deschide și prin

care ni se îngăduie să intrăm.2

A trăit Adam 930 de ani pe pământ și venind la el îngerul, acesta i-a spus: Adame, ai trăit
ani mulți, iar acela i-a răspuns îngerului, că zilele lui au fost ca aburul și ca fumul care se
împrăștie.Psalmistul David ne spune:,,Omul ca iarba zilele lui ca floarea câmpului; așa va
înflori.Că vânt a trecut prin el și nu va mai fi, și nu se va mai cunoaște încă locul său.’’(Ps. 102,
15-16)

Noi, creștinii așa cum mărturisim în Crez ( Simbolul de credință) spunem că ,,așteptăm
învierea morților și viața veacului ce va să fie’’(articolul 12), prin urmare așteptăm învierea și
viața de apoi, viața veșnică care va să vină.

Apostolul neamurilor, Sfântul Pavel le spunea celor de un neam cu el : ,,Noi nu avem aici
cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie.’’ (Evr. 13,14), toate împărățiile lumii au
dispărut, de aceea ținta noastră să fie: Împărăția cerurilor.

Adam a pierdut raiul cel dintâi, dar odată cu Avraam lucrurile s-au schimbat, pentru că
acesta a văzut prin credință, că Dumnezeu pregătește oamenilor un rai mai bun3 decât cel din
care a fost scos prin neascultare.

Prin botez murim și înviem în Hristos, astfel actul tainei ne transformă din candidați la
moarte în candidați la Înviere și viață veșnică, racordând firea umană la veșnicie. 4Noi aparținem
neamului celor biruitori, celor pentru care Hristos a trăit, a murit părând că suferă o înfrângere, în
timp ce în realitate El a purtat o victorie pentru totdeauna.Suntem deja cetățeni ai cerului.5

Moartea este împotriva firii omului, fiindcă Dumnezeu ne-a creat pentru veșnicie, nu
pentru moarte.Dumnezeu s-a aplecat asupra omului, a rechemat la viață din moarte întreaga
noastră fire.Atunci când moartea vine și ne ia o ființă dragă avem un compartiment special față
de ea, pe de-o parte ne încearcă un sentiment de groază, iar pe de altă parte putem conștientiza
faptul că moartea este poarta care se deschide către viața veșnică.6

Mântuitorul a săvârșit lucruri pe care nimeni nu le poate face (mai ales prin cele trei
învieri din morți : înviind pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain și pe Lazăr, cel mort de patru
2
Mitropolit Antonie de Suroj, Viața, boala, moartea, traducere din limbile engleză și franceză : monahia Anastasia
(Igiroșanu), editura Sfântul Siluan, 2010, pag. 76
3
Pr. Adrian Ivan (coordonator) și colaboratorii, Crezul ortodox în 12 cateheze, editura Mitropolia Olteniei, 2015,
pag. 287
4
Pr. Adrian Ivan (coordonator) și colaboratorii, Crezul ortodox în 12 cateheze, editura Mitropolia Olteniei, 2015,
pag. 269
5
Mitropolit Antonie de Suroj, Viața, boala, moartea, traducere din limbile engleză și franceză : monahia Anastasia
(Igiroșanu), editura Sfântul Siluan, 2010, pag. 164
6
Mitropolit Antonie de Suroj, Viața, boala, moartea, traducere din limbile engleză și franceză : monahia Anastasia
(Igiroșanu), editura Sfântul Siluan, 2010, pag. 103

3
zile).Însă, Fiul lui Dumnezeu nu S-a Întrupat pentru a ridica din moarte câteva persoane, ci întreg
neamul omenesc și nu pentru un timp, ci pentru veșnicie.

Întru El era viață și viața era lumina oamenilor și lumina luminează în întuneric și
întunericul n-a cuprins-o’’(Ioan, 1, 4-5), n-a înăbușit-o.Hristos, S-a dăruit pe Sine ca viață,
Hristos Domnul, în chip real și mântuitor, a murit și a Înviat.7

În noaptea de Paști cântăm ,,Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și
celor din mormânturi viață dăruindu-le.În cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care se citește în
noaptea de Paști auzim cum Mântuitorul a zdrobit moartea și porțile iadului:

,,Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-

o pe ea Cel ce a fost ținut de ea.Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad; umplutu-l-a de
amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui…Unde-ți este, moarte, boldul?Unde-ți este, iadule,
biruința?Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit…Înviat-a Hristos și viața stăpânește.Înviat-a
Hristos și nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morți, începătură celor
adormiți S-a făcut.Lui se cuvine slava și stăpânirea în vecii vecilor.Amin’’

Prin moartea și Învierea Domnului, omul a fost restaurat, Adam și Eva, dimpreună cu toți
drepții au fost scoși din iad din lagărele Satanei (așa cum vedem și în icoana ,,Pogorârea la
iad’’).Mântuitorul Se pogoară în iad aducând cu Sine toată plinătătea prezenței Sale
dumnezeiști.Astfel numai există loc rămas fără de Dumnezeu și putem înțelege condiția în care
ne aflăm de la moartea la Învierea lui Hristos.8

Sfinții Apostoli au aflat mai târziu, fiind luminați de Duhul Sfânt, că Iisus nu a înviat doar
pentru cei ce muriseră înaintea Lui, ci și pentru cei ce vor muri după El.9

În pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr vedem, cum după moarte, cei doi au
fost duși unul, săracul Lazăr în sânul lui Avraam, în Rai, iar celălalt, bogatul nemilostiv a fost
dus în iad, unde se chinuia într-o văpaie nestinsă.

În raiul lui Adam și al Evei, aceștia nu aveau nevoie de veșminte ,,umblau goi și nu se
rușinau’’(Fac. 2, 25), însă în noul rai, noi vom fi îmbrăcați în Hristos, așa cum cântăm la Taina
Sfântului Botez: ,,Câți în Hristos v-ați îmbrăcat, în Hristos v-ați și-mbrăcat.’’În viața de apoi nu
vom avea nevoie de veșminte, nu vom suferi de frig, de căldură, vom fi în lumina Duhului
Sfânt.10

7
Pr. Adrian Ivan (coordonator) și colaboratorii, Crezul ortodox în 12 cateheze, editura Mitropolia Olteniei, 2015,
pag. 282
8
Mitropolit Antonie de Suroj, Viața, boala, moartea, traducere din limbile engleză și franceză : monahia Anastasia
(Igiroșanu), editura Sfântul Siluan, 2010, pag. 153
9
Valeriu Anania, Cartea deschisă a Împărăției, studii introductive de Jan Nicolae și Vasile Gordon, editura
Polirom, 2011, pag. 380
10
Pr. Adrian Ivan (coordonator) și colaboratorii, Crezul ortodox în 12 cateheze, editura Mitropolia Olteniei, 2015,
pag. 290

4
 Atunci în viața veșnică nu va mai fi noapte, ci vom sta pururea treji, într-o stare de
priveghere continuă din dragoste pentru Mirele nostru, Domnul Iisus Hristos, pe care-L vom
vedea mereu.11

În rai se împlinește cuvântul Sfântului Apostol Pavel: ,,Nu mai trăiesc eu, ci Hristos
trăiește prin mine.’’(Gal. 2, 28).Omul, numai în măsura în care renunță la ipostasul său pentru a
fi ipostaziat de Ipostasul Logosului (Cuvântului), atunci este salvat propriul lui ipostas și
astfel ,,Hristos e în noi și noi în El.’’( Ioan 17, 32)12

Și dacă în raiul lui Adam a existat posbilitatea căderii, a păcatului, și implicit a morții, în
noul rai, în viața de apoi, în viața veacului ce va să fie, în noul Adam, Hristos, Fiul lui Dumnezeu
cel Viu, omul nu mai poate să cadă, stricăciunea și moartea dispar, trupul nostru fiind ridicat la
aceeași slavă cu cea a Părintelui Ceresc.13

Dacă în primele veacuri ale creștinismului, creștinii priveau moartea nu ca pe un sfârșit,

ci ca pe un început, ca și o naștere întru veșnicie 14, în zilele noastre omul are o mare repulsie față
de moarte, o respinge, ca și când ar spune că nu va muri niciodată, ci va fi veșnic pe acest
pământ, de aceea moartea nu-l interesează, n-o bagă-n seamă, o ignoră, se bucură acum de alte
lucruri.

,,Cu adevărat deșertăciune sunt toate și viața aceasta este umbră și vis; că în deșert se
tulbură tot pământeanul, precum a zis Scriptura: când dobândim lumea, atunci în groapă ne
sălășluim...’’(din Sedelna, glasul al 6-lea, din Slujba înmormântării mirenilor).

Întreaga lume este îmbolnăvită cu moarte, de aceea Biserica, ca și spital duhovnicesc nu

poate fi străină de agonia celor căzuți în depresii, în deznădejde, a celor demotivați și nici de cei
prinși în mrejele hiperactivismului.15

Moartea fiind simțită ca un moment decisiv de creștinii bisericii primare, aceștia se

grăbeau să împlinească tot ceea ce ținea de viața aceasta, punându-și averile la picioarele
apostolilor.Scopul vieții omului era să devină aceea persoană, așa cum a gândit-o Dumnezeu,
care să se apropie pe cât posibil, după puterile sale, de ceea ce Apostolul Pavel numește ,,starea
bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos.’’(Efes. 4, 13)16

11
Pr. Adrian Ivan (coordonator) și colaboratorii, Crezul ortodox în 12 cateheze, editura Mitropolia Olteniei, 2015,
pag. 291
12
Pr. Adrian Ivan (coordonator) și colaboratorii, Crezul ortodox în 12 cateheze, editura Mitropolia Olteniei, 2015,
pag. 296
13
Pr. Adrian Ivan (coordonator) și colaboratorii, Crezul ortodox în 12 cateheze, editura Mitropolia Olteniei, 2015,
pag. 297
14
Mitropolit Antonie de Suroj, Viața, boala, moartea, traducere din limbile engleză și franceză : monahia Anastasia
(Igiroșanu), editura Sfântul Siluan, 2010, pag. 76
15
Pr. Adrian Ivan (coordonator) și colaboratorii, Crezul ortodox în 12 cateheze, editura Mitropolia Olteniei, 2015,
pag. 280
16
Mitropolit Antonie de Suroj, Viața, boala, moartea, traducere din limbile engleză și franceză : monahia Anastasia
(Igiroșanu), editura Sfântul Siluan, 2010, pag. 77

5
 Aceasta să fie și ținta noastră, să facem ca și sămânța de grâu ce este pusă în pământ, care
dacă nu moare nu poate aduce roade.Dacă bobul de grâu și celelalte semințe nu au fost făcute
pentru ele, ci pentru folosul nostru, ca să ne hrănim cu ele, iar acestea capătă viață după ce mor,
oare noi pentru care au fost făcute acelea nu vom învia după ce murim?17

Într-adevăr vom învia, dacă vom muri păcatului și vom aduce roade vrednice pentru viața
de apoi, deci să trăim frumos, să învățăm atât de la cei vii, cât și de la cei adormiți, să evităm ce-i
rău, să umblăm întru cele bune18.

Numai așa putem să înviem lui Dumnezeu pentru viața veșnică, despre care au spus mulți
din prorocii lui Dumnezeu, amintind numai de prorocul Daniel care zice: ,,Și drepții cei mulți vor
străluci ca soarele în veac și mai mult încă’’.19

Cei care au murit în păcate nu mai pot după moarte să laude pe Dumnezeu pentru că
pocăința și iertarea păcatelor au loc numai în viața aceasta.20

Totuși, prin rugăciune cei adormiți pot fi scoși din iad, așa cum Sfântul Grigorie Cel
Mare s-a rugat lui Dumnezeu pentru sufletul împăratului Traian ca să fie eliberat din iad.Deci,
dacă un păgân a fost salvat, cu atât mai mult prin pomenirile care se fac la Dumnezeiasca
Liturghie, păcătoșii pot fi scoși din iad prin milostivirea lui Dumnezeu.

În cadrul Sfintei Liturghii cu privire la cei adormiți, noi știm, de asemenea că sunt vii,
pentru că: ,,Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii’’(Luca 20, 38), nu doar din
punct de vedere obiectiv, ci și din trăirea inimii și din experiență, chiar dacă nouă ne sunt
inaccesibili, pentru că în Liturghie noi ne transpunem în veșnicia unde se află cei plecați și ne
contopim în taina care se împlinește21.

Omul însetează și are un dor lăuntric de nestăpânit după raiul Domnului nostru Iisus
Hristos, dar care va fi împlinit cu adevărat dincolo, în viața veacului ce va să fie.22

Când scria că tânjește după viața veșnică, Apostolul Pavel se referea la faptul că ar vrea
să moară, căci pentru el a trăi este Hristos și a muri este un câștig, de vreme ce în viața aceasta de
pe pământ suntem despărțiți de Domnul Iisus Hristos.23

17
Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, traducere din limba greacă și note de Pr. Prof. Dumitru Fecioru, editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003, pag. 323
18
Mitropolit Antonie de Suroj, Viața, boala, moartea, traducere din limbile engleză și franceză : monahia Anastasia
(Igiroșanu), editura Sfântul Siluan, 2010, pag. 117
19
Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, traducere din limba greacă și note de Pr. Prof. Dumitru Fecioru, editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003, pag. 336-337
20
Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, traducere din limba greacă și note de Pr. Prof. Dumitru Fecioru, editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003, pag. 327
21
Mitropolit Antonie de Suroj, Viața, boala, moartea, traducere din limbile engleză și franceză : monahia Anastasia
(Igiroșanu), editura Sfântul Siluan, 2010, pag. 184
22
Pr. Adrian Ivan (coordonator) și colaboratorii, Crezul ortodox în 12 cateheze, editura Mitropolia Olteniei, 2015,
pag. 307

6
 Atunci când îngerul v-a suna din trâmbiță la A doua venire a Mântuitorului pe norii
cerului, cei adormiți vor învia nestricăcioși, iar noi cei rămași ne vom schimba de asemenea în
nestricăciune în viața de apoi, în Împărăția cerurilor pe care s-o și dobândim prin milostivirea
Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.Amin.

Bibliografie

I. Surse inspirate (Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție)

Biblia sau Sfânta Sciptură, tipărită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, editura Institutului Biblic și de
Misiune Ortodoxă, București, 2015.

Aghiasmatar, publicat cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte

Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă,
București, 2016.
23
Mitropolit Antonie de Suroj, Viața, boala, moartea, traducere din limbile engleză și franceză : monahia Anastasia
(Igiroșanu), editura Sfântul Siluan, 2010, pag. 165

7
II. Manuale, articole, studii și lucrări

Anania, Valeriu, Cartea deschisă a Împărăției, studii introductive de Jan Nicolae și Vasile
Gordon, editura Polirom, 2011

Bloom (De Suroj), Mitropolit Antonie, Viața, boala, moartea, traducere din limbile engleză și
franceză : monahia Anastasia (Igiroșanu), editura Sfântul Siluan, 2010

Ivan, Pr. Adrian (coordonator) și colaboratorii, Crezul ortodox în 12 cateheze, editura Mitropolia
Olteniei, 2015

Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, traducere din limba greacă și note de Pr. Prof. Dumitru
Fecioru, editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003.