DECALOGUL

Cele zece porunci, sau Decalogul (din

cuvintele grecești δεκα, deka, „zece” și λoγoς, logos, „cuvânt”),
sunt zece reguli religioase care au o semnificație de bază
în creștinism și iudaism. Textul lor se află în cărțile Ieșirea și
Deuteronomul din Vechiul Testament.
CELE 10 PORUNCI SUNT:
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alți dumnezei afară de
Mine.
2. Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.
4. Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește.
5. Cinstește pă tatăl tău și pe mama ta, că bine să-ți fie și mulți ani să
trăiești pe pământ.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu fii desfrânat.
8. Să nu furi.
9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău.
ROLUL:
Cele 10 porunci asigură un reper moral într-o eră a relativismului.
Prin Legea lui Dumnezeu, Duhul Sfânt ne convinge de păcat şi ne
conştientizează de totala noastră neputinţă. Legea lui Dumnezeu este
instrumentul prin care Duhul Sfânt ne cheamă la pocăinţă. De asemenea
are şi o funcţie de educaţie, descoperind principiile eterne ale
neprihănirii, care contribuie la dezvoltarea caracterului nostru după
asemănarea cu Mântuitorul nostru. Prin urmare, înţelegem mult mai clar
cum să slujim celor din jur şi lui Dumnezeu.

„FERICIRILE” si explicatia lor:

1. „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor" (Matei 5,3)
Aceşti creştini smeriţi vor primi răsplata împărăţiei cerurilor, adică fericirea
veşnică, mântuirea.
2. „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia" (Matei 5, 4).
Cei care plâng din cauza păcatelor vor fi „mângâiaţi”, adică vor primi
iertarea păcatelor.
3. „Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul” (Matei 5, 5)
Aceşti oameni vor „moşteni pământul”, adică vor fi scutiţi de necazuri,
supărări sau alte tulburări lumeşti.
4.  „Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, că aceia se vor
sătura" (Matei 5,6)
5.  „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui (Matei 5, 7)
Totodată, există şi o serie de fapte ale milei sufleteşti: întoarcerea celor
rătăciţi la adevăr, învăţarea celor neştiutori, sfătuirea celor care au trebuinţă
de un sfat, rugăciunea pentru aproapele nostru, mângâierea celor întristaţi,
nerăzbunarea pentru răul făcut de alţii şi iertarea greşelilor făcute de alţii faţă
de noi.
6. „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5,
8)
Cei curaţi cu inima sunt cei lipsiţi de răutate, de vicleşug, cei care, spun
teologii, reuşesc să se desprindă de gândurile rele care le pot „murdări”
inima.
7. „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”
(Matei 5, 9)
Pacea este unul dintre cele mai de preţ bunuri ale societăţii, de aceea
toţi cei care contribuie atât la pacea socială, cât şi la cea spirituală se vor
chema „fiii lui Dumnezeu”.
8. „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor”
(Matei 5, 10)
Dreptatea din fericirea a 8-a este dreptatea învăţăturii de credinţă, iar
cei care vor avea de suferit din cauza credinţei lor vor fi răsplătiţi de
Dumnezeu cu viaţa cea veşnică. Însuşi Iisus Hristos a fost prigonit pentru
dreptate, iar după El au suferit apostolii şi ucenicii Lui.
9. „Fericiţi veţi fi când vă vor ocarî şi vă vor prigoni şi vor zice tot
cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi
va veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, ca aşa au prigonit pe
proorocii cei dinainte de voi" (Matei 5, 11-12)
Fericirea a 9-a este străns legată de precedenta, deoarece aici Iisus îi
fericeşte pe cei care vor avea de suferit fizic sau moral din cauza învăţăturii
aduse de el pe pământ. Se ştie că în primele secole după venirea
Mântuitorului, creştinismul a fost interzis, iar adepţii Evangheliei au avut mult
de suferit, unii dintre ei fiind chiar omorâţi.