Argument

Am ales acesta tema deoarece intr-o lume bantuita de fantoma

razboaielor,intr-o lume al carei cer este umbrit de pasarile mortii
nucleare,uitam prea des ca Dumnezeu,Domnul Vietii si al Pacii,ne-a pus
inainte moartea si viata,indemnandu-ne sa alegem viata(Deuteronom 30:19)
Intr-o lume in care trambitele mortii si ale luptelor dintre popoare
rasuna pe intreaga planeta,ingrozind si lasand in parasire mame si copii,noi
uitam ca Hristos are trambita Sa,care nu este alta decat Evanghelia cea
mantuitoare pentru noi,trambita din care El suna si noi nu vrem sa
auzim.Cand Hristos S-a facut cunoscut prin cantecul Sau pana la marginile
pamantului,adunand cu sangele si cu cuvantul Sau,armata Sa
nesangeroasa,careia i-a dat imparatia cerurilor,noi refuzam sa luam armele
pacii, ,, sa imbracam platosa dreptatii ,luand pavaza credintei,punand pe cap
coiful mantuirii si ascutind sabia Duhului care este cuvantul lui
Dumnezeu,dupa chemarea dumnezeiescului Apostol iluminat pe drumul
Damascului(Efeseni 6:14,16-17) si sa ne lasam despartiti de muntele de
gheata al fabricantilor de arme,al carui culmi cresc si datorita
indiferentei,racelii si lipsei noastre de intelegere.
Dumnezeul nostru este Dumnezeul pacii.Conform Epistolei catre
Filipeni,,El indeamna la pace,nu poruncind precum cel puternic,nici cu frica
precum cel slab,ci numai ca sa ne ierte pana si pacatele savarsite impotriva
Lui,desi,infricosandu-i prin aratarea puterii Lui si a maririi Lui de nespus,ar
putea sa-i sileasca nu la pace,ci la supunere pe cei care I se impotrivesc.Dar
pacea de acest fel este pacea lumii,nu a lui Dumnezeu,a Carui fiinta insasi
este pacea.
Dar nimis nu ne este de folos daca,avand pace cu oamenii,suntem in
razboi cu Dumnezeu.Numai avand,,pacea lui Dumnezeu,care covarseste
orice minte(Filipeni 4:7) putem fi in siguranta,putem trai fara teama,putem
gasi sa iubirii si a comunicarii,putem darama ziul suspiciunilor si
neincrederii.
Sa nu fim insa cuviosi in credinta si fatarnici prin viata si faptele
noastre.Sa ne straduim fara incetare,dupa puterile noastre,sa readucem pacea
in mijlocul nostru,slujind astfel Mantuitorului Hristos,pentru ca pacea intre
frati este voia lui Dumnezeu,bucuria lui Hristos si desavarsirea sfinteniei.Sa
cautam pacea cu semenii nostri,sa o pastram si sa o cultivam ca pe o floare
rara, ce are nevoie de o ingrijire deosebita.
Intr-o lume poluata nu atat de reziduriile civilizatiei industriale cat de
aburii unor teorii care urasc omul si-i doresc moartea,teorii ce rodesc in
minti bolnave,paranoice,sa facem totul ca pe cerul senin sa lumineze steaua
iubirii,astrul pacii,calauzindu-ne precum altadat pe invatatii Orientului,spre
Betleemul mantuirii noastre.
Cand Hristos Insusi ne-a lasat mostenire pacea Lui(Ioan
14,27).poruncindu-ne sa ne iubim unii pe altii,pentru ca numai asa vom fi
recunoscuti drept ucenici ai Lui(Ioan 13:35),sa inaltam cantarea noastra de
pace spre tarii,chemandui sa ni se alature pe toti cei ce doresc sa faca
impreuna cu noi un drum lung,poate si anevoios,dar la capatul caruia ne
asteapta dragostea si, cu bratele deschise,Hristos,Domnul pacii.
Dintre toate cele multe care caracterizeaza crestinismul,mai presus de
toatese afla dragostea reciproca si pacea.Sa intindem mana peste
bariere,peste hotare,peste muntii de arme,glasul nostru de pace sa fie mai
puternic decat bubuitul discordiei si al tunurilor.Vorbele noastre sa fie
porumbei purtatori ai mesajului divin:,,Pe pamant pace,intre oameni
bunavoire(Luca 2:14)
Sa facem sa rodeasca linistea si pacea,cautand viata nu in dogme,nu in
teorii,ci in telul ei.Viata noastra sa fie dusa,,intru toata cuviosia si buna
voire(I Timotei 2:2),adica zidind pacea;faptele noastre sa fie modele
vrednice de urmat,cuvintele noastre sa aiba mierea vindecatoare de raniu
sufletesti.
Numai astfel vom fi facatori de pace,numai astfel vom putea fi numiti
fii ai lui Dumnezeu (Matei 5:9),numai astfel vom vedea pe Dumnezeu(Evrei
12:14)
 Introducere
Nu incape indoiala ca toti cei ce doresc un nou razboi mereu sunt
stapaniti de dorinta criminala de a ucide,de a inrobi,de a stapani si de a
exploata omenirea.
A face cauza comuna cu acestia insemna a dori crima ca si ei,inseamna
a-i sprijini pe criminalii ucigasi de vieti omenesti si de a deveni astfel
complicii lor.
De aceeasi complicitate cu criminalii din razboaie se fac vinovati toti
acei care ar sta nepasatori fata de marea cauza a apararii pacii.Se fac
vinovati de pacate de moarte,strigatoare la cer si nedemni de mostenirea
lasata de Hristos prin cuvintele:,,Pace va las voua,pacea Mea dau voua(Ioan
14:29)
Rareori s-a vazut o atat de grozava ratacire ca cea din zilele noastre care
face pe conducatorii popoarelor sa fie atat de mult stapaniti de aur,incat in
loc sa dispuna ei de el,dispune aurul de ei,facandui robi si inchinatori ai
vitelului de aur.Acesti inchinatori vor sa stapaneasca toate popoarele spre a
le aduce jertfa idolului caruia i se inchina ei.Acestia,nu numai ca au uitat
cuvintele Ziditorului care a poruncit celor dintai oameni sa stapaneasca
pamantul,nu pe semenii lor,zicandu-le,,Cresteti si va inmultiti,umpleti
pamantul si il stapaniti(Facere 1:28),dar si lucreaza impotriva poruncii lui
Dumnezeu,,Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.Pentru acest pacat
au ajuns sa aiba si pe Dumnezeu impotriva ,deoarece,,Dumnezeu,celor
trufasi le sta impotriva(I Petru 5:5) si ,,Tine in mana Sa sabia pedepsei
pentru cei ce varsa sangele nevinovatilor(Ieremia 46:10)
Sodoma si Gomora,precum si Babilonul cauta sa se ridice astazi din
nou in zarea istoriei,pe temelia putreda a pacatului,pe aceeasi temelie,care
le-a facut trista glorie biblica a celor trei cetati,spre a se prabusi ca si acelea
dupa cuvintele inteleptului,care zice:,,Inaintea prabusirii merge trufia,iar
semetia inaintea caderii(Pilde 16:18)
Este indeobste cunoscut si recunoscut de toti ca pentru a desfasura o
activitatate rodnica,pentru a contribui la progresul materiala si spiritual al
omenirii,este nevoie de liniste,de pace.
Notiunea de pace se leaga in mod firesc de idea de progres si de
promovarea vietii,iar notiunea de razboi se leaga de idea de moarte si de
dezastru.Este,deci,firesc faptul ca omenirea din totdeauna a dorit cu ardoare
pacea si a respins razboiul.In acest sens se exprima Fericitul Augustin,cand
zice:,,Intrebati pe toti oamenii: voiti voi pacea?Tot neamul omenesc va va
raspunde intr-un glas:Eu o doresc,o astept,o vreau o iubesc.
 Mult incercata de razboaie,omenirea antica vedea in pace unul dintre
marile ei idealuri,a carui realizare deplina a legat-o de pogorarea printer
muritori a unui trimis al cerului.Marii ganditori ai Greciei au facut din pace
una din temele de predilectie.Astfel,Platon,vorbind despre pace,o considera
una din cele mai mari bunuri:,,Bunul cel mai mare nu este razboiul si
razvratireaci pacea unora cu altii.Ucenicul sau Aristotel,vorbind despre
dimensiunile unei societati ideale,credea ca aceasta a fost realizata in
trecutul indepartat al omenirii.Atunci,zicea el,,nu era intre oameni nici
certuri,nici razboaie,pentru ca nu era nici un lucru a carui folosire sa fie dat
prilej de neintelegeri
 Misiunea morala a pacii din lume
(Tratare)
Pacea pe pamant,din cele mai vechi timpuri este scopul dorit cu
ardoare de umanitate.Prin bezna invrajbirii,a urii si salbaticiei
moravurilor,acest scop radiaza din inceputurile comunitatilor omenesti,in
prieteniile primelor triburi ce se uneau pentru lupta cu dusmanul comun si in
sfarsit,chiar din formarea intinselor stapaniri absolute pagane,ai caror
despoti,tinzand sa justifice intinsele lor cuceriri,legau de ele inaltul scop al
pacificarii popoarelor subjugate.Mai limpede este exprimat acest scop in
filosofia stoica si mai ales in iluminarilor proorocilor evrei.Dupa
marturisirea lui Plutarh,in vechea Grecie-din vremurile lui Pericle-a existat
chiar intentia de a se convoca o conferinta de pace a intregiei
Grecii.Renumitul filosof Platon,desi numea razboiul ca starea naturala a
popoarelor,in gandul sau nu se impaca insa cu lucrul acesta si visa o tara in
care toate popoarele ar trai in uniune deplina.Iar mai inainte,inspiratul
prooroc al poporului evreu,Isaia,a imaginat o omenire renascuta si o natura
transfigurata in stare de pace vesnica,ce va veni in acele timpuri,cand,,plin
va fi pamantul de cunostinta despre Dumnezeu(Isaia 11:9)
Totusi,sub apasarea robiei si a bunului plac neingradit al
stapanitorilor omenirea de dinainte de crestinism,prin persoana celor mai
buni reprezententi ai ei,mai mult viseaza decat nazuieste spre pace.Pentru cei
vechi,gandirea spre pacificarea popoarelor era doar o aminitire confuza
despre starea de fericire pierduta si aproape uitata a primilor oameni(Veacul
de aur),si se zareste in lumina adevaratei revelatii dumnezeiesti abia la
proorocii purtatori de duh ai poporului evreu,pastratori ai credintei intr-un
Dumnezeu Unic,si in fagaduinta Lui.Dar realitatea lumii de
atunci,confundata in razboaie neincetate,era intr-o deplina opozitie cu
incantarile proorocilor Imparatiei lui Dumnezeu.cat timp a domnit in
raporturile dintre oameni egoismul brutal si tendinta barbara de a pune
stapanire pe bogatiile si viata adversarului,inteleptii pagani afirmau
ca,,razboiul este legea si adevarul lumii,imparatul si tatal a toate cele
(Heraclit),iar despotii imparatilor,prin cuceririle lor,aduceau inceputul ideei
de pacificare fortata a popoarelor.1
In intunericul saraciei spirituale,iluzia despre pace dezvoltandu-se
in cei mai buni reprezentanti ai intelpciunii,isi afla o implinire partiala in
uniunile si intelegerea despre pace,sau chiar in incercarile de pacificare a
popoarelor pe calea unificarii lor fortate.Aceasta s-a manifestat cu deosebire
in formarea imperiului roman mondial,care,spre asigurarea pacii a dat
popoarelor cucerite o puternica autoritate centrala si o baza de drept pentru
raporturile lor reciproce.Dar pacea,infaptuita prin silnicia unei natiuni
dominatoare si sudata prin norme de drept coercitive nu a putut sa fie
trainica si vesnica.Imperiul roman ramanand strain de convingerea egalitatii
popoarelor,nu l-ea putut aduce la o unire organica si la urma urmelor s-a
risipit,ceeea ce a dezvaluit deplina nestatornicie a pacii,intemeiata pe
amenintari si pe dominatia unei natiuni cuceritoare.Astfel,omenirea
precrestina neridicandu-se pana la negarea exclusivismului national,pana la
constiinta egalitatii de drepturi a popoarelor,pentru ca nu avea spiritual
iubirea,a ajuns la o completa naufragiere a incercarilor sale de a inscauna
pacea.Numai cu venirea pe pamant a Mantuitorului Hristos,cand,dupa
cuvantul proorocului lui Dumnezeu Isaia,,Pamantul incepu sa se umple de
cunostiinta despre Dumnezeu,aparu nazuinta spre o astfel de pace,ce
trebuie sa domneasca intre oameni,in urma biruintei binelui asupra raului,in
urma confirmarii iubirii si negarii vrasmasiei dintre popoare.
Cu venirea lui Hristos pe pamant se implini fagaduinta lui
Dumnezeu,data primilor oameni,despre Mantuitorul,care va sfarama capul
sarpelui.Prin Jertfa Sa ispasitoare,printr-un act de iubire dumnezeiasca fata
de omul cazut in pacat,Domnul a mantuit lumea de blestem,a biruit moartea
prin Invierea Sa si a redat iarasi omului virtutea lui dumnezeiasca.Pentru
lumea pieritoare a fost descoperita iubirea dumnezeiasca,a aparut idea fratiei
si egalitatii oamenilor si a popoarelor.Razboaiele,dupa venirea lui
Hristos,desi nu au incetat,totusi a inceput o slabire treptata a convingerii
despre necesitatea si inevitabilitatea lor,caci s-a ivit idealul deplin real si
practice al pacii vesnice sau a Imparatiei lui Dumnezeu,realizabil in Biserica
lui Hristos.
In omenire incepu in mod clar si sensibil o miscare spre aceasta
imparatie a pacii-si razboaiele incepura a fi condamnate,ca un rau,ca o
incalcare a normei de viata a popoarelor.
Momentul moral in aprecierea razboiului primi-sub influenta
crestinismului-o insemnatate precumpanitoare,si miscarea pentru pace se
intari.2
Daca in decurs de 19 veacuri,crestinismul in miscarea lui
edificatoare spre imparatia lui Dumnezeu a intarit treptat temeliile pacii
internationale,renasterea ideii pagane a dominatiei mondiale,in forma
rasismului a devenit posibila numai in masura stingerii duhului crestin in
Occident.Despre aceasta sta vie marturie propaganda de razboi a ideologilor
unui stat mondial,care adeseori se acopera cu lozinci crestine.De la niste
adevarati crestini nu poate sa porneasca chemarea spre exterminarea
reciproca,ca mijloc de pacificare a omenirii,caci crestinul nu trebuie sa caute
pe pamant nici bogatie,nci dominatie asupra altora.Pentru infaptuirea pacii
internationale,crestinismului nu-I trebuie nenumarate razboaie prealabile de
cuceriri,-ele trebuiesc doar acelora care din pasiune de dominatie si bogatie
au stins in ei duhul iubirii si in stingerea moralitatii nu vad o alta cale spre
realizarea fericirii in aceasta lume,decat calea nimicirii,,celor ce sunt de
prisos omenirii
In acesta ideologie a promotorilor unui nou razboi nu poti descoperi
nici cele mai mici urme de crestinism,si daca uneori ea se acopera cu o
frazeologie crestina despre apararea culturii,a libertatii si a drepturilor
omului,aceasta se face din interesul mascarii fondului sau respingator,in fata
maselor credincioase.De fapt insa,gandirea despre un nou razboi distrugator
este condusa de o ideologie curat pagana,pe care inca in veacul al 5-lea
inainte de nasterea lui Hristos,Heraclit din Efes o exprima prin
cuvinteleRazboiul este tatal a toate,iar adeptii lui contemporani occidentali o
infatiseaza mai subtil,,Recunoscand lipsa de logica a razboiului,,noi trebuie
sa recunoastem ca bataliile si pregatirile pentru ele intra in cultura noastra ca
o parte componenta astfel cum este si Biblia.O astfel de conceptie arata ca
ideologii unui nou razboi pornesc in aprecierile si actiunile lor mai mult din
recunoasterea folosului si necesitatii lui pentru scopurile lor,decat din aceea
ce este scris in Biblie si,desigur ei nu cred deloc in iubirea Dumnezeiasca
rastignita pe cruce pentru pacatele lumii,dupa cum nu cred nici in actiunea
de lamurire a acestei iubiri asupra pacii omenesti.
Dar trebuie sa deosebim pe promotorii razboioului de masele de
credinciosi catolici si protestanti,care printr-un simt moral pricep neadevarul
si nedreptatea regimului asupritor si nu se pot multumi cu o viata si cu o
morala cu desavarsire straine si chiar dusmanoase crestinismului.Aceasta
nesatisfactie morala a crestinilor occidentali constituie elemental esential al
nemultumirii mai largi a maselor muncitoare,prin nedreptatea raporturilor
capitaliste si prin politica agresiva a guvernelor,indreptata spre instituirea
unui nou razboi.De aceea staruinta de a-l preveni capata un caracter tot mai
voluntar si proportii tot mai largi.Exprimand necesitatea morala a maselor
populare,setea de pace a unit pe oameni cu bunavointa de pe intinderile
intregului glob pamantesc,fara deosebiri de convingeri religioase si
politice.A aparut o miscare de aparare a pacii cum nu s-a mai vazut in
istorie,care pentru o minte pozitiva inseamna,,increderea celor ce muncesc,in
posibilitatile lor de a-si lua in mana destinul lor istoric,iar pentru o minte
religioasa,triumful unui inceput de morala.Acest lucru din urma nu-l exclude
pe cel dintai,ci chiar il determina.Patrunzand in fondul miscarii generale
pentru pace,constiinta religioasa vede ca oamenii cu bunavonta,in ciuda
inceputului pacatos al luptei pentru existenta,au cazut de acord intre ei prin
convingerea intrinseca in deplina posibilitate de a rezolva orice contrazicere
a dorintelor in spiritul unei supreme dreptati si prietenii,fara a recurge la
exterminare reciproca.
Dar aceasta inseamna ca in constiinta religioasa toate motivele cele
mai intime ale comuniunii se rezolva in nazuinta spirituala spre deplinatatea
existentei,adica spre o astfel de stare cand,,Dumnezeu este totul in toti.De
aici urmeaza concluzia ca oamenii,in viata pamanteasca sunt chemati nu spre
dezbinare ci spre unire,nu spre vrajba ci spre prietenie si ca nazuinta lor de
astazi spre pace si armonie este o necesitate morala.
A trezi aceasta necesitate in oameni este sarcina principala a
Bisericii lui Hristos si a tuturor crestinilor ce traiesc in ea,pentru ca
Biserica,ca centru al vietii spirituale si morale a credinciosilor,isi vede
misiunea sa in a uni pe oameni cu Dumnezeu intr-o unitate interioara,prin
curatirea de pacate si prin ajutorul binefacator in orica avant al nostru spre
mantuire.In acest proces este cuprins tot continutul vietii religioase si tot
sensul istoriei Bisericii.Acesta istorie nu poate fi conceputa altfel decat
numai ca o infaptuire a Imparatiei lui Dumnezeu,care consta in
indumnezeirea omenirii,in patrunderea de Dumnezeu a creaturii,in coborarea
lui Dumnezeu spre om si in orice nazuinta a unei inimi credincioase de a
aseza domnia lui Dumnezeu peste gandirea,vointa si sentimentele sale.De
aici urmeaza ca viata si sufletul adevaratei Biserici este credinta vie in
Dumnezeu,lupta cu pacatul,pocainta,botezul
,postul,rugaciunea,impartasirea,milostivirea si oricare alta binefacere din
care,cu ajutorul si cu forta spiritului,se creeaza coroana lor Iubirea.Aceasta
iubire este la temelia Pacii Vesnice,pentru care se roaga fara incetare
Biserica.Ea insasi este o reala intrupare a acestei paci Vasnice in implinirea
fagaduintei lui Hristos:,,Pace las voua,Pacea Mea va dau voua(Ioan 1:27)3
Pacea data de Hristos este,inainte de toate,pacea omului cu
Dumnezeu,ce domneste in sufletul crestinului.De aici ea se raspandeste in
intreaga societate crestina ,exprimandu-se in unitatea spirirituala si armonia
membrilor ei.Crestinii,intrand in componenta tuturor popoarelor de pe
pamant,daca ei sunt astfel dupa spirit,nu pot sa nu imbunatateasca forta
pacificatoare asupra celeilalte omeniri,prin insusi acest fapt intarind in ea
bunavointa spre pacea generala.In acest sens orice crestin este o forta
creatoare de pace ,iar totalitatea crestinilor din Biserica lui Hristos,reprezinta
deja un inceput real al Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant si un urias
generator de pace ce sustine prin curentul sau binefacator toata
omenirea.puterea de actiune a acestui curent binefacator este in directa
dependenta de masura in care crestinii infatiseaza pentru lumea
inconjuratoare chipul lui Hristos.4
Iata pentru ce pacea,constituind o necesitate morala a omenirii,este
pentru crestini nu numai o necesitate constienta,dar si o misiune
morala.Acest lucru consta in aceea ca mai inainte de toate sa intelegem
raspunderea noastra pentru soarta pacii si a omenirii,pentru indepartarea
semenilor de la Dumnezeu,pentru indepartarea adevaratului crestinism si in
general pentru aceea dezordine morala,care in timpul de fata impiedica
statornicirea pacii si a armoniei intre popoare.De aceasta dezordine sunt
vinovati nu numai propovaduitorii directi ai razboiului ci si insasi crestinii
care ii ajuta prin atitudinea lor pasiva spre o activitate periculoasa,sau care
cad in acea primejdioasa pietrificare si nesimtire ce omoara in om costiinta
raspunderii morale pentru raul ce domneste in lume,ridicandu-se deasupra
acestui pacat prin rezolvarea corecta a problemelor vietii lor,prin bogatia
duhului dumnezeiesc si prin puterea rugaciunii.
Reintoarcerea spre adevarata viata crestina a constituit si constituie
contributia crestinilor in problema spiritualizarii vietii pamantesti si prin
urmare,in problema pacificarii popoarelor.Prin munca lor spirituala,crestinii
ridica in lume suma totala a binelui,cu atata indaratnicire scoborata de
puterile intunecate ale razboiului.In crearea superioritatii de partea binelui,ea
constituie o garantie sigura a biruintei pentru partizanii pacii.Sub acest
raport,este necesar de a educa neincetat sentimental raspunderii pentru
valoarea morala a fiecarei miscari,a fiecarei gandiri si fapte ale
noastre,pentru a ne apara de pacat,caci,,orica pacat,orice cuvant putred nu
trece fara urmare.Si actiunea distrugatoare a pacatului nu se margineste in
cercul ingust al savarsirii lui.Se poate spune ca undele otravitoare ale
curentului lui se raspandesc in intreaga lume.Orice pacat,intr-un fel
oarecare,roade,distruge pacea,si de aceea.toate pacatele ii sunt atat de urate
lui Dumnezeu si sunt ata de pedepsite de El.5
Amenintarea unui nou razboi se poate preface deasemenea intr-o
pedeapsa dumnezeiasca,daca lumea crestina nu va face eforturi pentru
inlaturarea cauzelor lui pacatoase,macar a celora ce silesc constiinta morala
a maselor din tarile capitaliste sa se revolte tot mai mult de nedreptatea
regimului de robie capitalista,de josnica fatarnicie a ideologiei burgheze,de
fondul feroce al moralei burgheze.Este cu totul limpede,ca din partea
cultelor crestine,ce-si atribuie ca un merit participarea la transformarile
sociale,este absolut inadmisibil atitudinea de toleranta fata de nedreptatea
sociala,fata de asuprirea popoarelor coloniale,fata de discriminarea de rasa si
fata de propaganda deshisa razboiului.Dar in tarile occidentale are loc o
astfel de toleranta si este foarte greu a o justifica prin libertatea cuvantului si
a tiparului.
Pe baza unei astfel de libertati,toate avanturile nobile ale
crestinismului social pot fi oricand innabusite de bunul plac al salbaticiei si
al patimilor animalice,daca acestora nu li se pun ingradiri.Nu tebuie sa uitam
ca tot sensul virtutii crestine se reduce la limitarea raului,la indepartarea lui
din viata.
Este indispensabil a nazui si spre inlaturarea razboiului .In
aprecierea unui razboi oarecare sau a unui razboi in general,crestinii pot si
trebuie sa porneasca mai inainte de toate din spiritual Evangheliei si sa
actioneze astfel ca rezolvarea neintelegerilor internationale sa excluda
practicarea razboiului.Si intr-adevar,cand oamenii se patrund de constiinta
unitatii spirituale si a raspunderii deopotriva in fata lui Dumnezeu,razboiul
devine mereu mai putin de neinlaturat si mereu mai putin legal.Prin aceasta
constiinta se intareste si egalitatea in drepturi a popoarelor-mari si mici,si
consacrarea chemarii lor nationale in istorie.Printr-o altfel de atitidine fata de
deosebirile nationale,nu este exclusa posibilitatea renasterii ideilor
anticrestine despre supunerea silnica a restului omenirii.Lupta cu astfel de
idei,raspandite pe fata in unele tari crestine,trebuie sa devina o obligatie
morala a tuturor crestinilor.6
In fata unei primejdii comune,oamenii de obicei se apropie pentru a
o inlatura prieteneste.Razboiul in vremea noastra reprezinta primejdia
comuna si cea mai mare pentru omenire.De aceea el provoaca in intreaga
lume o uimitoare unire a oamenilor,intr-un lagar unic de impotrivire
dusmanilor pacii.Este un fapt nemaiintalnit in istorie:impotriva actiunilor
intense ale promotorilor la un nou razboi se ridica o miscare mai puternica si
mai activa a partizanilor pacii.Constiinta crestina nu poate sa nu vada in
aceasta miscare avantul interior al popoarelor in aceeiasi directie in care se
misca insusi crestinismul spre Pacea Vesnica din Imparatia lui
Dumnezeu.Nu poate sa nu vada ,pentru ca pacea pe care noi,cu eforturi
comune,dorim s-o instauram pe pamant,este,in
fond,reflectarea,asemanarea,prototipul Pacii Vesnice mai desavarsite sau a
Imparatiei lui Dumnezeu.De aceea ,despre lupta de astazi a popoarelor
pentru pace se poate vorbi ca despre o miscare ce coincide intr-un moment
dat cu directia permanenta a crestinismului in istorie.7
Aceasta coincidenta a cailor,desi nu pe un intins fagas al
istoriei,adanceste misiunea morala a crestinilor,care nu numai ca trebuie sa
se bucure de o multime atat de mare de tovarasi de drum,dar trebuie sa se
patrunda de constiinta raspunderii pentru realizarea pacii,pentru intarirea
prelungirii ei si pentru infaptuirea mai deplina in viata idealului crestin a
unitatii in iubire.In aceasta trebuie sa vedem baza pacii,inceputul Imparatiei
lui Dumnezeu pe pamant.Conceputa in sufletul omului,ea pe neasteptate I se
descopera si in lumea exterioara;in natura si in societate se descopera ca
posibilitatea transfigurarii acestora-in natura edenica si in societatea fara
pacate.Aceasta posibilitate se transforma intr-o obligatie morala,cand
crestinul intelege ca acea pace este doar luminarea,sublimarea si inflorirea
spirituala a acesteia,ca reala infaptuire a Imparatiei lui Dumnezeu este doar
transfigurarea activa a realitatii noastre imperfecte.
Se intelege de la sine ca pana la implinirea vremurilor este greu sa
ne inchipuim o astfel de ordine pe pamant care s-a putea numi Imparatia lui
Dumnezeu.Dar,ivindu-se in unitatea crestina si in orice biruire a pacatului,ea
apare in mod vadit si real in incercarile de imbunatatire a raporturilor vital-
sociale,internationale,dezgolind si demascand formele empirice ale rauli-
vrajba,asuprirea,robia bolile,cruzimea,razboiul si alte diferite manifestari ale
lui.De aceeea,nu se poate nici cum crede ca munca spirituala a crestinilor
este ceva nereal,departe de viata si ca Imparatia lui Dumnezeu constituie
obiectul unei inchipuiri.Nu se poate admite nici aceea idea ca credinta in
Dumnezeu si in vesnica lui Imparatie ii rupe pe crestini din realitate si de la
obligatiile pamantesti in raport cu ea.Cu totul dimpotriva miscarea
crestinilor spre imparatia lui Dumnezeu se infaptuieste tocmai in mediul real
omenesc si in lupta neincetata cu imperfectiunea personala si generala.8
Dovada ce demonstreaza acest lucru este puternicul curent al vietii
spirituale,format in istorie de virtutile sfintilor crestini.Exemplul lor viu si
convingator marturiseste nu aspiratia iluzorie intr-o oarecare lume
inchipuita,ci faptul ca viata bogata a cerului se descopera pentru noi pe
masura liberei luminari a pamantului.A-ti face sufletul si corpul curate si
sfinte,a reconstrui natura inconjuratoare spre formele cele mai desavarsite;a
limpezi toata sfera data noua de viata concreta,a insufleti pe semenii nostri
cu acea insuflare pe care noi insine o primim de Sus;a le transmite acea
bucurie,acea fericire care ne cuprinde pe noi;a deschide in ei cerul care s-a
deschis in noi;a le da lor viata noastra,pentru ca ea sa renasca si sa
infloreasca in ei;mai pe scrt:a imita pe Hristos,pe Apostoli pe sfinti si pe
mucenici-iata calea cea mai sigura si mai potrivita spre Imparatia nu din
lumea aceasta.9
Fiecare crestin trebuie sa se bucure pe calea spre Imparatia lui
Dumnezeu de fiecare tovaras de drum chiar si intamplator si sa se bucure de
orice miscare prielnica a acestei lummi,sa inteleaga posibilitatea vesnicei
innoiri,sa-si intareasca influentele binefacatoare,sa sustina elanurile omenirii
spre idealurile fericirii comune si sa slujeasca prin sprijinul moral in lupta
pentru pace si armonie intre popoare.Aceasta este misiunea spirituala a
tuturor crestinilor intru Hristos.Acesta este Testamentul Ortodoxiei-din
Orient si Occident,pretutindeni si totdeauna obligate sa-si aminteasca de
calea unica spre Imparatia lui Dumnezeu-de calea sfinteniei pentru ca numai
prin ea se inlatura sentimental de dezbinare si apare sentimental apropierii
spirituale si al fratiei.
Trebuie sa spunem ca acest sentiment este mai essential si mai
indispensabil decat o unire formala a Bisericii,pentru ca el se raporteaza la
baza primordiala a imboldurilor si actiunilor noastre ,si prin urmaare,are un
raport nemijlocit cu orice intamplare din viata particular,obsteasca,nationala
si universala.Trebuie sa ai o experienta crestina pentru a intelege ca unitatea
spirituala este ceva mai mult decat o uniune,un tratat sau o comuniune
formal legala-aceasta forta binefacatoare,care vadeste lumii chipul lui
Hristos de care raul se imprastie ca fumul ,ca ceara de la fata focului.Putem
fi siguri ca si puterile intunecate ale razboiului vor fi nimicite,daca
crestinii,uitand dezbinarile lor interne,vor umple cu sarguinta pamantul de
cunostiinta lui Dumnezeu.Atunci noi toti ne vom apropia de acele vremuri in
care oamenii isi vor fauri din sabiile lor fiare de plug si din lanciile lor
cosoare;popor asupra altui popor nu-si va mai ridica sabia sa,nici nu se va
mai deda razboiului(Isaia 2:4)10
 ,,Pe pamant pace,intre oameni bunavoire
A urmari cu tot dinadinsul pacea,a te stradui din toata puterea la
zidirea ei,a colabora in chip sincer si staruitor cu toti aceia care inteleg ca de
acest bun nepretuit depinde toata cealalta bunastare a omenirii si a lupta cu
toata hotararea impotriva promotorilor la un nou rzboi,iata cateva lucruri pe
care oamenii trebuie sa le faca pentru a infaptui o noua era de pace si de
intelegere intre oameni si popoare.
Pentru toti aceia carora li s-ar parea noua si curioasa aceasta
atitudine,adoptata de Sfanta noastra Biserica in anii din urma,ca si pentru toti
aceia care,fie din necunostinta,fie dintr-o pornire patimasa,nu sunt in stare sa
vada cu ochi buni aceasta trecere a Bisiricii crestine in arena luptei pentru
pace,sau participarea prin reprezentantii ei la conferintele interconfesionale
pentru pace si la marile adunari mondiale ale luptatorilor pentru pace,nu
avem decat un singur raspuns:acela ca stradaniile pentru pace ale Bisericii
crestine nu sunt o haina noua,imbracata la nimereala,nu sunt o imbracaminte
de circumstanta,care sa dovedeasca introducerea in slujba vreunor idei
politice,ci sunt imperativul din totdeauna al crestinismului.Pacea fiind
ideealul catre care Biserica crestina tinde de veacuri,stradaniile pentru pace
al Bisericii sunt implinirea vointei celei atotsfinte a Insusi Domnului Iisus
intemeietorul ei,care potrivit imnului de slava,cantat de ingeri la Intruparea
Lui,a venit in lume ca sa aduca pace pe pamant si buna voire intre oameni.11
In lupta aceasta nobila pe care Sfanta noastra Scriptura a dus-o in
anii din urma,cu pasiune adevarat apostolica,alaturi de toti oamenii de bine
din lumea intreaga,pentru triumful pacii si al bunei invoiri intre oameni si
popoare,ea s-a gasit asadar in elemental ei cel mai autentic si a activat pe cel
mai curat teren evanghelic.Intocmai ca pastoral cel bun ,care,dupa spusele
Sfintei Evangheliei,isi pune sufletul pentru oile sale si a carui grija pentru ele
este cu atat de mare,cu cat si primejdiile care le ameninta sunt mai
iminenete,tot astfel si zelul si stradaniile Sfintei noastre Biserici au devenit
cu atat mai hotarate,cu cat primejdia unui nou razboi care ameninta
omenirea a fost mai mare si mai grozava.
Datorita stradaniilor din timpul din urma ale Sfintei noastre
Biserici,din candelea sfintelor rugaciuni pentru pace,care arde deapururea
vie pe altarele Bisericilor noastre,drepcredinciosii crestini,raspanditi
dealungul si dealatul tarii,sau impartasit cu si mai multa osardie de
lumina,iar odata cu aceasta candelele nadejdiilor lor pentru pace sau aprins
si palpaie acum cu putere,tinandui treji in lupta pentru infaptuirea pacii pe
pamant.Cuvantul inaintestatatorul Bisericii noastre,ca si al Inaltilor
ierarhi,denuntant de fiecare data primejdia pacii si vadind pe promotorii unui
nou razboi,invatand ca testamentul pacii,lasat noua de Domnul si Mantuitorl
Iisus Hristos este una din cele mai de seama porunci ale legii celei noi si
indemnand pe toti sa urmeze calea pacii si a dragostei,au devenit adevarate
indemnuri de activitate pestorala pentru clerul nostru.Slujitorii Sfintelor
Altare,la randul lor,inflacarati cu cel mai sfant zel,au savarsit in anii din
urma o opera educativa de cea mai inalta valoare crestina asupra fiiilor
credinciosi ai Bisericii noastre,invatandu-i sa iubeasca pacea si sa urasca
razboiul si totodata dandu-le criteriile cele mai sigure,cu ajutorul carora sa
poata distinge in chip lamurit poruncile cu totul potrivnice invataturilor
Mantuitorului Hristos,ale celor ce ar dori sa pravaleasca omenirea din nou in
genunea valurilor de sange si in focul pustiitor al razboiului.Educatia pe care
credinciosii Sfintei noastre Biserici o primesc astazi,este o educatie in sensul
pacii si al vremurilor celor noi,dupa voia Domnului Si Mantuitorului
Hristos.Slujitorii sfintelor Altare se straduiesc astazi din rasputeri sa faca in
asa fel ca razboiul san u mai ramana decat o piesa oribila de muzeu,menita
sa aduca aminte generatiilor viitoare,inundate de pacea Domnuluiu,de
grozaviile prin care au trecut innaintasii lor.
Propovaduind,asadar pacea,Sfanta noastra Biserica propovaduieste
pe Hristos.Si nimic nu o poate determina sa sovaie nici macar o clipa in
aceasta propovaduire a ei.Atitudinea hotarata a ei izvoraste din convingerea
nestramutata ca lumina invinge intotdeauna intunericul,ca bunatatea invinge
pana in sfarsit rautatea,ca pacea trebuie sa invinga razboiul si ca moartea
este invinsa de viata,deoarece Mantuitorul Iisus Hristos,care este
Lumina,Bunatatea,Pacea si Viata,El insusi S-a aratat biruitor.Cine se simte
imbracat cu adevarat in Hristos,este cu neputinta sa nu se simta atras si sa nu
tinda din toate puterile sale catre lumina,catre bunatate,catre pace si catre
viata.Caci el este madular al Trupului lui Hristos,fiu adevarat al Bisericii si
in acelasi timp Fiu al lui Dumnezeu,mostenitor al cetatii celei vesnice de
lumina in care pacea,buna intelegere dragostea si adorarea lui Dumnezeu
sunt legi supreme.
Marturisind pe Hristos si straduindu-se sa coboare Imparatia Lui
Dumnezeu pe pamant,invatand pe oameni sa faca voia cea atotsfanta a
Tatalui celui din ceruri,Sfanta noastra Biserica s-a simtit fericita sa poata
participa,cu intreaga ei putere morala la toate initiativele venite din afara
pentru zidirea si consolidarea pacii in lume.Acelasi lucru l-au facut si multe
alte Biserici ortodoxe autocefale.Rezerva categorica pe care a pastrat-o in tot
timpul Biserica romano-catolica,in frunte cu Pontiful ei a consternat cu
adevarat inimile tuturor celor ce cred si marturisesc ca Dumnezeu
este,,Dumnezeul pacii,iar nu al tulburarii(I Corinteni 14:33).Rezerva
aceasta a Bisericii Romano-Catolice,ca si rezerva altor Biserici si
culte,raman pentru credinciosul simplu,ceva cu totul de
neinteles.Daca,potrivit cuvintelor prea adevarate ale Domnului,acolo unde
sunt doi sau trei in numele Domnului,Mantuitorul Insusi este de fata,de ce
nu am admite ca El este de fata deopotriva si acolo unde mai multi
adunati,desi nu in numele Lui,dar manati totusi de nevoia imperioasa a
traducerii in viata a unei dintre ideeile atat de scumpe Lui,a unei idei care
,pentru noi crestinii,se indentifica cu voia cea atotsfanta a Lui,cum este idea
pacii.Oare este suficient ca cineva sa se marturiseasca crestin,pentru ca
binecuvantarea lui Dumnezeu sa se si reverse asupra lui,independent de
faptele pe care le face si oare aceasta binecuvantare,in bunatatea nesfarsita a
lui Dumnezeu,nu se coboara si asupra celor din afara de Biserica Lui,care
totusi din pornirea naturala care este in sufletele lor savarsesc binele?
Mantuitorul Iisus Hristos a numit ,,fii a lui Dumnezeupe toti facatorii de
pace,fara nici o deosebire.De aceea suntem convinsi ca Pronia dumnezeiasca
imbratiseaza deopotriva pe toti cei ce urmaresc binele si ca miscarea
mondiala a partizanilor pacii nu activeaza in afara de purtarea de grija a lui
Dumnezeu.12
Faptul ca stradaniile depuse in comun de toti luptatorii pentru pace
din lumea intreaga au fost incununate,in decursul timpului de rezultate din
ce in ce mai pozitive si ca astazi primejdia unui nou razboi este mai
indepartata ca oricand,intareste incredintarea ca Dumnezeu binecuvinteaza
stradaniile pentru pace,de oriunde ar veni acestea si ca atare ca nici o rezerva
nu este ingaduita pentru Biserica lui Hristos,atunci cand este vorba ca voia
Lui atotsfanta sa fie implinita si ca pacea pe care a lasat-o El oamenilor(Ioan
14:27) sa cuprinda in bratele ei tot pamantul.13
 Pacea in Vechiul si Noul Testament

A .Conceptia despre pace in Vechiul Testament:

1.Frecventa termenului
In decursul istoriei sale,poporul Israel a dus multe razboaie pentru
apararea independentei si a credintei sale.Incepand cu cartea Exodului din
robia egipteana si terminand cu cartea ultimului profet al Vechiului
Testament,peste tot se vorbeste,intr-un fel sau altul,despre aceste
razboaie.Gustand din paharul amar al nenorocirii,el avea sa aprecieze la
justa ei valoare pacea,in care vedea un dar si o binecuvantare a lui
Dumnezeu.
In Vechiul Testament,cuvantul,,salom prin care este redat
conceptual de pace este foarte des intrebuintat.Primul sau sens este acela de
salut si de urare.Iudeii se intampinau sau se desparteau cu salutul
pacii:,,Pace tie !, ,,Pace casei tale !, ,,Mergi in pace !.Se spune ca desi
David aratase multe semne de supunere fata de regele Saul,acesta,voia totusi
sa-l omoare.Aceasta fapta necugetata nu este aprobata de catre Ionatan,fiul
regelui si prietenul lui David;facandu-i cunoscute planurile tatalui sau,acesta
ii spune lui David:,,Mergi in pace.Acum am jurat amandoi ca Domnul sa fie
pe veci intre mine si tine,intre samanta mea si samanta ta !( I Regi 20:42 ;
29:7).Ajungand impreuna cu oamenii sai in pustiul Paran si ducand lipsa de
hrana,David trimite o solie catre un anume Nabal,pentru a-si procura cele
necesare.Oamenii sai aveau indicatii sa-l intrebe pe Nabal de sanatate si sa-I
vorbeasca asa:,,Sa traiesti in pace si pacea sa fie cu casa ta si cu tot ce este al
tau( I Regi 25:6).Dupa moartea lui Saul,David a fost imparat.Pe cand se
intorcea din pribegie,a fost intampinat cu salutul pacii.,,Dintre gaditi,niste
viteji au plecat sa se duca la David in cetatuia din pustiuSi din fii lui
Beniamin si ai lui Iuda au fost unii care sau dus la David in cetatuie.David
le-a iesit inainte si le-a vorbit astfel:,,Daca veniti la mine cu ganduri bune ca
sa ma ajutati,inima mea se va uni cu voi,dar daca veniti sa ma inselati,in
folosul vrasmasilor mei,cand nu fac nici o silnicie,Dumnezeul parintilor
nostril sa vada si sa judece.Amasai,unul din capitaniile de seama,a fost
apucat de duhul si a zis:,,Santem cu tine,Davide,cu tine,fiul lui
Iesei.Pace,pace tie si celor ce te ajuta,caci Dumnezeul tau te-a ajutat.(I
Corinteni 12:8-18).Cu urarea de ,,Mergeti in pace au fost sloboziti cei cinci
barbate din semintia lui Dan,care mergeau spre cetatea Lais(Judecatori
18:6).Cu ,,pace tie a fost intampinat levitul calator prin cetatea
Ghibeea(Judecatori 19:20).14
Al doilea sens al cuvantului pace este acela de liniste,de multumire
sufleteasca si de fericire.Este sensul pe care il au cuvintele
Psalmistului,referitoare la cetatea Ierusalimului:,,Urati pace Ierusalimului si
ziceti:cei ce te iubesc pe tine sa se bucure de liniste.Pacea sa domneasca
intre zidurile tale si propasirea in casele tale,(Psalmi 121:7-9).Aceasta pace
avea sa se instaleze abia pe vremea lui Solomon.Solomon, ,,omul pacii,care
avea sa spuna ca ,,mai buna este o bucata de paine uscata,in pace,decat o
casa plina de carne de jertfe,in razboi(Pilde 17:1),scria un psalm,inainte de a
urma pe tatal sau la tron in care isi exprima crezul sau de om al dreptatii si al
pacii:,,Dumnezeule zice el,da judecatile tale imparatului si da dreptatea ta
fiului imparatului si el va judeca poporul tau cu dreptate si pe cei alesi ai tai
cu neprihanire.Muntii vor aduce pace poporului si dealurile deasemenea ca
urmare a dreptatii Tale.Va fi ca o ploaie care cade pe un pamant cosit,ca o
ploaie repede care uda campia.In zilele lui va inflori cel neprihanit si va fi
belsug de pace cat va sta luna pe cer(Psalmi 71:1-3,6-7).15
Acesta este sensul pe care-l da si profetului Isaia cuvantului pace
atunci cand zice:,,Doamne,revarsa pacea peste noi,ca toate bunurile noastre
pentru noi le-ai facut(Isaia 26:12).Sau:,,Cat de frumoase sunt pe munti
picioarele trimisului care vesteste pacea,ale solului de ve4ste buna(Isaia
52:7).

2.Premisele pacii

a.Dreptatea:
Pacea intemeiata pe silnicie nu este trainica,ci iluzorie,o pace care
oricand se poate destrama.Acest aspect l-au avut in vedere si aghiografii.Ei
biciuie nedreptatile din vremea lor si le prezinta ca surse continue de
neliniste.Vorbind in numele lui Iahve,Psalmistul intreaba:,,Pana cand veti
judeca stramb si veti cauta la fata celor rai?Faceti dreptate celui slab si
orfanului,dati dreptate nenorocitului si saracului,scapati pe cel nevoias si
lipsit,izbaviti-l din mana celor rai(Psalmi 81:2-4).Unii ca acestia,spune
profetul Isaia,,nu cunosc calea pacii si in caile lor nu este dreptate;apucand
pe cai gresite,ei nu cunosc pacea(Isaia 59:8).16
b.Blandetea:
Deseori,Psalmistul avertizeaza pe contemporanii sai ca mania este
izvor de nenorociri,pe cand rabdarea si ingaduinta sunt izvor de bunatati.El
spune:,,Lasa mania,paraseste iutimea ,nu te supara,pentru ca supararea aduce
numai rauDaca peste putina vreme te vei uita si vei vedea ca cel rau nu
mai este,ci numai locul unde era,cei blanzi vor mosteni pamantul si vor avea
belsug de pace(Psalmi 36:8 si 10-11).Acelasi sfat il da si Solomon
urmasului sau facand dependenta pacea cu vecinii sai si implicit lungimea
vietii sale,de bunatate si credinciosie.,,Fiule,zice el,nu uita invataturile mele
si pastreaza in inima ta sfaturile mele.Caci ele iti vor lungi zilele si anii vietii
tale si-ti vor adduce multa pace.Sa nu te paraseasca bunatatea si
credinciosia;leagati-le de gat,scriele pe tablita inimii tale(Pilde 3:1-3).17
c.Ascultarea de cuvantul lui Dumnezeu
Mai mult decat orice,aghiografii Vechiului Testament fac
dependenta linistea,pacea si promovarea vietii de ascultarea cuvantului lui
Dumnezeu.Acesta,pentru ca Insusi cuvantul lui Dumnezeu promoveaza
linistea,pacea si viata.,,multa pacea au cei ce iubesc Legea,spune
Psalmistul, si ,,nu li se intampla nici o nenorocire(Psalmi 118:165).
Dumnezeu este prezentat ca unul care uraste razboiul,ca unul
care ,,a pus capat razboaielor la marginea pamantului.A sfaramat arcul si a
rupt sulita,a ars cu foc carele de razboi(Psalmi 45:9).,,Cortul lui este in
Salem si locuinta lui in Sion.Acolo a sfaramat el sagetile,scutul,sabia si
armele de razboi(Psalmi 75:2-3).18
Pacea este prezentata ca un dar a lui Dumnezeu,ca o rasplata pentru
implinirea voii Sale.Asa o prezinta Moise cand zice:,,Daca veti umbla dupa
legile mele si daca veti pazi poruncile mele si le veti implini zice
Domnul,voi trimite pace pe pamantul vostru si nimeni nu va va tulbura,voi
goni fiarele rele din pamantul vostru si sabia nu va trece prin pamantul
vostru(Levitic 26:3-6).In acelasi sens vorbeste si profetul Isaia:,,Celui cu
inima tare tu ii promiti pacea;ii dai pacea celui ce se increde in tine(Isaia
26:3).Pacea este prezentata in acelasi timp,ca o binecuvantare,ea aduce
belsug,fericire si lungime de zile.,,Asa este binecuvantat omul care se teme
de Domnul,cel ce locuieste in Sion:Sa vada fericirea Ierusalimului in toate
zilele vietii sale;sa vada pe copii copiilor sai;sa vada pacea peste
Israel(Psalmi 128:4-6)
Neascultarea de cuvantul Domnului este prezentata de profetul Isaia
ca izvor al tulburarilor si multor nenorociri.,,Asa vorbeste
Domnul,rascumparatorul tau,Sfantul lui Israel;,,Eu Domnul Dumnezeul tau
te invat ce este de folos si te calauzesc pe calea pe care trebuie sa mergi.O,de
ai fi luat aminte la poruncile Mele,atunci pacea ta ar fi fost ca un rau si
fericirea ta ca valurile marii(Isaia 48:17-18).

3.Dimensiunile Pacii
Vorbind despre pace,inteleptii Vechiului Testament o vad
conditionata in primul rand de o stare spirituala adecvata,de impacarea
fiecaruia cu sine insusi.Pentru ca niste suflete ravasite si orbite de patimi n-o
mai pot discerne intre bine si rau,nu pot dori pacea ,iar daca pacea exista n-o
pot apara,nici pretui la justa ei valoare.,,Cei rai n-au pace spune profetul
Isaia(48:22).,,Omul cel rau isi duce in neliniste toate zilele vietii,toti anii de
care are parte cel nelegiuit.Tipetele de spaima rasuna la urechile lui.El nu
trage nadejde sa scape de intuneric.Vede sabia care il ameninta,alearga
incoace si incolo.Necazul si nelinistea il inspaimanta si se arunca asupra lui
ca un imparat gata de lupta(Iov 15:20-24).De aceea,pe buna dreptate zice
psalmistul:,,Sa nu gresiti maniindu-va;Cugetati in inimile voastre,in
asternuturile voastre si va potoliti.Jertfiti jertfa dreptatii;numai asa va veti
culca si va veti scula in pace(Psalmi 4:4).Acelasi lucru il explica si Solomon
atunci cand zice:,,Inselaciune este in inima celor ce gandesc raul,iar bucuria
este peste aceia care dau sfaturi de pace(Pilde 12:20)
Pacea preconizata in Vechiul Testament este o pace generala pe care
au fost siliti sa o poarte fii lui Israel.Vorbind despre razboaie,nu se face din
ele un ideal si singura solutie pentru rezolvarea problemelor litiginoase.Si in
aceste cazuri idealul urmarit este tot pacea.Razboiul este ingaduit doar in
cazuri extreme,ca ultima solutie,dupa epuizarea tuturor solutiilor
posibile,pentru rezolvarea unor probleme foarte importante,cum erau
apararea independentei si pericolul idolatriei.Aceasta atitudine rezulta cu
prisosinta din cele ce se spun la Deuteronom(20:10):,,Cand te vei apropia de
o cetate,ca s-o cuprinzi,fa-i indemnare la pace.Iar de nu se va invoi cu tine la
pace,si va duce razboiul cu tine,atunci s-o inconjuri.19
Ca pacea cu toata lumea este idealul biblic,rezulta si din alte texte si
din alte imprejurari.Astfel,regale Osia este preamarit ca pe vremea sa
poporul,,a avut pace.Si a zidit cetati tari in Iuda,pentru ca tara a avut pace si
n-a avut razboaie cu nimeni in acei ani(II Corinteni 14:6).Propasirea
poporului pe vremea lui Solomon este prezentata tot ca o urmare a
pacii.,,Pacea domnea peste tot pamantul si peste toti regiisi era pace cu
toate tarile invecinate.Astfel au trait Iuda si Israel in pace,fiecare sub vita sa
de vie si sub smochinul sau..In toate zilele lui Solomon(III Regi 4:24).Chiar
si zidirea templului din Ierusalim este prezentata ca urmare a spritului
pacifist de care era insufletit Solomon.Sugestive in acest sens sunt cuvintele
lui David catre fiul sau:,,Fiul meu,eu am avut la inima sa zidesc casa
Domnului Dumnezeului meu,dar a fost catre mine cuvantului si a zis:Tu ai
varsat mult sange si ai purtat multe razboaie mari,nu se cade sa zidesti tu
casa numelui Meu,pentru ca ai varsat mult sange pe pamant inaintea fetei
Mele.Iata,insa,ca ti se va naste un fiu;acela va fi pasnic si Eu ii voi da liniste
din partea vrasmasilor dimprejur;de aceea,numele lui va fi Solomon.Si voi
da lui Israel,in zilele lui,pace si liniste.El va zidi casa numelui Meu.Si
acum,fiul Meu,sa fie Domnul cu tine,sa ai spor si sa zidesti casa Domnului,,
(I Corinteni 22:7).
Dar nu numai imparatii lui Israel sunt laudati pentru realizarile
lor,ci si cei de alt neam.Sub domnia lui Cirus si a urmasilor sai,poporul
Israel s-a bucurat de o epoca de pace,care a durat 200 de ani.Cirus,ca
aliberator al popoarelor si inauguratorul unei ere de pace,este salutat de
profetul Isaia drept ,,unsul lui Dumnezeu,alesul Lui,prin care providenta isi
implineste planurile sale(Isai 45:1).Din pricina operei sale de pace
indelungata,Cirus a devenit un simbol al Domnului pacii prin excelenta(Isaia
9:5).20
4 Mesia-Domnul Pacii
Idealul de pace este vazut de aghiografi implinindu-se in vremea lui
Mesia, ,,Unsullui Dumnezeu,Domnul Pacii(Isaia 9:6).Intr-adevar Mesia cel
promis protoparintilor,avea menirea sa readuca pe om din starea din care
cazuse,sa restabileasca ordinea din paradis.Insa restabilirea acestei ordini
echivala cu restabilirea pacii omului cu Dumnezeu,cu semenii sai si cu sine
insusi.Pacea cu Dumnezeu avea sa fie pecetluita de Jertfa luiMesia,adusa
pentru pacatele tuturor oamenilor(Isaia 52:13-53,13).O urmare fireasca a
acestei impacari avea sa fie ridicarea blestemului celui de demult,iar intre
om si celelalte creature sa se aseze iarasi armonia.Aceasta armonie
paradfisiaca este profetita cu multa gingasie de profetul Isaia cand
zice:,,Atunci vor sta impreuna leul si mielul;leopardul se va odihni langa
caprioara;vitelul si puiul de leu vor manca impreuna si un copil ii va
pastori.Juninca se va duce de la pascut impreuna cu ursoaica si puii lor vor
salaslui la un loc,iar leu si boul vor manca laolalta.Copilul se va juca in
culcusul viperei si in vizuina sarpelui otravitor isi va intinde mana(11:6-8).
Profetul Iezechil vorbeste despre,,Legamantul pacii ,care in larga
lui acceptiune va privi si pe celelalte creaturi.,,Voi incheia cu ele un
legamant de pace si voi indeparta din tara toate fiarele salbatice;ele vor locui
in liniste in pustie si vor putea dormi in mijlocul padurilor.Le voi face pe ele
si imprejurimile dealului Meu,o pricina de binecuvantare;le voi da ploaie la
vreme si va fi o ploaie binecuvantata.Nu vor mai fi de jaf intre neamuri,nu
le vor manca fiarele din tara ,ci vor locui in liniste si nu le va mai tulbura
nimeni(Iezechil 34:25-26,28).
Pacea intre oameni va fi,de asemenea,o urmare fireasca a noilor
relatii instaurate de Mesia intre oameni,a noii optici din care este vazut
omul.Si daca notiunea de aproapele este largita la intreg neamul
omenesc,pacea adusa de Mesia nu va avea hotare(Isaia 9:7),va fi o pace
universala.Armele care pana atunci au semanat moarte si durere vor fi
distruse(Iezechil 39:9-10 ; Zaharia 9:3-10 ; Osea 1:7 ; Miheia 5:9 ; Psalmi
46:9 ; Agheu 2:22) sau vor fi transformate in unelte binecuvantate care
slujesc viata si fericirea.Atunci oamenii,vor face din sabiile lor fiare de plug
si din lanciile lor seceri.Nici un neam nu se va mai ridica impotriva altui
neam sin u vor mai invata sa lupta(Isaia 2:4).
Pacea mesianica este strans legata de dreptate,este o urmare fireasca
a implinirii dreptatii.In acel timp,,mila si adevarul se vor intampina,dreptatea
si pacea se vor saruta(Psalmi 85:10)Mesia va face dreptate la cei smeriti si
va veni in ajutorul celor nevoiasi(Psalmi 12:4).El va pune judecator peste
lume dreptatea si stapanitor pacea.Si nu se va mai auzi de silnicie,prapad si
pustiire(Isaia 60:17-18).21

B.Conceptia despre Pace in Noul Testament

1.Frecventa cuvantului pace

In noul Testament cuvantul pace este unul din cel mai des
intrebuintate.El apare de 86 de ori,cu o multime de sensuri.Despre pace se
vorbeste uneori fara a se intrebuinta cuvantul respective,inlocuit find de alte
cuvinte ca re redau ideea de liniste si multumire sufleteasca.
Ca si in Vechiul Testament,se intrebuinteaza deseori ca salut,atat la
intalnire,cat si la despartire..Astfel,evanghelistul Ioan ne incredinteaza ca
Mantuitorul,aratandu-se Ucenicilor sai in seara zilei Invierii,a stat in
mijlocul lor si le-a zis:,,Pace voua(Ioan 20:19).Dupa opt zile li s-a aratat din
nou,de fata fiind si Toma,si din nou le-a adresat salutul pacii; ,,Pace
voua(Ioan 20:26).Trimitandu-si ucenicii la propovaduire,le da porunca de a
le ura caselor in care vor intra ,,pace(Matei 10:12-13).Cu cuvintele ,,mergi
in pace(Marcu 5:34) s-a despartit Mantuitorul de cei ce se invrednicisera
sa-I asculte cuvantul si sa-I vada lucrarile Sale minunate.Pe femeia
bolnava,care se vindecase si isi marturisise greseala Mantuitorului a eliberat-
o cu cuvintele,,mergi in pace(Marcu 5:34).Dupa exemplul Sau,primii
crestini se intalneau sau se desparteau cu salutul pacii.Sfantul Iacob ne da
marturie precisa in acest sens atunci cand zice:,,Daca un frate sau o sora,goi
si lipsiti de hrana de toate zilele vin si va cer ajutor si unul dintre voi le
zice:Mergeti in pace,fara sa le dea cele de trebuinta,la ce-I foloseste aceasta?
(Iacob 2:15-16).
Termenul pace se intrebuinteaza ca urare,cu sensul propriu-zis de
pace,de liniste si de multumire sufleteasca,belsug de har si nu in ultimul rand
de mantuire.Cu aceste multiple sensuri este intrebuintat de aghiografii
Noului Testament la inceputul sau la incheierea scrierilor lor(Romani 7
;Corinteni 1:2 ; Galateni 1:3 si 4:16 ; Efeseni 1 ;2 ; III Ioan 15 ; Coloseni 1:2
; I Tesaloniceni 1:1 ; I Timotei 1:2).22

2.Premisele pacii
Venind in lume ,la,,plinirea vremii(Galateni 4:4) in persoana
Mantuitorului Hristos s-au plinit toate profetiile Vechiului Testament
referitoare la Mesia.Prin Intruparea,Moartea si Invierea Sa,El a adus precum
se prezise,mantuirea neamului omenesc,readucerea la starea lui din care
cazuse si restabilirea ordinii si a pacii celei dintru inceput.
Solia de pace a Mantuitorului(Fapte 10:36),Domnul pacii,Imparatul
Salemului(Evrei 7:2) a fost binevestita de ingeri in noaptea Nasterii Sale
,atunci cand cantau:,,Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant
pace,intre oameni bunavoire(Luca 2:10-14).A fost anuntata si de preotul
Zaharia,tatal Sfantului Ioan Botezatorul,atunci cand spunea despre fiul sau
ca are misiunea de a indrepta picioarele contemporanilor sai,,in calea pacii
pe care o va aseza in sufletele Mantuitorului(Luca 1:79) imparatia intemeiata
de El la porunca Tatalui, ,,Dumnezeul pacii(Romani 15:33 ; 16:20 ; II
Corinteni 13:11 ; Filipeni 4:9 ; I Tesaloniceni 5 :23 ; Evrei 13:20-21) este
imparatia pacii.,,Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura,ci
dreptate si pace si bucurie in Duhul Sfant(Romani 14:17).Dupa implinirea
misiunii Sale,Fiul lui dumnezeu se intoarce la Tatal,lasand omenirii in
dar,pacea care covarseste toata mintea(Filipeni 4:7 ; Coloseni 3:15). ,,Pacea
Mea las voua,pacea Mea va dau voua(ioan 14:17),zicea Mantuitorul
ucenicilor Sai si prin acestia tuturor acelora care ii vor imbratisa cuvantul.
La mentionarea pacii adusa de Mantuitorul Hristos,contribuie in
primul rand noua optica din care sunt vazuti oamenii.Prin incorporarea lor in
Trupul tainic al Domnului,in Biserica,al carei cap este Hristos(Coloseni 1:18
; Efeseni 1:22) deosebirile dintre oameni dispar. ,,Nu mai este rob nici
slobod;nu mai este parte barbateasca sau femeiasca ; nu mai este barbar,nici
scit,ci toti sunt una in Hristos Iisus,El fiind totul in toti(Galateni 3:28 ;
Coloseni 3:11 ; Romani 10:12).Toti sunt chemati la aceeasi nadejde si la
mostenirea promisiunilor facute de Dumnezeu patriarhilor Vechiului
Testament (Galateni 4:4-7).
La mentionarea pacii adusa de Hristos sta de asemenea porunca cea
noua data de Mantuitorul,porunca iubirii,care nu va pieri niciodata(I
Corinteni 13:18).23
In ultima seara petrecuta de Mantuitorul impreuna cu ucenicii Sai
inaintea mortii Sale,le dadea ultimile porunci,care aveau sa rezume Intreaga
sa invatatura. ,,Porunca noua va dau voua:sa va iubiti unii pe altii,precum v-
am iubit Eu(Ioan 13:34)Noutatea poruncii Sale consta in faptul ca sfera ei
avea sa cuprinda pe toata lumea fara deosebire,pe cei apropiati si pe cei
departati,pe prieteni si pe vrasmasi(Matei 5:44).Iubirii de aproape I se da o
importanta deosebita;ea confirma iubirea de Dumnezeu si invers. ,,Cine nu
iubeste pe fratele sau pe care-l vede,cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu pe
care nu-l vede?Cel ce iubeste pe Dumnezeu,iubeste sip e fratele sau(I Ioan
4:20-21 ; 3:11).24

3.Dimensiunile Pacii
a) Pacea cu Dumnezeu
Urmarile pacatului stramosesc au fost multiple.Omul a fost izgonit
din paradis,a fost obligat sa duca o viata trudnica,a devenit muritor si,ceea ce
a fost si mai grav,intre om si Dumnezeu s-a instalat o stare de tensiune.Omul
s-a arata vrasmas lui Dumnezeu,atat prin gandurile cat si prin faptele
sale(Coloseni 1:21).Aceasta vrasmasie a fost anulata abia de ascultarea pana
la moarte a Fiului lui Dumnezeu devenit om.Aceasta,, a sters zapisul cu
poruncile lui,care statea impotriva noastra si ne era potrivnic si l-a nimicit pe
Cruce (Coloseni 2:14), ,,ne-a impacat cu Dumnezeu(Romani 5:10) , ,,ne-a
dat pace cu Dumnezeu(Romani 5:1 ; Coloseni 1:20) si ne-a
incredintat,,slujba impacarii(III Corinteni 5:18)25
b)Pacea cu sine
O alta urmare a pacatului stramosesc a fost intunecarea chipului lui
Dumnezeu in om,tulburarea armoniei dintre cele doua componente ale
naturii umane,dintre trup si suflet,trupul avand tendinta sa subjuge sufletul
sis a-I serveasca pacatului. ,,Pentru ca umblarea dupa lucrurile firii
pamantesti este vrasmasie impotriva lui Dumnezeu,pentru ca ea nu se
supune legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna(Romani 8:7).26
Slabirea puterilor spirituale,alterarea chipului lui Dumnezeu in
om ,neputinta omului de a savarsi binele pa care destul de greu il discerne,-o
descrie Sfantul Apostol Pavel atat de sugestiv atunci cand zice:,,Stiam in
adevar ca Legea este duhovniceasca;dare eu sunt pamantesc,vandut,rob
pacatului,caci nu stiu ce fac:nu fac ceeea ce vreau,ci ceeea ce urasc.Stiu in
adevar,ca nimic bun nu locuieste in mine,adica in firea mea
pamanteasca,pentru ca,ce-I drept,vreau sa fac binele ,dar n-am puterea sa-l
fac.Gasesc in mine legea aceasta:,,cand vreau sa fac binele.raul este lipit de
mine.Pentru ca dupa omul de dinauntru imi place Legea lui Dumnezeu,dar
vad in madularele mele o alta lege care se lupta impotriva Legii primite de
mintea mea si ma tine rob pacatului,care este in madularele mele(Romani
7:14-23).
Alta este starea omului dupa eliberarea de sub povara pacatului,prin
Jertfa Mantuitorului.Firea umana este readusa la starea cea dintai ;sufletul isi
reia rolul de conducator,iar puterile sale,curatite si inviorate de har,vad
binele si imping trupul la savarsirea lui.In numele acestui om reinnoit,spune
Sfantul Apostol Pavel:,,Toate le pot in Hristos cel ce ma imbraca cu
putere(Filipeni 4:13) pentru ca ,, mie a vietui este Hristos(Filipeni
1:21), ,,nu mai traiesc eu,ci Hristos traieste in mine(Galateni 2:20).Iar
de ,,este cineva in Hristos,este faptura noua ; cele vechi au trecut ; iata,s-au
facut noi(II Corinteni 5:17).
Un astfel de om care poate totul este un om al virtutii,al
smereniei,blandetii,indelungii-rabdari,care arata ingaduinta si dragoste fata
de semenii sai,care se sileste sa pastreze,,unirea Duhului in legatura
pacii(Romani 14:19)27

c)Pacea cu toti oamenii

O extensiune fireasca a armoniei care a fost reasezata in natura

amana,careia ii este proprie savarsirea binelui si evitarea raului,este pacea cu
semenii si mai mult decat atat,mai mult decat o inclinare fireasca,ea
este,,pacea noastra,care a facut din cei doi,pagani si iudei,unul,si a surpat
peretele din mijloc al despartirii,vrasmasia,zidindu-I pe cei doi intr-un om
nou,intr-un singur trup(Efeseni 2:14-18),care zice:,,Sa aveti pace unii cu
altii(Marcu 9:50).28
Pacea,ordinea si armonia sunt caracteristici ale vietii celei celei noi
pentru crestini,pentru cei ce alcatuiesc trupul tainic al Mantuitorului si-I
urmeaza invatatura.Pacea crestina se extinde la toti oamenii,crestinii vazand
in toti acestia pe semenii lor ,care poarta in suflet ca semn de noblete acelasi
chip a lui Dumnezeu,sunt chemati la ceeasi mantuire si la mostenirea
acelorasi promisiuni.O Chemare directa in acest sens face Sfantul apostol
Pavel,atunci cand zice:,,De este cu putinta,cat tine de voi,fiti in pace cu toti
oamenii(Romani 12:18).29

Pacea la Sfintii Parinti

Credinta crestina,desi are un caracter supranatural,nu se poate lipsi
de aspectul pamantesc,lumesc si real.In acest sens,judecata cea din urma
presupune intampinarea realista a unei situatii de pe pamant si anume
atitudinea noastra fata de ,,ceea ce ati facut unuia din acesti frati mai mici ai
Mei,Mie mi-ati facut(Matei 25:40).
Mantuirea presupune credinta,dar o credinta care se arata in
lucrarea dragostei.Deseori gasim la Sfintii Parinti indemnul marturisirii
credintei prin fapte,precum si conditia ca mantuirea se deosebeste prin
aproapele.In acest sens,credinciosul duce o lupta necontenita pentru
eliberarea de egoism.
In scopul desavarsirii credinciosului,adica a indumnezeirii
lui,Biserica crestina foloseste mijloace de aceeasi valoare.Pentru acest motiv
Sfantul Ioan Gura de Aur subliniaza:,,nimeni nu vindeca raul cu rau
Credinta crestina se bazeaza pe egalitatea dintre oameni,dintre natii
si rase,pe respectarea personalitatii umane si pe cresterea necontenita a
iubirii fata de aproapele.
In acest context,Sfintii Parinti se ocupa in scrierile lor de problema
pacii pe care o trateaza in lumina exegezei biblice si a cedintei
ortodoxe.Indiferent daca ei trateaza pacea intre Dumnezeu si om,pacea
launtrica,pacea cu aproapele,pacea intre comunitati,sau pacea in
Biserica,indemnurile lor catre credinciosi la cultivarea unui astfel de bun
pretios sunt permanente.30

Conceptii propriu-zise:
Sfantul Clement Romanul,Epistola I catre Corinteni 15
 Sa ne unim,asadar,cu cei care cu evlavie fac pace si nu cu cei care
cu fatarnicie vor pace.Caci spune undeva Sfanta Scriptura:,,Poporul acesta
ma cinsteste cu buzele,dar inima lui este departe de Mine(Isaia 29:13).si
iarasi :,,Cu gura lor ma binecuvantau si cu inima lor ma blestemau(Psalmul
61:4) Asadar ,du pace am fost partasi ai mai multor fapte mari si stralucite,sa
revenim la scopul pacii incredintat noua de la inceput si sa ne tintim ochii
spre Tatal si Ziditorul intregii lumi si sa ne lipim de maretele si
imbelsugatele daruri si binefaceri ale pacii Lui.Sa-l contemplam cu mintea si
sa privim cu ochii sufletului voia Lui cea indelung rabdatoare.Sa ne gandim
cat de bland este fata de orice creatura a Sa(P.G. 1,237).

Herma Pastorul
Dumnezeu locuieste in barbatii care iubesc pacea,caci Lui ii este
scumpa pacea adevarata;dar de cei care aduc dezbinare si sunt pierduti de
rautatea lor Dumnezeu sta departe(P.G. 2, 1007-1008).

Dionisie Pseudo-Areopagitul,Despre numele dumnezeiesti

Hai sa slavim prin imne de pace,dumnezeiasca pace,principiul care
pune in armonie universul.Ea este cea care uneste toate si tot ea naste si
desavarseste buna-intelegere si legatura tuturor.De aceea toate nazuiesc spre
pacea dumnezeiasca,fiindca ea readuce multimea lor divizata la unitatea
intreaga si calauzeste razboiul launtric al universului spre o convietuire
armonioasa
Trebuie sa spunem ca Dumnezeu este creatorul pacii in Sine,atat al
celei universale,cat si al pacii din fiecare lucru
Ce va spune cineva dspre iubirea de oameni a lui Hristos din care se
revarsa pacea?Prin ea sa invatam sa nu mai purtam razboi nici cu noi
insine,nici cu altii,nici cu ingerii,ci sa savarsim impreuna cu ei,dupa puterea
noastra,cele dumnezeiesti,potrivit proniei lui Iisus,Care lucreaza toate in
toate,Care face pace negraita si din veac randuita si Care ne impaca cu Sine
si prin El insusi cu Tatal(P.G. 3,948-949;953).

Clement Alexandrinul,Cuvant de indemn catre eleni 11

Cand a sunat trambita cu glasul ei mare,ea a adunat ostasii si a venit
razboiul.Hristos insa,facand cunoscut cantecul Sau de pace pana la marginile
pamantului,nu va aduna oare pe ostasii sai cei pasnici?Omule,cu sangele si
cu cuvantul sau Hristos a adunat armata Sa nesangeroasa si i-a dat imparatia
cerurilor.Trambita a lui Hristos este evanghelia Lui.El a sunat din
trambita,iar noi l-am auzit.Sa luam armele pacii, ,,imbracand platosa
dreptatii,luand pavaza credintei,punand pe cap coiful mantuirii si sa ascutim
sabia Duhului,care este Cuvantul lui Dumnezeu(Efeseni 6:14 ;
16:17).Astfel ne aseaza in chip pasnic pentru lupta Apostolul.Acestea sunt
armele noastre invulnerabile.Inarmandu-ne cu ele,sa pornim la lupta
impotriva celui viclean(P.G. 8,236).

Origen,Comentariul la Epistola catre romani 10:2

Drept aceea,sa urmarim cele ale pacii si cele ale zidirii unuia de
catre alutul.Nu strica,pentru mancare,lucrul lui Dumnezeu(Romani 14:19-
20).Mi se pare ca aici apostolul vrea sa spuna asa::Deoarece este tulburata de
cei care traiesc in nestatornicie si trufie,pacea,alungata,se fereste de
oameni;dimpotriva cei care au invatat cuvantul lui Hristos si ii slujesc
Acestuia trebuie sa o urmareasca,chiar daca ea fuge,si o cheama inapoi prin
toate mijloacele.Crestinul urmareste pacea cu munca sa,cu truda sa,cu
rusinarea sa si,daca este necesar.o pazeste chiar cu primejdia vietii si a
bunului sau nume (P.G. 14,1251-1252).

Sfantul Atanasie,Cuvant despre Intruparea Logosului

Asadar,cine a unit prin pace pe cei care se urau daca nu iubitul Fiu
al Tatalui,Mantuitorul comun al tuturora,Iisus Hristos,Care prin dragostea
Lui a indurate toate pentru mantuirea noastra?Iar pacea care ne-a fost daruita
de El a fost proorocita da mult timp,dupa cum spune Sfanta
Scriptura:,,Preface-vor sabiile in fiare de pluguri si lanciile lor in
cosoare.Nici un neam nu va mai ridica sabia impotriva altui neam si nu vor
mai invata razboiul(Isaia 2:4).Si acest lucru nu este de necrezut,de vreme ce
,si acum,barbarii,care au,prin nastere,obiceiuri salbatice,jertfesc idolilor,sunt
cuprinsi de nebunie unii impotriva altora si nu rabda nici o ora sa ramana
fara pumnal,indata ce inteleg invatatura lui Hristos schimba razboiul cu
agricultura,in loc sa-si inarmeze mainile cu sabii le intind pentru
rugaciune,si in loc sa se lupte intre ei,se inarmeaza impotriva diavolului pe
care il biruie prin smerenie si prin virtutea sufletului(P.G. 25,188-189).

Sfantul Vasile cel Mare,Regulae brevius tractatae.Intrebarea

215
Cine este facatorul de pace,care este numit fericit de Domnul?
Raspuns:
Cel care lucreaza impreuna cu domnul,dupa cuvantul apostolului
care spune:,,In numele lui Hristos ne infatisam ca mijlocitori,ca si cum
Insusi Dumnezeu v-ar indemna prin voi.Va rugam,in numele lui
Hristos,impacati-va cu Dumnezeu!(II Corinteni 5:20).Si iarasi spune:,,Fiind
indreptati prin credinta,avem pace cu Dumnezeu(Romani 5:1).Caci pacea
dobandita in alt chip a fost respinsa de Domnul,Care spune:,,Pacea Mea o
dau voua,nu precum lumea va dau Eu(Ioan 14:27) (P.G. 31,1225).

Sfantul Grigorie de Nyssa,Omilia a VII-a la Cantarea

Cantarilor:
Cine este un astfel de facator de pace precum Cel care a facut sa
piara vrasmasia si a pironit pe cruce pe vrasmasii Lui,iar pe noi,ba mai
mult,lumea intreaga,ne-a impacat cu Sine si a surpat peretele din mijloc al
despartiturii,ca pe cei doi sa-I zideasca intru Sine intr-un singur om
nou,intemeind pacea,si care a propovaduit pace celor de departe si celor de
aproape prin cei ce binevestesc cele bune(Efeseni 2:14-17) (P.G. 44,908).

Sfantul Ioan Gura de aur,Omilia a III-a impotriva iudeilor:

Diaconul,indemnandu-ne sa ne rugam impreuna cu ceilalti,ne
porunceste ca in rugaciune sa cerem inger de pace si toate cele care sunt
considerate facatoare de pace,si,dandu-va dezlegare sa plecati de la
biserica,va roaga spunand aceste cuvinte:,,Cu pace sa iesiti ;in
general,nimic nu poate fi spus sau facut fara aceasta.Caci pacea este doica si
maica noastra care ne incalzeste la sanul ei cu multa grija.Dar eu inteleg
prin pace nu un simplu cuvant sau pacea care consta in partasia meselor,ci
pacea dupa Dumnezeu,care se naste din armonia duhovniceasca,pe
care,acum,o sfasie multi,care nimicesc toate ale noastre printr-o disputa
nepotrivita(P.G. 48,870).

Sfantul Chiril al Alexandriei,Comentariul la Isaia, Cartea a

III-a,tomul I:
,,Doamne revarsa pacea peste noi,caci toate lucrurile noastre pentru
noi le-ai facut(Isaia 26:12).Daca ne vei darui pacea,spune profetul,vom fi
plini de toate bunurile si vom avea partasia cea mai deplina a darurilor
Tale.Si este necesar sa vedem ce pace cer oamenii.Cerand pace,ei Il cer pe
Insusi Hristos;caci El este pacea noastra,dupa cum spune Scriptura,si prin
El,adica prin inrudire duhovniceasca,ne-am unit cu Tatal(P.G. 70,580).

Isidor Pelusiotul,Epistola 1,122:

 Cand preotul,stand in usile imparatesti,cere pace pentru credinciosii
din Biserica,Il urmeaza pe Domnul,cand lasa pacea Sa si o da
ucenicilor(Ioan 14:27).Iar cand poporul ii raspunde,,Si Duhului tau aceasta
inseamna:Ne-ai daruit pacea,adica unirea cea nedespartita cu Tine(Romani
8:35),ca, facand pace cu Duhul Tau,pe care L-ai pus in noi la inceputul
creatiei,sa nu fim despartiti de dragostea Ta(P.G. 78,264).

Teodoret al Cirului,Comentariu la Agheu,capitolul

2,versetul 9:
,,Si in locul acesta voi salaslui pacea,zice Domnul Atottiitor;si
pacea sufletului spre dobandire tuturor celor care zidesc ca sa inalte templul
acesta.caci voi face sa inceteze,nu numai razboaiele omenesti,ci le voi darui
si pacea dumnezeiasca,care aduce sufletelor mantuire.Insa acestea vor fi
rasplata pentru cei care zidesc(P.G. 81,1869).

Sfantul Ioan Scararul,Scara,Scolia 19(a lui Isaac) la Trapta

a XXV-a:
Cel ce poate sa rabde pentru Dumnezeu cuvantul aspru al unui om
rau si neintelept si pentru ca sa aiba gandurile sale impacate,acesta fiu al
pacii se va numi si va putea sa-si zideasca pacea sufletului,si a trupului si a
duhului(P.G. 88,1008).
Sfantul maxim Marturisotorul,Cugetarea 44 din Prima suta din capetele cele
despre dragoste:
Sa nu-ti manjesti trupul cu fapte rusinoase si sa nu-ti pangaresti
sufletul cu ganduri ticaloase si Pacea lui Dumnezeu va veni peste tine
aducand dragostea(P.G. 90,968-969).

Tertulian,catre martiri,capitolul 1:
Sa va gaseasca intariti si inarmati prin armonie:fiindca pacea este a
voastra,iar razboiul al diavolului.Cei care nu au aceasta pace in Biserica au
invatat sa o ceara in temnita de la martiri.De aceea trebuie sa aveti in voi
aceasta pace,sa o ingrijiti sis a o paziti,ca sa o puteti si altora daca va fi
nevoie(P.L. 1,695).

Sfantul Ambrozie,Comentariul la epistola I catre Corinteni:

 ,,Dumnezeu nu este al neoranduielii,ci al pacii(I
Corinteni14:33).Deoarece Dumnezeu este al pacii,dupa cum spune
mantuitorul:,,Pacea va las voua,Pacea Mea va dau voua(ioan 14:27),Nimeni
sa nu opreasca pe altul sa vorbeasca,nici nu trebuie sa se impotriveasca celui
care vorbeste,din dorinta de a-l contrazice,ca sa nu se nasca dezbinare in
trupul(Bisericii).Cei care sunt chemati la pace trebuie sa iubeasca
rabdarea,ca sa nu fie numicit dreptul pacii(P.L. 17,273).

Fericitul Ieronim,Epistola 125:

,,Fereste-te de rau si fa bine,cauta pacea si o urmeaza pe
ea(Psalmul 33:13).Daca nu uram raul,nu putem sa iubim binele.Ba chiar
mai mult,trbuie sa facem binele,ca sa ne ferim de rau.Pacea trebuie
cautata,ca sa ne ferim de razboaie.Caci nu este de ajuns sa o cautam
daca,dupa ce am gasit pacea care ne parasise,nu o urmam pe ea,care
covarseste orice minte(Filipeni 4:7) si in care este locasul lui
Dumnezeu,dupa cum spune Profetul:,,Si s-a facut in pace locul Lui(Psalmlu
75:2) (P.L. 22,1080).

Sfantul Ioan Damaschin,Sfintele Paralele:

Unde este pacea,acolo sunt toate bunurile,unde este pace,straluceste
cumpatarea.Unde este intelegere este incoronata infranarea de la
patimi.Dimpotriva,unde este razboi,acolo cumpatarea este lasata la o
parte(P.G. 96,257).

Isidor de Sevilla,Synonyma:
Iubeste pacea,indrageste pacea,pastreaza pacea cu toti,imbratiseaza-
I pe toti cu blandete si cu dragoste;incearca sa iubesti mai mult decat esti
iubit;sa nu fii necredincios in ceea ce priveste pacea,nici usuratic in
prietenie.Pastreaza totdeauna legatura intelegerii,indeamna la pace pe cei se
urasc,cheama la unire pe cei ce nu se inteleg,uneste prin pace inimile celor
dezbinatiFugi de certuri,evita neintelegerile,fereste-te de
lupte,indeparteaza orice prilej de cearta.Dispretuieste cearta,traieste
totdeauna in pace,sa nu te arunci in lupta pentru nici o actiune.Lupta cheama
impotrivirea,lupta naste neintelegeri,lupta zamisleste certuri,lupta aprinde
facliile urii.Lupta stinge pacea inimii,lupta nimiceste
intelegerea(P.L.83,854).

Hristos e pacea noastra

Biserica Ortodoxa,continuitoarea operei mantuitoare a lui Hristos
pe pamant,a fost si este prin esenta si definitia ei propovaduitoarea si
aparatoarea vietii si a pacii,intre oameni si popoare.Viata este opera lui
Dumnezeu,iar pacea e cel mai mare bun al vietii,daruit de Dumnezeu,care
impreuna cu dreptatea constituie conditia oricarui progres material si
spiritual,in toate ramurile de activitate.
Dintru inceput de la creatie,Dumnezeu a inzestrat pe om cu acest
har si dar spre a-si putea indeplini misiunea de ,,imparatal fapturii peste
care a fost randuit,s-o conduca,s-o innobileze si s-o infrumuseteze;totodata
el era si,,preotul acestei creatii,pe care-in vremea cand El traia in
comuniune cu Dumnezeu si infratit cu ingerii si celelalte vietati,savarsind
impreuna,,liturghia cosmica-o aducea la Dumnezeu.Atunci el avea pace si
in fiinta lui,fiind deplina armonie intre suflet si trup.
Dupa caderea in pacatul nescultarii insa,prin acceptarea ispitei
sarpelui-diavol,ingerul razvratit ,omul si-a pierdut acel har si acea pace si
stare de dreptate,incat toate i-au devenit vrasmase,disparand si armonia din
fiinta lui,el insusi departandu-se de Dumnezeu si devenindu-I cu timpul
vrasmas.Astfel s-a rupt raportul firesc intre Dumnezeu si creatura Sa,intrand
in ea dezordinea si haosul.De atunci,omul si firea inconjuratoare au ramas cu
suspinul dupa starea dintai(Romani 8:20-23),stare pa care omul n-o mai
putea repara.
Dumnezeu,insa,care nu vrea moartea pacatosului,ci indreptarea
lui(Iezechil 18:23-32 ; 33:11),in marea Sa iubire de oameni,i-a dat inca de la
cadere o raza de mangaiere si o nadejde,prin fagaduinta trimiterii unui
Izbavitor,cand a zis:,,Samanta femeii va zdrobi capul sarpelui(Facere 3:15).
,,Samanta avea sa fie Hristos,iar fagaduinta si expresia s-a
numit,,protoevanghelia,sau vestirea dinainte a lui Mesia
Hristos,Mantuitorul lumii,mai ales dupa legerea lui Avraam si pregatirea prin
poporul iudeu.
Catre acest Mesia mult asteptat,care avea sa aduca pace in suflete si
intre oameni si intre popoare,sau a omenirii cu Dumnezeu,si-au indreptat
gandurile profetii Vechiului Testament.Si astfel unii L-au vestit ca nascandu-
se dintr-o mFecioara si numindu-se ,,Emanuel-Dumnezeu cu noi(Isaia
7:14);altii ca se va naste in Betleem(Miheea 5:1) ; ca va fi vandut pe 30
arginti(Zaharia 11:12) si rastignit intre cei faradelege si prin Jertfa lui va fi
Impaciuitorul Si Rascumparatorul lumii(Isaia 53:1-12),dar ca a treia zi va
Invia(Psalmi 15:10 ; Osea 6:2).La venirea acestui Mesia,imparatul si
proorocul David vede inainte cum:,,Mila si adevarul s-au
intampinat,dreptatea si pacea s-au sarutat(Psalmi 84:11).Acesta este un text
mesianic,care-si afla sensul deplin dupa venirea lui Hristos.,,La venirea lui
Mesia se facea aceasta frumoasa intalnire.Adevarul lui Dumnezeu,care este
fidelitatea promisiunilor Sale,se desfasoara in totul si dadu loc milostivirii de
a savarsi lucrarea cea mare a rascumpararii.Tot atunci dreptatea si pacea s-au
sarutat ,pentru ca dreptatea divina fiind satisfacuta prin Jertfa lui
Mesia(Hristos),pacea a fost cu totul incheiata cu neamul omenesc.Iisus
Hristos a venit sa dea pacea Sa,dar numai restabilind dreptatea.31
La randul sau proorocul Isaia il vede pe Mesia,,domn al
pacii(9:5),si presimtindu-se intre cei rascumparati si impacati cu Dumnezeu
se roaga catre acest Mesia Rascumparator:,,Doamne revarsa pacea peste
noi,caci toate lucrurile noastre pentru noi le-ai facut(Isaia 26:12).Si
prevazand fericirea timpurilor mesianice apune ca atunci:,,Pacea va fi lucrul
dreptatii,roada dreptatii va fi va fi linistea(siguranta) si nadejdea in vecii
vecilor(Isaia 32:17).Iar mai apoi,vazand cum Mesia va infrati
popoarele,cere pace pentru toti,in cantari de multumire:,,Pace,pace,celor de
aproape si celor de departe,zice Domnul(Isaia 57:19).La fel aminteste si
Iezechil 13:10 despre proorocii mincinosi care amageau poporul cu
pace,cand nu era pace:,,Pentru ca duc poporul Meu in ratacire,spunandu-
I,,Pace,pace,atunci cand nu este pace(Iezechil 13:10).Israel nu s-a bucurat
de pacea lui Mesia la venirea lui,pentru ca L-au rastignit ; numai cei ce s-au
cait,s-au impartasit de binefacerile Lui.
La nasterea Mantuitorului Hristos-Mesia cel prezis si
asteptat.,,Domnul pacii, ,,Imparatul imparatilor si Domnul
Domnilor( 1Timotei 6:15),sau,,Imparatul dreptatii si imparatul pacii(Evrei
7:1),cerul s-a umplut de bucurie prin cantarea si corul ingerilor:,,Slava intru
cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace,intre oameni bunavoire(Luca
2:14).Atunci toata lumea spirituala a canta aceasta cantare. ,,Ingerii
canta,Arhanghelii melodiaza,Heruvimii inalta imne,Serafimii
doxologesc.Toti praznuiesc vazand pe Dumnezeu pe pamant,si pe om in
ceruri ; Pe Cel de sus jos,din pricina Tainei Intruparii,si pe cel de jos ,sus,din
pricina iubirii de oameni.Sfantul Ioan Hrisostom spune iarasi intr-o alta
Omilie:,,In vremea sodomitilor ingerii au fost trimisi spre pedepsirea
oamenilor.Astazi(La Nasterea Domnuli) insa din contra ; caci pe pamant ei
canta de bucuria mare ; si pe ei,El i-a pogorat la noi,dar si pe noi oamenii ne-
a ridicat acolo.Si iata inca o minune:pe dansii i-a pogorat mai intai aici,si
numai dupa ceea a ridicat pe om spre dansii,pamantul a devenit cer,fiindca
cerul urma a primi cele de pe pamant.Ce inseamna,,bunavoire?Adica
impacare,ca adica cerul nu mai este ,,peretele cel din mijloc al
vrajbei(Efeseni 2:14).De atunci si fiecare credincios are un inger al sau
pazitor(Matei 18:10).32
Pacea cantata de ingeri a fost apoi propovaduita,mai intai de
Hristos,,Domnul pacii,fagaduita apostolilor si apoi propovaduita de ei,dar a
fost realizata deplin de El pe cruce,in clipa cand a exclamat ultimul
cuvant,,Savarsitu-sa!(Ioan 19:30).Scopul propovaduirii a fost,ca dupa ce
fiecare se va impartasi de binefacerile pacii lui Hristos,sa devina ,,factor de
pace,prin cuvantul si mai ales prin viata lor.In cuvantarea de pe munte intre
cele 9 fericiri amintite,Domnul vorbeste si de aceasta:,,Fericiti facatorii de
pace ca aceia fii lui Dumnezeu se vor chema(Matei 5:9).Aceasta inseamna
ca facatorii de pace vor fi incununati cu harul ,,infierii. ,,Facatorii de pace
se inteleg in multe feluri.Sunt unii oameni pasnici,care nu se cearta cu
nimeni ; dar a fi facator de pace inseamna a si impaca pe altii.-care se
cearta-imitand pe Dumnezeu.
Dupa Sfantul Grigorie de Nisa,,factor de pace este cel ce da pace
altuia.Dar n-ar putea-o impartasi cineva altuia daca n-ar avea-o el
insusi.Deci mai intai voieste sa fii tu plin de bunatatile pacii apoi sa dai din
bine(al pacii) si celor lipsiti de le.Cuvantul,,factor de pace,impaciuitor)
daruieste in scurtimea lui tamaduirea multor boli,cuprinzandu-le pe toate pe
rand in intelesul lui larg si general. 33
Sa intelegem intai ce este pacea!Ce este altceva decat impreuna
simtire iubitoare,indreptata spre cel de aceeasi fire?dar atunci ce ceea ce se
cugeta potrivnic pacii?Ura,mania,iutimea,pizma,pomenirea
raului,fatarnicia,nenorocirea razboiului.Vezi cator boli le este leac un singur
cuvant(pacea)?Caci pacea se impotriveste la fel fiecarei boli din cele spuse si
face sa inceteze raul prin venirea ei.Pentru ca precum inceteaza boala cand
intra sanatatea,si se mistuie intunericul cand se arata lumina,asa si cand se
iveste pacea se destrama toate patimile ce se nasc din starea
potrivnica,Facatorii de pace sunt imitatorii lui Dumnezeu.Dar,fericirea nu
priveste numai la binele strain.
Factor de pace-socoteste Sfantul Grigorie de Nysa-si,in mod
principal.pe cel ce reduce razboiul dintre trup si duh(suflet)din sine la o
armonie pasnica,cand nu mai e lucratoare legea trupului,care lupta impotriva
legii mintii,ci cea din urma supusa imparatiei,mai buna se face slujitoare a
poruncilor dumnezeiesti.
 ,,Facatorii de pace sunt si acei care prin invataturi intorc inamicii lui
Dumnezeula dreapta credinta. ,,Facatorii de pace ajung la aceasta slava
inaltata in cer(de fii ai lui Dumnezeu),pentru ca facand pace intre oameni,le
dau(acestora)posibilitatea,ca traind in pace cu cu ceilalti,sa caute a trai in
pace si cu cerul.Si daca insusi Fiul lui Dumnezeu a venit sa indrumeze
impacarea omenirii cu Dumnezeu,atunci si toti acei care vor lucra in aceeasi
directie,alaturi de El,se vor chema ca sunt fii lui Dumnezeu,bucurandu-se de
aceeasi dragoste si de aceeasi fericire la Dumnezeu-Tatal,ca si Fiul Sau,cel
Unul Nascut.34
Pacea nu este insa o lucrare personala a lui Dumnezeu,ci una
sinergetica,adica o impreuna lucrare a lui Dumnezeu,sau a Harului Sau,cu
credinciosul care se straduieste a o realiza,cu ajutorul de sus.Pacea este in
principal de sus,care ni se da prin Iisus Hristos,Domnul pacii,pace pe care El
a adus-o pe pamant si a transmis-o apostolilor si uncenicilor Lui,ca o
binecuvantare si ca un dar.Alegand pe Apostoli si pe ceilalti(70) ucenici si
trimitandu-I ,in misiune,le porunceste:,,In orice casa veti intra,urati-i:,,Pace
casei acesteia(Matei 10:3 ; Luca 10:5).
Cuvantul,,paceera atat de iubit si de ravnit,incat,de la,,dar si
,,binecuvantare ,ajunsese si ca o ,,salutare,sau o urare de bine,folosita de
Domnul,care le spunea ucenicilor adesea: ,,Pace voua! ; apoi acesta formula
de salutare-binecuvantare,au folosit-o si Apostolii in scrierile si cuvantarile
lor,ca si in intalnirile lor cu fratii. ,,Pacea era pe buzele tuturor
crestinilor,care,cand se intalneau,se salutau cu ,,Pace tie, sau ,,Pace voua,
sau ,,Pacea Domnului sa fie cu voi.Apostolii au introdus in scrierile si
cuvantarile lor aceasta formula de binecuvantare-salutare:,,Pace
voua,sau ,,Har voua si pace, sau ,,Har voua si pacea sa se inmulteasca(I
Petru 1:2).Si harul,si pacea sunt energii si daruri ale dragostei
divine.Caci,,dragostea a harazit harul,iar harul a harazit pacea.Dupa Sfantul
Vasile cel Mare cuvintele:,,Harul si pacea sa se inmulteasca au nu numai
sens de salutare si binecuvantare,ci si sens dogmatic si moral social.Acest
har si aceasta pace inlatura mai intai razboiul dintre trup si suflet( I Petru
2:11),stabilind pacea launtrica(I Petru 3:4),pacea cu Dumnezeu( I Petru
3:15-18) si cu semenii(I Petru 3:8-9).35
In adevar,expresia,,Pace voua nu era un simplu salut,ci el amintea
intotdeauna de pacea,adusa de Hristos lumii si fiecaruia in parte de
impacarea cu Dumnezeu,cu aproapele si cu sine insusi.Salutandu-I astfel pe
cei ai casei,in care intrau,ucenicii aduceau chiar ei pacea Domnului,pe care o
si doreau sa si ramana asupra membrilor casei ; pe acesta pace ei o intareau
nu numai cu cuvantul,ci si cu faptele lor plinite in numele Domnului lor
Iisus Hristos.Si nu exista bine mai mare pe lume decat a avea omul pace in
sufletul sau,a avea pace cu ai sai si cu cu toti oamenii si in principal de a
avea pace cu Dumnezeu.Aceasta pace aveau s-o aduca Apostolii si ucenicii
in casele in care erau primiti.Dar aceasta pace,ca oricare dar de sus,nu se da
cu sila nimanui.De aceea,de la cei nevrednici de ea,pacea se intoarce asupra
apostolilor.Si nevrednici de aceasta pace sunt toti acei care iubesc mai mult
lumea si felul ei corupt de viata,decat pe Dumnezeu.Ei nu cauta pace cu
Dumnezeu si cu oamenii,ci cearta si dezbinari.
Potrivit acestui indemn divin preotul merge adesea cu diferite
prilejuri in casele credinciosilor,ducandu-le binecuvantarea pacii.Din
nefericire se verifica cuvantul Evangheliei,ca pacea nu ramane peste toti,unii
chiar refuzand-o.Deosebit de aceste prilejuri,preotul auzind de unele familii
aflate in dusmanie si cearta,sau de membrii aceleiasi familii invrajbiti,merge
cu gand de pace si de binecuvantare ; si cu toate eforturile de a-I impaca,in
multe cazuri biruie ura,mandria si ambitia ,lucrari ale diavolului-ajuns stapan
pe asemenea suflete;pacea pleaca de la acele case si de la soti,parinti si
copii,aflati in astfel de situatii degradante si deplorabile,porniti pe calea
judecatilor.36
Acelasi lucru se intampla si cu cei afectati de sectarism,amagiti de
personae interesate de prooroci mincinosi,care refuza chiar a mai sta de
vorba cu preotul lor.Ei refuza pacea si lumina adusa sufletelor lor de Biserica
prin slujitorii ei,ramanand in intuneric,ca vrasmasii si ucigasii propriilor lor
suflete ; si apoi ale altora pe care cauta sa-I atraga dupa ei.Incercarile de a-I
readuce la calea mantuirii,de cele mai multe ori raman zadarnice.Fericiti
sunt cei ce cauta si se straduiesc a aduca la calea mantuirii,asemenea
rataciti.Sfantul Iacob,ruda Domnului scrie:,,Fratii mei,daca vreunul va rataci
de la calea adevarului si-l va intoarce cineve,sa stie ca cel ce a intors un
pacatos de la ratacirea caii lui isi va mantui sufletul din moarte si va acoperi
multimile de pacate(Iacob 5:19-20).
Catre sfarsitul activitatii Sale,Mantuitorul Hristos le vorbeste iar
de ,,pace dar,de asta data, de ,,Pacea Lui pe care le-o acorda oficial
oarecum-caci zice:,,Pacea Mea las voua,Pacea Mea dau voua,nu precum o
da lumea va dau Eu.Sa nu se tulbure inima voastra,nici sa se
infricoseze(Ioan 14:17).De aici se intelege ca pacea este darul lui Hristos,e
darul lui Dumnezeu ; dar nu este o pace exterioara,superficiala si
nestatornica,asa cum e pacea lumii,care desi hotarata si legata prin tratate de
pace intre oameni si popoare,e totdeauna fragila.Caci astazi si un timp
este,iar dupa un timp oarecare pacea e amenintata si tratatele calcate in
picioare,asa cum este si astazi,si mai mult ca oricand,omenirea amenintata
de razboiul atomo nuclear care pericliteaza insasi viata Planetei. ,,Pacea lui
Hristos(Coloseni 3:15) insa care e insasi,,Pacea lui Dumnezeu(Filipeni
4:7)este o pace interioara,ontologica,activa in inima si-n suflet,la cei ce
traiesc in Hristos(Galateni 2:20) si deci o pace statornica,pe care nici o
prigoana,nici teama de moarte n-o poate clinti din inima crestinilor ;aceasta
pace,au avut-o Apostolii,Martirii si Sfintii si cu ea au luptat biruind.

Crestinismul si pacea
Semnul caracteristic al vremii noastre il costituie lupta hotarata ce
se da intre promotorii de noi razboaie si uriasa majoritate a omenirii,care
vrea sa traiasca in pace,sa-si consacre munca propasirii si binelui obstesc.Cei
ce pun la cale razboaie de nimicire nadajduiesc zadarnic sa-si poata pastra
privilegiile nedrepte pe care le-au dobandit prin forta si sa mentina in robie
popoarele.Ei cauta cu disperare sa impiedice legitimile aspiratii spre
independenta si libertate a natiunilor subjugate si sa-si asigure dominatia
asupra lumii intregi.De aceea ,ei pregatesc arme,fac mijloace de nimicire si
cauta sa provoace in lumea intreaga o atmosfera de nenicredere,de teama,de
neliniste.
Dar popoarele sunt azi prevenite si vigilente.Crestinismul doreste si
apara pacea si nu este popor si tara pe tot pamantul,unde sa nu fie din ce in
ce mai multi cei care ridica glasul lor impotriva razboiului,cerand rezolvarea
neintelegerilor din viata internationala pe calea pasnica a tratativelor.37
Pacea nu este doar un strigat general,o necesitate si un drept al
omenirii intregi.Ea este scopul unei lupte organizate si sustinute
pretutindeni,cu tot mai multa convingere,cu tot mai multa hotarare,intr-o
unire si colaborare internationala necunoscuta inca in istoria lumii-intre
oameni si popoare care in parte abia s-au cunoscut anume in lupta comuna
pentru pacea lumii.Este,intradevar prima data cand oamenii de pe toate
continentele,de toate culorile,neamurile si credintele,de diferite stari
sociale,intelectuali si muncitori,savanti si oameni simpli,barbati si
femei,batrani si tineri,clerici de confesiuni
diferite,scriitori,artisti,ziaristi,exponenti ai opiniei publice,se aduna in
congrese mondiale,dovedesc cu evidenta calamitatea razboiului si manifesta
cu tarie vointa lor si a marii mijoritati a omenirii pentru intelegere,pentru
pace,pentru viata,pentru progress,pentru un viitor linistit si prosper.Grupati
sau nu in organizatii pacifiste,multi alti oameni ridica glas in apararea pacii.
Care este rolul si pozitia Crestinismului in aceasta lupta pentru
pace?Care este gandul si sentimentul crestin in fata primejdiei unui nou
razboi?Iata o problema actuala,care se pune de la sine Crestinismului-si
raspunsul nu poate fi decat unul:la lupta pentru pace,in frontal comun
impotriva razboiului!
Pot fi pareri deosebite in orice alte chestiuni-de teologie,de
stiinta,de politica,de economie,de literatura sau de arta-si in orice alte preo
cupari omenesti;nu poate fi insa decat o singura parere in ce priveste
razboiul si pacea.Razboiul este un pacat si o nenorocire,pentru ca este
violenta,ucidere,jaf;pacea este o binefacere si o cerinta universala,pentru ca
este conditia necesara vietii omenesti.Razboiul este o anomalie,pacea este
starea de armonie si de echilibru.Razboiul este tulburarea si calcarea legilor
si drepturilor morale,pentru ca este dreptul fortei si al bunului plac ; pacea
este incredere si restaurare de bune raporturi.Razboiul este
barbarie,salbaticie,abrutizarea si degradarea firii omenesti ;pacea este
domnia ratiunii si a sentimentelor nobile,care cinstesc si inalta pe om.
Vazut in lumina doctrina si moralei crestine,razboiul este calcarea
poruncilor lui Dumnezeu.Nu exista principiu,interes sau obligatie morala
crestina,care sa ceara sau sa indeparteze razboiul.Mantuitorul ne-a invatat si
ne-a pilduit ca oamenii toti sunt semeni si frati.Mai presus de toate vrtutile si
datoriile morale,El a pus pe cea a dragostei crestine si a pacii,a dragostei
totale,neconditionate si active.38
Dragostea si pacea sunt cuvintele cele mai obisnuite in predica Lui ;
sunt sensul mesajului Lui si al noilor vieti morale,semnul si starea oamenilor
credinciosi Lui,a cetatenilor Imparatiei lui Dumnezeu.Pacea era cuvantul de
salut si de urare a lui Iisus Hristos,cuvantul Sau si a crestinilor.Cand
Mantuitorul vorbeste de razboi,vorbeste ca de un fapt al rautatii,al
intolerantei,al instinctelor omenesti brutale,ale omului decazut si
lacom,nedrept si sangeros.Iisus Hristos nu justifica si nu recomanda
razboiul,nici agresiunea,nici razbunarea.
El predica si practica bunatatea,buna intelegerea si pacea pe
pamant,pentru toti oamenii,credinciosii sau necredinciosii Lui.El nu doreste
razboiul,ci il denunta si il socoteste in categoria calamitatilor si dezordinii
morale.
Sfantul Apostol Pavel recomanda crestinilor respectul convins si
neconditionat fata de autoritatea de stat,motivand religios moral functionarea
lui sociala ca fiind randuita de Dumnezeu si slujitoare Lui,, spre
bine(Romani 8:1-7).Apostolatul doreste si propovaduieste pacea.El ii
alatura de regula virtuti sau stari asemanatoare sau corespunzatoare:bucurie
si pace(Romani 15:13),iubire si pace(II Corinteni 8:11),viata si pace(Romani
8:6),dragoste ,bucurie si pace(Galateni 5:22),pace si liniste(I Tesaloniceni
5:3),dreptate,credinta,dragoste si pace(II Timotei 2:22),cinste si
pace(Romani 2:10),har si pace(Romani 1:7 ; I Corinteni 1:2 ; Efeseni 1:2 ;
Filimon 1:2 ; Coloseni 1:2 ; I Timotei 1:1 ; Timotei 1:2 ; Filimon 1:3).
Pacea este ca si dragostea,obiect si insusire a Evangheliei a lui
Dumnezeu ; Evanghelia este,,Evanghelia pacii(Efeseni 6:15) ; Dumnezeu
este,,Dumnezeul dragostei si al pacii(II Corinteni 8:11), ,,Dumnezeul
pacii(Romani 15:33 ;Evrei 8:20 ;I Tesaloniceni 5:23), ,,Domnul pacii(II
Tesaloniceni 3:16).Hristos este pace : ,,Pacea noastra(Efeseni 2:14).Pacea
este o tema a Evanghelizarii(Efeseni 2:17) si o regula de viata crestina
:,,Cele ale pacii urmarim-zice Apostolul(Romani 14:19). ,, Cautati pacea cu
toti si sfintenia,fara de care nimeni nimeni nu va vedea pe Domnul(Evrei
12:14).Fii ai lui Dumnezeu se vor chema-zise Mantuitorul-numai facatorii
de pace(Matei 5:9).Ca oameni duhovnicesti,crestinii nu pot gandi decat
pacea,caci razboiul fiind moarte,este gand trupesc,pamantesc,,,iar gandul
duhului este viata si pace(Romani 8:6).
Episcopul Irineu si Origen cel mai mare teolog al primelor veacuri
crestine,precum si episcopul,insemnat scriitor si istoric,Eusebiu al Cezareei
Palestinei,poetul crestin Prudentiu si altii au apreciat pacea romana ca pe o
binefacere providentiala pentru raspandirea crestinismului.Cum s-ar fi putut
propaga o religie,cum e crestinismul,care nici macar nu ingaduie razbunare
asupra dusmanului sau,daca la venirea lui Iisus,n-ar fi fost pace in lume?-
Intreaba Origen.39
Alte religii s-au raspandit si s-au marit prin razboaie ; Crestinismul
are nevoie de pace.Pacea este conditia fireasca-dumnezeiasca si omenesca a
vietii lui.Sentimentul lui dominant este iubirea de
oameni.Mila,toleranta,smerenia,sunt corelate ei.Desfiintand deosebirile de
neam si de rang intre oameni,punand mai presus de toate interesele pe cel al
mantuirii,invatand libertatea,egalitatea si demnitatea tuturor
oamenilor,unitatea de origini si destine umane si punand accent pe bunurile
spirituale,nu pe cele materiale,crestinismul inlatura motivele conflictelor si
uneste pe toti oamenii intr-o comunitate umana universala,intr-o mare
familie spirituala,in care razboiul nu mai avea nici cauza nici scop.
Imperiul roman unise lumea veche politic si administrativ,nu
sufleteste.Crestinismul a unit-o sufleteste:In Biserica intinsa cat imperiul si
chiar peste granitele lui,facand din credinciosii de toate neamurile si starile
un ,,popor nou,infratit si solidar in cedinta si in dragoste,avand o inima si
un suflet.Aceasta comuniune sufleteasca a fost reala si admirabila.Oamenii
se iubeau si se ajutau fara sa se cunoasca chiar ; credeau,simteau si vorbeau
la fel,legati de pretutindeni,prin cel mai puternic sentiment,in numele lui
Iisus Hristos,in duhul pasnic si sublime al invataturii Lui.40
 De asteptat si de dorit era ca oriunde a patruns crestinismul sa se
instaureze fratia si pacea intre oameni.Biserica a propovaduit-o
intotdeauna,a ridicat-o la rang de ideal social,a intemeiat-o religios si
moral ,a creat atmosfera si conditiile ei sufletesti,a facut-o rugaciune si
predica de toate zilele.Cunoscand bine din propria sa viata nenorocirea
razboiului,Biserica a dorit si a implorat pacea.Cartile ei de slujba,si intre
serviciile divine Sfanta Liturghie indeosebi,sunt pline de gandul si de cererea
pacii.Un apel sacru si continu rasuna din altare,de la strana si de pe
amvoane,apel adresat crestinilor si tuturor oamenilor.
Nici o doctrina religioasa n-a propagat pacea cat crestinismul.In
Lumea medievala mai ales,lumea seniorilor si a cavalerilor,vanitosi si iuti la
manie,care tulburau continu ordinea prin lupte si jafuri,numai Biserica a
reusit-cat se putea-sa impuna prin hotarari sinodale si prin sanctiuni
canonice armistitiul si sa limiteze astfel raul-In Apus,unde razboiul civil
feudal era continuu.Chiar daca nu reusea totdeauna,Biserica da o lectie de
mare respect al oamenilor,al bunurilor si al drepturilor lor si ingradea
pasiunea armelor.
Din nefericire,n-a fost-cum se cuvenea-si nu este inca pace,nu
numai in toata lumea,dar nici macar in sanul crestinatatii,si aceasta indeosebi
ne priveste.S-au invrajbit si au facut razboaie popoare crestine.Ce e mai
rau,crestinii s-au dezbinat si a aparut razboiul nu numai ca state ci si ca
Biserici.41
Toate conflictele si toate razboiaele s-au terminat,au fost incheiate
cu pace,uitate sau reparate cu timpul.Au disparut vechi pricini de ura si de
neintelegere,s-au stins de mai mult indelungate vrajbe,s-au potolit razboinici
pradalnici si temuti,strategi orgoliosi s-au prabusit cu visurile si cu mania
lor,in blestemul si in odiul lumii.Intre crestinii de azi,care sunt urmasii
vechilor crestini si impreuna cu acestia credinciosii lui Hristos, ,,Domnul
pacii,chemati si datori sa propage sis a infaptuiasca pacea intre ei si pe
pamant-pacea lui Hristos-nu este pace.Acesta este mai mult decat un
paradox din cele mai triste si mai absurde.Este un pacat de o gravitate
exceptionala in fata lui Dumnezeu si a lumii intregi,pacat de gravitatea unei
apostazii.
Exista desigur explicatii si poate unele circumstante atenuante,dar
acestea nu schimba moral situatia.Biserica s-a acomodat lumii-lumii pe care
trebuia s-o converteasca,s-o schimbe si s-o impace.Dupa crestinarea
Statului,Biserica a admis legitimitatea razboiaielor duse de imperiu
impotriva barbarilor si a dusmanilor agresivi,privite ca razboie de legitima
aparare.Intr-un moment foarte grav pentru imperiul crestin ,cand
persii,intelesi cu avarii,au amenintat deodata imperiul si au atacat insasi
capitala lui,in timpul imparatului Iraclie(626),obligat sa duca razboiul in
afara,patriarhul Serghie a primit grija apararii Constantinopolului,si numele
lui a rams inscris cu cinste in istoria Bizantului,nu numai pentru ajutorul
material dat atunci statului din partea Bisericii,ci si pentru actul de curaj cu
care a ridicat moralul imparatului timorat de greutatea situatiei si a reusit sa
scape capitala de cei care o asediau.
Agresiunea arabilor,care au invadat si cucerit provincii si insule
crestine si au incercat de mai multe ori sa ia chiar Bizantul,a legat si mai
mult Biserica si Statul,in interesul comun de a respinge de pe teritoriul cretin
pe mahomedani,care aducea nu numai robie,ci si o religie noua,ce cauta sa
subjuge,sa umileasca si chiar sa distruga pe cea crestina.Cucerirea araba
punea in joc nu numai existenta statului crestin ci si existenta Bisericii,care
nu se putea apara decat ajutand imperiul sa se apere.
Pentru Biserica Ortodoxa,aceasta situtie a durat timp de secole,pana
in vremea noastra.Popoarele ei au avut de luptat mai mult contra
necrestinilor:arabi,pecenegi,cumani ,tatari,si turci iar uneori chiar contra
unor popoare crestine de alta confesiune,care luau asupra lor si misiunea
religioasa de a supune pe ortodocsi Bisericii lor.Se intelege astfel de ce
Crestinismul s-a alaturat luptei duse de popor, a binecuvantat steaguri si s-a
rugat pentru izbanda armelor care o aparau odata cu statul.42
Crestinismul nu-si face un titlu de glorie din adeziunea si
participarea lui la razboaie sin u proclama dreptul razboiului,dar are cel
putin scuza de a fi acceptat de nevoie,razboiul de aparare,in interesul vital al
poporului,de care s-au gasit legate in chip firesc existenta si destinele ei
pamantesti.

Biserica calauza si aparatoare a pacii

1.Biserica Ortodoxa-calauza a pacii

Ca nici o alta confesiune crestina,Biserica Ortodoxa se calauzeste in
relatiile interumane de duhul datator de viata si facator de pace al
Mantuitorului Iisus Hristos,care rodeste sfintenia sufletului si viata
vesnica.Pretuind valoarea intrinseca a omului care prin sufletul sau este
,,chipul si asemanarea lui Dumnezeu(Facere 1)Biserica invata,pe temei
biblic si patristic,ca toti suntem fiii Tatalui ceresc(Matei 6:9),si frati la un
loc,cu drepturi egale in fata vietii,a libertatii si a fericirii.De aceea ea
respinge rasismul care degradeaza pe om,faptura rationala si capodopera
cosmosului,si cere statornic abolirea colonianismului si a exploatarii.Ea vrea
sa zideasca relatiile dintre oameni pe iubire si justitie sociala,pe spirit de
jertfa si asistenta mutuala,pe altruism si binefacere reciproca.
Biserica vede in ,,pacevirtutea naturala a omului,idealul de-a
pururea al omenirii.Pacea este miezul priedicii de foc a profetilor care
vorbesc despre,,Domnul Paciicare vine in lume(Isaia 9:1-2) sa restabileasca
timpurile fericite de la Creatie,iar prin dragoste desavarsita universala si
generala,va pune toate in buna randuiala.Biserica ortodoxa considera
,,paceaca bunul suprem,ca dar si binecuvantare cereasca ce se da lumii prin
Mesia(Isaia 45:7;Ieremia 16:5),iar inteleptul Solomon care talcuieste omul
pacii-aduce pacii toata lauda zicand:,,Mai buna este o bucata de paine in
pace,decat o casa plina cu carne de jertfe in razboi(Prov.17:1).Profetul Isaia
ureaza tuturor:,,Pace,pace celor de aproape si de departe(Isaia
57:19).Avand convingerea ferma ca ratiunile Povidentei divine carmuiesc
pasii omului in istorie,Biserica vesteste ca va veni vremea cand razboiul va
dispare.Atunci sabiile se vor preface in fiare de plug si lanciile in seceri,,si
nici un neam nu va mai ridica sabia contra altui neam sin u vor mai invata sa
lupta(Isaia 2:4).43
In numele lui Hristos,Biserica noastra crede si invata ca temeliile
pacii adevarate si durabile sunt in sufletul omului si se pun prin colaborarea
vontei cu Harul divin.Aceasta este puterea lui Dumnezeu prin care ne
mantuim.El purifica inima de tot raul moral,intareste vointa morala pentru
bine si uneste cu Dumnezeu,iar intre oameni aduce liniste,pace,bucurie si
buna voire.Aceste bunuri duhovnicesti sunt alungate dintre ei de pacat.De
aceea Biserica Ortodoxa lupta cu arme duhovnicesti ca sa alunge pacatul din
fiinta omeneasca,din trup si din suflet,din gand,vorba si fapta,pentru ca el
este instrumentul diavolului care aduce in lume tot raul si toate nenorocirile
din istorie,in frunte cu razboiul.
Venind in lume Hristos Dumnezeu a luat lupta eroica cu pacatul si l-
a biruit prin Jertfa Sa de pe Cruce.La aceasta biruinta ajungem fiecare cu
ajutorul Harului divin care ne renaste de sus,ne cheama la o viata noua,ne
dezbraca de omul vechi,al pacatelor,si ne imbraca in omul cel nou,impacati
cu Dumnezeu,cu noi insine si cu semenii nostril.La randul ei,viata cea noua
se revarsa in jurul nostru,ca raurile din Eden care udau cu fericire locuinta si
viata protoparintilor nostri in stare de nevinovatie.
Sub protectia Harului,adevaratul crestin isi transfigureaza viata
personala prin puterea iubirii care-l duce la ascultare de Dumnezeu si la
implinirea vointei Sale,izvorul armoniei,al infratirii si al pacii
autentice.Harul lumineaza,incalzeste si intareste pe cel credincios ca sa nu
faca raul,nici cu gandul,cu vorba,sau cu fapta,il indeamna sa alunge
vrajba,dezbinarea si razboiul din hotarele vietii sale,sa lucreze dezinteresat la
progresul social-uman in care se cuprinde de fapt binele si fericirea
personala.Dragostea activa il face pe crestin sa nu tolereze pacatul nici la
altul,il cheama sa lupte pentru dreptatea sociala cu pretul vietii sale,dupa
pilda jertfelnica a Domnului.Ca madular viu al Trpului Tainic a lui Hristos,el
se solidarizeaza cu cei cinstiti si drepti;cauta pacea cu toti si indeamna la
dragostea pacii pe toti(Evrei 12:14);Corinteni 13:11).
Daca in esenta ei pacea este ordine,buna intelegere si randuiala in
toate lucrurile,iar razboiul este dezordine,discordie si neoranduiala,atunci
acestea trebuie cautate mai intai in adancul sufletului,pentru ca de acolo se
reflecta in afara ca atare.Adevarul acesta il reveleaza Hristos cand
zice,,Imparatia lui Dumnezeu este innauntrul vostru(Luca 17:21),iar nu in
mancare si in bautura,ci in ,,dreptate,pace si bucurie in Duhul
Sfant(Romani 14:17).Situandu-se pe linia Evangheliei,Biserica Ortodoxa
pune accentual pentru pace pe consintamantul si curatenia duhovniceasca a
omului,pentru ca socoteste injosire sa-l constranga din exterior cu arme,cum
faceau romanii cu cei invinsi.O astfel de pace,bazata pe amenintare si frica
externa,este sub demnitatea omului sin nu dureaza.Voind sa faca viata
omenirii vrednica de trait,Hristos a inceput sa desfunde in adanc izvoarele
nesecate de energie spiritual-morala,sa-I elibereze inima,sufletul si trupul de
pacat si prin aceasta sa-l impace cu sine insusi,sa-l uneasca cu
Dumnezeu,si,prin El,cu aproapele.De aceea,inainte de toate Hristos Domnul
ramane etern cel mai mare reformator spiritual moral al omenirii,un
regenerator de suflete si restauratorul Imparatiei lui Dumnezeu,imparatia
Harului divin al pacii,in lume.Mesajul acestei imparatii a rasunat mai intai
pe pamant in noaptea sfanta de Craciun prin glasul ingerilor care au cantat
imnul pacii:,,Marire intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace,intre
oameni bunavoire(Luca 2:10-14)44
Dreptul de a intra in aceasta imparatie,il au numai cei ce urasc raul
si se alipesc de ceea ce este bine,care se poarta in orice imprejurare asa cum
s-ar purta Dumnezeu in locul lor.Orice alt criteriu artificial,de
rasa,clasa,varsta,sex,n-are valoare.Prin Jertfa Sa pe Cruce,Hristos Domnul a
omorat pacatul in Trupul Sau,a zdrobit puterea iadului si ne-a impacat cu
Dumnezeu(Romani 5:10-11).Prin aceasta a refacut unitatea neamului
omenesc,a surpat zidul urii dintre iudei si pagani si ne-a zidit pe toti intr-un
singur trup(Efeseni 2:14-18).El ne-a chemat la aceasta lucrare a pacii,la
implinirea voii lui Dumnezeu pe pamant,ca si ingerii din ceruri,si la acelasi
ideal al sfintirii si al indumnezeirii noastre.,,In Hristos zice slavitul apostol
Pavel,nu mai este nici iudeu,nici elin,nici rob,nici slobod,nici parte
barbateasca si nici femeiasca,ci toti una(Galateni 3:28).Dezbracati de haina
egoismului si de trupul pacatului,uniti in duh prin dragostea jertfelnica a lui
Hristos Domnul,crestinul adevarat pune in plan secundar ceea ce-l desparte
de semenul sau si lucreaza cu ravna pentru ceea ce il apropie de el,pentru
cauza pacii din care izvorasc bucuriile cele maimari in viata pentru toti.
Hristos este pacea noastra(Efeseni 2;14).Cu ,,pace a salutat pe
apostoli dupa Inviere(Luca 24:36;Ioan 20:21) si pe ea ne-a lasat-o ca
testament sfant sa infrangem vrasmasia,dezbinarile si razboaiele din
lume(Ioan 14:28).Aceasta pace El a poruncit-o Apostolilor s-o vesteasca in
toata lumea,s-o duca in toate casele si inimile credinciosilor,s-o iubeasca sis
a lupte pentru ea ca sa devina fii lui Dumnezeu sis a fie fericiti(Matei 5:9).45
Idealul pacii crestine este asa de inalt incat perspectiva a 20 de
veacuri pare ca ne indeparteaza de ei.Aceasta a facut pe unii sa spuna ca el
este o himera,un vis frumos,dar irealizabil,pentru ca oamenii in loc sa
traiasca in pace cu Dumnezeu si unii cu altii,mai mult se invrajbesc,se
ameninta si se ucid salbatic.Desigur aceasta este lucrarea satanica,dar nu
trebuie pus ape seama Evangheliei,pentru ca aceasta nu constringe pe nimeni
sa faca binele.Nu crestinismul,ci crestinii sunt vinovati de raurile de sange
care au curs doua milenii,pentru ca afisam o iubire statica si o bunatate
mascata.Am ramas negri la inima si albi la obraz,caci traim in tot felul de
pacate.Rastimp de doua milenii,crestinatatea dezmembrata,n-a trait in Duhul
lui Hristos.Ei i se potriveste mustrarea profetului:,,Poporul acesta ma
cinsteste cu buzele,dar cu inima este departe de Mine(Isaia 29:13).Chiar
armistitiile n-au fost decat pregatiri deghizate de razboaie,purtate din
razbunare sau din fanatism confessional,si ne gandim aici,in primul rand,la
ororile inchizitiei si la reformele religioase,confesionale,din Franta din
sec.16 la noaptea Sf.Bartolomeu.
2.Biserica aparatoarea pacii
Credincioasa mandatului primit de la Hristos-
Dumnezeu,intemeietorul sau,Biserica-Ortodoxa are o pozitie profound
irenica si umanitara in problematica social-politica si economica
contemporana.Inspirandu-se din Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie,ea apara
cu consecventa pacea intre semeni si popoare.Pacea este esenta
crestinismului autentic si a Bisericii dreptmaritoare.La toate toate slujbele,ea
se roaga in ectenii si rugaciuni speciale,pentru pacea sufletului din care
maneca,,pacea a toata lumea,climatul optim si conditia absoluta a intregului
progres.
In centrul misiunii sale,Biserica-Ortodoxa are crucea,simbolul
impacarii oamenilor cu Dumnezeu prin Jertfa Fiului Sau,garantia pacificarii
reale a lumii.Urmand sfatul Sfantului Apostol Pavel:Traiti in pace cu toti
oamenii(Romani 12:18; I Tesaloniceni 5:13),Biserica ia parte,prin clerul
sau,la la lupta popoarelor pentru o pace universala si trainica,la congresele
internationale ale partizanilor pacii,la conferintele cultelor religioase,la
comitetele de lupta pentru pace etc.Prin pastorale,studii,brosuri,cuvantari si
predici,in convorbiri si sfaturi cu credincioisii etc.,pretutindeni glasul sau
parintesc nu lipseste,ci indruma pe toti sa depuna efort pentru cauza
pacii,pentru triumful vietii asupra mortii si al binelui asupra raului.
Desigur ca Biserica lupta pentru pace cu armele Duhului
Sfant(Efeseni 6:13-13;Romani 13:12),placute lui Dumnezeu,ca unele care
scot pacatul din viata credinciosilor si ii face mai buni,iar sufletul il umple
de o pace adanca si eternal,care se revarsa in afara,in fratie cu toti
oamenii,intr-o pace generala.Aceasta pace da certitudinea realizarii marilor
idealuri umanitare;dreptatea sociala,libertatea si egalitatea pentru toti
locuitorii pamantului.Dupa cuvantul Fer.Augustin,Biserica dreptmaritoare
lupta sa alunge intunericul si sa aduca pacea prin pace,iar nu prin sabie si
razboi,prin liber consitamant si convingere,nu prin frica si
constrangere,pentru ca numai ceea ce se cladeste pe fondul pozitiv bun al
omului creeaza,dureaza si rodeste.Statornica pe aceasta cale,Biserica vede
implinita misiunea sa numai cand popoarele vor fi ajuns la pace prin
dezarmare generala si totala,care va pune capat definitive razboiului.De
aceea ea azi ea isi ia locul in randul celor peste un milliard de luptatori
organizati pentru pace.
Se pare ca visul milenar al omenirii pentru pace universala este azi
mai aproape de realitate ca oricand.Daca altadata pacea era un ideal religios-
moral indepartat,masele muncitoare il realizeaza azi ma maret ca altadata si
cu o forta invincibila.Daca glasul firii omenesti,care cheama la pace si
justitie sociala,a fost innabusit altadata de catre o minoritate exploatoare,care
avea si forta de partea sa,azi el rasuna cu o putere uriasa de la o margine a
alta a lumii.Intr-o solidaritate impresionanta,popoarele,care au fost rastignite
veacuri de-a randul si private de o viata demna,fac zid in jurul intereselor lor
vitale si vestesc dorinta de exploatare,de colonism si de razboi a
conducatorilor si toate tarile.Prin vointa lor de fier ,care n-a fost niciodata
atat de impetuoasa in istorie si prin forta lor organizatorica ce inconjoara
globul pamantesc ca un brau de foc urias,aceste popoare sunt constiente de
rolul lor si spun un ,,nucategoric promotorilor unui al 3-lea razboi
mondial.Dezarmand mana genocidului,ele ridica tot mai sus steagul pacii in
lume,sa-l apere toti,pentru ca el este izvorul fericirii celor ce voiesc sa
traiasca prin munca cinstita si constructiva depusa in folosul tuturor.
Luptand pentru pace,alaturi de toti oamenii cinstiti,Biserica lupta
pentru interesele vitale,pentru idealurile umanitare si democratice ale
omenirii de totdeauna,lupta pentru lichidarea fara razboi a sistemului
colonial explotator,lupta contra discriminarilor rasiale artificiale si contra
urii dintre neamuri,religii si culoare.Bisericile din toate tarile lupta pentru
afirmarea principiului egalitatii tuturor la viata,libertate si fericire.Ea cheama
la munca pe toti totdeauna pentru ca munca este onoare si numai ea da
dreptul integral la paine si viata(I Tesaloniceni 1:1110).Munca este principiul
formativ al personalitatii morale si al demnitatii omului.
Umanitarismul Bisericii-Ortodoxe izvoraste din iubirea si justitia
sociala,doua forte exceptionale.Pe temeiul iubirii crestine universale nu are
loc dezbinarea oamenilor in superiori si inferiori,privilegiati si
condamnati,bogati si saraci,liberi si sclavi,imbuibati si flamanzi,exploatati si
explotatori.Pe temeiul dreptatii sociale,crestinului nu-i este ingaduit sa fure
agoniseala altuia pentru ca este pacat ca cei ce muncesc sa traiasca in
mizerie,suferinta si foamete,iar trandavii sa petreaca in placeri si imbuibare
din munca straina.De aceea Biserica isi mobilizeaza fii duhovnicesti la lupta
contra nedreptatii sociale,la lupta pentru faurirea unei societati
echitabile,mai bune si mai drepte libere de asuprire si private de suferinta si
saracie.Inspirand celor harnici si cinstiti incredere in deplina reusita a cauzei
lor drepte,Biserica noastra cere tuturor fiilor sai sa nu se lacomeasca la
avutul altuia,pentru ca tot ce se va strange pe nedret nu ramane si nici nu se
sporeste,ci se vantura ca pleava.Bogatilor le spune sa-si stranga comori in
cer,sa nu asupreasca pe nimeni,sa nu retina plata muncitorilor,a vaduvelor si
a orfanilor,pentru ca sudoarea lor striga dupa dreptate inaintea lui
Dumnezeu.Sa nu aduca lacrimi si amaraciune fratilor mai mici,pentru ca
acestea se vor intoarce ca dreapta pedeapsa impotriva lor(Amos 1:5-
6;9:11;2:1;Obadia 1:10;Iacov 2:13; si 5:1-6).
Biserica cheama pe credinciosi sa lupte pentru biruinta binelui
asupra raului,a adevarului asupra minciunii,a dreptatii asupra nedreptatii
sociale,a bunei indestulari si a fericirii impotriva lipsurilor si a necazurilor,a
pacii si a vietii asupra razboiului si a mortii.Ea cheama la colaborare si
coexistenta pasnica intre oameni,popoare si state cu oranduiri sociale si
sisteme economice diferite.Ea vesteste marele adevar social ca cine robeste
pe altul de robie are parte el insusi,iar cel ce scoate sabia,de sabie va
muri(Matei 16:52;Faptele apostolilor 13:9-10).46
 Aceste motive justifica pozitia actuala a Bisericii in randul
oamenilor cinstiti din lume care lupata pentru pace,pentru dezarmare
generala si totala,lupta contra promotorilor la un nou razboi.Apararea pacii
este,o conditie esentiala pentru mantuirea sufletului omenesc(Matei
5:9).Aparand in etern pacea,Biserica apara insasi viata creata de
Dumnezeu.Prin aceasta ea este pe drumul crestinismului autentic,pe drumul
Duhului Evangheliei Mantuitorului Hristos,care,cu moartea Sa,a calcat
pacatul si moartea.Pe calea aceasta,Biserica noastra este in slujba Fiului lui
Dumnezeu care a venit pe pamant,ca lumea viata sa aiba si inca din belsug.
(Ioan 10:10).

Preotimea ortodoxa in slujba pacii-Temeiuri

scripturistice
Adevarati preoti trebuie sa fie cei dintai aparatori ai pacii.Mantuitorul
Hristos,in atmosfera pacii ,si-a indeplinit marea si mantuitoarea Sa opera in
lume.Numai in atmosfera pacii,preotii isi pot crea un trai mai bun si o stare
de fericire.potrivit Testamentului lui Hristos,,Pacea Mea va dau voa,pacea
Mea las voua,adevaratii preoti crestini trebuie sa fie cei dintai aparatori ai
pacii,spre a se numi fii lui Dumnezeu,,
Adeziunea la apelul pentru pace constituie implinirea unei datorii de
constiinta pentru orice preot ortodox.In felul acesta preotii sunt si vor
continua sa ramana pe linia apostolatului in Hristos,Domnul Pacii si al bunei
intelegeri intre oameni.
Cel care nu lupta pentru salasluirea pacii pe pamant nu se poate numi
nici fiu al lui Dumnezeu,nici Fiu sl bisericii ortodoxe.
 In noaptea sfanta a nasterii Domnului,un inger vestea pastorilor de pe
campia Viflaemului,,bucurie mare care va fi peste tot poporul:ca s-a nascut
Hristos Domnul,iar corul ingerilor de deasupra pesterii intregea,ca Noul
Nascut aduce:,,Slava intru cei de sus lui Dumnezeu,si pe pamant pace intre
oameni bunavoire(Luca 2,10-11,14)
Asadar,crestinismul inca din ieslea Vitlemului a primit menirea sa lupte
pentru pace pe pamant.
Si intr-adevar,Fiul lui Dumnezeu,Cel ce a venit,,Lumina spre
descoperirea neamurilor(Luca 2:23),a propovaduit si a lucrat pacea,iar
,,facatorilor de pacedintre oameni cu bucurie le-a impartasit titlul ales pe
care-l purta El de ,,fii ai lui Dumnezeu(Matei 5,9).
Sfintii apostoli s-au pus fara ezitare in slujba,,vestirii Evangheliei
Pacii(Efeseni 6:15)
Sfintii Mucenici si Sfintii Parinti s-au rugat si au luptat pentru
salasluirea pacii pe pamant,infratind popoarele care au voit sa le primeasca
solia.
Adevarata Biserica a lui Hristos a stat neclintita in slujba acestui ideal
mare.Omul care n-a facut asa,cum ii cere institutia al carui membru se tine a
fi,nu se poate numi nici Fiu al lui Dumnezeu,nici Preot al Bisericii ortodoxe
romane.Prin urmare,datoria oricarui crestin ortodox este sa lupte pentru pace
.Dupa viata,pacea e darul pamantesc cel mai de pret care trebuie dobandit si
pastrat cu tot dinadinsul.
B.O.R,facand parte din adevarata Biserica a lui Hristos,a fost si a ramas
credincioasa doctrinei si traditiei de mii de ani a Ortodoxiei.Prin glasul
sfintelor sinoade si al ierarhilor ei a aratat limpede atat atitidinea ei pentru
pace,cat si drumul de urmat de orice preot crestin ortodox.
In auzul nostrum trebuie sa staruie,fara incetare,indemnul Sfantului
Apostol Pavel:,,Drept aceea,va rog sa va purtai in chip vrednic de chemarea
voastrasilindu-va sa va pastrati unirea duhului prin legatura pacii(Efeseni
4:1-3),,vestirea Evangheliei paciifiind una dintre indatoririle noastre mari.
Potrivit acestora trebuie sa fie cunoscut tuturor preotilor ca trebui sa
staruiasca in rugaciune,in invatatura,in lucru si in lupta pentru salasluirea
pacii pe pamant si de a indemna calduros pe toti fratii lor intru Hristos sa
lupta cu insufletire de la Dumnezeu pentru pace trainica si dreapta in
lume, ,,caci asa vor plini legea lui hristos(Galateni 6:2) si chemarea lor in
preotie.
Cei ce doresc razboiul se ridica impotriva vointei lui
Dumnezeu.Razboiul nu este compatibil cu morala crestina,Dumnezeu
nefiind Dumnezeu neoranduielii,ci Dumnezeul pacii-Fiul lui Dumnezeu,s-a
intrupat,a murit si a inviat pentru a restabili pacea dintre om si
Dumnezeu;dar aceasta pace nu poate fi deplina,statornica si eterna,decat prin
inlaturarea nedreptatii si a oprimarii omului de catre om,prin stabilirea pacii
universale. Ca preoti ai Bisericii ei trebuie sa se alature din tot sufletul celor
ce apara pacea.Cei care doresc razboiul urmaresc reintoarcerea modurilor de
viata nedrepte,in care cei putini acumuleaza toate bunurile pamantului,prin
crude exploatare a popoarelor,impartirea oamenilor in bogati si
saraci,batjocorind prin aceasta calitatea tuturor oamenilor de fii ai aceluiasi
parinte,care este Dumnezeu.Toti preotii si toti crestinii adevarati sunt datori
sa lupte pentru pace.
Cei ce slujesc lui Dumnezeu trebuie sa implineasca voia lui
Dumnezeu.Si voia lui Dumnezeu aceasta este;,,Sa fie pace pe pamant si intru
oameni bunavoire.De aceea slujitorilor altarelor trebuie sa fie intre cei ce
binevestesc pacea si o apara.
Pacea este o problema evanghelica si un ideal crestin,pentru ca
Dumnezeul crestin este Dumnezeul iubirii si al pacii.In fata tuturor
vicisitudinilor veacurilor si al urmarilor infricosatoare ale
razboaielor,Biserica noastra a strigat neincetat formula
mantuitoare,cuvantul ,,pace.
Pacea in casa,in tara,peste hotare,intre popoare.Caci pacea este taina
fericirii.Ea asigura conditiile prielnice muncii creatoare si culturii.Pacea este
singura licarire de nadejde a unor zari mai frumoase si spre timpuri din ce in
ce mai bune.Ca preoti ai lui Hristos si ca slujitori ai altarului stramosesc ei
trebuie sa fie impotriva razboiului,impotriva distrugerii omenirii.Ei trebuie
sa fie convinsi ca fericirea omului aici pe pamant depinde de buna intelegere
cu semenii lui,de pacea intre popoare.Cand toate popoarele vor ajunge sa nu
se mai teama de razboaiei, ,,Imparatia lui Dumneze va fi pe pamant,asa cum
este si in cer.
Intreaga lume este astazi mai mult ca oricand,dornica de pace.Toate
tarile vor pace in atmosfera careia se poate dezvolta munca constructive,se
poate respecta libertatea individuala si colectiva si inflori civilizatia si
cultura.Dumnezeul nostru este Dumnezeul pacii.Biserica noastra este
Biserica pacii.De aceea clericii si credinciosii acestei Biserici lupta pentru
impunerea pacii,impotriva celor ce nazuiesc sa dezlantuie alte noi razboaie.
 Concluzie
In concluzie cu venirea lui Hristos pe pamant se implini fagaduinta
lui Dumnezeu,data primilor oameni,despre Mantuitorul,care va sfarama
capul sarpelui.Prin Jertfa Sa ispasitoare,printr-un act de iubire dumnezeiasca
fata de omul cazut in pacat,Domnul a mantuit lumea de blestem,a biruit
moartea prin Invierea Sa si a redat iarasi omului virtutea lui
dumnezeiasca.Pentru lumea pieritoare a fost descoperita iubirea
dumnezeiasca,a aparut idea fratiei si egalitatii oamenilor si a
popoarelor.Razboaiele,dupa venirea lui Hristos,desi nu au incetat,totusi a
inceput o slabire treptata a convingerii despre necesitatea si inevitabilitatea
lor,caci s-a ivit idealul deplin real si practice al pacii vesnice sau a Imparatiei
lui Dumnezeu,realizabil in Biserica lui Hristos.
Faptul ca stradaniile depuse in comun de toti luptatorii
pentru pace din lumea intreaga au fost incununate,in decursul timpului de
rezultate din ce in ce mai pozitive si ca astazi primejdia unui nou razboi este
mai indepartata ca oricand,intareste incredintarea ca Dumnezeu
binecuvinteaza stradaniile pentru pace,de oriunde ar veni acestea si ca atare
ca nici o rezerva nu este ingaduita pentru Biserica lui Hristos,atunci cand
este vorba ca voia Lui atotsfanta sa fie implinita si ca pacea pe care a lasat-o
El oamenilor(Ioan 14:27) sa cuprinda in bratele ei tot pamantul.
Pacea nu este insa o lucrare personala a lui Dumnezeu,ci
una sinergetica,adica o impreuna lucrare a lui Dumnezeu,sau a Harului
Sau,cu credinciosul care se straduieste a o realiza,cu ajutorul de sus.Pacea
este in principal de sus,care ni se da prin Iisus Hristos,Domnul pacii,pace pe
care El a adus-o pe pamant si a transmis-o apostolilor si uncenicilor Lui,ca o
binecuvantare si ca un dar.Alegand pe Apostoli si pe ceilalti(70) ucenici si
trimitandu-I ,in misiune,le porunceste:,,In orice casa veti intra,urati-i:,,Pace
casei acesteia(Matei 10:3 ; Luca 10:5).
Pacea nu este doar un strigat general,o necesitate si un drept al
omenirii intregi.Ea este scopul unei lupte organizate si sustinute
pretutindeni,cu tot mai multa convingere,cu tot mai multa hotarare,intr-o
unire si colaborare internationala necunoscuta inca in istoria lumii-intre
oameni si popoare care in parte abia s-au cunoscut anume in lupta comuna
pentru pacea lumii.Este,intradevar prima data cand oamenii de pe toate
continentele,de toate culorile,neamurile si credintele,de diferite stari
sociale,intelectuali si muncitori,savanti si oameni simpli,barbati si
femei,batrani si tineri,clerici de confesiuni
diferite,scriitori,artisti,ziaristi,exponenti ai opiniei publice,se aduna in
congrese mondiale,dovedesc cu evidenta calamitatea razboiului si manifesta
cu tarie vointa lor si a marii mijoritati a omenirii pentru intelegere,pentru
pace,pentru viata,pentru progress,pentru un viitor linistit si prosper.Grupati
sau nu in organizatii pacifiste,multi alti oameni ridica glas in apararea pacii.
In numele lui Hristos,Biserica noastra crede si invata ca
temeliile pacii adevarate si durabile sunt in sufletul omului si se pun prin
colaborarea vontei cu Harul divin.Aceasta este puterea lui Dumnezeu prin
care ne mantuim.El purifica inima de tot raul moral,intareste vointa morala
pentru bine si uneste cu Dumnezeu,iar intre oameni aduce
liniste,pace,bucurie si buna voire.Aceste bunuri duhovnicesti sunt alungate
dintre ei de pacat.De aceea Biserica Ortodoxa lupta cu arme duhovnicesti ca
sa alunge pacatul din fiinta omeneasca,din trup si din suflet,din gand,vorba
si fapta,pentru ca el este instrumentul diavolului care aduce in lume tot raul
si toate nenorocirile din istorie,in frunte cu razboiul.
 Note Bibliografice
1. Sf.Ciprian,Despre pizma si invidie;P.L. 4,649;
2. Sf.Ioan Hrisostom,Cuvant la Nasterea Domnului,in ,,Cuvantari
praznicale,traducere de Pr.Dumitru Fecioru,Bucuresti,1942,pag 25.
3. Biserica Ortodoxa in slujba apararii pacii,in ,,Ortodoxia,Ianuarie-
Martie,Bucuresti 1951,pag.15-44
4. Pacea,obiectiv al misiunii Bisericii Ortodoxe in lume,in ,,Studii
Teologice,Ianuarie-Februarie,Bucuresti 1952,pag.1-7
5. Temeiuri pentru apararea pacii,in ,,Studii Teologice,Ianuarie-
Februarie,Bucuresti 1952,Pag 57-65
6. Pacea,bunul cel mai de prt al tuturor oamenilor si al tuturor
popoarelor,in ,,Studii Teologice,ianuarie-Februarie,Bucuresti
1953,pag 2-23.
7. Citat dupa Pr.P.Deheleanu,Razboiul,o probleme de morala si
sociologie crestina,Arad,1939,pag 51
8. Ortodoxia,Revista Patriarhiei Romane,Ianuarie Martie ,
Bucuresti 1950 pag 45-55
9. Ortodoxia,Revista Patriarhiei Romane,Anul II,ianuarie-martie,
Bucuresti 1950,pag 31-32
10. Biserica Ortodoxa,solia Pacii si infratirii,in ,,Studii Teologice,Mai-
Iunie,Bucuresti 1949,pag. 145-154
11. Invataura de credinta crestin-ortodoxa,tipartita cu aprobarea
Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane,Bucuresti,1952,pag 32
12. . Ortodoxia,Revista Patriarhiei Romane,Iulie-Septembrie,Bucuresti
1955,pag 464-472
13 Ortodoxia,Revista Patriarhiei Romane,Iulie-Septembrie
,Bucuresti,1962 446-453
14. Prof.N.Neaga,Hristos in Vechiul Testament,Sibiu,1944,p.5 si urm.
15 Dr.Gherasim Timus,Note si meditatii asupra
Psalmilor,Bucuresti,1896,vol.II,pag 2111
16. Biserica Ortodoxa Romana,Buletinul Oficial al Patriarhiei
Romane,Noiembrie-Decembrie,1983,pag 825-830
17. Texte biblice si patristice despre pace si munca,anexa la Ierarhia
bisericeasca in epoca apostolica,Craiova,Editura Centrului Mitropolitan al
Olteniei,1955,pag 68.
18. Religia in Slujba pacii,in ,,Studii Teologice,Mai-Iunie,Bucuresti
1952,pag.241-252
 19. Pr.Prof.Vladimir Prelipceanu,Pacea mesianica la profetii Vechiului
testament,in ,,Studii teologice,1-2,1954,pag 3
20. Biserica Ortodoxa Romana,Buletin oficial al Patriarhiei
Romane,Noiembrie-Decembrie,Bucuresti 1983,pag 816-823
21. Dumnezeu nu este autor al raului,in,,Studii TeologiceSeptembrie-
Octombrie,1953,pag.38-50
22. Justinian,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Roamane,Pilde si indemnuri
in lupta pentru pace,Bucuresti,Institutul Biblic si de Misiune
Ortodoxa,1952,pag 8.
23. Epistola Sf.Clement Romanul catre Corinteni(I),Bucuresti
1979,pag.47
24. Sf.Grigorie de Nysa,Scrieri,Partea I,traducere de Pr.prof.dr Dumitru
Staniloaie si Pr.Ioan Buga,Bucuresti,1982,pag 390
25. Sfantul Ioan Hrisostom,Omilia III la Coloseni,tradus de
Arhimandrid Theodosie Athanasiu,Bucuresti,1905,pag 39.
26. Petru Hrisologul,Despre pace,P.L.,52,598.
27. Iustin Moisescu,Temeiurile lucraii Bisericii pentru apararea
pacii,in ,,Studii Teologice
28. Sf.Ignatie al Antiohiei,Epistola catre Efeseni,XIII.
29. Sf.Ciprian,Despre unitatea Bisericii,P.L.,4,534
30. Citat dupa prof.Stefan Alexe,Aduanarea pancrestina pentru pace de
la Praga(13-18 iunie 1961),in revista,,Mitropolia Moldovei si
Sucevei.Iasi,an 1961,nr 5-6,mai-iunie,pag 335.
31. Comentarii la Psalmi 84,P.L.,36,col.15
32. Sfantul Ignatie catre Efeseni(Scrierile Parintilor
Apostolici,trad,D.Fecioru,Editura Institutului Biblic,Bucuresti,1979, pag
161).
33. Gheorghe Badea,,Sfintii Parinti despre paceEditura,,Sf.Mina
Iasi,2002
34. Diac.N.Nicolaescu,Apararea pacii,datoria tuturor cultelor
religioase,in ,,Ortodoxia,an IV,nr2,1952,pag 278
35. Diac.prof Orest Bucevschi,Invatatura crestina despre iubire si
dreptate ca virtuti sociale in,,Studii Teologice,1953,nr 9-10.
36. Diac.Asistent M.Chialda,Indatoriri morale sociale dupa
decalog,in ,,Studii Teologice,VII,1956,nr 7.
37. .M.Seinman,Vaticanul,dusman al pacii si al
democratiei,Bucuresti,Cartea rusa,1952,pag 5.
38. Magistrand Adrian N.Popescu,Critica razboiului si apararea pacii la
Fericitul Augustin,in,,Studii teologice,nr 9-10,1954,pag 583.
 39. A.Ribard,Minunata istorie a omenirii,tradusa de E.Schileru si
O.Margaritescu,Bucuresti, ,,Universul,1948,pag 73.
40. Cuvantarea IPS Patriarh rus Alexei la a 3-a conferinta a partizanilor
pacii din U.R.S.S.,in traducere de Ioan Negrescu,in ,,Glasul Bisericii,an
XI,nr 1-3,1952,pag 27.
41. Pr.Prof.Dumitru Belu,Ortodoxia si discriminarile etnico
rasiale,in ,,Ortodoxia,Xv,1963,nr 1.
42. Sf.Ciprian,Cuvantare despre Nasterea Domnului si pacea crestinilor
43. Sfantul Grigorie de Nazianz,Cuvantarea a 6-a despre pace
44. Diac.Ion Bria,Pacea lumii si umanismul crestin,in ,,Studii
teologice,XIX,1967,nr 7-8.
45. Magistrand Dumitru Abrudan,Dreptatea si pacea in cartea
Psalmilor,in,,Studii Teologice,XV,1963,nr 7-8.
46. Pr.Olimp Caciula,Ura de rasa,pacat strigator la ceruri,in
,,Ortodoxia,IV,1952,nr 3.
 Bibliografie
1.
2. Athanasiu Theodosie Arhimandrit,traducere a Omiliei a III-a la Coloseni a
Sfantului Ioan Hrisostom,,Bucuresti,1905,pag 39.
3. Alexe Stefan preot,Adunarea pancrestina pentru pace de la Praga(13-18
iunie 1961),in revista,,Mitropolia Moldovei si Sucevei.Iasi,an 1961,,mai-
iunie,pag 335.
4. Abrudan Dumitru magistrand,Dreptatea si pacea in cartea
Psalmilor,in,,Studii Teologice,XV,1963,nr 7-8.
5. Badea Gheorghe,,Sfintii Parinti despre paceEditura,,Sf.Mina
Iasi,2002
6. Bucevschi Orest Diac.prof,Invatatura crestina despre iubire si dreptate ca
virtuti sociale in,,Studii Teologice,1953,nr 9-10.
7. Belu Dumitru Pr.Prof.,Ortodoxia si discriminarile etnico rasiale,in
,,Ortodoxia,Xv,1963,nr 1.
8. Chialda Marian Diac.Asistent.,Indatoriri morale sociale dupa
decalog,in ,,Studii Teologice,VII,1956,nr 7.
9. Caciula Olimp Pr.,Ura de rasa,pacat strigator la ceruri,in
,,Ortodoxia,IV,1952,nr 3.
10. Deheleanu Petru Pr.Citat din:,Razboiul,o probleme de morala si
sociologie crestina,Arad,1939,pag 51
11. Fecioru Dumitru,Traducere a lucrarii scrise de Sf.Ioan
Hrisostom:,,Cuvantari praznicale ,Bucuresti,1942,pag 25.
12. Justinian,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Roamane,Pilde si indemnuri in
lupta pentru pace,Bucuresti,Institutul Biblic si de Misiune
Ortodoxa,1952,pag 8.
13. Moisescu Iustin,Temeiurile lucrarii Bisericii pentru apararea pacii,in
,,Studii Teologice,1953,nr 10
14. Neaga Nicolae Pr.,Hristos in Vechiul Testament,Sibiu,1944,p.5 si urm.
15. Nicolaescu N.Diacon,Apararea pacii,datoria tuturor cultelor religioase,in
,,Ortodoxia,an IV,nr2,1952,pag 278
16.Popescu N. Adrian diacon:Critica razboiului si apararea pacii la Fericitul
Augustin,in,,Studii teologice,nr 9-10,1954,pag 583.
17. Prelipceanu Vladimir Pr.Prof.,Pacea mesianica la profetii Vechiului
testament,in ,,Studii teologice,1-2,1954,pag 3