1.

evanghelia repovestita
2. E o pilda in care ne regasim cu totii! Acum sa vedem insa unde anume ne
regasim: in fiul cel risipitor? Sau in cel care a stat cuminte la casa tatalui, dar murea de
ciuda pt iertarea fratelui?
3. Observam tupeul fiului care cere partea "ce i se cuvenea" din averea tatalui. Deci tatal
inca nu murise, dar el cere dezbaterea mostenirii, considerand ca e dreptul lui, ca merita, desi
averea fusese muncita din greu de tatal! Asa facem si noi! Primim de la Bunul Dumnezeu viata!
Primim familia, sanatatea, ajutor clipa de clipa... si in loc sa multumim cu smerenie, cu
recunostinta adanca... noi credem ca e ceva obisnuit sa primim, credem ca e ceva ce meritam!
Si apoi...
4. uitam de Dumnezeu! Exact ca fiul risipitor care a plecat intr-o tara indepartata, uitand
de tatal sau si traind viata in petreceri, betii si desfranari! Parasim pe Dumnezeu si cadem.
Cadem in pacate. Asta s-a intamplat cu noi toti, cu siguranta. Cand pleci intr-o tara
"indepartata" de Tatal ceresc nu poti face altceva decat voia diavolului! Si totul e bine, chiar
foarte bine...pt o perioada! Dar in viata fiecaruia vin, dupa zile petrecarete, si necazuri, ispite.
Ca in viata fiului risipitor, care dupa ce a cheltuit averea cu prietenii, acestia l-au parasit, el a
ajuns sarac lipit pamantului... si cand a venit in acea tara o foamete cumplita, a ajuns sa fie
nevoit sa se angajeze paznic la porci! Atat de tare a decazut si s-a umilit fiul care fusese
ditamai bogatanul! Asa si noi. Adica slujim pacatelor o perioada si apoi, cand vrem sa le
lepadam, vedem ca de fapt nu mai putem, ca de fapt ne stapanesc. Cel care s-a apucat de fumat
nu se poate lasa nici in ruptul capului, cel care bea vede ca foarte greu se poate abtine de la
bautura, cel care injura isi da seama doar dupa ce scoate cuvintele pe gura de greseala facuta,
cea care e invatata sa barfeasca toata ziua vede ca vorbeste gura fara ea etc! Si atunci vedem ca
suntem ajunsi paznici ai porcilor.
5. Spune Hristos ca fiul risipitor voia sa manance roscovele porcilor, acele fructe care par
dulci cand gusti la inceput din ele, dar la urmatoarea muscatura se arata amare si foarte gretoase
, iar Sfintii Parinti talcuiesc aceasta aratand ca roscovele sunt de fapt pacatele care intr-adevar
la inceput par dulci si bune, dar se arata pe urma a fi amare si scarboase. Cand bei in crasma
cateva pahare ti se pare ca esti fericit, dar cand vezi ca a doua zi te doare capul si cam observi
ca in familie nu-ti merge bine, treaba nu prea mai poti face si te urmareste boala iti dai seama ca
nu e chiar asa. La fel si fumatorul, cand trage din tigara crede ca se linisteste, dar mai apoi vede
ca tigara nu a rezolvat cu nimic problema. Deci iata ca fiul ajunsese sa slujeasca patimilor si
pacatelor si voia sa se sature din roscove, dar nu putea, pt ca pacatul nu satura niciodata, ci
mereu vrei mai mult si mai mult.
6. Ce s-a intamplat apoi? Ca pana aici l-am urmarit pe fiu si am vazut ca si noi am facut
la fel: am parasit pe Dumnezeu, am cazut in pacate, ne-am dat seama ca nu e bine, dar nu am
mai putut sa ne ridicam, ca pacatele ne stapanesc. Bun! Ce a facut fiul? Si-a adus aminte de
tatal sau cel iubitor! Stia ca are acasa un tata iubitor, nu unul aspru. Ca daca il stia aspru pe
taica-su nici nu indraznea sa se gandeasca sa se intoarca acasa. Si-a adus aminte ca slugile
tatalui sau o duc mai bine decat el! Si s-a gandit ca, daca a gresit asa mult, nu mai merita sa fie
considerat fiu, dar o sa-l roage pe tata sa-l angajeze macar ca sluga, sa nu moara de foame.
7. Si asa a si facut! E important de subliniat ca si-a propus sa se intoarca la tatal... si a si
facut asta! Nu a ramas doar cu intentia. S-a dus la tatal care...cum l-a primit? I-a scos ochii pt
greselile facute? L-a alungat? I-a tinut o predica? Nu! Mi se pare partea cea mai frumoasa a
Evangheliei, modul cum il primeste tatal pe fiul. Fiind inca departe fiul, tatal il zareste... il
astepta! I se face MILA de el! Alearga in intampinarea lui, il imbratiseaza si il saruta! Ce
frumos mod de a ierta pe cineva! Dumnezeiesc mod! Ce mult ne incurajeaza pe noi aceasta!
Omule, oricat de mult ai gresit, sa stii ca ai un Tata in ceruri care nu-ti scoate ochii, ci TE
ASTEAPTA! Intoarce-te! Recunoaste-ti greseala, cere-ti iertare si o vei primi!
8. Invatam de aici CUM sa ne intoarcem la Dumnezeu.
- in primul rand, fiul ii spune "tata"! Ii arata ca nu l-a uitat, ca il iubeste. Aceasta este o
conditie a intoarcerii noastre la DUmnezeu: sa il numim "Tata" pe Dumnezeu
- in al doilea rand, a spus cuvintele magice: "am gresit!" La fel si noi, fratilor, cand
vrem sa ne intoarcem la Dumnezeu sa invatam sa recunoastem CU POCAINTA, cu durere: am
gresit! EU sunt vinovat pt greseala mea, nu altcineva! Doar eu! Invatam de aici sa ne spovedim
corect. La spovedanie vii sa spui greselile, pacatele CU PARERE DE RAU, nu ca si cum ai
zice ceva obisnuit. Iata ca fiul a fost iertat de tatal tocmai pt ca a avut aceasta atitudine de
recunoastere a greselilor, de parere de rau pt ele. Nu a zis: "Tata, uite care-i treaba. Am venit sa
discutam, sa vedem ce am gresit eu, ce ai gresit tu de am plecat eu...si poate gasim o cale sa ne
intelegem. Nu ca n-as putea trai fara tine, dar... m-am gandit ca totusi esti tatal meu. Hai, da-mi
haina cea dintai, pune-ma inapoi in functie si o sa fie bine." Nu a zis asa! Ci s-a aratat indurerat
de greseala facuta si a zis un alt adevar:
9. "Nu merit sa mai fiu fiul tau!"Corect. Fiul e fiu cat e ascultator de tatal, cat sta in
casa tatalui. Odata ce ai plecat, si cu scandal, intr-adevar nu te poti numi fiu! Fiu esti in casa
tatalui, dupa cum noi, crestinii, suntem fii ai lui Dumnezeu in Casa Tatalui, care e Biserica! Aud
pe unii: "parinte, sunt credincios tare, dar nu le am cu Biserica!" Pai cum esti tu fiu al lui
Dumnezeu daca nu esti in Casa Lui, in Biserica Lui? Zice Sf. Ciprian: "Nu-l poti avea pe
Dumnezeu ca Tata daca nu ai Biserica drept mama!"
10. Tatal il iarta pe loc, il imbraca in haina frumoasa, ca era zdrentuit, ii pune inel in
mana, adica ii reda autoritatea, ii pune papuci in picioare (adica il intareste sa mearga pe calea
credintei) si junghie vitelul cel ingrasat.
11. Fratele celui risipitor insa, auzind, nu se bucura de venirea fratelui, ci se revolta! Desi
iertarea fratelui sau nu ii aduce lui nicio paguba, invidia il roade. Si refuza sa intre sa se bucure,
desi tatal il chema cu rugaminti. Si ii spune tatalui: eu iti slujesc de atatia ani (se credea sluga,
deci) si n-am calcat porunca ta niciodata, iar tu niciodata nu mi-ai dat un ied sa ma veselesc
(adica eu n-am gresit niciodata, sunt un om deosebit, iar tu gresesti mereu, esti un esec!).
Oare suntem si noi ca acest fiu? Oare ne revoltam si noi cand vedem ca un om pe care il stim
pacatos din tinerete acum vrea sa se apropie de Dumnezeu? Uite-l si pe asta, ditamai hotul, sau
curvarul, sau... acum vine la biserica, s-a pocait, cred! Oare nu cad icoanele de pe pereti? Noi
refuzam sa intelegem ca Dumnezeu il iubeste si pe el, asa pacatos cum e, cum ne iubeste si pe
noi, care ne credem mari sfinti ca venim la biserica. Noi credem ca meritam dragostea lui
Dumnezeu si ne mira indrazneala celui pacatos, sa aiba curajul sa se puna alaturi de noi in
biserica. Uitam ca biserica e pt pacatosi, nu pt cei drepti. La biserica ne iertam pacatele, deci e
locul unde sunt asteptati cei mai mari pacatosi! Cred ca dintre noi, cei mai invartosati vor refuza
sa intre in Rai, cum refuza fiul ascultator sa intre sa se bucure cu fratele lui, daca in Rai vor
gasi pe cine stie ce pacatosi! Cred ca vor alege sa stea afara de Rai, numai sa nu stea langa
asemenea oameni rai si pacatosi, nu ca ei - corecti, drepti si sfinti.
12. Sa ne fereasca Dumnezeu de asa gandire! Sa ne vedem fiecare pacatele noastre, sa ne
bucuram si sa ne rugam sa vina la biserica toti pacatosii. Si noi, care de faot suntem fiii cei
risipitori, sa ne intoarcem la Dumnezeu recunoscand: Tata, am gresit! Nu mai meritam sa fim
copiii Tai! Iarta-ne! Amin!